REFERAT

Tema: Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva

generală

Realizat: Ivanțoc Ludmila

Grupa: PSP 103
1. Obiectul psihologiei dezvoltării.

Psihologia dezvoltării – ramură a ştiinţei psihologice. Obiectul de studiu a psihologiei dezvoltării:

noţiuni, definiţii. Delimitarea obiectului de alte ramuri ale ştiinţei psihologice.

Schimbarea istorică a obiectului de studiu. Analiza istorică a noţiunii de copilărie. Copilăria la diferite
etape ale dezvoltării societăţii. Apariţia perioadelor de vârstă noi (preadolescenţa, adolescenţa, ş.a.).

Obiectivele teoretice ale psihologiei dezvoltării. Apariţii teoretice noi la etapa actuală a dezvoltării
societăţii.

Psihologia dezvoltării ca ştiinţă cu aspect aplicativ. Obiectivele practice ale psihologiei dezvoltării.

II. Strategiile şi metodele folosite în psihologia dezvoltării.

Coraportul metodelor folosite în psihologia deezvoltării şi psihologia generală. Clasificarea metodelor.

Metodele de bază:

1. Observarea – strategia observării în psihologia dezvoltării. Formele de bază: observarea

selectivă, observarea camuflată, observarea în activitate. Specificul aplicării metodei date
determinată de obiectul de studiu al psihologiei deezvoltării. Zilnicile de observare (Muhina,
Darvin, Piaget ş.a.) – produs al metodei în cauză.
2. Experimentul – strategia experimentului în psihologia dedzvoltării. Organizarea şi realizarea
investigaţiilor experimentale în dependenţă de obiectul de studiu al psihologiei dezvoltării.
Formele de bază ale experimentului : experimentul de constatare, experimentul longitudinal,
experimentul formativ. Limitele şi posibilităţile de aplicare a experimentului la diferite etape de
vârstă. Cerinţele şi parametrii experimentului în dependenţă de obectul de studiu.
3. Testele – strategia folosirii testelor în psihologia dezvoltării. Testele şi vârsta subiecţilor.
Grupele de bază ale testelor folosite în psihologia vârstelor: de inteligenţă; de personalitate; de
aptitudini; de reuşită.
4. Studierea produselor activităţii copilului – produsele activităţii de modelare, desenul,
construirea, activitatea de învăţare etc.
5. Convorbirea – posibilităţile de folosire în psihologia dezvoltării; cerinţele faţă de această
metodă, determinate de obiectul de studiu; limitele de aplicare.
6. Cercetarea adecvată – administrarea complexului de metode şi tehnici în procesul
diagnosticului dezvoltării psihice şi formării personalităţii.
III. Premisele, condiţiile, forţele motrice ale dezvoltării psihice în cadrul diferitor concepţii.

Noţiunea de dezvoltare psihică şi formare a personalităţii. Evoluţia noţiunilor în procesul constituirii şi

dezvoltării psihologiei vârstelor.

Premisele dezvoltării psihice – concepţii, teorii, păreri. Delimitarea premiselor naturale pentru
dezvoltarea psihică ţi formarea personalităţii de alte procese, fenomene.

Condiţiile dezvoltării psihice şi formării personalităţii:

 condiţia biologică – esenţa, conţinutul. Delemitări conceptuale. Argumentări şi demonstrări în

favoarea condiţiei biologice. Studii experimentale realizate cu maimuţele-antropoide ( Xobss,
Ladîghina-Kots ş.a.).
 condiţia socială – esenţa, conţinutul. Teorii, concepţii. Argumentări şi demonstrări. Folosirea
investigaţiilor psihologice în determinarea necesităţii recunoaşterii condiţiilor sociale în
procesul dezvoltării psihice. Argumentele ce sunt propuse de „ Copiiii – Maugly” şi copiii
educaţi în instituţiile colective de tip închis.
Forţele motrice ale dezvoltării psihice şi formarii personalităţii. Înţelegerea acestei categorii în funcţie
de poziţia metodologică şi teoretică a savanţilor – autori. Concepţii biologice. Concepţii socio –
genetice. Psihologia rusă şi problema forţelor motrice (A.N.Leontiev, D.B.Elconin ş.a.). Finalităţi
metodologico – teoretice.
IV.Istoria apariţiei psihologiei dezvoltării.

Corelaţia obiectelor de studiu a psihologiei dezvoltării şi psihologiei generale. Apariţia interesului

ştiinţific faţă de dezvoltarea psihică în istoria ştiinţei ( filosofia, studiile psihologice etc.). Apariţia
psihologiei ca ştiinţă independentă. Divizarea obiectului şi apariţia deferitor ramuri. Primele lucrări în
perioada de constituire a psihologiei dezvoltării.

Prima lucrare ştiinţifică în domeniu ( 1881-1882) a lui Preier. Concepţiile iniţiale, teoriile şi aportul în
dezvoltarea psihologiei vârstelor ( Peret, Hull, Gross, K.Buhler ş.a.).

Concepţiile iniţiale referitor la ontogeneza personalităţii. Aportul marilor psihologi V.Ştern, S.Freud
ş.a.

Apariţia şi dezvoltarea iniţială a diferitor curente, şcoli psihologice, teorii în jumătatea a doua a sec.
XIX – începutul sec. XX.

V.Concepţiiile dezvoltării psihice şi formării personalităţii de pînă la L.Vâgotsky.

L.Vâgotsky şi psihologia dezvoltării.

Analiza concepţiilor referitor la periodizarea psihică şi formarea personalităţii. Evidenţierea de către

Vâgotsky a trei grupe de scheme. Caracteristica grupelor de bază. Principiile de periodizare.Corelaţia
principiului cu procesul dezvoltării. Esenţa schemelor şi neajunsurile de bază.

Analiza critică propusă de Vâgotsky.

L.Vâgotsky şi psihologia dezvoltării. Caracteristica generală a activităţii ştiinţifice în domeniul

psihologiei dezvoltării.

Structura şi dinamica de vârstă. Direcţii de bază şi secundare în procesul dezvoltării. Situaţia socială de
dezvoltare. Neoformaţiunile centrale psihologice de vârstă. Perioadele stabile şi crizele în dezvoltare.
Periodizarea de vârstă propusă de Vâgotsky.

Problema vârstei şi dinamica dezvoltării. Nivelul actual.Zona dezvoltării proxime.Instruirea şi zona

proximei dezvoltări.

VI.Şcolile psihologiei genetice.

Caracteristica de bază a concepţiilor :

 Teoria epigenetică a lui E.G.Erikson

 Teoria biosocială a lui J.Piaget şi şcoala din Geneva.
 H.Wallon şi şcoala din Paris
 Buhler şi şcoala din Viena
 Concepţia lui J.Bruner
 Concepţia lui P.Galperin ş.a.
VII. Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii în primul an de viaţă

Caracteristica psihologică a nou-născutului. Grupele de reflexe necondiţionate şi importanţa lor în

viaţa copilului.
Caracteristica primei luni de viaţă: apariţia primelor reflexe condiţionate (concentrarea vizuală,
concentrarea auditivă, reflexul de orientare). Stimularea activităţii analizatorilor superiori ca condiţie
pentru dezvoltarea de mai departe a copilului.Noţiunea de „ foame sensorială”.

„Complexul de înviorare” – hotarul între nou-nîscut şi pruncie. Dezvoltarea acţiunilor de apucare pe

parcursul primului an de viaţă. Dezvoltarea proceselor cognitive . Felul dominant de activitate

Criza la un an. Caracteristica generală.

VIII.Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii în copilăria precoce.

Trei direcţii de bază în dezvoltare:

 stăpânirea mersului vertical

 însuşirea activităţii practice cu obiectele
 însuşirea limbajului
Dezvoltarea iniţială a activităţii productive:
 etapele dezvoltării desenului
 dezvoltarea activităţii de modelare
 dezvoltarea activităţii de construire etc.
Dezvoltarea proceselor cognitive în perioada dată:
 percepţia ( forma, culoarea, mărimea etc.)
 memoria ( involuntară; caracteristica generală, etc.)
 atenţia ( distribuţia, volumul, stabilitatea , etc.)
 gândirea ( forma intuitiv-plastică; caracteristica însuşirilor)
 imaginaţia ( jocul , substituirea iniţială a obiectelor )
Formarea personalităţii în copilăria precoce: formaţiunile de bază; conştiinţa de sine, etc.
IX.Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii la vârsta preşcolară.

Caracteristica generală a perioadei preşcolare: situaţia socială de dezvoltare.

Felul dominant de activitate – jocul cu roluri. Esenţa şi conţinutul jocului cu roluri. Natura socială a
jocului. Concepţiile psihologilor K.Gross, S. Freud, J. Piaget, D.Elconin ş.a. privind jocul cu roluri.
Subiectul jocului şi dezvoltarea lui. Clasificarea tipurilor de bază a jocului pe roluri. Jocul cu roluri şi
dezvoltarea psihică.

Dezvoltarea activităţilor productive şi semnificaţia lor pentru dezvoltarea psihică şi formarea

personalităţii. Dezvoltarea vorbirii pasive şi active .

Dezvoltarea psihică a preşcolarului: atenţia, percepţia, memoria, gândirea, imaginaţia – caracteristica

generală.

Formarea personalităţii: sfera motivaţională, sfera emoţional-volitivă, conştiinţa de sine , etc.

Apariţia premiselor şi dezvoltarea activităţii de învăţare la preşcolari.

Gradul maturităţii şcolare. Caracteristicile de bază.

Criza la 7 ani.

X. Elevul mic.
Caracteristica generală a vârstei: situaţia socială de dezvoltare. Poziţia nouă – elev. Caracteristica
psihologică a perioadei începătoare de instruire în şcoală – adaptarea la şcoală.

Felul domimânant de activitate – învăţarea. Specificul acestei activităţi. Concepţii diferite privind
structura activităţii de învăţare.

Dezvoltarea psihică a elevului mic: caracteristica generală a sferei cognitive.

Formarea personalităţii: noile structuri de personalitate, etc.

Neoformaţiunile psihologice la elevul mic:

 voluntaritatea proceselor psihice

 planul interior de acţiune
 reflexia.

XI.Perioada preadolescentă.

Caracteristica generală a vârstei preadolescente. Situaţia socială de dezvoltare.

Criza preadolescenţei. Tempoul rapid al dezvoltării fizice şi intelectuale. Nivelul nou al conştiinţei de
sine. Poziţia interioară a preadolescentului. ”Sentimentul maturităţii” – ca neoformaţiune centarală
psihologică de vârstă.

Activitatea de învăţare şi dezvoltarea intelectuală a preadolescentului. Interesele cognitive şi orientarea

profesională.

Sfera motivaţională a preadolescentului. Nivelul nou de organizare a activităţii intelectuale: percepţia

analitico-sintetică; atenţia şi memoria; gândirea activă, creativă.

Formarea personalităţii preadolescentului. Interacţiunea preadolescentului cu maturii; Comunicarea cu

semenii – fel dominant de activitate.

Formarea sferei morale a preadolescentului. Dezvoltarea conştiinţei de sine la preadolescenţi.

Preadolescentul „dificil” în clasă, grup.

XII. Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii adolescentului.

Caracteristica generală a vârstei adolescente. Situaţia socială de dezvoltare. Abordarea biogenetică,

sociogenetică, psihogenetică. Neoformaţiunile psihologice în psihicul şi personalitatea adolescentului.

Caracteristica sferei emoţional-volitive. Conştiinţa de sine. Relaţiile adolescenţilor cu semenii şi

adulţii. Orientarea socială şi autodeterminarea adolescenţilor. Planurile pentru viitor. Autodeterminarea
socială şi profesională. Concepţia despre lume. Valorile morale.

XIII.Introducere în psihologia pedagogică.

Obiectul de studiu, metodele şi sarcinile psihologiei pedagogice. Locul psihologiei pedagogice în

sistemul ştiinţelor psihologice. Bazele metodologice ale psihologiei pedagogice.

Conceptele de bază a psihologiei pedagogice: învăţarea, educaţia, dezvoltarea, instruire, activitatea de

învăţare productivă şi reproductivă. Cunoştinţe, priceperi, deprinderi.Situaţia socială de dezvoltare a
personalităţii în procesul învăţării.Criteriile învăţării eficiente.
Caracteristica metodelor psihologiei pedagogice. Schimbarea istorică a metodelor de studiere a
dezvoltării psihice în procesul însuşirii expeienţei sociale. Metodele diagnostice şi terapeutice în
psihologia pedagogică.

XIV.Teoriile clasice şi moderne ale învăţării.

Prezentarea generală a teoriilor învăţării. Teoria condiţionării clasice ( I.Pavlov, N.Miller).Învăţarea ca

proces de formare a reflexelor condiţionate.Fundamentarea fiziologică. Teoria gestaltistă a învăţării
( Kohler, Koffka). Procesul învăţării ca o structuralizare a câmpului perceptiv în anumite configuraţii.
Teoria behavioristă a învăţării ( Watson, Thorndike). Legea efectului. Suportul experimental a acestor
teorii.

Teoria psihogenezei operaţiilor intelectuale (J. Piaget). Asimilarea şi acomodarea. Fazele evoluţiei
intelegenţei. Teoria instruirii şi dezvoltării (L.Vâgotsky). Strategia de organizare a procesului învăţării
şi etapele formării acţiunilor mintale (P.Galperin).Conceptul tipurilor de instruire.Criteriile de
clasificare. Teoria învăţării cumulativ – ierarhice (R.Gagne).Tipurile de învaţare: învăţarea semnalelor,
învăţarea S  R, înlănţuire, asociaţie verbală, învăţare prin descriminare, însuşirea de noţiuni,
învăţarea de reguli, rezolvarea de probleme. Transferul pozitiv vertical. Teoria învăţării
depline( Carrol, Bloom, Block). Timpul acordat învăţării. Timpul folosit, timpul necesar. Condiţiile
interne şi externe ale reuşitei şcolare. Evaluarea formativă. Teoria genetic – cognitivă şi structurală a
învăţării ( J.Bruner).Modalitatea activă, iconică şi simbolică în însuşirea cunoştinţelor.

Aportul concepţiilor lui J.Piaget, B.Schiner, J.Bruner, S.Peipert, P.Galperin, N.Talâzina, V.Davâdov,
D.Elconin ş.a. în rezolvarea problemelor interrelaţiei : învăţare – dezvoltare.

XV.Motivaţia învăţării.

Conceptul de motivaţie şcolară. Motivele de bază ale învăţării: interesul cognitiv, motivul
autoactualizării, motivul afilierii, sentimentul datoriei, motivul notei, motivul autoafirmării etc.

Formele de manifestare a motivelor. Funcţiile motivelor. Motive intriseci şi extriseci.

Demotivare şcolară. Căile şi strategiile de motivare a elevului ( A.Markova, L.Mitina, I.Orlov

ş.a.).Dezvoltarea motivelor activităţii şcolare. Modalităţile de diagnosticare a motivaţiei şcolare.
Satelizarea / nonsatelizarea elevului şi motivaţia învăţării (E.Fromm).

Clasificarea obiectivelor învăţării. Taxonomia obiectivelor învăţării ( J.Bloom).

Proiectarea activităţii de învăţare, faza de realizare a activităţii de învăţare, evaluarea activităţii de

învăţare şi a rezultatelor ei.

Strategia deductivă şi inductivă de formare a noţiunilor.

XVI. Factorii activităţii de învăţare.

Factorii cognitivi. Senzaţiile şi percepţile ca factori ai învăţării. Observarea ca acţiune perceptivă de

bază care realizează învăţarea perceptivă. Condiţiile unei observări eficiente.Spiritul de observaţie,
dezvoltarea lui prin învăţarea perceptivă.

Gândirea şi învăţarea. Rolul înţelegerii în procesul învăţării (N. Mencinskaia).

Aportul imaginaţiei în activitatea de învăţare. Funcţiile cognitive ale imaginaţiei (A. Roşca).

Memoria şi învăţarea. Legităţile de bază ale memoriei ce favorizează învăţarea.

Factorii noncognitivi. Învăţarea şi anxietatea. Impactul ei asupra pesonalităţii elevului.

Satelizarea, nonsatelizarea elevilor şi efectele lor asupra învăţării.

Cerinţe psihoigienice şi ergonomice ale învăţării eficiente. Curba zilnică a învăţării. Curba oboselii.
Legi, principii şi reguli ale învăţării eficiente.

XVII. Obiectul şi obiectivele de cercetare a psihologiei personalităţii

Personalitatea ca obiect de cercetare ştiinţifică. Diversitate şi unitate în studiul personalităţii. Evoluţia

studiilor despre personalitate în psihologie. Obiectivele psihologiei personalităţii. Definirea
conceptului de personalitate. Precizări terminologice în teoria personalităţii: distincţie între termenii
“om”, “individ”, “individualitate”, “personalitate”. Continuitate şi unitate dintre ereditatea umană şi
factorii socio-culturali în formarea personalităţii umane. Personalitatea ca subiect activ în cîmpul
social-istoric.

XVIII.Problemele şi strategiile psihologiei personalităţii

Multitudinea principiilor în baza cărora este înţeleasă, studiată şi interpretată personalitatea.

Principalele strategii de abordare a personalităţii existente în psihologia contemporană: psihodinamică,
caracterologică, behavioristă, fenomenologică, cognitivă, ex-sovietică.

Teoriile personalităţii şi criteriile de apreciere a acestora (comprehensivitate, utilitate, coerenţă,

economie, testabilitate, acceptabilitate, validitate empirică etc.). Metodele de studiere a personalităţii
(observarea, metoda anamnezei, experimentul, testarea, interviul). Noţiuni generale despre schimbarea
personalităţii: dezvoltarea personalităţii, formarea şi educarea personalităţii, psihoterapia.

XIX.Abordarea caracterologică a personalităţii.

Reperele teoretice şi obiectivele majore ale strategiei caracterologice. Stabilitatea, constanţa,

consecvenţa şi generalitatea trăsăturilor de personalitate. Metodele de studiere a personalităţii în
strategia caracterologică. Esenţa metodei analizei factoriale.

Teoriile însuşirilor de personalitate. Specificul studierii diferenţelor interpersonale în acest tip de teorii.
Teoria trăsăturilor (G. Allport). Trăsături comune şi dispoziţii personale (cardinale, centrale,
secundare). Dimensiunile personalităţii în teoria lui H. J. Eysenck: extraversiunea-introversiunea,
nevrotismul, psihoza. Factorii de personalitate în teoria sistemelor organizate a lui B.R. Cattell.

Tipologiile personalităţii. Analiza complexă a personalităţii ca bază a elaborării tipologiilor de

personalitate. Criteriul constituţional-antropometric în teoriile lui E. Kretschmer şi W. Sheldon.
Introvertiţii şi extravertiţii în teoria lui C.G. Yung. Variaţia tipurilor de personalitate în dependenţăde
funcţiile conştiinţei în teoria junghiană. Tipurile ideale de bază ale personalităţii în teoria lui E.
Spranger.

XX.Perspectiva behavioristă de abordare a personalităţii.

Premizele apariţiei abordării behavioriste a personalităţii. Comportamentul ca punct de temelie în

studierea, înţelegerea şi interpretarea personalităţii. Behaviorismul clasic- o schimbare radicală în
psihologie (J. B. Watson). Metodele de studiere a personalităţii în orientarea behavioristă. Noţiunile de
“stimul” şi “reacţie”.

Neobehaviorismul. Factorii ce influienţează comportamentul în teoria lui E. Tolman. Condiţionarea

operantă a comportamentului ca bază în formarea personalităţii în teoria lui B. F. Skinner.
Sociobehaviorismul (A. Bandura). Observarea şi imitarea comportamentului. Modelul determinismului
reciproc. Teoriile cognitiv- comportamentale – accente noi în strategia behavioristă (W. Michel).

Învăţarea comportamentului în teoriile strategiei behavioriste.

XXI. Abordarea psihanalitică a personalităţii.

Freudismul.

Originile psihanalizei (Charcot, Breuer, Bernheim). Fondatorul psihanalizei – S. Freud. Accepţiunile

principale a termenului de psihanaliză: metodă psihoterapeutică, metodă de investigaţie, teorie a
personalităţii, orientare în filosofie.

Teme majore în teoria psihanalitică. Natura deterministă a comportamentului uman. Inconştientul şi

determinismul intrapsihic. Comportamente ilustrative ale determinării inconştiente a personalităţii:
acte ratate la nivel senzorial, la nivelul limbajului oral şi scris (lapsus), la nivelul acţiunilor,
pseudoamneziile, visurile etc. Dinamica personalităţii. Energia psihică – sursa motivaţiei umane.
Refocalizarea energiei. Catexis. Cele două segvenţe a teoriei pulsiunilor (pulsiuni sexuale şi pulsiunile
eu-lui; pulsiunile Eros şi Thanatos). Libido ca manifestare dinamică în viaţa psihică a pulsiunii
sexuale.

Organizarea personalităţii. Inconştient, preconştient, conştient. Id, Ego, Superego: natura, originea,
nivelul, principiul, scopul. Interacţiunea dintre Id, Ego, Superego. Conflictele posibile dintre aspectele
personalităţii.

Dezvoltarea personalităţii. Stadiile dezvoltării psihosexuale a individului uman. Complexele Oedip şi

Electra.

Metodele de investigaţie folosite în psihanaliză: analiza asociaţiilor libere, interpretarea viselor, analiza
actelor ratate.

Noţiuni generale despre angoasă. Tipurile angoasei. Mecanismele de apărare ale Ego: represia,
negarea, regresia, proiecţia, replasarea, raţionalizarea, identificarea, sublimarea.

XXII. Diverse aspecte ale tratării personalităţii în teoriile postfreudiene.

Psihologia analitică – excrescenţă a ideilor lui S. Freud (C.G.Yung). Organizarea personalităţii: Ego-
conştient, Inconştientul personal, Inconştientul colectiv. Componentul structural major al
inconştientului colectiv- arhetipul. Procesul de individuaţie.

Psihologia individuală – orientare a psihanalizei clasice (A. Adler). Tendinţa spre superioritaten ca
dominantă în dezvoltarea personalităţii. Condiţiile ce favorizează cultivarea sentimentului inferiorităţii
în copilărie. Tipurile şi modurile de obţinere a compensării.

Teoria psihanalitică a lui Karen Horney. Problema condiţionării sociale a formării personalităţii şi a
apariţiei nevrozelor. Sentimentul înnăscut al neliniştii. Tendinţele de bază ale personalităţii.

Trebuinţa de securitate în teoria lui Harry Sullivan. Rolul relaţiilor interpersonale în formarea şi
manifestarea personalităţii. Problema libertăţii în psihanaliza radical – umanistă a lui Erich Fromm.

XXIII. Abordarea fenomenologică a personalităţii.

Ideile de bază a psihologiei umaniste: libertatea, starea existenţială a omului, integritatea Eu-lui,
realizarea potenţialului personal.
Teoria autoactualizării (C. Rogers). Noţiunile de actualizare şi autoactualizare. Eul real şi Eul ideal.
Omul funcţional perfect, caracteristicile lui. Condiţiile pentru autoactualizare: acceptarea,
autoacceptarea, congruenţa persoanelor de referinţă, înţelegerea empatică.

Ierarhia trebuinţelor în teoria lui A. Maslow.Tendinţa spre autoactualizare şi autorealizare ca motiv al

dezvoltării personalităţii. Caracteristica psihologică a autoactualizanţilor. Valorile existenţiale.
Tendinţa spre căutarea sensului vieţii în teoria lui V.Francl.

XXIV. Strategia cognitivă de abordare a personalităţii.

Cogniţia umană ca factor determinant al dezvoltării personalităţii. Abordarea proceselor cognitive prin
analogia cu procesările de informaţie la calculator. Arhitectonica sistemului cognitiv uman:
reprezentările cognitive, schemele cognitive, operaţiile cognitive (U. Neisser).

Teoria constructelor personale (Kelly). Modelarea comportamentului uman. Relaţia sistemului

cognitiv uman cu afectivitatea şi motivaţia.

Categoria “Eu” din perspectiva cognitivistă.

XXV.Teoria personalităţii în şcoala psihologică rusă.

Învăţătura despre unitatea personalităţii şi activităţii în lucrările savanţilor sovietici. Unităţile de

analiză a teoriei personalităţii: individ, personalitate, individualitate, activism, activitate, comunicare,
grup, colectiv, conştiinţă, dezvoltare.

Etapele de bază în studiul personalităţii. Elaborarea abordării de pe poziţiile categoriei de activitate

(Rubinştein). Modelul integral în studiul individualităţii (Ananiev). Studierea problemei deosebirilor
individuale (Teplov, Merlin). Abordarea sistemică a personalităţii. Concepţia structurii dinamice
funcţionale a personalităţii (Platonov C.C). Structura personalităţii în teoriile lui A.V.Petrovschii şi
Covaliov A.G.

XXVI. Evoluţia concepţiilor despre “EU” în psihologie.

Conştiinţa de sine – element central al personalităţii.

Diversitatea viziunilor referitor la înţelegerea şi interpretarea categoriei de “Eu”. Perioada

psihofilosofică în cercetarea Eu-lui. Eu-l fundamental şi Eu-l social în teoria lui H. Bergson. Eu –
obiect şi subiect al cunoaşterii în lucrările lui W.James. Etapa psihanalitică şi interacţionistă.
Concepţiile contradictorii şi totodată complementare a lui S.Freud şi G.H.Mead. Studierea Eu-lui în
periaoda autonomistă şi psihoumanistă (H. Hartman, R. Loewenstein, C.Rogers). Etapa psihosocială.
Redescoperirea Eu-lui de către psihologia socială.

Probleme fundamentale în cadrul studiului conştiinţei de sine: geneza imaginii de sine, dactorii
determinanţi şi structura acestei formaţiuni psihice (component cognitiv, apreciativ, emotiv). Realaţia
conştiinţei de sine cu alte aspecte ale vieţii psihice a personalităţii (activitate, comunicare, etc.)

XXVII. Psihologie însuşirilor de însuşiri de personalitate

Modelul trăsăturilor.
Identitatea şi unitatea personalităţii. Noţiunea de trăsătură psihică şi de personalitate. Constelaţia de
trăsături (P.Guilfort). Tipul psihologic - cadru de clasificare a grupajelor de trăsături. Trăsăturile
cardinale, trăsăturile principale, trăsătruri secundare şi de fond (G. Allport).
Modelul factorial.
Noţiunea de factor, strategia factorială. Noţiunea de corelaţie, factorul comun. Analiza factorială.
Proximitatea teoriei factoriale. Demersurile tipice în abordarea personalităţii (modelul trăsăturilor,
modelul factorial ).

Conceptul de personalitate.

Omul ca sistem biopsihosocial. Cadrele social, biologic şi psihologic ca mijloace ale formării
personalităţii. Personalitatea în contextul relaţiilor interpersonale şi sociale. Condiţiile interne de
dezvoltare a personalităţii.

Temperamentul. Definiţie şi clasificare. Definirea temperamentului prin nivel energetic al acţiunii şi

prin dinamica acţiunii. Cadrul de clasificare a temperamentelor după Hippocrate (temperamentul
coleric, sangvin, flegmatic, melancolic ). Caracterizarea.

Tipologia activităţii nervoase superioare.

Corespondenţa între tipurile de activitate nervoasă şi clasificările temperamentelor după I. Pavlov.

Forţa, echilibru şi mobilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia).

Determinarea temperamentului şi a tipului de sistem nervos.

Corespondenţa între tip nervos şi temperament. Determinantele tipurilor temperamentale: forţa
proceselor nervoase (tip puternic şi tip slab); balanţa proceselor nervoase (tip echilibrat şi tip
neechilibrat); mobilizarea proceselor nervoase (mobil, inert).
Descendenţa neupavloviană.
Dimensiunile Psihofiziologice bipolare ale temperamentului. Dinamismul proceselor nervoase.
Dissocierea între forţa proceselor nervoase şi pragul senzitivităţii. Teoria temperamentului pe cuplu
reactivitate – activitate (J. Strelau). Corelaţia cu alte tipologii.
Caracterul. Definiţia.
Caracterul ca valoare etică. Conceptele de orientări axiologice a persoanei. Reflectarea caracterului în
conduită şi comportament.
Structura caracterului.
Structura caracterului lui N. Levitov: segmentul direcţional şi segmentul director. Atitudini. Sistem de
atitudini şi trăsături. Cuplul atitudini – valori. Valorile ca valenţă a obiectelor. Importanţa tipului de
temperament şi sistem nervos în formarea caracterului. Trăsături pozitive şi negative în caracter.

Aptitudinile.

Definiţie.
Noţiune de aptitudine. Taxonomia aptitudinilor umane după E. Fleishman. Clasificarea aptitudinilor.
Prespoziţiile naturale – native. Condiţionarea social – istorică a aptitudinilor. Aptitudini şi deprinderi.
Inteligenţa ca aptitudine generală.
Definiţie. Componenta genetică şi influenţa mediului. Teoria triarhică a inteligenţei.
Aptitudini speciale.
Noţiuni de aptitudini profesionale, aptitudini didactice. Însuşiri sau combinaţii de însuşiri cu
directivare profesională.
Bibliografie selectivă:
1. Ausubel D.,Robinson F. Învăţarea în şcoală. Bucureşti, 1981.
2. Badea Elena. Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului.Bucureşti, 1997.
3. Bruner J.Pentru o teorie a instruirii.Bucureşti,1970.
4. Creţu C. Politica promovării talentelor, dreptul la o educaţie diferenţiată.Iaşi, 1995.
5. Creţu C. Psihopedagogia succesului Iaşi, 1997.
6. Cosmovici A., Iacob L. Psihologie şcolară. Iaşi, 1998.
7. Psihologia vârstelor şi pedagogică.Chişinău, 1992.
8. Practicum la psihologia vârstelor şi pedagogică./Sub red. Şerbakov A. Chişinău, 1992.
9. Psihopedagogia. Coord. Neculau A.,ş.a. Iaşi, 1994.
10. Schiţe din istoria psihologiei. Chişinău, 1994.
11. Şchiopu U. Psihologia vârstelor, Bucureşti, 1995. ș.a