Sunteți pe pagina 1din 3

LUCRAREA

STUDIUL EXPERIMENTAL AL UZURII SI


DETERMINAREA DURABILITATII OPTIME A
SCULELOR ASCHIETOARE

a. Scopul şi conţinutul lucrării


 Evidenţierea tipurilor de uzură şi cunoaşterea metodelor de apreciere a uzurii
sculelor aşchietoare;
 Determinarea experimentală a durabilitaţii optime a sculelor aşchietoare cu
exemplificare în cazul cuţitelor de strung.

b. Consideraţii teoretice

În timpul aşchierii scula se uzează atît pe feţele de aşezare cît şi pe faţa de degajare.
Uzura feţei de aşezare se prezintă sub forma unei faţete trunghiulare, iar uzura feţei de
degajare, care evolueaza mai lent, se prezintă sub forma unei cavităţi/scobituri paralelă cu
tăişul activ (fig.8.2).

Fig.8.1 Fig. 8.2 Fig. 8.3

Drept criteriu de uzură se consideră uzura feţei de aşezare exprimată prin


mărimea hα , (fig.8.1). Curba de evoluţie a uzurii hα are în general forma din fig.8.3.
Uzura sculei este cauzată de temperature din zona de aşchiere, de frecările dintre aşchie şi
faţa de degajare şi dintre faţa de aşezare şi piesa prelucrată, de forţele de aşchiere, şocuri
şi vibraţii. Ca urmare, uzura sculei este influentată de proprietăţile fizico-chimice ale
materialului de prelucrat şi materialul sculei, variaţia regimului de aşchiere, geometria
sculei, mediul de aşchiere etc.
Durabilitatea optimă a sculelor se defineşte ca durabilitatea între două reascutiri
successive, care asigură pentru sculă o durabilitate toatala maxima. Ţinînd seama de
mărimea uzurii maxime admisibile (hα max), de materialul înlăturat la o reascuţire şi de
dimensiunea părţii active a sculei care poate fi consumată prin uzură şi reascuţiri,
conform schemei din fig.8.4, rezultă urmatoarele: (ΣT) = n.T, în care (ΣT) este
durabilitatea totala a sculei, T durabilitatea între două reascuţiri, iar n este numărul de
reascuţiri posibile. Numarul de reascutiri posibile pe faţa de aşezare se determină cu
relaţia:
0,7 B 0,7 B 0,7 B
n  
x sin  h .c  
h 
cos(  

Fig. 8.5 Zonele de uzură


0,7 B dh 1 
Punînd condiţia de maximum pentru T  T se obţine  (h  )
h .c   dT T c
, care este panta curbei h  f (T ) , fig. 8.5; durabilitatea optimă se poate obţine cu
ajutorul curbei de uzura, trasată la scară cu ajutorul datelor experimentale.

Fig. 8.5 Graficul experimental


GHID LUCRAREA

1 Aparatura şi metodologia desfăşurării lucrării practice


Pentru evidenţierea tipurilor de uzură şi pentru determinarea durabilităţii optime
sunt necesare urmatoarele:
-strung normal;
-cutite din optel rapid;
-bare din otel, marca OL50 (OLC45);
-lupa Brinell sau aparat special, pentru observarea şi măsurarea lăţimii faţetelor de
uzură de pe faţa de aşezare a cutitelor;
-cronometru pentru înregistrarea timpului în vederea trasării curbei de uzură.
Lucrarea practică constă în observarea mecanismului şi tipurilor de uzură a
cuţitelor de strung, trasarea curbei de evoluţie a uzurii feţei de aşezare a cutitelor şi apoi
determinarea durabilităţii optime, după metodica şi condiţiile de lucru prezentate în
tabelele alaturate.
Parametrii geometrici şi dimensionali ai cuţitului de strung pentru experienţe
α γ κ λ Δ r B t s D n v

Timpul de lucru τ [min]


1  2 

În vederea trasării curbei de uzura, se opreşte aşchierea la intervale de timp  i şi


se măsoara latimea fatetei de uzura h de pe faţa de aşezare , după care se execută la

scara diagrama h  f ( i ) Conform fig.8.5, din punctul M 1 (0, ) se duce tangenta la
c
curba de uzura experimentala. Punctul de tangenţă va fi de coordonate T opt şi ha opt. Cu
valoarea obţinută pentru Topt se determina durabilitatea totala maxima, (ΣT)max = n.Topt.
2.Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor
 Cu valorile obtinute pentru hα se executa la scara curba de uzura h  f ( i ) ; iar

din punctul de coordonate (0, ) se duce tangenta la curba de uzură.
c
 Se determina h şi Topt ca fiind coordonatele punctului de tangenţă.
opt

 Se calculeaza durabilitatea toatală maximă cu formula (ΣT)max = n.Topt.


 Se compara valorile obţinute şi curba de uzura trasată experimental cu cele
prezentate în bibliografia de specialitate.