UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ SIBIU

-Statutul avocatului-

Profesor:
Lect.univ.dr.Marius Mazilu

Student:
Barbu Ioan
            Secţiunea 1. Caracterizarea profesiei. Principii şi reguli fundamentale de exercitare a
profesiei.
            În art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
republicata, se stipulează că profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare
autonome.
Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile şi limitele impuse de Constituţie,  de Legea
51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, de statutul profesiei, astfel cum a fost
acesta adoptat de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi publicat în M.of. nr. 45/13 ianuarie
2005.
 Faţă de realităţile existente în domeniul organizării şi funcţionarii profesiei de avocat, s-a impus
modificarea legii în sensul că, această profesie se exercita numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului
din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.),
constituirea şi funcţionarea de barouri în afară U.N.B.R. fiind interzise, iar actele de constituire şi de
înregistrare ale acestora fiind nule de drept.
             Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:
    a) principiul legalităţii;
    b) principiul libertăţii;
    c) principiul independenţei;
    d) principiul autonomiei şi descentralizării;
    e) principiul păstrării secretului profesional.
            În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei
şi codului deontologic.
            Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi de
drept privat. În exercitarea dreptului la apărare, care este recunoscut şi garantat de Constituţie, de lege,
de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia totodată, de a
stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces
echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.
            Pentru a se asigura condiţiile necesare realizării efective a activităţilor permise de lege,
principiile de drept ce caracterizează profesia de avocat, drepturile avocatului în exercitarea profesiei
creează obligaţii corelative pentru autorităţile şi instituţiile publice, persoanele fizice sau juridice, în
faţa cărora avocatul asista sau reprezintă persoanele fizice sau juridice.  Acestea au obligaţia să permită
şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii. În exercitarea
profesiei şi în legătură cu această avocatul este protejat de lege.
            Avocatul poate fi ales în mod liber de către persoană ce solicita serviciile acestuia.
            1.1.  Activitatea avocatului
            Activitatea avocatului se poate realiza prin una sau mai multe din activităţile următoarele:
            1.1.1. Consultaţii şi cereri cu caracter juridic
            Consultaţiile şi cererile cu caracter juridic pot fi acordate în scris sau verbal în funcţie de
solicitările şi de domeniile de interes ale clientului. Prin exprimarea generică, în această categorie pot
fi cuprinse activităţi precum:
    a) redactarea şi/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice şi
informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată;
    b) elaborarea de opinii legale;
    c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenţii, statute etc.) şi asistarea clientului la
negocierile referitoare la acestea;
    d) elaborarea proiectelor de acte normative;
    e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane
juridice, în condiţiile legii;
    f) orice alte consultaţii în domeniul juridic.
    Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau interesul clientului cereri, notificări, memorii
sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi
intereselor legitime ale acestuia.
            1.1.2 Asistenta şi reprezentare juridică a clienţilor
Avocatul poate asigura asistarea şi reprezentarea clienţilor săi în fata instanţelor judecătoreşti, a
organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a
executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor
persoane juridice.
În realizarea acestei activităţi, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele şi operaţiunile
permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului.
1.1.3. Redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei
actelor prezentate spre autentificare
Un act juridic semnat în fata avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluţie, o ştampilă sau un
alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei actului poate fi
prezentat notarului spre autentificare.
           Avocatul este obligat să ţină evidenţa actelor întocmite cu atestarea identităţii părţilor, a
conţinutului, a consimţământului şi a datei şi să le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea
întocmirii lor.
            Atestarea consimţământului părţilor şi prezentarea actului astfel redactat spre autentificare,
notarului, este o nouă atribuite acordată avocatului prin modificările legii de organizare şi funcţionare,
precum şi ale statutului.
1.1.4 Asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor
autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor
încheiate.
 1.1.5 Apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu
instituţiile şi cu orice persoană romana sau străină.
1.1.6 Activităţi de mediere.
 Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor, alternativa procesului obişnuit sau
arbitral. Această activitate este nou reglementată prin modificările aduse legislaţiei în domeniu,
reprezentând o armonizare atât faţă de cerinţele pieţei, cât şi faţă de legislaţia europeană în domeniu.
             Medierea este o negociere asistată de un terţ (mediatorul), respectiv o tehnică consensuală de
rezolvare a conflictelor, constând într-o comunicare permanent orientată către încheierea unei
înţelegeri între părţi care au atât interese comune, cât şi divergenţe. Mediatorul propune părţilor în
procedura de mediere o soluţie, fără a avea atribuţia de a o impune acestora. Părţile în procedura de
mediere pot accepta sau refuză, în scris, propunerea finală de mediere (tranzacţia).
             Medierea are un caracter voluntar şi se bazează pe convenţia părţilor (acord de mediere) de a
rezolva o dispută sau o neînţelegere.
             Medierea este guvernată de principiul confidenţialităţii.
             Medierea este o procedură autonomă de reglementare a disputelor, conflictelor sau
diferendelor intervenite între persoanele fizice şi/sau juridice.
 Acordul de mediere poate fi încheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub forma unei
convenţii separate.
Părţile, prin acordul lor de mediere, pot alege un avocat pe care îl împuternicesc cu atribuţii de
mediere. În exerciţiul atribuţiei de mediere, avocatul are următoarele îndatoriri:
    a) de a se informa în legătură cu conflictul şi cu poziţia fiecăreia dintre părţi;
    b) de a informa părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, fiindu-i interzis să dea consultaţii
juridice;
    c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea între părţi; comunicarea nu necesită prezenţa fizică
a părţilor, avocatul putând comunica şi separat cu fiecare dintre acestea, cu informarea lor prealabilă;
    d) de a redacta propunerea de soluţie sub forma unei tranzacţii, parţiale sau totale, după caz.
 În procedura de mediere, părţile pot fi asistate de avocaţi, alţii decât avocatul mediator.
Avocatul însărcinat cu medierea este imparţial şi neutru în activitatea sa. El poate oferi
informaţii juridice părţilor, dar îi este interzis să încheie contracte de asistenta juridică cu acestea în
legătură cu obiectul medierii, distinct de contractul de asistenta juridică în baza căruia se realizează
medierea. Avocatul însărcinat cu medierea nu poate impune părţilor un compromis şi nu are dreptul de
a încerca, dincolo de voinţa concordanţă a părţilor, un anume rezultat al medierii. Avocatul mediator
trebuie să respecte egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere.
 Avocatul mediator trebuie să faciliteze comunicarea între părţi, în acest scop fiind dator să se
asigure de o bună cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. El este dator să se asigure că
realizarea drepturilor şi intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuzivă a medierii.
Avocatul mediator însărcinat cu medierea trebuie să se asigure de rapiditatea, flexibilitatea şi
confidenţialitatea procedurii, precum şi de rezonabilitatea rezultatului soluţionării conflictului.
 Avocatul mediator este obligat să păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor şi asupra
informaţiilor obţinute în procesul de mediere, inclusiv după semnarea acordului final de mediere
(tranzacţie) sau, după caz, în perioada ulterioară încetării medierii.
 În caz de litigiu, avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre părţi. Între
activitatea de mediator şi de arbitru nu există incompatibilitate.
            Rezultatul medierii poate constă atât într-o reparaţie, cât şi într-o recunoaştere reciprocă,
prezentarea oficială de scuze, armonizarea intereselor părţilor, în vederea ameliorării relaţiilor lor
viitoare etc. Rezultatul medierii se consemnează într-o tranzacţie, care are efectele prevăzute de lege.
Medierea poate fi utilizată în toate cazurile în care, potrivit legii, părţile pot încheia un
compromis, cu respectarea dispoziţiilor de ordine publică.
În litigiile comerciale avocatul mediator poate participa, în această calitate, în procedura
concilierii prealabile pentru rezolvarea parţială sau totală a disputelor angajate între părţi.

1.1.7 Activităţi fiduciare.

Noţiunea de activitate fiduciară este de asemenea nou introdusă prin modificările la lege şi la
statut. Avocatul poate efectua una sau mai multe dintre următoarele activităţi fiduciare:
    a) primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din
valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale
sau a lichidării unui patrimoniu;
    b) plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor financiare şi a bunurilor
încredinţate;
    c) administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost
plasate.
            În virtutea mandatului dat de către client avocatului pentru desfăşurarea de activităţi fiduciare,
pot fi efectuate şi următoarele activităţi:
    a) activităţi de consultanţă;
    b) operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor încredinţate;
    c) operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare şi alte
instrumente financiare, în condiţiile legii;
    d) administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin  contractarea de operaţiuni  materiale şi
efectuarea de operaţiuni juridice menite să sporească valoarea şi lichiditatea plasamentelor;
    e) activităţi conexe cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a celorlalte
datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi; culegerea fructelor şi încasarea
veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor; mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc;
    f) orice operaţiuni în numerar privind plăti, încasări, efectuări de depozite bancare, compensări,
rambursări impuse de natura activităţii încredinţate.
            În exercitarea activităţilor fiduciare, avocatul are următoarele obligaţii:
   a) să respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat, expres prevăzut în contractul de
asistenta juridică special încheiat. Când mandatul comporta împuternicirea de a dispune de fonduri,
bunuri sau valori ori de a înstrăina bunurile clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor
operaţiuni, numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau, în lipsa unei astfel de
clauze, numai după ce va fi autorizat în mod special şi în scris de către client;
    b) să acţioneze cu bună-credinţă, profesionalism şi cu diligenţa unui bun proprietar, fără să se abată
de la regulile specifice activităţii profesionale;
    c) să administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv al clientului;
    d) să nu influenţeze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obţine beneficii proprii, în afară
onorariului de avocat.
    e) să informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar şi a
rezultatelor obţinute.
     Avocatul vă deschide, pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi fiduciare un cont la o
bancă reputată (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare.
Noţiunea de fonduri fiduciare este definită prin lege ca fiind orice sumă primită de către avocat,
cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia sau a bunurilor încredinţate.
În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.
Toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate pentru acelaşi client vor fi efectuate din
contul fiduciar iar toate încasările rezultate din activităţile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al
clientului respectiv.
 Avocatul vă transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puţin o dată la trei luni, dacă
în contractul de asistenta juridică nu se prevede o perioadă mai scurtă.
             Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum
şi instructa efectuarea de plăţi din acesta doar în următoarele situaţii:
    a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condiţiile şi limitele mandatului fiduciar;
    b) la instrucţiunea expresă a clientului, dar cu posibilitatea reţinerii contravalorii onorariilor agreate
pentru activităţile fiduciare;
    c) în baza unei hotărâri judecătoreşti;
    d) în baza contractului de asistenta juridică, pentru încasarea onorariilor legate de activităţile
fiduciare desfăşurate;
    e) în cazul în care este în curs o procedură execuţională privind bunurile sau fondurile administrate.
              Avocatul nu are dreptul să retragă fonduri sau să efectueze plăti din contul fiduciar atunci
când clientul i-a adus la cunoştinţă în scris opoziţia sa.
             Este permisă încheierea unui contract de asistenta juridică care să prevadă plată, în parte, a
onorariului pentru activităţi fiduciare, condiţionate de un eveniment care să aibă loc sau de un rezultat
care să fie atins.
             Avocatul are obligaţia să păstreze evidente scrise ale tuturor operaţiunilor efectuate în baza sau
în legătură cu un mandat fiduciar (contracte, corespondenţă, rapoarte de evaluare, extrase de cont etc).
În cazul în care clientul solicita originalul acestor evidente, avocatul e îndreptăţit să păstreze fotocopii
pe format de hârtie sau electronic.
 Avocatul are obligaţia să păstreze cel puţin un registru sau un sistem echivalent de înregistrare
care să arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfăşurat activităţi fiduciare:
    a) identitatea clientului pe seama căruia fondurile şi/sau bunurile sunt primite şi/sau administrate;
    b) un inventar al bunurilor primite respective rambursate şi valoarea fondurilor primite şi rambursate
precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi bunurilor şi data rambursării acestora sau al rezultatului
administrării şi valorificării acestora;
    c) operaţiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei, părţilor, valorii şi tipului operaţiunii.
 Avocatul este obligat să înregistreze fiecare tranzacţie fiduciară cel mai târziu în 3 zile
lucrătoare de la efectuarea lor, aceste evidente legate de activităţile fiduciare fiind obligatoriu a se
păstra o perioadă de cel puţin 10 ani.
1.1.8 Stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al
avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a
părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate.
            Stabilirea temporară a sediului unor societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului
presupune utilizarea sediul profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale şi
autorizării funcţionarii societăţii comerciale sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea
unui sediu secundar al societăţii în cauză.
În vederea stabilirii temporare a sediului societăţii comerciale în cauză, avocatul vă întocmi şi
semnă cu reprezentantul societăţii un contract separat de asistenta juridică având acest obiect.
 Perioada pentru care sediul societăţii în cauză este stabilit la sediul profesional al avocatului nu
poate depăşi 1 an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridică.
            Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale necesare în vederea înregistrării, în numele şi
pe seama clientului, a societăţilor comerciale, a părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor, în
condiţiile legii.
            Avocatul vă întocmi şi păstra registre de părţi de interes, părţi sociale sau de acţiuni, emise de
societăţile înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului. Avocatul poate efectua, la cererea
clientului, operaţiuni în aceste registre, inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii şi poate emite, la
cererea persoanei îndreptăţite, extrase din aceste registre, în condiţiile legii.
Activităţile prevăzute paragrafele 1.1.7. si1.1.8. se pot desfăşura în temeiul unui nou contract de
asistenta juridică.
 1.1.9 Orice mijloace şi cai proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.   
            
Secţiunea 2.     Formele de exercitare a profesiei de avocat.
Avocatul îşi poate exercita activitatea, la alegere, într-una dintre formele de exercitare a
profesiei: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile
profesionale cu răspundere limitată.
.
2.1  . Cabinetul individual.
În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alţi
avocaţi colaboratori.
    Cabinetul individual se înfiinţează în baza actului de înfiinţare a cabinetului individual de avocat,
acesta înregistrându-se la barou.
           În cadrul unui cabinet individual, îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori ai avocatului
titular, relaţiile dintre aceştia stabilindu-se prin contractul de colaborare, încheiat în formă scrisă.
            Cabinetul individual se individualizează că denumire prin numele avocatului titular, urmat de
sintagma cabinet de avocat.
  
2.2  . Cabinete asociate
Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei, drepturile şi obligaţiile
avocaţilor titulari ai cabinetelor asociate păstrându-şi caracterul personal şi neputând fi cedate. În mod
corespunzător, cabinetele individuale se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale.
Asocierea nu poate restrânge drepturile avocaţilor asociaţi şi nici nu poate aduce atingere
drepturilor şi obligaţiilor aferente patrimoniului de afectatiune profesională a fiecărui cabinet intrat în
asociere.
Cabinetele asociate vor fi individualizate prin denumire cu numele tuturor titularilor, urmate de
sintagma cabinete de avocat asociate.
      Avocaţii din cabinetele asociate intra în relaţii cu clienţii în numele asocierii din care fac parte.
       Totodată, cabinetele asociate nu pot angaja clienţi cu interese contrare.
       Un cabinet asociat nu poate accepta o cauză sau un client, dacă unul dintre cabinetele asociate se
opune în mod justificat.
    Convenţiile de asociere se încheie în formă scrisă şi cuprind, în mod obligatoriu, menţiunile
prevăzute în anexa aferenta din statut.
2.3 Cabinete grupate
Cabinetele individuale se pot grupa în vederea creării de facilităţi tehnico-economice în vederea
exercitării profesiei, însă, spre deosebire de cabinetele asociate, în acest caz se păstrează
individualitatea în relaţiile cu clienţii. În acest caz nu se crează o formă de exercitare a profesiei
deoarece cabinetele grupate nu desfăşoară activitate avocaţială în comun, fiind în prezenţa unei reuniri
pe criterii exclusiv economice.
În cazul cabinetelor grupate, acestea se vor individualiza prin numele fiecărui titular de cabinet,
urmat de sintagma cabinete de avocat grupate.
2.4  Societatea civilă profesională
Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. În societatea
civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi.
Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenţă
juridică persoanelor cu interese contrare.
Raportul civil se naşte între client şi societatea civilă profesională, serviciile profesionale urmând să fie
îndeplinite de oricare dintre avocaţii desemnaţi de avocatul coordonator fără a se cere opţiunea
clientului.
Denumirea acesteia trebuie să conţină numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma
societate civilă de avocaţi.
     Contractul de societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în formă scrisă între
avocaţii asociaţi, respectându-se dispoziţiile legii civile ce reglementează contractul de societate civilă,
precum şi dispoziţiile speciale prevăzute în statut.
     Societatea civilă profesională de avocaţi se poate reorganiza prin absorbţie, fuziune, divizare totală
sau divizare parţială (desprindere).
     Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului de afectatiune profesională între una sau mai
multe forme de exercitare a profesiei de avocat, care există sau care iau, astfel, fiinţă.
     Societatea civilă profesională nu încetează în situaţia divizării parţiale (desprindere) în cazul în care
o parte din patrimoniul sau de afectatiune profesională se desprinde şi se transmite către o altă formă
de exercitare a profesiei de avocat, care există sau care ia, astfel, fiinţă.
2.5 . Societatea civilă profesională cu răspundere limitată
Nou reglementată prin ultima modificare adusă legii nr. 51/1995 de organizare şi funcţionare a
profesiei de avocat, societatea civilă profesională cu răspundere limitată se constituie prin asocierea a
cel puţin 2 avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei, are personalitate juridică şi patrimoniu
propriu.
Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi avocaţi
salarizaţi în interiorul profesiei.
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestei forme de organizare a profesiei, respectă regulile
generale stipulate în legea nr. 31/1990, privind societăţile cu răspundere limitată, derogând de la aceste
prevederi în condiţiile legii speciale 51/1995 şi fiind adaptate la specificul profesiei de avocat.
Aporturile asociaţilor la capitalul social pot fi în industrie, în bani sau în natură, reprezentat de
activitatea profesională, inclusiv aportul de clientelă. Capitalul social al societăţii este reprezentat de
părţi sociale transmisibile şi negociabile şi este de cel puţin echivalentul în lei al sumei de 10.000
EURO.
Societatea civilă profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate
exercitarea profesiei de avocat în condiţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995.
Transmiterea părţilor sociale se poate face numai către avocaţi aflaţi în exerciţiul profesiei.
Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi avocaţi
salarizaţi. Avocaţii care îşi exercita profesia în cadrulsocietatii civile profesionale cu răspundere
limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social subscris şi vărsat.
Dobândirea personalităţii juridice a societăţii civile profesionale cu răspundere limitată are loc
la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui raza teritorială se afla
sediul ei principal.
Avocaţii asociaţi care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere
limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social subscris şi vărsat.
Societăţile civile profesionale cu răspundere limitată sunt supuse regimului impozitării pe
profit.
Individualizarea prin denumire va conţine numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de
sintagma societate civilă de avocaţi cu răspundere limitată.
Actul constitutiv şi statutul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată sunt încheiate în formă
scrisă, cu respectarea anexelor din statut.
Forma autentică este necesară pentru actul constitutiv dacă printre bunurile subscrise că aport la
capitalul social se afla un bun imobil.
            Pot avea calitatea de asociaţi doi sau mai mulţi avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei,
înscrişi în acelaşi barou sau în barouri diferite. În acest caz societatea îşi va stabili sediul principal în
circumscripţia unuia dintre barourile de apartenenţa al unuia dintre asociaţii fondatori.
 Actul constitutiv al unei asemenea societăţi se depune spre verificare la consiliul baroului de la
sediul principal al societăţii. Actul constitutiv se va transmite, în scop de informare şi către toate
barourile unde sunt înscrişi asociaţi ai societăţii civile profesionale cu răspundere limitată.
În cazul transmiterii părţilor sociale, retragerii sau decesului unui asociat al unei societăţi profesionale
cu răspundere limitată, toate bunurile împreună cu orice alte drepturi, inclusiv clientela, aduse că aport
la capitalul societăţii de către respectivul asociat rămân proprietatea societăţii, dacă prin lege, actul
constitutiv sau statutul societăţii nu se prevede altfel.
Activitatea societăţii civile profesionale cu răspundere limitată este condusă de adunarea generală a
asociaţilor. Din punct de vedere executiv, societatea este condusă de un avocat coordonator ales de
majoritatea avocaţilor asociaţi.
Adunarea generală se convoacă de către oricare dintre asociaţi prin orice mijloace care să poată
proba realizarea convocării.       
Hotărârile adunării generale se iau prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale, iar
pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar acordul unanim al
asociaţilor.
Avocatul coordonator va avea competentele stabilite prin actul constitutiv şi statutul societăţii.
Avocatul coordonator al societăţii civile profesionale cu răspundere limitată trebuie să deţină calitatea
de avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei şi vor fi aleşi dintre asociaţii societăţii, pentru un
mandat de 2 ani.
Puterile avocatului coordonator vor fi stabilite prin actul constitutiv al societăţii.
De asemenea, asociaţii societăţii civile profesionale cu răspundere limitată pot hotărî numirea unor
cenzori sau a unui auditor.
Dacă un asociat intenţionează să transmită părţile sociale pe care le deţine într-o societate civilă
profesională cu răspundere limitată, acesta este obligat să îşi notifice intenţie cu minimum 30 de zile
anterior transmiterii, către toţi ceilalţi asociaţi indicând persoană sau persoanele către care doreşte să
transmită respectivele părţi sociale şi preţul.
Transmiterea către terţi nu poate fi efectuată fără acordul unanim, exprimat în scris, al celorlalţi
asociaţi, sau dacă în termenul menţionat, nici un asociat nu şi-a exercitat dreptul de preemţiune.
Asociaţii rămaşi în societate au un drept de preemţiune la dobândirea părţilor sociale ale societăţii cu
privire la care există intenţia de înstrăinare. Acest drept de preemţiune urmează să fie exercitat
proporţional cu cota de capital deţinută de fiecare dintre asociaţii rămaşi şi care intenţionează să
dobândească respectivele părţi sociale.
Societatea va intra în lichidare şi pentru situaţia în care, din orice motive, rămâne un singur
asociat o perioadă mai mare de 3 luni de zile. Asociatul are pentru aceasta şi opţiunea de a continua
activitatea sub forma cabinetului individual.
2.6 Principiile organizării şi funcţionarii formelor de exercitare a profesiei de avocat
Formele de exercitare a profesiei de avocat au la baza organizării şi funcţionarii acestora
următoarele principii:
·           cabinetele grupate, cabinetele asociate, societăţile civile profesionale şi societăţile civile
profesionale cu răspundere limitată pot avea şi proprietate comună.
·            avocatul poate schimba oricând formă de exercitare a profesiei, cu înştiinţarea baroului
din care face parte.
·            avocatul nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare
a acesteia.
·             formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocaţi
definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei sau pot fi lichidate la încetarea calităţii, cu
respectarea regimului investiţiilor reglementat prin prezenta lege.
Barourile ţin evidenţa separată a avocaţilor pentru fiecare formă de exercitare a profesiei.
·                               patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are
regimul juridic al  patrimoniului de afectatiune profesională;
·                               titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta activităţi
profesionale în afară formei de exercitare a profesiei pentru care au optat;
·                               avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea de avocat
colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;
·                               avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat
salarizat în cadrul profesiei;
 ·                               avocatul salarizat în interiorul profesiei şi avocatul colaborator nu pot
activa, în aceeaşi calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei;
·                               avocatul colaborator şi avocatul salarizat în interiorul profesiei nu au drept
la clientela proprie;
·                               obligaţia de a comunica de îndată baroului, în scris, modificările privind
asocierea, colaborarea sau angajarea revine atât avocatului cât şi titularului cabinetului
individual sau   coordonatorului cabinetelor asociate, societăţilor civile profesionale sau al
societăţilor civile profesionale cu răspundere limitată;
·                               formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire,
conform prevederilor Legii şi ale prezentului statut. În cazul tuturor formelor de exercitare a
profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza, la alegere, denumirea şi numele formei de
exercitare a profesiei din ţara sau din străinătate.
 
            Secţiunea 3.   Organizarea profesiei de avocat.
   
            3.1 Baroul.
Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti, iar sediul
baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
            Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.  
            Organele de conducere ale baroului sunt:
    a) adunarea generală;
    b) consiliul;
    c) decanul.
   3.1.1 Adunarea generală.
Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de
exercitare a profesiei.
            Competentele Adunării generale sunt următoarele:
    a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele legii şi ale statutului;
    b) alege şi revocă decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de
disciplină. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singură dată. Decanul se
alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 8 ani în profesie;
    c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor;
    d) aprobă proiectul de buget al baroului şi da descărcare consiliului cu privire la activitatea şi
gestiunea să.
Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului
baroului.
Convocarea se face prin afişare la sediul baroului, la sediul serviciilor de asistenta din judeţ şi
prin publicare într-un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.
Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale
baroului.
La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat să convoace
adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii. În acest caz
procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită.
Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis
de cei prezenţi, dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau de revocare a decanului
ori a membrilor consiliului nici unul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu, iar şedinţa va fi
condusă de cel mai în vârstă membru prezent.
Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi.
În cazul în care numărul legal nu este întrunit, prezidiul adunării generale, de faţă cu cei
prezenţi, stabileşte o nouă adunare generală în termen de cel mult 15 zile. Consiliul baroului are
obligaţia să îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată.
Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin
o treime din numărul total al membrilor săi.
 Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai
cu prezenţa majorităţii membrilor baroului. Pentru Baroul Bucureşti alegerea organelor de conducere a
baroului se face prin desemnare de reprezentanţi - electori.
3.1.2 Consiliul baroului.
Consiliul Baroului este format din 5 până la 15 membri, aleşi pe o perioadă de 4 ani. Decanul şi
prodecanul se includ în acest număr.
            Consiliul baroului are următoarele atribuţii:
    a) adoptă hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezenţei legi şi ale statutului
profesiei;
    b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. şi ale adunării generale a baroului;   
   c) întocmeşte, modifică şi da publicităţii tabloul anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi îl
comunică celor în drept;
    d) adopta măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar şi deontologic, pentru
soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei;
    e) verifică şi constată îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aprobă
primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen;
    f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia;
    g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului profesiei;
    h) verifică şi constată dacă actele privind constituirea, modificarea şi schimbarea formelor de
exercitare a profesiei, precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei; organizează şi ţine evidenţa acestora;
    i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaţilor din raza de
competenţă;
    j) organizează conferinţele de stagiu, cercurile de studii şi editează publicaţiile baroului;
    k) organizează şi îndruma activitatea serviciilor de asistenta juridică din judeţ, potrivit legii şi
statutului profesiei;
    l) sesizează comisia de disciplină cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor;
    m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplăţii taxelor, avocatul care nu achita taxele şi
contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţă acestora, dacă a fost
avertizat despre neplata şi nu s-a conformat obligaţiei;
    n) soluţionează contestaţiile împotriva deciziei decanului privind onorariile;
    o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului;
    p) acceptă donaţiile şi legatele făcute baroului;
    q) aprobă statul de funcţii şi angajează personalul baroului;
    r) întocmeşte proiectul de buget anual, pe care îl supune adunării generale şi administrează
patrimoniul baroului;
    s) prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul de activitate a consiliului şi a decanului,
de gestiune curentă şi de gestionare a patrimoniului baroului;
    t) alege prodecanul baroului;
    u) soluţionează plângerile şi contestaţiile împotriva deciziilor decanului baroului;
    v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul U.N.B.R. ori de biroul
executiv al U.N.B.R.
Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi ia
hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
3.1.3 Decanul baroului.
Decanul baroului are următoarele competente:
    a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
    b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului;
    c) aprobă cererile de asistenta juridică gratuită;
    d) exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină şi împotriva deciziilor
consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac;
    e) ordonanţează cheltuielile baroului;
    f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenta adunării generale sau a
consiliului baroului.
    g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere ale
U.N.B.R. şi date în competenţa sa.
    Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenţa acestuia.
    Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile, consiliul
baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, în tot sau în parte, atribuţiile decanului.
    La Baroul Bucureşti, consiliul baroului alege 2 prodecani. Decanul este înlocuit, la cerere sau în
absenţa sa, de către prodecanul pe care îl desemnează în scris.
3.2 Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.
Uniunea Naţională a Barourilor din România (U.N.B.R.) este formată din toate barourile din
România şi are sediul în municipiul Bucureşti.
U.N.B.R. este persoana juridică de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii, acestea
formându-se din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R.
şi poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.
Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezenţei legi
şi statutului profesiei.
Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:
    a) Congresul avocaţilor;
    b) Consiliul U.N.B.R.;
    c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;
    d) preşedintele U.N.B.R.
În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează şi:
    a) Comisia centrală de cenzori;
    b) Comisia centrală de disciplină;
    c) aparatul tehnic-administrativ.
3.2.1  Congresul avocaţilor.
Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou, potrivit normei de
reprezentare stabilite de statutul profesiei, şi din membrii Consiliului U.N.B.R.
Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune ordinară, la convocarea Consiliului
U.N.B.R., iar la cererea a cel puţin unei treimi din numărul barourilor, Consiliul U.N.B.R. este obligat
să convoace Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.
Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii:
    a) analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului U.N.B.R.;
    b) alege Comisia centrală de cenzori şi Consiliul de conducere al Casei de Asigurări a Avocaţilor;
    c) face propuneri autorităţilor cu drept de iniţiativă legislativă privind profesia de avocat;
    d) adopta şi modifica statutul profesiei şi statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, în conformitate cu
prevederile prezenţei legi şi pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.B.R.;
    e) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri, perfecţionarea pregătirii profesionale şi
respectarea regulilor deontologice ale profesiei;
    f) alege şi revocă membrii Comisiei centrale de disciplină. Fiecare barou are dreptul de a propune
câte un candidat pentru Comisia centrală de disciplină. Competenţa şi procedura de judecată ale
Comisiei centrale de disciplina se stabilesc prin statut;
    g) aprobă bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală;
    h) aprobă bugetul anual al U.N.B.R. şi execuţia bugetară anuală a acestuia şi stabileşte cota de
contribuţie a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R.. Cheltuielile necesare organizării congreselor
se suportă de către fiecare barou în funcţie de numărul reprezentanţilor săi.
            Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.
3.2.2  Consiliul U.N.B.R.
Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi potrivit
normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei.
Mandatul de membru al Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani. În cazul încetării mandatului unuia
dintre ei, înlocuitorul sau executa diferenţa de mandat.
În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe predecesorul
său. Celelalte vacanţe sunt completate la proximul congres al avocaţilor.
 Consiliul U.N.B.R. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U.N.B.R. Convocarea
se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei.
Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi
adoptă hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
           Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
    a) este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din România şi asigură activitatea
permanentă a U.N.B.R.;
    b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor;
    c) rezolvă orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaţilor, cu
excepţia acelora care sunt date în competenţa exclusivă a Congresului avocaţilor;
    d) exercită controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor Comisiei permanente a U.N.B.R.;
    e) organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limba romana ale
avocaţilor străini;
    f) organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor,
constituit că persoană juridică de drept privat nonprofit şi care nu face parte din sistemul naţional de
învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare;
    g) adoptă hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor,
precum şi recomandări privind relaţiile dintre barouri;
    h) asigură caracterul unitar al examenelor de primire şi de definitivare în profesie;
    i) organizează şi supraveghează serviciul statistic general al U.N.B.R.;
    j) organizează şi editează publicaţiile U.N.B.R. şi sprijină publicaţiile barourilor;
    k) întocmeşte proiectul de buget al U.N.B.R. şi îl supune spre aprobare Congresului avocaţilor,
precum şi execuţia bugetară anuală a bugetului U.N.B.R.;
    l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a patrimoniului U.N.B.R. şi le supune spre
aprobare Congresului avocaţilor;
    m) stăruie pentru realizarea bugetului U.N.B.R. şi executarea de către barouri a hotărârilor adoptate
de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.N.B.R.;
    n) alege şi revocă preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. şi membrii Comisiei permanente a
U.N.B.R., dintre membrii săi, avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie, pentru un mandat
de 4 ani;
    o) verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile
barourilor, la cererea persoanelor interesate;
    p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de neegalitate şi rezolva plângerile şi contestaţiile
făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege şi de statutul
profesiei;
    q) înfiinţează Casa Centrală de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi controlează activitatea acesteia;
    r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi adoptă regulamentul acesteia;
    s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adoptă hotărâri în interesul profesiei, cu
respectarea legii;
    t) acordă, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R., titlul de membru de onoare, respectiv de
preşedinte de onoare al U.N.B.R.
3.2.3  Comisia permanentă a U.N.B.R.
Comisia permanentă a U.N.B.R.se compune din 15 membri, dintre care 5 membri sunt
reprezentanţi ai Baroului Bucureşti, iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din ţară.
Preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a U.N.B.R. şi se
includ în cei 15 membri.
Mandatul membrilor Comisiei permanente a U.N.B.R. este de 4 ani.
 În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei permanente a U.N.B.R., desemnarea
înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi înlocuitorul executa diferenţa de mandat.
Unul dintre membrii Comisiei permanente a U.N.B.R. îndeplineşte funcţia de secretar al
acesteia şi este desemnat prin vot de Comisia permanentă a U.N.B.R.
Preşedintele U.N.B.R. este şi preşedintele Comisiei permanente a U.N.B.R.
Comisia permanentă a U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
    a) este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate permanentă şi de legătură cu barourile
U.N.B.R.;
    b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale Consiliului U.N.B.R. şi supraveghează
executarea acestor hotărâri de către barouri, adoptând decizii corespunzătoare;
    c) organizează serviciile Consiliului U.N.B.R. şi serviciile proprii şi angajează personalul acestora;
    d) asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului U.N.B.R.;
    e) acceptă donaţiile şi legatele făcute U.N.B.R.;
    f) în realizarea atribuţiilor sale, emite decizii executorii.
            Comisia permanentă a U.N.B.R. este condusă de preşedintele U.N.B.R. şi lucrează valabil în
prezenţa majorităţii membrilor săi şi tot astfel adopta deciziile.
3.2.4  Preşedintele U.N.B.R.
Preşedintele U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
    a) reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
    b) încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele U.N.B.R., cu autorizarea Consiliului U.N.B.R.;
    c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.N.B.R. şi ale Comisiei permanente a U.N.B.R.;
    d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.N.B.R.;
    e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale U.N.B.R.;
    f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi barouri, precum şi relaţiile dintre
barouri;
    g) acordă sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale;
    h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii avocaţilor la
instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală.
Preşedintele este înlocuit, la cerere sau în absenţa sa, de către vicepreşedintele pe care îl
desemnează în acest scop.
           
 Secţiunea 4.     Primirea în profesie. Avocaţii stagiari.
 
            4.1 Dobândirea calităţii de avocat.
            4.1.1 Condiţiile de înscriere în avocatură.
            Pentru a fi membru al unui barou din România, o persoană trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să fie cetăţean roman şi să aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice;
    b) să fie licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept;
    c) să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenţa lege;
    d) să fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei. Îndeplinirea acestei condiţii
trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie
medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul profesiei.
            Este nedemn a fi avocat, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea 51/1995, persoană
care se găseşte în una dintre următoarele situaţii:
    a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsă cu închisoare pentru săvârşirea
unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
    b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului,
stabilite prin hotărâre judecătorească;
    c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durată stabilită prin hotărâre
judecătorească sau disciplinară;
    d) falitul fraudulos, chiar reabilitat.
             4.1.2 Avocatul străin.
            Membrul unui barou din altă ţara poate exercita profesia de avocat în România dacă
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, mai puţin cea cu privire la cetăţenia romană.
            Pentru a acorda consultanţă juridică privind dreptul românesc, avocatul străin are obligaţia de a
susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limba romana, organizat de
U.N.B.R.
            Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, la alegere, în cadrul uneia dintre
formele de organizare ale profesiei prevăzute în Legea 51/1995.
            Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în fata instanţelor judecătoreşti şi a
celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional.
            Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în România.
            Avocatul străin care exercita profesia în România este obligat să se înscrie în tabloul special
ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezenţei legi, ale statutului profesiei şi codului
deontologic.
4.1.3 Primirea în profesie.
            Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou, în condiţiile  legii
51/1995 şi ale statutului profesiei.
            De la regulă susţinerii examenului pentru intrarea în profesie, există şi excepţii, acestea
aprobându-se, la cerere, în următoarele situaţii:
    a) pentru titularul diplomei de doctor în drept;
    b) pentru cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător,
procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat
activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
            De asemenea, o altă excepţie se referă la persoanele care au deţinut funcţia de judecător la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, putând fi primite în profesia de avocat fără susţinerea unui examen.
Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat
poate solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul
de pensii şi asigurări sociale din care face parte.
4.2 Avocaţii stagiari.
            La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire
profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.
După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.
            Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.
            Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumata numai de avocaţi definitivi cu o vechime de
cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucura de o reputaţie profesională neştirbită.
            La înscrierea în barou avocatul depune în faţa consiliului baroului, în cadru solemn, următorul
jurământ:
    "Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului şi să exercit
profesia de avocat cu cinste şi demnitate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!
    Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă. În acest caz, jurământul va începe cu formula:
Jur pe onoare şi conştiinţa!'
Stagiul se va suspenda pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de lipsa motivată
din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de
stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.    
            Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta partea
la organele şi instituţiile prevăzute la art. 3 din Legea 51/1995.
             În perioada stagiului, avocatul are titlul profesional de avocat stagiar sub care este înscris în
Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
            În perioada de stagiu, avocatul beneficiază de pregătire şi formare profesională iniţială aceasta
realizându-se prin:
    a) îndrumare şi formare profesională continua în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care
avocatul stagiar se afla în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de salarizat în interiorul
profesiei;
    b) conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului;
    c) formele de învăţământ organizate de Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea
Avocaţilor denumit în continuare I.N.P.P.A.;
.           Avocatul stagiar, supunându-se dispoziţiilor legale, statutare şi deontologice, are următoarele
îndatoriri suplimentare:
    a) să îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi să-şi însuşească tehnica de practică
avocaţiala;
    b) să participe la toate conferinţele de stagiu organizate de consiliul baroului, să pregătească în scris
subiectele conferinţelor şi lucrările avocaţiale repartizate de coordonatorul conferinţelor de stagiu;
    c) să efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul îndrumător şi de serviciul de asistenta
judiciară al baroului;
    d) să participe la toate manifestările profesionale la care este convocat de către organele de
conducere ale profesiei;
    e) să desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi să anunţe în scris orice motiv de suspendare a
stagiului.
Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi perfecţionare profesională organizate de
I.N.P.P.A. este obligat să îndeplinească şi îndatoririle ce decurg din această calitate şi să respecte
contractul de formare profesională încheiat cu I.N.P.P.A..
Nerespectarea acestor îndatoriri se sancţionează că abatere disciplinară.
            Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data înscrierii în Tabloul avocaţilor.
            Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile I.N.P.P.A. se include în durata stagiului.
Pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei, avocatul stagiar va
înregistra la barou un contract de colaborare profesională sau un contract de salarizare în interiorul
profesiei. Contractul se încheie cu una dintre formele de exercitare a profesiei, urmând ca avocatul să
efectueze perioada de stagiu sub îndrumarea unui avocat care îndeplineşte condiţiile cerute de lege.
Contractul va menţiona obligaţia de a se asigura avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia
naţională, distinct de veniturile ocazionale ale avocatului stagiar asigurate din asistenta judiciară pentru
care a fost desemnat de serviciul de asistenta judiciară al baroului.
4.3 Definitivarea în profesie.
Dobândeşte calitatea de avocat definitiv avocatul stagiar care a promovat examenul de
definitivare, precum şi avocatul care a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional pentru
Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor.
             Dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie beneficiind de scutirea de
examen, dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură
sau a promovat examen de definitivare în această funcţie.
            Cei care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în profesiile anterioare vor fi obligaţi să susţină
examenul de definitivare în avocatură.
Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime
neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare.
4.3.1 Examenul de definitivare în profesia de avocat.
Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează de către fiecare barou, Consiliul
U.N.B.R. urmând a  asigura caracterul unitar al acestuia.
Regulamentul de examen va fi comunicat barourilor inclusiv prin afişare pe internet cu minimum 60
de zile anterior datei examenului şi va fi adus la cunostiinta candidaţilor prin grija consiliilor
barourilor.
 Rezultatele examenului vor fi validate de consiliul baroului şi vor fi comunicate U.N.B.R..
I.N.P.P.A. va comunica, în mod corespunzător, rezultatele examenului de absolvire.
După promovarea examenului, candidatul dobândeşte titlul profesional de avocat definitiv şi va fi
înscris în Tabloul avocaţilor definitivi.
Acelaşi titlu profesional îl dobândeşte şi avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a
I.N.P.P.A. , pe baza diplomei de absolvire a I.N.P.P.A., Consiliul Baroului urmând a emite decizia de
constatare a calităţii de avocat definitiv şi a efectua, în consecinţă, înscrierea pe Tabloul avocaţilor
definitivi.
 
            Secţiunea 5. Incompatibilităţi şi interdicţii.
         5.1 Incompatibilităţi
            Cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea 51/1995 reprezintă modalităţi de asigurare
pentru avocat a independenţei specifice profesiei, dar şi de păstrare a demnităţii şi prestigiului corpului
profesional.
Cazurile de incompatibilitate vizează întreaga perioadă în care o persoană are calitatea de
avocat, începând de la primirea în profesie cât şi, ulterior, în timpul exercitării acesteia.
            Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel:
    a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;
    b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar într-o societate
comercială în comandita simplă sau în comandita pe acţiuni;
    c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandita pe acţiuni;
    d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie, administrator unic, sau membru în
comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată.
Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe
acţiuni.
Avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale
pe acţiuni sau cu răspundere limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunoştinţă decanului
baroului în care îşi exercita profesia. Avocatul vă furniza toate explicaţiile asupra condiţiilor în care el
exercita funcţia de membru al consiliului de administraţie şi va prezenta toate documentele doveditoare
în acest sens, cu respectarea regulilor confidenţialităţii.
            Dacă consiliul baroului apreciază că exercitarea funcţiei de membru al consiliului de
administraţie este sau devine incompatibilă cu demnitatea şi cu regulile de conduită impuse avocaţilor
poate, în orice moment, să solicite celui interesat să părăsească funcţia pe care o ocupa. Decizia
consiliului baroului va fi comunicată, de îndată, avocatului în cauză, încălcarea de către avocat a
acestor prevederilor constituind abatere disciplinară gravă.
Nu este incompatibil avocatul salarizat în interiorul profesiei de avocat.
Incompatibilităţile prevăzute de lege se verifică şi se constată de către consiliul baroului, chiar şi din
oficiu.
            Avocatul devenit incompatibil are obligaţia să încunoştinţeze în scris consiliul baroului,
solicitând trecerea sa de pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe Tabloul avocaţilor
incompatibili.
            Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie
exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu consecinţele prevăzute de lege.
Consiliul baroului poate emite din oficiu decizie de trecere pe Tabloul avocaţilor incompatibili, însă
este obligatorie ascultarea avocatului.
Avocatul vă fi convocat în vederea ascultării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Lipsa nejustificată a avocatului la data indicată în convocare nu împiedica luarea măsurii.
            

5.2 Interdicţii.
Legea de organizare şi funcţionare a profesiei reglementează interdicţii pentru avocaţi. Aceste
interdicţii sunt edictate în considerarea funcţiilor anterior deţinute şi care ar putea impieta asupra
obiectivităţii actului de justiţie sau care ar putea crea premisele unei subiectivităţi în aprecierea
activităţii avocatului.
Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, timp de 2 ani de la
încetarea funcţiei deţinute. Prin instante în înţelesul Legii se înţeleg: judecătoriile, tribunalele,
tribunalele specializate, curţile de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională,
inclusiv instanţele militare la care avocaţii au funcţionat ca judecători, indiferent de secţia la care au
funcţionat.
            În cazul în care, avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe instante, interdicţia operează
pentru fiecare instanţa şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţă respectivă.
Aceeaşi interdicţie se aplică şi magistratilor-asistenti de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
de la Curtea Constituţională, executorilor judecătoreşti, grefierilor şi personalului auxiliar al instanţelor
judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale.
            Avocaţii - foşti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la organul de
urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective.
În cazul în care avocatul - fost procuror sau cadru de poliţie a funcţionat şi în calitate de
judecător, interdicţia priveşte atât instanţele, cât şi organele de urmărire penală, pentru fiecare dintre
acestea durata fiind calculată în mod corespunzător.
Aceeaşi interdicţie se aplică avocaţilor - foşti procurori cu privire la dreptul de a pune concluzii
la instanţele corespunzătoare parchetului în care au funcţionat.
Dispoziţiile referitoare la interdicţii se aplică şi personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.
            Interdictiiile vizează de asemenea şi calitatea de rudă sau afin al avocatului până la gradul al
treilea inclusiv, în acest caz fiind interzisă avocatului exercitarea profesiei în ceea ce priveşte
instanţele, parchetele de pe lângă acestea, şi organele de cercetare penală la care lucrează rudă, soţul
său afinul avocatului.
            Avocatul care se afla în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate să
pledeze în cauzele ce se judecă de către judecătorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenţă
juridică la parchetele de pe lângă aceste instante.
Avocatul aflat în situaţia arătată nu poate acorda asistenţă juridică învinuiţilor sau inculpaţilor
şi nici nu îi poate asista în instante în cauzele penale privind:
    a) infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile în legătură
directă cu infracţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene, prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legătură cu traficul de persoane,
prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu
modificările şi completările ulterioare;
    d) infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, cu modificările ulterioare;
    e) infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în art. 155-173 din Codul penal;
    f) infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei, prevăzute în art. 259-272 din Codul penal;
    g) infracţiunile contra păcii şi omenirii, prevăzute în art. 356-361 din Codul penal.
Avocatul având calităţile menţionate anterior nu poate să pledeze în cauzele civile sau
comerciale împotriva statului, autorităţilor sau instituţiilor publice, companiilor naţionale ori
societăţilor naţionale, în care acestea sunt părţi. De asemenea, nu poate să pledeze în procese intentate
statului român, în fata instanţelor internaţionale.
Aceste interdicţii nu se aplică în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acorda
asistenţă ori reprezentare soţului ori rudelor până la gradul IV inclusiv.
Încălcarea de către avocaţi a altor restricţii sau interdicţii la care sunt supuşi conform legilor
speciale, constituie abatere disciplinară gravă.
          Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţii, în mod direct sau folosindu-se de
formă de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională în scopul eludării
acestora, săvârşeşte abatere disciplinară gravă. Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu.
 
            Secţiunea 6.     Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat. Transferul avocatului.
  
6.1 Încetarea calităţii de avocat.
      Calitatea de avocat încetează:
    a) prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei;
    b) prin deces;
    c) prin excluderea din profesie, că sancţiune disciplinară;
    d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi
care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.
            Încetarea calităţii de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului şi are drept
consecinţă radierea celui în cauză din Tabloul avocaţilor.
          Avocatul care renunţă la exerciţiul profesiei va formula o cerere în scris. Renunţarea la
exercitarea profesiei este însoţită de obligaţia avocatului că, cu cel puţin 60 de zile înainte de data
prevăzută pentru încetarea activităţii, să finalizeze toate cauzele angajate sau să asigure substituirea.
Lista cuprinzând cauzele nefinalizate, numele avocaţilor care le vor prelua, va fi prezentată de către
avocat baroului.
           În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de către colaboratorii ori asociaţii
defunctului, iar în lipsa lor, consiliul baroului va desemna avocaţii ce le vor prelua.
            În cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de lege, are dreptul să
solicite continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a exercitării profesiei se soluţionează
de consiliul baroului.
           Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza unui aviz medical privind menţinerea
capacităţii fizice şi psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avizul medical se prezintă anual
pentru înscrierea în tablou.
            Avocatul pensionar care continua exercitarea profesiei sau este menţinut în profesie este obligat
să contribuie la constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de
legislaţia pensiilor şi asigurărilor sociale pentru avocaţi.
În cazul în care consiliul baroului da decizie de respingere a menţinerii în activitate, aceasta poate fi
contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

6.2 Suspendarea calităţii de avocat.

            Calitatea de avocat este suspendată:
    a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
    b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
    c) în caz de neplata totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, către
U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenţă acestora şi până la
lichidarea integrală a datoriilor;
    d) la cererea scrisă a avocatului.
Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva avocatului
s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei
infracţiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti definitive.
Avocatul este dator să încunoştinţeze de îndată consiliul baroului despre orice situaţie care ar
putea duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa. Nerespectarea acestei obligaţii constituie
abatere disciplinară.
Decanul şi consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale cu privire la aplicarea dispoziţiilor
legale referitoare la existenţa unor situaţii ce ar duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa
a avocatului.
Pentru situaţiile ce ar putea duce la suspendarea exerciţiului profesiei, decizia se va emite de
către consiliul baroului  după ascultarea avocatului în cauză.
Decizia consiliului baroului este executorie. Decizia se va mentona, în mod corespunzător, în
Tabloul avocaţilor şi în Tabloul avocaţilor incompatibili.
Decizia consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R. în termen de 15 zile de la
comunicarea acesteia. Contestaţia nu suspendă executarea.
            Pentru situaţia în care măsura suspendării a fost luată pentru neplata totală sau parţială a taxelor
şi contribuţiilor profesionale, la cererea avocatului în cauză, consiliul baroului, după verificarea
temeiurilor cererii sau a dovezii achitării taxelor şi contribuţiilor, poate dispune încetarea măsurii
suspendării şi ştergerea menţiunilor din tablou.
            Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat, în
perioada măsurii suspendării, constituie abatere disciplinară gravă.   
Avocatul împotriva căruia s-a dispus măsură suspendării este obligat că în termen de cel mult
15 zile de la data comunicării măsurii să îşi asigure substituirea.
6.3 Transferul într-un alt barou.
Avocatul poate să solicite, pentru motive justificate, transferul în alt barou. În acest scop se va
adresa în scris decanului baroului de la care doreşte să se transfere.
Cererea de transfer va fi însoţită de acte doveditoare şi de un certificat eliberat de baroul de la
care se solicita transferul. Certificatul va indica datele personale, profesionale, disciplinare ale
solicitantului şi va atestă că solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile profesionale către barou,
U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale.
 Consiliul baroului de la care se solicita transferul va elibera certificatul prin avizarea cererii de
transfer, pe care o va înainta, împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului la care se solicita
transferul.
            Cererea de transfer se soluţionează pe baza unui raport întocmit de un consilier delegat, acesta
verificând dosarul de înscriere în profesie al celui care solicită transferul, precum şi  certificatului emis
de către baroul la care se solicita transferul.
            La soluţionarea cererii, consiliul baroului va avea în vedere şi respectarea de către petent a
dispoziţiilor privind modul de organizare şi funcţionare a formelor de exercitare a profesiei, precum şi
a condiţiilor de primire în profesie.
            Decizia se comunică solicitantului şi baroului din care acesta face parte, urmând a se face
menţiuni corespunzătoare în Tabloul avocaţilor.
            Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată şi poate fi contestată, în termen
de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.
 
            Secţiunea 7.     Drepturile şi obligaţiile avocatului. Reguli de deontologie profesională.
 
7.1 Drepturile avocaţilor.
Exercitarea profesiei de avocat conform principiilor înscrise în legea de organizare şi
funcţionare nr. 51/1995 presupune asigurarea unor drepturi şi obligaţii pentru avocaţi.
Drepturile avocaţilor sunt prevăzute în art. 28-37 din legea de organizare şi funcţionare nr.
51/1995. Acestea sunt următoarele:
7.1.1 Dreptul avocatului de a asista sau reprezenta orice persoană fizică sau juridică.
Acest drept de a asista şi de a reprezenta orice persoană fizică sau juridică poate există doar în
temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certa prin înregistrarea în registrul
oficial de evidentă.
            Avocatul, precum şi clientul au dreptul să renunţe la contractul de asistenta juridică sau să îl
modifice de comun acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Renunţarea unilaterală a
clientului nu constituie cauza de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocaţiale
prestate, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al
clientului.
7.1.2 Dreptul avocatului de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei.
7.1.3 Dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul
procesual al clientului său.
În acest scop, avocatul poate să îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor şi altul
pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia. Modul
de administrare a sumelor predate de client avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul sau, va
fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei.
Acestui drept i se conferă eficacitate şi prin dispoziţia legală ce prevede că este titlu executoriu
contractul de asistenta juridică, legal încheiat. Investirea cu formula executorie este de competenta
judecătoriei în a cărei raza teritorială se afla sediul profesional al avocatului. Restantele din onorarii şi
alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului sau se recuperează conform
statutului profesiei.
7.1.4 Dreptul avocatului  la asigurări sociale, în propriul sistem, în condiţiile legii
            Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe
contribuţia acestora, precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de Asigurări a
Avocaţilor.
Timpul servit în avocatură este considerat vechime în muncă.
           

7.1.5 Dreptul avocatului la asigurarea secretului profesional.

În vederea asigurării secretului, este decretata de lege inviolabilitatea cu privire la actele şi
lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului său în cabinetul său. Ca o consecinţă,
percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu
poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile legii.
            Este interzisă ascultarea şi înregistrarea, cu orice fel de mijloace tehnice, convorbirilor
telefonice ale avocatului, precum şi interceptarea şi înregistrarea corespondentei sale cu caracter
profesional, fiind permisă excepţional, în condiţiile şi cu procedura speciale prevăzute de lege.
            Contactul dintre avocat şi clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de
nici un organ al statului.
            În cazul în care clientul se afla în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de arest ori
detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea acestor drepturi.
           7.1.6 Dreptul avocatului la sediu profesional şi la sedii secundare.
Oricare dintre formele de exercitare a profesiei prevăzute de lege are dreptul la sediu profesional în
circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţara sau din străinătate
unde sunt luate în evidenţă.
            Ministerul Justiţiei asigura spaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în
sediul instanţelor judecătoreşti.
7.1.7 Dreptul avocatului de a fi ocrotit, conform legii, în exercitarea profesiei.
În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarului
public sau altui salariat.
O serie de infracţiuni săvârşite împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legătură
cu aceasta reprezintă variante agravate ale infracţiunilor prevăzute de codul penal. Astfel, insultă,
calomnia ori ameninţarea săvârşite împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu
aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar lovirea sau alte acte de
violenţă săvârşite împotriva avocatului se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, pentru acest
ultim caz, acţiunea penală punându-se în mişcare şi din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau
împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
            Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei de judecată, să nu folosească cuvinte sau
expresii de natură a aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de judecată,
procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces.
            Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în formă adecvată şi cu
respectarea enunţate, în fata instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe
administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi
sunt necesare stabilirii adevărului.
            Nerespectarea de către avocat a prevederilor legale mai sus menţionate constituie abatere
disciplinară gravă. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă.
Urmărirea penală şi trimiterea în judecată a avocatului pentru fapte penale săvârşite în
exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta se pot face numai cu aprobarea procurorului general al
parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei raza de competenta s-au săvârşit faptele.
            7.2 Îndatoririle avocaţilor.
Îndatoririle avocatului pot fi împărţite după cum se raportează la relaţia sa cu clientul, cu organele
profesiei sau cu instanţă de judecată.
7.2.1. În raporturile cu clientul.
Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, să
se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte
instituţii, conform mandatului încredinţat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, să
pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de părţile din proces, să depună concluzii scrise sau note de
şedinţa ori de câte ori natură sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanţă de judecată dispune în
acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.
Avocatul este obligat să restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de la care le-a primit.
            Avocatul este obligat să acorde asistenta juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu
sau gratuit de către barou.
            Avocatul este obligat să se asigure pentru răspunderea profesională, în condiţiile stabilite prin
statutul profesiei.
            Avocatul este obligat să păstreze secretul profesional. În acest sens se prevede că avocatul nu
poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe şi nu poate
pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale
pricinii.
 Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei autorităţi sau
persoane cu privire la cauză care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă şi
scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauză.
Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările
pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părţi în cauză.
Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate desfăşura nici o activitate profesională în
acea cauză.
            Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauză în care este
angajat apărător.
             7.2.2. În raport cu organele profesiei.
Avocatul este obligat să participe la toate şedinţele convocate de consiliul baroului, la
activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care face parte. Absentarea repetată
şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.
Avocatul este obligat să ţină evidenţele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele în care s-
a angajat şi să achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului
baroului şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale filialelor. Bugetul U.N.B.R.
este format din contribuţiile barourilor, stabilite conform legii şi statutului profesiei.
Este interzis avocatului că, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească
procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei.
De asemenea, este interzis avocatului să folosească mijloace de reclamă sau de publicitate în
acelaşi scop. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la
exercitarea profesiei sale.
7.2.3.În raporturile cu instanţele de judecată.
Avocatul este obligat să poarte roba în fata instanţelor judecătoreşti.
Purtarea robei în afară incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor în care
avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte baroul sau U.N.B.R. într-o ocazie care
impune aceasta ţinută.
            În raporturile cu magistraţii, avocatul trebuie să aibă o atitudine care să dovedească respect,
cinste şi corectitudine, dar tratând în acelaşi timp cauza cu constiincioazitate şi fermitate, în raport de
interesele clientului său.
            Codul deontologic al avocatului roman interzice acestuia să procedeze la inducerea în eroare a
magistratului sau să furnizeze date ori acte false în legătură cu pricina. Aceste obligaţii sunt valabile şi
în raporturile pe care avocaţii le au cu arbitrii, experţii sau alte persoane care participă la înfăptuirea
actului de justiţie.
7.3 Reguli de deontologie profesională.
    §1. Principiile şi regulile de bază ale relaţiei dintre avocat şi client
Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei
se naşte din contractul de asistenta juridică, încheiat în formă scrisă, între avocat şi client ori
mandatarul acestuia.
 Formă, conţinutul şi efectele contractului de asistenta juridică sunt stabilite prin prezentul
Stătut.
Avocatul nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul sau, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege.
În exercitarea profesiei sale avocatul este independent.
Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului, apreciat în limitele
legii, ale prezentului stătut şi ale codului deontologic.
Constituie atingere a independenţei avocatului şi, ca atare, trebuie evitate şi înlăturate de către
avocat, prin orice mijloace legale:
a) existenţa unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui în cauză care i-a fost încredinţată;
b) prestarea de activităţi avocaţiale în scopul de a se face plăcut clienţilor, magistraţilor sau publicului;
c) prestarea de activităţi avocaţiale din simplă complezenţă;
d) existenţa oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional.
Avocatul trebuie să depună toată diligenta pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor
legitime ale clientului.
 Avocatul este dator să îşi sfătuiască clientul cu promptitudine, în mod conştiincios, corect şi cu
diligenţa. Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost încredinţat.
Probitatea, spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilităţii avocatului
şi profesiei.
Avocatul este confidentul clientului în legătură cu cazul încredinţat. Confidenţialitatea şi
secretul profesional garantează încrederea în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale avocatului.
            Avocatul nu trebuie să fie sfătuitorul şi nici reprezentantul său apărătorul a mai mult de un
client într-una şi aceeaşi cauză, atunci când interesele clienţilor sunt conflictuale sau când există, în
mod real, riscul de a apărea un astfel de conflict de interese.
            Avocatul trebuie să se abţină să se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci când
intervine un conflict între interesele acestora, când secretul profesional risca să fie violat sau când
independenta să risca să fie ştirbită.
Avocatul nu poate accepta o cauză a unui nou client, dacă secretul informaţiilor încredinţate de
un client anterior risca să fie afectat sau atunci când cunoaşterea de către avocat a cauzelor unui client
anterior îl favorizează nejustificat pe noul client.
 În cazul în care avocaţii practică profesia într-o formă asociativa, în colaborare sau în
conlucrare cu alţi avocaţi, dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică tuturor avocaţilor.
            Există conflict de interese, în situaţiile în care:
    a) în activitatea de consultanţă, când la data solicitării sale, avocatul care are obligaţia de a da
clientului sau o informaţie completă, loială şi fără rezerve, nu-şi poate îndeplini misiunea fără a
compromite interesele unuia sau a mai multor clienţi, prin analiza situaţiei prezentate, prin utilizarea
mijloacelor juridice preconizate, fie prin concretizarea rezultatului urmărit;
    b) în activitatea de asistare şi de apărare, atunci când la data sesizării sale, asistarea mai multor părţi
ar determina avocatul să prezinte o altă apărare, diferită de aceea pentru care ar fi optat, dacă i-ar fi fost
încredinţată apărarea intereselor unei singure părţi, inclusiv în ceea ce priveşte tehnicile şi mijloacele
profesionale ale apărării.
    c) prin modificarea sau evoluţia situaţiei ce i-a fost prezentată iniţial, avocatul descoperă una dintre
dificultăţile arătate la lit. a) şi b).
    Nu există conflict de interese:
    a) atunci când, după ce şi-a informat clienţii şi a primit acordul acestora, avocatul, în exercitarea
diferitelor sale activităţi va încerca să concilieze contrarietatea de interese;
    b) atunci când, în acord deplin cu clienţii, avocatul îi consiliază că, plecând de la situaţia ce i-a fost
prezentată, să adopte o strategie comună, sau dacă, în cadrul unei negocieri, avocaţii care sunt membri
ai aceleiaşi forme de exercitare a profesiei intervin separat pentru clienţi diferiţi care sunt însă
informaţi cu privire la această apartenenţă comună;
    c) atunci când, după ce avocatul aduce la cunoştinţă fiecăruia dintre clienţii potenţial afectaţi de
asistenta juridică acordată, existenţa sau posibilitatea creării unui conflict de interese, precum şi
eventualele consecinţe nefavorabile ale acestuia, fiecare dintre respectivii clienţi îşi dau acordul expres
şi prealabil cu privire la prestarea activităţii de asistenta juridică.
        Cu excepţia unui acord între părţi, avocatul trebuie să se abţină de la a se ocupa de cauzele tuturor
clienţilor implicaţi, atunci când se iveşte un conflict de interese, când avocatul apreciază că nu poate
asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale fiecărui client în parte, când secretul profesional
risca să fie violat sau când independenta să risca să fie lezată.
          Avocatul vă încerca în momentele oportune să-şi consilieze clientul cu privire la posibilitatea
soluţionării unui conflict pe cale amiabilă sau printr-o cale legală alternativă, aptă a protegui drepturile
şi interesele legitime ale acestuia.
Avocatul este obligat să se asigure de răspundere profesională.
Secretul profesional este de ordine publică.
            Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a
fost încredinţată.
Avocatul nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoană să divulge secretul
profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul său şi nici de
către o altă autoritate său persoana. Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal,
disciplinar, sau atunci când există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv pentru
necesităţi stricte pentru apărarea să.
            Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedica avocatul să folosească informaţiile cu
privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice.
          Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară gravă.
         Obligaţia de a păstra secretul profesional, este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia se întinde
asupra tuturor activităţile avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale avocaţilor
salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi.
Secţiunea 8.    Răspunderea disciplinară a avocatului.
   
            8.1 Noţiune.
Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii de organizare şi
funcţionare a profesiei sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de
organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu
profesia sau în afara acesteia, de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei.
Abaterea disciplinară, în sensul Legii 51/1995, este reprezentată de fapta săvârşită de un avocat,
prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii ale organelor
profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care
este de natură să prejudicieze onoarea sau prestigiul profesiei.
 Abaterea disciplinară gravă este reprezentată încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995 şi
din statut ce prevăd expres o astfel de calificare.
 Săvârşirea de abateri disciplinare atrage răspunderea disciplinară a avocatului.
 Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.
             Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii
abaterii.
            Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, luată în considerare la
aplicarea sancţiunii.
            8.2 Instanţele disciplinare.
            Sesizările cu privire la săvârşirea de fapte ce pot constitui abateri discilpinare revin în
atribuţiile avocatului care conduce asistenta judiciară de pe lângă fiecare instanţă, acesta fiind  obligat
să anunţe în scris consiliului baroului despre faptele comise de orice avocat.
            De asemenea, instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate să
înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să îl înştiinţeze despre
orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat.
Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de
şedinţă.
Consiliul baroului are compententa anchetării abaterii şi exercitării acţiunii disciplinare, iar
pentru decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R., organul competent este Consiliul U.N.B.R.
            Persoană anchetată sau trimisă în judecată disciplinară nu poate participa la dezbateri sau
la  luarea hotărârii.
        Instanţele disciplinare sunt:
  a) Comisia de disciplină a baroului care judecă în prima instanţă, în complet de 3 membri,
abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din baroul respectiv.
b) Comisia centrală de disciplină este organizată şi funcţionează în cadrul U.N.B.R. Aceasta
judeca:
    1) că instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R.
şi de decanii barourilor;
    2) în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei.
            

c) Consiliul U.N.B.R., în plenul sau, constituit că instanţa discilpinara.

            Acesta are competenta de a judeca recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei
centrale de disciplină, că instanţă de fond, fiind constituit că instanţa disciplinară în plenul sau, în afară
de persoană implicată în cauză.
             Împotriva hotărârilor pronunţate de către Comisia Centrală de Disciplină, precum şi de către
Consiliul U.N.B.R., constituit că instanţa disciplinară în plenul sau, partea interesată poate declara
recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti, hotărârea acesteia fiind definitivă şi
irevocabilă.
            Consiliile barourilor ţin evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat, fiind
obligate să comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei.
            8.3 Procedura anchetei disciplinare
            Plângerea îndreptată împotriva unui avocat se adresează consiliului baroului pe al cărui tablou
avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este pensionar care îşi continua
activitatea în profesie, este incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează baroului în
care avocatul este sau a fost înscris în tablou.
            Consiliul baroului va ancheta abaterea indicată în plângere sau în sesizare. Pentru abaterile
disciplinare săvârşite de decanii barourilor şi de către membrii consiliului U.N.B.R., plângerea sau
sesizarea se înaintează Consiliului U.N.B.R.
            Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de consiliul baroului. În acest scop, consiliul va
desemna un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
            Dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt barou, consiliul baroului poate decide
efectuarea de cercetări, prin comisie rogatorie, de consiliul baroului pe raza căruia s-a săvârşit fapta.
            Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se
efectuează de către Consiliului U.N.B.R. În acest scop, consiliul va desemna pe unul dintre consilieri
pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
            Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat
de avocatul cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se judecă de către consiliul baroului,
respectiv de Consiliul U.N.B.R., în absenţa consilierului recuzat.
            Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.
            Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire, a avocatului cercetat, trimisă la sediul sau profesional. Convocarea se poate face şi prin
înştiinţare în scris printr-un mijloc de comunicare ce asigură conservarea dovezii şi a datei la care s-a
făcut înştiinţarea, ori prin luarea la cunoştinţă prin semnătura.
            Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea avocatului cu privire la obiectul anchetei
disciplinare prin luarea la cunoştinţă a conţinutului plângerii ori al sesizării. Avocatul cercetat poate da
explicaţii scrise.
            Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale şi nu
împiedica desfăşurarea anchetei disciplinare.
             În cursul cercetărilor, preşedintele U.N.B.R., decanul sau consilierul delegat va convoca în
vederea ascultării persoană care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii
pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele prevăzute de
lege.
             După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat întocmeşte un referat scris în care va
consemna faptele, probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea privind soluţionarea
plângerii sau sesizării.
            Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului baroului, respectiv al
U.N.B.R., în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării.
             În şedinţă imediat următoare datei la care referatul a fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau,
după caz, consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii pe baza referatului şi a lucrărilor care au
stat la baza întocmirii acestuia.
            Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului poate convoca avocatul anchetat, în
vederea audierii sale.
            După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului, vor
decide, după caz, exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau completarea cercetărilor.
            Soluţia se comunică, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau direct prin
semnătură pe copie, avocatului cercetat, persoanei care a făcut plângerea şi preşedintelui U.N.B.R., în
termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei prevăzută la alin. 1.
           
  8.4 Exercitarea acţiunii disciplinare.
              În situaţia în care, în urma anchetării abaterii, se decide exercitarea acţiunii disciplinare,
Consiliul U.N.B.R, respectiv consiliul baroului vor desemna consilierul însărcinat cu susţinerea
acesteia la instanţă disciplinară.
             Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în fapt şi în drept, cu indicarea
persoanelor care urmează a fi citate în faţa instanţei disciplinare, şi se semnează de către decanul
baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.
            În caz de abatere gravă, pe baza unui referat motivat, întocmit de consilierul desemnat de
Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau decanul poate
solicita comisiei de disciplină competente suspendarea din profesie a avocatului în cauză, în condiţiile
art. 581 din Codul de procedura civilă.
        Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară, procedura
disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei.
       Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi judecată pentru săvârşirea unei abateri
disciplinare, cursul termenului prevăzut la art. 71 alin. (4) din lege este oprit. Cursul termenului se reia
după soluţionarea definitivă a cauzei.
       Preşedintele comisiei de disciplină va fixa, de îndată, termen de judecată cu citarea avocatului, a
organului profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune.
        Procedura de citare în fata instanţelor disciplinare se face prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
       În faţa instanţei disciplinare avocatul se va înfăţişa personal. În cursul şedinţelor avocatul poate fi
asistat de un alt avocat.
       Şedinţa instanţei disciplinare nu este publică, iar lucrările şedinţei se consemnează într-o
încheiere.
        Lipsa părţilor regulat citate nu împiedica judecată, instanţă disciplinară putându-se pronunţa pe
baza actelor şi a dovezilor administrate în cauză.
        Instanţă disciplinară hotărăşte, cu majoritate de voturi, şi pronunţă o decizie disciplinară.
        Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de lucru judecat faţă de părţi şi de organele
profesiei.
        Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză, baroului
în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.
        Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză, baroului
în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.
       Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii
disciplinare se comunică, de asemenea, în condiţiile alin. (2).
       Recursul declarat împotriva măsurilor luate prin încheiere în condiţiile art. 74 alin. (2) din Lege şi
împotriva deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la secretariatul baroului, respectiv la
secretariatul U.N.B.R. După expirarea termenelor de declarare a recursului, recursul se înregistrează la
comisia de disciplina care a pronunţat hotărârea, care, îl va înainta, de îndată, împreună cu dosarul
cauzei, instanţei disciplinare competente.
        Recursul prevăzut la art. 72 alin. (3) din Lege este distinct de recursul prevăzut la art. 72 alin. (4)
din Lege.
        Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor disciplinare prevăzute în prezentul stătut se
completează cu prevederile Codului de procedura civilă.
        Căile de atac exercitate împotriva hotărârilor instanţelor disciplinare de fond se judecă şi au
regimul caii de atac a recursului prevăzut de Codul de procedura civilă în cazurile în care hotărârile nu
se ataca cu apel.
8.5 Sancţiunile disciplinare.
În cazul săvârşirii de abateri disciplinare, avocatului i se pot aplica următoarele sancţiuni
disciplinare:
    a) mustrarea;
    b) avertismentul;
    c) amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, care se face venit la bugetul baroului.
 Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii
disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la
achitarea sumei.
    d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;
    e) excluderea din profesie.
            În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nici o formă asistenta juridică, nu poate
face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.
            Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoană interesată, decanul baroului şi
preşedintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.
În caz de abatere evidentă şi gravă, instanţă disciplinară poate lua măsură suspendării
avocatului din exerciţiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.
           Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsură se poate declara recurs în termen de 5 zile
de la comunicare.
           Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenţă.