FORMELE GENERALE DE STRUCTURĂ ORGANIZATORICĂ1

I. ORGANIZAREA FUNCTIONALĂ – sarcinile sunt grupate (legate) împreună

bazându-se pe funcțiile comune ale organizației. Funcțiile necesareîn cazul unei firme de
prelucrare (care fabrică ceva) include: producția, marketingul, contabilitatea, resursele umane.
Exemplu: Funcțiile esențiale ale unui spital sunt: chirurgie, psihiatrie, pediatrie, farmacie,
îngrijirea bolnavilor, administrație, personal etc.; O bancă comercială are ca funcții necesare –
constituirea depozitelor bancare, acordarea de împrumuturi, investirea fondurilor băncii etc.
Avantaje ale structurii funcționale:
- Organizarea este simplă, evidentă și logică
- Structura funcțională favorizează eficiența. Existența unor compartimente funcționale
unde personalul este specializat, oferă managerilor posibilitatea de a folosi personalul
specializat pentru a obține produsele necesare.
- Simplifică angajarea și instruirea personalului executiv
- Structura funcțională oferă managerilor de vârf un control mai usor asupra organizației
- Gruparea funcțională asigură oportunități mai bune pentru promovare și dezvoltarea
carierei.
Dezavantajele structurii funcționale:

- Reducerea coordonării între funcțiile organizației

- Dificultăți de adaptare ale acestei forme de organizare în satisfacerea unor probleme
legate de diversificarea producșii sau dispersarea geografică.
- Deoarece postul de manager general coincide cu cel de director sau director adjunct ,
firmele organizate funcțional nu sunt cel mai bun loc de promovare al angajaților
pentru posturile din vârful ierarhiei.

II. ORGANIZAREA DIVIZIONARĂ (organizare geografică, organizarea bazată pe

produs, organizare bazată pe consumator) – pe măsură ce organizațiile cresc ca mărime și
complexitate, managerii au tot mai multe dificultăți în a urmări toate produsele și activitățile
firmei. Soluția este divizarea și specializarea compartimentelor în acord cu ieșirile
organizației. Comparativ cu structura funcțională unde persoanele sunt grupate prin abilitățile
și resursele comune, structura divizionară optează pentru o structură mixtă care să combine
avantajele a două sau mai multe forme de organizare. Structura divizionară este uneori
denumită: organizare geografică, organizare pe produs, organizare pe consumator.
II.1 Organizarea geografică
Crearea unor comportimente sau divizini în cadrul organiziției, luând în considerare
zona geografică, este o metodă frecvent folosită în cazul firmelor mari, dispersate teritorial.
Principiul care stă la baza organizării geografice cere gruparea tuturor activităților ce se
desfășoară pe un anumit teritoriu, conducerea lor fiind atribuită unui manager. Multe din
firmele care recurg la acestă metodă, furnizează servicii sau operații similare solicitate în
diferite zone geografice.

1
Nedelea, Ștefan (coordonator), Managementul organizației, Editura ASE , București, pp.290-303.

1
Exemplu: Compania Națională Poșta Română, cae folosește zece Direcții Regionale de Poștă
și Oficii Poștale în fiecare județ; Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., care dispune
de nouă Regionale de căi ferate.
Avantajele organizării teritoriale:

- Îmbunătățește coordonarea activităților în plan regional;

- Fiind mai aproape de consumatori se cunosc mai corect nevoile acestora;
- Minimizează costurile de călătorie.

Dezavantajele organizării teritoriale

- Gruparea după criteriul geografic cere mai mult personal cu abilități manageriale
generale;
- Amplifică problemele legate de exercitarea controlului din partea managerului
superior.

II. 2 Organizarea bazată pe produs

Gruparea activităților având ca bază produsul sau familia de produse s-a dezvoltat în
cadrul firmelor multi-produs și foarte mari. Adoptarea acestei forme de organizare este un
proces evolutiv care a pornit de la structura funcțională, ca urmare a creșterii mărimii
firmei, a creșterii număruli de produse pe care le vinde. Atunci când firma crește îi este tot
mai dificil să își coordoneze compartimentele funcționale și devine avantajos să se
restructureze pe produs. Pentru aceasta, toate activitățile asociate cu producția și vânzările
de produse au fost plasate sub conducerea uni manager. Ea permite personalului să își
dezvolte experiența în activitățile de cercetare, producție și distribuire a produsului sau
familiei de produse. Concentrarea autorității, responsabilității și răspunderii într-o
diviziune organizatorică (compartiment) specifică unui anumit produs sau familie de
produse permite buna coordonare a acestui grup de activități de managementul superior.
Avantaje:

- Concentrează atenția și eforturile asupra produsului sau familiei de produse;

- Plasează responsabilitatea pentru obținerea profitului la nivelul compartimentelor;
- Furnizează o bază măsurabilă de instruire pentru manageri;
- Permite creșterea și diversificarea produselor și serviciilor.

Dezavantaje:

- Determină cerințe mai mari de persoane cu abilități manageriale generale;

- Există riscul de creștere a costurilor datorită duplicării serviciilor centrale și a
activităților funcționale;
- Poate determina amplificarea problemelor referitoare la controlul exercitat de
managementul superior.

II. 3 Organizarea bazată pe consumator

Gruparea în funcție de consumatori prezintă un interes major din partea producătorilor.
Crearea compartimentelor este un proces similar cu organizarea bazată pe produs, doar că,
diviziunile organizatorice (compartimentele) sunt constituite în jurul consumatorilor firmei.

2
Exemplu: O Bancă Comercială poate organiza activitățile (tranzacțiile) de împrumut bancar în
cadrul unui compartiment structurat în jurul principalilor consumatori: comunitarea sau
orașul, firmele, instituțiile, agricultura etc.
Avantaje:

- Încurajează gruparea în raport de nevoile consumatorilor

- Dezvoltă cunoașterea și experiența pentru diferitele piețe ale consumatorilor

Dezavantaje:

- Poate fi dificilă coordonarea operațiilor în condițiilor competiției dintre cererile

consumatorilor
- Necesită manageri și experți pe probleme specifice consumatorilor
- Nu întotdeauna firmele reușesc să definească bine grupurile de consumatori.

Importanța satisfacerii consumatorilor va stimula firmele să se reorganizeze pentru a servi

clienții cât mai bine. Astfel, unele magazine sunt compartimentate, la un anumit nivel, în
raport de consumatori: pentru cumpărături generale, articole pentru bărbați, pentru femei,
copii etc.

III. ORGANIZARE MATRICEALĂ

Structurile matriceale sunt forme organizaționale care au apărut ca rezultat al
problemelor de coordonare în industriile foarte complexe, așa cum este industria
constructoare de aeronave, unde structura funcțională și de produs nu au reușit să satisfacă
cerințele organizaționale pentru o gamă variată de activități și de relații cheie în cadrul
proceselor de muncă utilizate.
Structura matriceală combină, de obicei, o structură funcțională cu o structură
divizionară (bazată pe proiect). Principala trăsătură a structurii matriceale este
posibilitatea de a combina două tipuri de reșații de autoritate și de comunicare: pe
verticală (de regulă, funcțională) și laterală (de regulă, divizionară).
Exemplu: Șefii de sucursale din fiecare țară coordonează activitatea tuturor șefilor de
agenții din țara respectivă, indiferent ce produse vând, iar fiecare șef responsabil de
vânzări pe produs coordonează toți șefii de agenții ce vând un anumit produs.
În consecință, fiecare șef de agenție va avea doi sefi direcți. Această dublă
subordonare este însă necesară pentru a sublinia echilibrul între cele două tipuri de
autoritate. Succesul funcționării structurii matriceale depinde de abilitatea cu care fiecare
participant își joacă rolul său.
Avantaje:

- Structura matriceală poate fi foarte eficientă într-un mediu complex, în continuă

schimbare, în care organizația trebuie să fie flexibilă și adaptabilă;
- Oferă o mai bună utilizare a resurselor umane, comparativ cu structurile bazate pe o
singură ierarhie, datorită transferului facil al specialiștilor, de la un compartiment la
altul;
- Favorizează expertiza și cooperarea interdisciplinară;

3
 - Determină participarea angajaților la ședințele de echipă ceea ce îi poate motiva în
asumarea unor sarcini mai mari decât în structura funcțională.

Dezavantaje:

- Problema majoră în structura matriceală este confuzia și frustrarea generată de

caracterul dual al conducerii;
- Pentru a fi performanți în această structură, angajații trebuie să posede abilități de
rezolvare a conflictelor ce ar putea să apară datorită structurii duale a conducerii,
- De multe ori, structura matriceală conduce la multe discuții decât la implicare, la
acțiune;
- Specificul structurii poate genera conflicte puternice prin confruntarea obiectivelor
funcționale cu cele divizionare.