Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 5
SCADA
Capitolul 5 Pag. 54
Dispecerizarea sistemelor de transport
Aceste tipuri de dispozitve se realizau sub forma unor staţii locale de control
electronic a parametrilor plasate în staţiile de pompare sau comprimare. Ele se compuneau
dintr-un panou cu aparate indicatoare la care se conectau senzorii. Distanţele la care puteau fi
plasaţi senzorii erau limitate de lungimile firelor care pentru distanţe mari produceau atenuări
semnificative ale semnalelor. Informaţiile primite de la senzori erau afişate pe ecran, modul
de stocare constă în scrierea senalelor analogice pe suluri de hartie gradată care se derula în
timp sau notarea valorilor de pe panou în registre de către operatori. Aceste tipuri de
dispozitive necesitau prezenţa continuă a operatorilor care să supravegheze în permanenţă
panoul şi să poată lua deciziile adecvate.
Din punct de vdere constructiv pentru semnalele primite de la senzori erau necesare
cel puţin două fire astfel cu cât creşte numărul de senzori se măreşte şi numărul de fire din
sistem, lucru ce poate produce dificultăţi atunci când apar întreruperi de semnal şi se pune
problema testării sau înlociurii firelor de legatură.
Capitolul 5 Pag. 55
Dispecerizarea sistemelor de transport
Fig. 5.2
Capitolul 5 Pag. 56
Dispecerizarea sistemelor de transport
În situaţile critice deciziile pot fi luate local, automat de către programele care rulează pe
unităţile locale. PLC/DCS-urile menţin un flux de comunicaţii permanemt cu staţia centrală.
Aici, pe baza datelor culese din câmp se pot lua decizii, pe baza modelelor de simulare şi se
emit comenzi de operare globlă a sistemului de exploatare care sunt primite de către
PLC/DCS-uri executate, trimiţând totodată spre staţia centrală confirmarea execuţiei comenzii
şi reacţia sistemului.
- Sutele de senzori se conectează printr-o mulțime de fire la PLC/DCS lucru care poate
să producă căderi;
În fig. 5.3 este prezentat un sistem cu o staţie centrală şi mai multe unităţi IED
conectate al aceasta.
- Datele primite includ informații suplimentare despre senzori cum ar fi: seria, modelul
unde și de către cine a fost instalat;
- Toate dispozitivele sunt “plug and play” deci instalarea și schimbarea se fac cu
ușurință;
Capitolul 5 Pag. 57
Dispecerizarea sistemelor de transport
- Dispozitive mai mici înseamnă un spațiu fizic mai mic pentru sistemul de achiziție de
date.
Fig. 5.3
De regulă există un anumit grad de confuzie între sistemele de tip SCADA şi sistemele
de control ale proceselor. SCADA este un sistem care operează la distanţă. Întrebarea
inevitabilă este cât de departe poate opera un sistem SCADA. Distanţa se referă la depărtarea
Capitolul 5 Pag. 58
Dispecerizarea sistemelor de transport
dintre locaţia staţiei de control şi diferitele puncte unde se colectează datele şi se primesc
comenzi. De multe ori această legătură nu se poate face print-un fir direct. În cazul sistemelor
SCADA legăturile de comunicaţie reprezintă o componentă critică a sistemului.
Fig. 5.4
Capitolul 5 Pag. 59
Dispecerizarea sistemelor de transport
Staţia master este reprezentată de mai multe terminale conectate printr-o reţea locală.
Comunicaţiile din sistem sunt realizate prin intermediul RUT-erelor care furnizează o
interfaţă între mărimile analogice sau digitale culese din câmp şi staţiile de teletransmisie.
Sistemele de comunicaţie furnizează calea prin care se transmit informaţiile, aceasta poate fi
prin linii telefonie, prin unde radio, prin microunde sau prin satelit. Pentru fiecare cale de
transmisie de date se utilizează protocoale specifice şi metode de detecţie a erorilor de
transmisie pentru a realiza o transmisie optimă a datelor.
În figura 5.5 sunt prezentate nivelurile de ierarhizare ale unui sistem SCADA.
Fig. 5.5
Capitolul 5 Pag. 60
Dispecerizarea sistemelor de transport
Un alt tip de sistem SCADA dezvoltat în ultima perioadă o constituie sistemele de control
distribuite. Într-un astfel de sistem unităţile de control şi prelucrare a datelor bazate pe
microprocesoare sunt plasate, în paralel, pe o magistrală de comunicaţie denumită Data
Highway, la care sunt legate şi ruterele (RTDs) prin care se culeg datele din câmp. Data
highway este capabilă să asigure viteze mari de comunicare de la 1 MB/s la peste 10 MB/s. În
figura 5.6 este prezentat schematic un sistem de control distribuit.
Fig. 5.6
Capitolul 5 Pag. 61
Dispecerizarea sistemelor de transport
Avantajul acestui tip de sistem constă într-o largă adaptabilitate la diverse tipuri de
procese, prin filozofia acestui tip de sistem, controlul procesul poate fi împărţit către mai
multe procesoare legate pe data highway fiecare putând controla şi supraveghea numai o
anumită parte a procesului, colectând de pe magistrala de comunicaţie numai datele de care
are nevoie.
Pentru sistemele SCADA comunicaţiile realizate între diferitele părţi sunt esenţiale.
Proiectarea şi realizarea sistemelor de comunicaţii depinde de echipamentele utilizate dar şi
de distanţa fizică dintre a componentelor sistemului SCADA. Pentru sistemele SCADA care
gestionează sistemele de colectare şi distribuţie a ţiţeiului şi gazelor naturale şi care se întind
pe mii de kilometrii sistemul de comunicaţii ridică probleme tehnice deosebite.
Cel mai simplu mod de comunicaţie constă în realizarea comunicaţiei între două staţii,
de la punct la punct (“point-to-point”=. Comunicaţia se poate realiza prin setarea unei staţii
ca master, iar cealaltă ca slave. Staţia master conduce comunicaţia în acest caz, ea iniţiază
comunicaţia şi interoghează serverul, iar acesta îi răspunde. În acest caz staţia slave nu poate
iniţia comunicaţia, ea numai răspunde la cerinţele staţiei master. În figura 5.7 este prezentat
sistemul de comunicaţia point-to-point
Fig. 5.7
Capitolul 5 Pag. 62
Dispecerizarea sistemelor de transport
Comunicarea se poate realiza în modul full duplex , adică fiecare staţie transmite şi
recepţionează pe frecvenţe diferite sau în modul simplex în care staţiile transmit şi
recepţionează pe aceiaşi frecvenţă.
Un alt mod de comunicaţia este comunicaţia multipunct care se realizează între mai
multe staţii. De regulă şi pentru mai multe staţii de comunicaţie de defineşte o staţia master
care iniţiază şi conduce procesul de comunicaţii iar restul staţiile sunt slave. Dacă două staţii
slave trebuie să transfere date una la cealaltă acestea trebuie să utilizeze o staţie master pe
post de arbitru sau moderator.
Există şi alternativa prin care staţiile slave să intre intr-o comunicaţie una cu cealaltă
de tipul peer-to-peer. Acesta reprezintă cel mai complex sistem de comunicaţii care necesită
protocoale sofisticate pentru a manipula comunicaţiile şi pentru a evita coloziunile –
momentele când două sau mai multe staţii încearcă simultan să comunice între ele sau cu
staţia master.
În cazul când între staţiile de comunicare nu există o vizibilitate radio din cauze
naturale (configuraţii geografice deosebite ale terenului) se utilizează retransmiterea datelor
între staţiile slave sau relele de retransmitere. În figura 5.8 este prezentată o astfel de situaţie.
Fig. 5.8
Capitolul 5 Pag. 63
Dispecerizarea sistemelor de transport
Fig. 5.9
Există două moduri de realizare a comunicaţiei, comunicaţie polară de tip master slave şi
comunicaţie de tip multisens cu detectarea coloziunilor.
În cazul comunicaţiei polare de tip master salve, masterul deține controlul total al
comunicaţiei el iniţiază şi conduce comunicaţie cu staţiile slave. În cazul când sistemul de
comunicaţii este format din mai multe staţii slave se definește o listă cu indicativul acestora
iar staţia master stabileşte în ordinea listei, succesiv comunicaţiile cu staţiile slave, fig. 5.10
Capitolul 5 Pag. 64
Dispecerizarea sistemelor de transport
Fig. 5.10
- nu pot apărea coliziuni de comunicaţie fapt care face ca fluxul de date să curgă fără
incidente;
- fiecare nod de comunicaţie are o adresă precisă fapt care conferă sistemului
stabilitate si predictibilitate.
Capitolul 5 Pag. 65