Din punctul de vedere al filozofului și juristului român Mircea Djuvara, fiecare stiinta

este proprie in felul sau si depinde de persoana care analizeaza domeniul, de ceea ce doreste a se
analiza si a scoate in evidenta. Astfel, in ceea ce priveste un fizician ce doreste sa analizeze un
obiect in cadere, spre exemplu o minge, acesta va analiza doar din prisma laturii pe care vrea sa o
analizeze, cu toate ca obiectul in cadere trece printr-o multitudine de fenomene fizice, cum ar fi
caldura sau elasticitatea care se produce in mijlocul aerului caruia cade, dar poate acesta doreste
a analiza doar fenomenul de gravitatie. Un alt exemplu poate fi considerat acela cand o
persoana intra intr-un magazin cu intentia de a cumpara o carte. In aceasta situatie se evidentiaza
un fenomen juridic ce intervine print-un contract de vanzare-cumparare a unui obiect. Cu toate
ca exista o multitudine de alte fenomene psihologice, fizice, economice dar si totodata un
fenomen social, caci un comparator vine in contact cu un negustor, dar juristul nu pune accent
decat pe ce doreste a evidentia. Pe acesta il intereseaza contractul care se incheie cu toate
clauzele si consecintele sale, drepturile si obligatiile. Avand in vedere cele 2 exemple prezentate
anterior putem spune ca fizicianul poate descoperi diverse laturi importante pentru ramuri
deosebite ale stiintei sale, astfel el observa prin “o minge in cadere” si fenomene de gravitatiune,
de elasticitate sau de caldura, dar totodata si juristul observa un complex de date in care
recunoaste actiunea unui numar de fenomene juridice, fiecare facand parte din marile ramuri ale
stiintei sale. Pe langa elementele de drept comercial care intra in joc prin incheierea unui contract
comercial de vanzare-cumparare, juristul recunoaste si elemente de drept civil, respectiv
cumpararea unei carti de la un librar.
Astfel putem observa ca si in activitatea de zi cu zi ne lovim de elemente de “ drept”
cu toate ramurile sale, de la cele mai neinsemnate gesturi pe care le facem pana la existenta unui
cadru complex de prescriptiuni juridice, din care omul de stiinta, juristul, izoleaza prin
obstractiune numai ce il intereseaza la un moment dat. O alta modalitate prin care se
demonstreaza ca “dreptul” este prezent in activitatea noastra zilnica, dar nu ii simtim prezenta
acestui mecanism nebanuit de complicat, asa cum nu simtim in mod direct functionarea unui
numar mare de organe interne in trupul nostru. Nu simtim toate aceste organe, pana cand nu
apare un fenomen de impiedicare a functionarii normale si ne doare un anumit organ si zicem ca
este bolnav. Prin acest mod, juristul ca om de stiinta, Mircea Djuvara, prin toate aceste
“metode”construieste prin abstract obiectul de studiu al disciplinei sale, fenomenul juridic.