Universitatea De Stat Din Moldova

Facultatea De Drept

Referat I la Drept Vamal

Tema : Traficul de fiinţe umane

Student : Rozarionov Dumitru

Grupa : Drept Fiscal si Vamal 120cr.
Examinator : Maimescu Sava doctor in drept, conferențiar universitar

Chisinau 2021
Ce este traficul de fiinţe umane?
Definiţia juridică internaţională a traficului de fiinţe umane descrie fenomenul ca "recrutarea,
transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea forţei
sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o
situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru obţinerea
consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării.
Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare
sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau
prelevarea de organe" (Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe
umane).
La nivel național, traficul de ființe umane este reglementat de Codul Penal prin 2 articole
distincte, pentru victimele adulte (art. 165 Cod Penal) și pentru victimele copii (art. 206 Cod
Penal).
Care este numărul victimelor?
Numărul victimelor traficului de ființe umane este unul variabil de la an la an. Anual, numărul
victimelor la nivel național este stabilit de către Centrul pentru combaterea traficului de
persoane. Dinamica numărului victimelor (adulți și copii) pentru ultimii 5 ani este redată prin
următoarele diagrame:
Cine este traficat şi cu ce scop?
Lucrul şi experienţa OIM Moldova arată că majoritatea victimelor din Republica Moldova sunt
femei şi fete traficate în scop de exploatare sexuală şi/sau prin muncă. Ofertele de lucru este
momeala cea mai frecventă folosită de recrutori. Multe fete şi femei cred în faptul că vor lucra
în calitate de asistenţi în magazin, menajeră sau în profesii similare, însă în schimb sunt forţate
prin constrîngere, violenţă şi ameninţări să lucreze în industria sexului. Bărbaţii şi băieţii au fost
şi ei traficaţi pentru cerşetorie forţată şi muncă forţată în domeniul construcţiilor, agricultură, şi
sectorul serviciilor. Copiii sunt de obicei traficaţi pentru exploatare sexuală, cerşetorie forţată,
furt şi alte activităţi criminale.
De-a lungul ultimilor ani OIM Moldova a înregistrat o creştere a numărului bărbaţilor
identificaţi, care au fost supuşi traficului în scopul exploatării prin muncă (în anul 2010 numărul
acestora a fost aproape dublu în comparaţie cu anul 2009, şi a crescut din nou în anul 2012). În
anul 2012 proporţia bărbaţilor identificaţi a crescut (29% în anul 2012, în comparaţie cu 25% în
2011 şi 21 % în anul 2010), traficul în scopul exploatării prin muncă, constituind cea mai
frecventă formă de exploatare. Creşterea victimelor de sex masculin şi a exploatării prin muncă
în anul 2012 a fost în mare măsură influenţat de descoperirea unui caz semnificativ de trafic de
fiinţe umane în Ucraina, unde un număr mare de victime ale traficului în scopul exploatării prin
muncă au fost găsite lucrînd la o fabrică de tutun. Bărbaţii de obicei tratează experienţa
traficului ca un caz eşuat de migraţie şi se grăbesc să găsească un nou loc de muncă pentru a-şi
întreţine familiile. Prin urmare, ei nu se identifică drept victime şi, astfel, refuză asistenţă
psihologică sau alte forme suplimentare de sprijin.
Dacă cineva cunoaşte că urmează să lucreze în industria sexului, ei pot fi în continuare
victime ale traficului de fiinţe umane?
Da. Informaţii recente arată o tendinţă de creştere a victimelor care acceptă locuri de muncă cu
risc ridicat (chelneri, dansatori, prostituţie, gazdă, etc.). Principalul motiv fiind disperarea
cauzată de sărăcie, şomaj, salarii joase, iar uneori şi trauma psihologică urmare a violenţei în
familie, inclusiv a abuzului fizic şi psihologic, incest şi viol. Chiar dacă o persoană acceptă să
lucreze la o slujbă legată de industria sexului, aceasta oricum poate deveni victimă a traficului de
fiinţe umane dacă oferta pe care o acceptă diferă în mod considerabil de condiţiile cu care se
confruntă în ţara de destinaţie. Oamenii pleacă să lucreze în străinătate pentru a cîştiga bani,
pentru a întreţine pe sine şi familiile lor, însă uneori se regăsesc într-o situaţie în care cîştigă bani
puţini sau chiar deloc, şi sunt nevoiţi să lucreze şi să trăiască în condiţii groaznice. Nimeni nu
alege în mod voluntar exploatarea: riscînd să-şi piardă sănătatea mentală şi fizică, cîştigînd cu
greu sau aproape nici un ban, şi trăind în condiţii mult mai rele decît în ţara lor de origine,
indiferent de domeniul de lucru sau ţara de destinaţie.

Cum sunt recrutaţi oamenii din Republica Moldova în traficul de fiinţe umane?
Majoritatea oamenilor sunt atraşi în reţelele traficului de fiinţe umane cu promisiuni de angajare.
Deseori persoanele care fac propunerea sunt cunoscute (bine) de victime, inclusiv cunoştinţele.
Lucrul în străinătate este perceput ca o modalitate de a cîştigă mai mulţi bani pentru a-şi susţine
familia şi a trăi o viaţă decentă. În baza interviurilor realizate cu victimele traficului de fiinţe
umane asistate de OIM, circa o treime din victime au suferit de violenţă (în familie) înainte de a
fi recrutaţi; situaţia lor de acasă era deja insuportabilă şi ei căutau o ieşire. Este important de
remarcat faptul că deşi violenţa în familie afectează predominant femeile, bărbaţii tot suferă de
violenţă (în anul 2012, 10 VTFU de sex masculin s-au identificat în calitate de victime ai
violenţei în familie) şi că majoritatea victimelor minore au fost anterior victime ale violenţei.
Incidenţa înaltă a violenţei în familie în rîndul victimelor ale traficului de fiinţe umane şi rolul
acesteia în calitate de factor de presiune a fost raportat, de asemenea, şi de alte agenţii, de
exemplu, Winrock International (vezi www.winrock.org.md). Unii sunt profesionişti, care nu-şi
pot găsi de lucru care să corespundă educaţiei şi experienţei lor. Tinerii atraşi de oportunităţile
de angajare din străinătate sunt deosebit de vulnerabili şi pot cu uşurinţă cădea victime a
traficului de fiinţe umane. Suplimentar la promisiunile false de angajare, o altă metodă de
recrutare constituie propunerile false de căsătorie. Odată ce victimele sunt recrutate, aceştia apoi
se transportă, uneori prin alte ţări, în ţara de destinaţie. Deseori oamenii îşi dau seama că au fost
înşelaţi numai după ce ajung acolo. Adesea li se ridică paşapoartele şi obiectele personale,
aceştia adesea fiind monitorizaţi permanent. Pentru a împiedica evadarea victimele sunt ţinute în
prizonierat prin intermediul violenţei, dependenţei de datorii şi ameninţărilor familiilor lor. Ei
sunt forţaţi să se implice în diverse activităţi producătoare de bani pentru traficanţii lor
(exploatare sexuală, muncă forţată, cerşetorie, etc.).
Victimele traficului sunt întotdeauna transportate în străinătate?
Nu. Nu toate cazurile traficului de fiinţe umane implică trecerea frontierei - a avut loc o creştere
a cazurilor identificate de trafic intern. De exemplu, traficanţii pot aduce persoane din mediul
rural în oraşe şi să le forţeze să se implice în prostituţie/muncă forţată/cerşetorie. Uneori,
persoanele traficate în propria lor ţară ulterior pot fi traficate în străinătate. În perioada anilor
2000-2012, au fost înregistrate 149 de cazuri de trafic intern.

Care sunt principalele ţări de destinaţie?

Moldovenii au fost şi continuă să fie traficaţi în peste 45 ţări de destinaţie. Acestea includ
Europa de Vest, Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Statele Unite ale Americii, şi fosta
Uniune Sovietică (ţările CSI); în primul rînd Federaţia Rusă şi Ucraina.

Cine sunt traficanţii?

Patru din zece victime ale traficului de fiinţe umane din Moldova sunt recrutaţi de cineva
cunoscut, o cifră similară este reprezentată de victimele recrutate de către traficanţi necunoscuţi
şi unul din douăzeci este recrutat de un prieten apropiat sau rudă. Recrutorii provin din fiecare
grupă de vîrstă şi includ, de exemplu, femei tinere care se pricep la manipularea semenilor săi,
folosindu-se de visele şi aspiraţiile lor drept arme împotriva lor. Recrutorii de multe ori provin
din acelaşi mediu social şi economic cumplit precum şi recruţii lor, şi sunt dispuşi să pună
interesele sale financiare în faţa bunăstării altora. De asemenea, există agenţii de ocupare a forţei
de muncă, care recrutează pe cei care-şi caută de lucru pentru a-i trimite în străinătate în scop de
exploatare. Uneori victimele sunt forţate să-şi „cumpere" libertatea, recrutîndu-i pe alţii.

Sunt tendinţele în materie de trafic în continuă schimbare?

Da. În comparaţie cu anii precedenţi, durata medie a exploatării în scopul obţinerii serviciilor
sexuale a scăzut de la 1-2 ani la 2-10 săptămîni. Condiţiile de exploatare sunt mai „bune",
victimele sunt plătite cu sume mici de bani; li se permite să contacteze părinţii/copii lor şi au o
oarecare libertate de mişcare. Datorită acestor tehnici manipulative multe victime şi-au creat
iluzia bunăstării, considerîndu-i pe traficanţi ca prieteni: provocînd reîntoarcerea unora la
traficanţii/proxeneţii lor după ce au fost salvaţi sau arestaţi de poliţie şi deportaţi.
Geografia ţărilor de destinaţie s-a extins începînd cu anul 2010, cîteva victime fiind identificate
şi repatriate din Indonezia, Malaysia, Liban şi Egipt. În cazul ultimei ţări, 11 victime au fost
salvate în anul 2010 în timp ce călătoreau prin Egipt, îndreptîndu-se spre Israel.
Tot mai puţine victime sunt identificate în străinătate. Majoritatea dintre acestea sunt confundate
cu prostituate şi deportate - mulţi beneficiari au nimerit în situaţii de trafic din prostituţie şi vice-
versa. Nivelul de auto-identificare este de asemenea scăzut. Multe victime nu-şi cunosc
drepturile sale fundamentale şi nu înţeleg că sunt de fapt vîndute şi exploatate, în principal,
datorită condiţiilor modificate în care se regăsesc victimele. Ei nu cunosc faptul că pot solicita
asistenţă şi au dreptul la protecţie. Alţii nu solicită asistenţă şi nu au aceleaşi necesităţi medicale
şi psihologice acute ca victimele din anii precedenţi. Ce ţine de recrutare, majoritatea victimelor
au ştiut sau suspectat despre nivelul de risc al locului de muncă propus, iar promisiunile primite
în timpul recrutării au fost imediat încălcate după intrarea în ţările de destinaţie. Se poate spune
că a apărut o nouă tendinţă în cadrul fenomenului traficului intern - exploatarea sexuală a
minorilor, în special a băieţilor. În general, victimele sunt conştiente cu privire la tipul de
servicii pe care urmează să le presteze. Ei sunt originari din medii extrem de sărace, învaţă în
instituţii de învăţămînt general sau secundar şi sunt adesea neglijaţi de către părinţi.