Cu toate ca toti au încercat sa-l încurajeze si sa-i schimbe atitudinea, bolnavul a ramas

neconsolat si, în doua aflarIar sanatatea spirituala optima e definita ca „abilitatea cuiva
de a-si Iar sanatatea spimpoca fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primim
iubire, bucurie si pace, de a urmari un scop în viata si de a contribui la ameliorarea
sanatatii spirituale din jurul nostru.

Revis

. Autorul a constatat ca evreii mai putin religiosi prezentau o rata mai mare de boala
coronariana si aveau mai multi factori de risc decat evreii ortodocsi. Cu alte cuvinte,
religiozitatea mai mare se însmod ta pe care am amintit-o afirma ca omul are si o
dimensiune spirituala si ca medicii ar trebui sa se adreseze si acestui
domeniuindividual. Ceilalti 14 factori tin, mai mult sau mai putin, de propria vointa.
persoana e bolnavul decat sa stie ce fel de boala

spirituala la potentialul maxim”. Aceasta înseamna capacitatea de a descoperi si a

actiona asupra scopului fundamental afirma ca omul are si o dimensiune spirituala si ca
medicii ar trebui sa se adreseze si acestui domeniuspirituala si ca medicii ar trebui sa
se adreseze si acestui domeniu, în contactele lo

Revista pe care am amintit-o afirma ca omul are si o dimensiune spirituala si ca medicii

ar trebui sa se adreseze si acestui domeniuindividual. Ceilalti 14 factori tin, mai mult sau
mai putin, de propria vointa. persoana e bolnavul decat sa stie ce fel de boala

spirituala la potentialul maxim”. Aceasta înseamna capacitatea de a descoperi si a

actiona asupra scopului fundamental afirma ca omul are si o dimensiune spirituala si ca
medicii ar trebui sa se adreseze si acestui domeniuspirituala si ca medicii ar trebui sa
se adreseze si acestui domeniu, în contactele lor zilnice. Acest adevar rezulta si dintr-o
cercetare efectuata asupra a 90.000 de tineri si 20.000 de parinti, pentru a determina
cauzele tulburarilor de comportament ale adolescentilor, în special în domeniile r zilnice.
Acest adevar rezulta si dintr-o cercetare efectuata asupra a 90.000 de tineri si 20.000
de parinti, pentru a determina cauzele tulburarilor de comportament ale adolescentilor,
în special în domeniile sanatatii emotive, violentei, folosirii drogurilor si promiscuitatii
sexuale.

Rezultatele cercetarii, publicate în toamna anului 1997, în Journal of the American

Medical Association, au evidentiat faptul ca tinerii în a caror viata religia si rugaciunea
jucau un rol important au fost mult mai putin implicati în tulburarile de comportament
studiate.

actiona asupra scopului fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primim iubire,

bucurie si pace, de a urmari
De multe ori se exagereaza importanta factorului genetic sau exista o atitudine fatalista,
de asteptare a nenorocirii, fara a face însa ceva. Studiul a aratat ca cei care aveau 14
factori pozitivi, dar nu si o mostenire genetica buna au putut totusi atinge o varsta
înaintata. Din 324 de

Al doilea motiv este ca se tinde ca problemele spirituale sa fie considerate ca fiind strict
personale.

, în contactele lor zilnice. Acest adevar rezulta si dintr-o cercetare efectuata asupra a
90.000 de tineri irituala optima e definita ca „abilitatea cuiva de a-si dezvolta natura
spirituala la potentialul maxim”. Aceasta înseamna capacitatea de a descoperi si a
actiona asupra scopului fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primim iubire,
bucurie si pace, de a urmari un scop în viata si de a contribui la ameliorarea sanatatii
spirituale sa fie considerate ca fiind strict personale.

În sfarsit, lipsa datelor stiintifice în domeniul sanatatii spirituale se datoreaza si faptului

ca civilizatia timpului nostru e dominata, în mare masura, mai degraba de materialism
decat de spiritualitate. Foarte multi cercetatori nu se intereseaza de factorii spirituali sau
nu sunt convinsi de importanta lor.

Cercetatorii care doresc sa efectueze studii în acest domeniu trebuie sa raspunda la

mai multe întrebari:

 Ce este sanatatea spirituala?

Cum poate fi ea masuratapra a 90.000 de tineri si 20.000 de parinti, pentru a determina

cauzele tulburarilor de comportament ale adolescentilor, în special în domeniile
sanatatii emotive, violentei, folosirii sfarsitul anilor ’40. Ea suna astfel: „Sanatatea e o
stare de totala bunastare fizica, mintala si sociala, si nu doar lipsa bolii sau a infirmitatii”.

Aceasta definitie a izvorat din convingerea OMS ca siguranta viitoare a pacii mondiale
sta în ameliorarea sanatatii fizice, mintale si sociale.

Remarcati ca din aceasta definitie lipseste orice mentiune privind componenta

spirituala. Poate ca întemeietorii OMS se temeau ca unele tari vor obiecta împotriva
mentionarii sau drogurilor si promiscuitatii sexuale.

Rezultatele cercetarii, publicate în toamna anului 1997, în Journal of the American

Medical Association, au evidentiat faptul ca tinerii în a caror viata religia si rugaciunea
jucau un rol important au fost mult mai putin implicati în tulburarile de comportament
studiate.
Odata, Abraham Lincoln a scris ca „am fost destinati de Dumnezeu sa ne încredem în
El”. Cu alte cuvinte, numai daca împlinim planul lui Dumnezeu, de a depinde si a ne
încrede în El, putem sa ne bucuram de o adevarata sanatate si de realizarea scopului
vietii.

potentialul maxim”. Aceasta înseamna capacitatea de a descoperi si a actiona asupra

scopului fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primimsau accentuarii starii
spirituale.

Toata lumea stie ca sanatatea fizica înseamna absenta bolii si a oricarei infirmitati, în
prezenta energiei si a vitalitatii suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice si a
activitatilor recreationale, fara a obosi în mod deosebit.

Sanatatea sociala se refera la abilitatea de a comunica în mod eficient cu oamenii din

jur si cu mediul social, prin angajarea în relatii personale satisfacatoare. Exista
nenumarate dovezi ca cei care au multe legaturi sociale se îmbolnavesc mai rar si sunt
mai satisfacuti de viata.

iubire, bucurie si pastarea spirituala.

Cercetatorii care doresc sa efectueze studii în acest domeniu trebuie sa raspunda la

mai multe întrebari:

 Ce este sanatatea spirituala?

 Cum poate fi ea masurata?

Se poate determina o sanatate mai buna, nu doar o stare psihica buna, la cei care se
bucura de sanatate spirituala, în comparatie cu cei care n-o au? Cu alte cuvinte, poti fi
sanatos fara sanatate spirituala?

Exista vreun avantaj în a fi crestin, fata de a fi evreu, musulman, hindus sau

confucianist?

Nu de mult, American Journal of Health Promotion (nr. 3, 1989) a definit sanatatea

optima ca „un echilibru al sanatatii fizice, emotive, sociale, spirituale si intelectuale”.

ce, de a urmari un scop în viata si de a contribui la ameliorarea sanatatii spirituale din

jurul nostru.

Revista pe care am amintit-o afirma ca omul are si o dimensiune spirituala si ca medicii

ar trebui sa se adreseze si acestui domeniu, în contactele lor zilnice. Acest adevar
rezulta si dintr-o cercetare efectuata asupra a 90.000 de tineri si 20.000 de parinti,
pentru a determina cauzele tulburarilor de comportament ale adolescentilor, în special
în domeniile sanatatii emotive, violentei, folosirii drogurilor si promiscuitatii sexuale.

Rezultatele cercetarii, publicate în toamna anului 1997, în Journal of the American

Medical Association, au evidentiat faptul ca tinerii în a caror viata religia si rugaciunea
jucau un rol important au fost mult mai putin implicati în tulburarile de comportament
studiate.

Odata, Abraham Lincoln a scris ca „am fost destinati de Dumnezeu sa ne încredem în

El”. Cu alte cuvinte, numai daca împlinim planul lui Dumnezeu, de a depinde si a ne
încrede în El, putem sa ne bucuram de o adevarata sanatate si de realizarea scopului
vietii.

Sanatatea a fost numita un miraj. O putem atinge, dar niciodata n-o detinem în
totalitate. Sanatatea nu e ceva ce poti poseda, ci un proces; e o cale de a fi. Niciodata
nu putem spune „sunt absolut sanatos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cautand
sa atingem o tinta care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viata spirituala e evidenta.
Nu vom putea spune ca am atins-o în totalitate, pana ce nu vom ajunge în vesnicie. si
ce pacat ar fi daca am neglija tocmai aceasta trasatura a sanatatii!

Al doilea motiv este ca se tinde ca problemele spirituale sa fie considerate ca fiind strict
personale.

În sfarsit, lipsa datelor stiintifice în domeniul sanatatii spirituale se datoreaza si faptului

ca civilizatia timpului nostru e dominata, în mare masura, mai degraba de materialism
decat de spiritualitate. Foarte multi cercetatori nu se intereseaza de factorii spirituali sau
nu sunt convinsi de importanta lor.

Pentru a va oferi un exemplu, privind problemele implicate în determinarea sanatatii

spirituale, iata studiul recent al unor cercetatori din Ierusalim.

Dr. Yechiel Friedlander, de la Universitatea Hadassah din Ierusalim, a publicat mai

multe studii despre relatia dintre respectarea prescriptiilor religioase si boala
coronariana, la populatia de evrei din Ierusalim. Autorul a constatat ca evreii mai putin
religiosi prezentau o rata mai mare de boala coronariana si aveau mai multi factori de
risc decat evreii ortodocsi. Cu alte cuvinte, religiozitatea mai mare se însotea de un
numar mai mic de boli de inima.
Unii crestini însa nu considera respectarea regulilor religioase ca indicatorul cel mai bun
al sanatatii spirituale. Avantajul ar putea consta în obiceiurile de sanatate mai bune, si
nu în starea spirituala.

Cercetatorii care doresc sa efectueze studii în acest domeniu trebuie sa raspunda la

mai multe întrebari:

 Ce este sanatatea spirituala?

 Cum poate fi ea masurata?

Se poate determina o sanatate mai buna, nu doar o stare psihica buna, la cei care se
bucura de sanatate spirituala, în comparatie cu cei care n-o au? Cu alte cuvinte, poti fi
sanatos fara sanatate spirituala?

Exista vreun avantaj în a fi crestin, fata de a fi evreu, musulman, hindus sau

confucianist?

Nu de mult, American Journal of Health Promotion (nr. 3, 1989) a definit sanatatea

optima ca „un echilibru al sanatatii fizice, emotive, sociale, spirituale si intelectuale”.

Dupa 20 de ani, adica în anul 1993, din cele 869 de persoane care nu prezentau nici
unul dintre acesti factori, nu traia decat una, adica 0,1%. Din cei 362 care prezentau toti
acesti factori pozitivi, traiau 340, adica 93,9%. Din cele 231 de persoane care prezentau
toti acesti factori, cu exceptia relatiei cu Dumnezeu, traiau 55, adica 23,8%.

De remarcat ca numai primul factor - acela al unei mosteniri genetice bune - nu tine de
comportamentul individual. Ceilalti 14 factori tin, mai mult sau mai putin, de propria
vointa.

De multe ori se exagereaza importanta factorului genetic sau exista o atitudine fatalista,
de asteptare a nenorocirii, fara a face însa ceva. Studiul a aratat ca cei care aveau 14
factori pozitivi, dar nu si o mostenire genetica buna au putut totusi atinge o varsta
înaintata. Din 324 de persoane, în 1993 erau în viata 229, adica 70,6%. Iar observatia
cea mai interesanta, care a reiesit din aceasta cercetare ampla, a fost ca scaderea cea
mai puternica a duratei de viata a fost înregistrata cand a lipsit factorul 12, adica relatia
pozitiva fata de Dumnezeu. Numai 23,8% din persoanele care prezentau toti factorii, cu
exceptia celui spiritual, au atins o varsta înaintata.

Motivul principal pentru saracia datelor în acest domeniu este ca factorii spirituali se
determina sau se apreciaza foarte greu.
stiinta doreste ca factorii relevanti sa fie determinati într-un mod obiectiv, ceea ce nu
este usor atunci cand e vorba de aspecte spirituale. Pana acum, nimeni n-a descoperit
care factori spirituali trebuie luati în consideratie sau cum pot fi acestia definiti si
masurati în mod precis.

ea diagnosticului, sotul ei a pierdut orice sens al vietii, nemaifiind dispus sa lupte pentru
însanatosire.

Vestitul medic al antichitatii, Hipocrate, spunea ca dorea mai degraba sa cunoasca ce

fel de persoana e bolnavul decat sa stie ce fel de boala are.

Iar celebrul clinician canadian, Sir William Osler, scria, în secolul al XIX-lea, ca evolutia
tuberculozei are mai mult de-a face cu ceea ce se întampla în mintea bolnavului decat
în plamanii lui.

Desi se stie ca factorii mintali, sociali si spirituali au un rol important în sanatatea cuiva,
din multiple motive si poate nu în ultimul rand din lipsa de timp, în practica, medicina
moderna neglijeaza aceste aspecte.

Cineva a spus ca „medicii de azi actioneaza, si acum, ca si cand bolile i-ar înhata sau i-
ar prinde pe oameni, în loc sa înteleaga ca oamenii iau bolile, devenind susceptibili la
agentii bolilor, la care sunt expusi în mod constant”.

Dar, înainte de a vorbi despre boli, sa ne întrebam: ce este sanatatea?

Cea mai renumita si, fara îndoiala, cea mai respectata înca definitie a sanatatii e aceea
data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), aparuta în preambulul constitutiei ei,
catre sfarsitul anilor ’40. Ea suna astfel: „Sanatatea e o stare de totala bunastare fizica,
mintala si sociala, si nu doar lipsa bolii sau a infirmitatii”.

Aceasta definitie a izvorat din convingerea OMS ca siguranta viitoare a pacii mondiale
sta în ameliorarea sanatatii fizice, mintale si sociale.

Remarcati ca din aceasta definitie lipseste orice mentiune privind componenta

spirituala. Poate ca întemeietorii OMS se temeau ca unele tari vor obiecta împotriva
mentionarii sau accentuarii starii spirituale.

Toata lumea stie ca sanatatea fizica înseamna absenta bolii si a oricarei infirmitati, în
prezenta energiei si a vitalitatii suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice si a
activitatilor recreationale, fara a obosi în mod deosebit.
Sanatatea sociala se refera la abilitatea de a comunica în mod eficient cu oamenii din
jur si cu mediul social, prin angajarea în relatii personale satisfacatoare. Exista
nenumarate dovezi ca cei care au multe legaturi sociale se îmbolnavesc mai rar si sunt
mai satisfacuti de viata.

Sanatatea mintala sau psihica se refera atat la absenta tulburarilor psihice, cat si la
capacitatea de a rezolva solicitarile vietii cotidiene si relatiile sociale, fara probleme
emotive sau de comportament. Se stie ca bunastarea psihica are mult de-a face cu
sanatatea psihica.

Iar sanatatea spirituala optima e definita ca „abilitatea cuiva de a-si dezvolta natura
spirituala la potentialul maxim”. Aceasta înseamna capacitatea de a descoperi si a
actiona asupra scopului fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primim iubire,
bucurie si pace, de a urmari un scop în viata si de a contribui la ameliorarea sanatatii
spirituale din jurul nostru.

Revista pe care am amintit-o afirma ca omul are si o dimensiune spirituala si ca medicii

ar trebui sa se adreseze si acestui domeniu, în contactele lor zilnice. Acest adevar
rezulta si dintr-o cercetare efectuata asupra a 90.000 de tineri si 20.000 de parinti,
pentru a determina cauzele tulburarilor de comportament ale adolescentilor, în special
în domeniile sanatatii emotive, violentei, folosirii drogurilor si promiscuitatii sexuale.

Rezultatele cercetarii, publicate în toamna anului 1997, în Journal of the American

Medical Association, au evidentiat faptul ca tinerii în a caror viata religia si rugaciunea
jucau un rol important au fost mult mai putin implicati în tulburarile de comportament
studiate.

Odata, Abraham Lincoln a scris ca „am fost destinati de Dumnezeu sa ne încredem în

El”. Cu alte cuvinte, numai daca împlinim planul lui Dumnezeu, de a depinde si a ne
încrede în El, putem sa ne bucuram de o adevarata sanatate si de realizarea scopului
vietii.

Sanatatea a fost numita un miraj. O putem atinge, dar niciodata n-o detinem în
totalitate. Sanatatea nu e ceva ce poti poseda, ci un proces; e o cale de a fi. Niciodata
nu putem spune „sunt absolut sanatos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cautand
sa atingem o tinta care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viata spirituala e evidenta.
Nu vom putea spune ca am atins-o în totalitate, pana ce nu vom ajunge în vesnicie. si
ce pacat ar fi daca am neglija tocmai aceasta trasatura a sanatatii!
Al doilea motiv este ca se tinde ca problemele spirituale sa fie considerate ca fiind strict
personale.

În sfarsit, lipsa datelor stiintifice în domeniul sanatatii spirituale se datoreaza si faptului

ca civilizatia timpului nostru e dominata, în mare masura, mai degraba de materialism
decat de spiritualitate. Foarte multi cercetatori nu se intereseaza de factorii spirituali sau
nu sunt convinsi de importanta lor.

Pentru a va oferi un exemplu, privind problemele implicate în determinarea sanatatii

spirituale, iata studiul recent al unor cercetatori din Ierusalim.

Dr. Yechiel Friedlander, de la Universitatea Hadassah din Ierusalim, a publicat mai

multe studii despre relatia dintre respectarea prescriptiilor religioase si boala
coronariana, la populatia de evrei din Ierusalim. Autorul a constatat ca evreii mai putin
religiosi prezentau o rata mai mare de boala coronariana si aveau mai multi factori de
risc decat evreii ortodocsi. Cu alte cuvinte, religiozitatea mai mare se însotea de un
numar mai mic de boli de inima.

Unii crestini însa nu considera respectarea regulilor religioase ca indicatorul cel mai bun
al sanatatii spirituale. Avantajul ar putea consta în obiceiurile de sanatate mai bune, si
nu în starea spirituala.

Cercetatorii care doresc sa efectueze studii în acest domeniu trebuie sa raspunda la

mai multe întrebari:

 Ce este sanatatea spirituala?

 Cum poate fi ea masurata?

Se poate determina o sanatate mai buna, nu doar o stare psihica buna, la cei care se
bucura de sanatate spirituala, în comparatie cu cei care n-o au? Cu alte cuvinte, poti fi
sanatos fara sanatate spirituala?

Exista vreun avantaj în a fi crestin, fata de a fi evreu, musulman, hindus sau

confucianist?

Nu de mult, American Journal of Health Promotion (nr. 3, 1989) a definit sanatatea

optima ca „un echilibru al sanatatii fizice, emotive, sociale, spirituale si intelectuale”.

Cu toate ca toti au încercat sa-l încurajeze si sa-i schimbe atitudinea, bolnavul a ramas
neconsolat si, în doua saptamani, a murit.
Ulterior, sotia decedatului a spus ca, dupa aflarea diagnosticului, sotul ei a pierdut orice
sens al vietii, nemaifiind dispus sa lupte pentru însanatosire.

Vestitul medic al antichitatii, Hipocrate, spunea ca dorea mai degraba sa cunoasca ce

fel de persoana e bolnavul decat sa stie ce fel de boala are.

Iar celebrul clinician canadian, Sir William Osler, scria, în secolul al XIX-lea, ca evolutia
tuberculozei are mai mult de-a face cu ceea ce se întampla în mintea bolnavului decat
în plamanii lui.

Desi se stie ca factorii mintali, sociali si spirituali au un rol important în sanatatea cuiva,
din multiple motive si poate nu în ultimul rand din lipsa de timp, în practica, medicina
moderna neglijeaza aceste aspecte.

Cineva a spus ca „medicii de azi actioneaza, si acum, ca si cand bolile i-ar înhata sau i-
ar prinde pe oameni, în loc sa înteleaga ca oamenii iau bolile, devenind susceptibili la
agentii bolilor, la care sunt expusi în mod constant”.

Dar, înainte de a vorbi despre boli, sa ne întrebam: ce este sanatatea?

Cea mai renumita si, fara îndoiala, cea mai respectata înca definitie a sanatatii e aceea
data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), aparuta în preambulul constitutiei ei,
catre sfarsitul anilor ’40. Ea suna astfel: „Sanatatea e o stare de totala bunastare fizica,
mintala si sociala, si nu doar lipsa bolii sau a infirmitatii”.

Aceasta definitie a izvorat din convingerea OMS ca siguranta viitoare a pacii mondiale
sta în ameliorarea sanatatii fizice, mintale si sociale.

Remarcati ca din aceasta definitie lipseste orice mentiune privind componenta

spirituala. Poate ca întemeietorii OMS se temeau ca unele tari vor obiecta împotriva
mentionarii sau accentuarii starii spirituale.

Toata lumea stie ca sanatatea fizica înseamna absenta bolii si a oricarei infirmitati, în
prezenta energiei si a vitalitatii suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice si a
activitatilor recreationale, fara a obosi în mod deosebit.

Sanatatea sociala se refera la abilitatea de a comunica în mod eficient cu oamenii din

jur si cu mediul social, prin angajarea în relatii personale satisfacatoare. Exista
nenumarate dovezi ca cei care au multe legaturi sociale se îmbolnavesc mai rar si sunt
mai satisfacuti de viata.
Sanatatea mintala sau psihica se refera atat la absenta tulburarilor psihice, cat si la
capacitatea de a rezolva solicitarile vietii cotidiene si relatiile sociale, fara probleme
emotive sau de comportament. Se stie ca bunastarea psihica are mult de-a face cu
sanatatea psihica.

În ceea ce priveste relatia dintre componenta spirituala si sanatatea fizica, numarul

cercetarilor publicate în acest domeniu este restrans. Datele prezentate sunt totusi
foarte interesante.

Pentru profesor dr. Roland Grossarth Maticek, directorul Institutului de Medicina

Preventiva, de la Universitatea Natiunilor Unite din Heidelberg, Germania, sanatatea
sau boala este rezultatul interactiunii unor sisteme foarte complexe, cu un numar mare
de factori. La aceasta concluzie a ajuns în urma unui studiu, început în anii 1973-1974,
cu 31.508 de barbati si de femei, avand varste între 32 si 68 de ani. Persoanele luate în
studiu au fost vizitate la domiciliu si s-a înregistrat în ce masura prezinta sau nu
urmatorii 15 factori pozitivi de sanatate:

 Mostenire genetica buna, adica parintii nu au decedat de o afectiune cronica

înainte de varsta de 55 de ani.
 Alimentatie sanatoasa (considerata asa dupa întelegerea de atunci), fara a fi
vegetariana.
 Activitate fizica regulata.
 Evitarea fumatului si a dependentei de alcool sau de alte droguri.
 Integrare sociala buna.
 Somn bun, odihnitor.
 Ocupatie ce permite si initiativa proprie.
 Vointa puternica de a trai.
 Posibilitatea exercitarii vointei proprii.
 Senzatia de bunastare si placere de viata.
 Posibilitatea satisfacerii cerintelor importante ale vietii.
 Relatie spontana, simtita si pozitiva fata de Dumnezeu.
 Sentimentul competentei.
 Posibilitatea autoocrotirii.
 Atitudine de încredere, optimista.
 Nici un factor.
 Toti factorii.
Iar sanatatea spirituala optima e definita ca „abilitatea cuiva de a-si dezvolta natura
spirituala la potentialul maxim”. Aceasta înseamna capacitatea de a descoperi si a
actiona asupra scopului fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primim iubire,
bucurie si pace, de a urmari un scop în viata si de a contribui la ameliorarea sanatatii
spirituale din jurul nostru.

Revista pe care am amintit-o afirma ca omul are si o dimensiune spirituala si ca medicii

ar trebui sa se adreseze si acestui domeniu, în contactele lor zilnice. Acest adevar
rezulta si dintr-o cercetare efectuata asupra a 90.000 de tineri si 20.000 de parinti,
pentru a determina cauzele tulburarilor de comportament ale adolescentilor, în special
în domeniile sanatatii emotive, violentei, folosirii drogurilor si promiscuitatii sexuale.

Rezultatele cercetarii, publicate în toamna anului 1997, în Journal of the American

Medical Association, au evidentiat faptul ca tinerii în a caror viata religia si rugaciunea
jucau un rol important au fost mult mai putin implicati în tulburarile de comportament
studiate.

Odata, Abraham Lincoln a scris ca „am fost destinati de Dumnezeu sa ne încredem în

El”. Cu alte cuvinte, numai daca împlinim planul lui Dumnezeu, de a depinde si a ne
încrede în El, putem sa ne bucuram de o adevarata sanatate si de realizarea scopului
vietii.

Sanatatea a fost numita un miraj. O putem atinge, dar niciodata n-o detinem în
totalitate. Sanatatea nu e ceva ce poti poseda, ci un proces; e o cale de a fi. Niciodata
nu putem spune „sunt absolut sanatos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cautand
sa atingem o tinta care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viata spirituala e evidenta.
Nu vom putea spune ca am atins-o în totalitate, pana ce nu vom ajunge în vesnicie. si
ce pacat ar fi daca am neglija tocmai aceasta trasatura a sanatatii!