In premiera, Biden primeste cadoul clasic din Orientul Mijlociu: cosul

cu vipere

Cristian Unteanu,

Si ce e mai rau urmeaza sa vina deoarece, sub mana sa si grupei sale de experti in
probleme de securitate, "under his watch" cum s-ar spune, poate fiindca se uitau cu
atentie la alte orizonturi, s-a permis cumva ca diversele conflicte locale sau regionale
din Orientul Mijlociu sa poata sa-si concentreze radacinile urii, din nou dar la o
intensitate extrema, in acest conflict de acum intre israelieni si palestinieni.

Tehnic, dupa cartile de strategie militara de se predau inca la West Point, nu trebuia
permis ca niste conflicte dovedite extrem de otravitoare si generatoare de pierderi deja
uriase si extrem de vizibile, receptate ca atare de opinia publica din regiune, sa se
adune in acelasi creuzet in loc sa se incerce disperasrea lor sau, cel putin, indiguirea in
areale separate.
 
Astfel, spre stupefactia multora, conflictul aparent principal, cel intre israelieni si
palestinieni, chiar daca spectaculos si ca atare prezentat la televiziuni, devine oarecum
secundar in logica militara deoarece implicatiile sale, lasat sa se internationalizeze, au
deschis porti foarte mari de pericole directe si multi-directionale.
 
Iata:
 
1. conflictul are loc in conditiile in care in doua dintre statele mari din zona americanii
au inceput retragerea ultimelor unitati proprii, antrenand miscari similare din ceea ce
mai ramasese din forteloe coalitiilor de sprijin din Irak si Afganistan, lasand cale libere
formarii bazelor de actiune ale unor foarte importante si extrem de bine dotate militii
animate de extrem de violente sentimente anti-occidentale in general si anti-americane
in special. Adaugati la asta falimentul total al promisiunii franceze pentru Liban (acolo
unde actioneaza alte militii extrem de bine inarmate si cu experienta exceptionala in
gherila urbana, pro-siriene, pro-iraniene si unde Turcia si-a marit considerabil
influenta) pentru a intelege prima dimensiune internationala extrem de posibila, in
imediat, de structurarea a unor forte islamice non-statale care sa poata lupta cu mare
dedicatie si cu toate tipurile de arme impotriva Israelului, perceput in continuare ca
dusmanul traditional.
 
2. conflictul a obligat marile puteri sa inceapa pozitionari rapide foarte precise, cu mult
mai clare decat declaratiile generale si prudente care constituiau pana acum regula in
asemenea cazuri, tocmai pentru evitarea escaladarii. Asemenea declaratii se gasesc
acum in "cosul cu vipere" primit de Biden. Prima dintre ele, foarte importanta pentru ca
arata o ruptura clara de pozitionare in zona euro-atlantica, o reprezinta
 
Declaratia comuna a purtatorilor de cuvant al Ministerelor de externe ai Frantei,
Germaniei, Italiei, Spaniei si Marii Britanii privind asezarile israeliene in zonele ilegal
ocupate:
 
"Apelam in urgenta la Guvernul israelian sa-si schimbe decizia de a avansa pe drumul
construirii a 540 de locuinte in zona Har Homa si sa inceteze politica sa de expansiune
in Teritoriile Palestiniene Ocupate. Aceste asezari sunt ilegale din punctul de vedere al
legislatiei internationale si, din aceasta cauza, ameninta perspectiva unei rezolvari
pasnice a conflictului israelo-palestinian. Daca va fi implantata, decizia de a constui
asezarile in Har Homa, intre Ierusalim si Betleem, va provoca o lovitura suplimentara
perspectivelor unui Stat Palestinian viabil , cu Ierusalimul capitala comuna atat pentru
statul Israel cat si pentru Statul palestinian". Semnal ca incepe - asa cum va spuneam
ieri - o actiune masiva de condamnare internationala a Israelului, eventual asociata cu
apeluri la sanctiuni si/sau boicot? Este o perspectiva care nu este exclusa si care poate
genera alte tensiuni suplimentare majore.
 
3. jocul diplomatic este acum la nivel de stand-by deoarece, previzibil, luni si marti,
SUA au blocat prin veto doua rezolutii in Consiliul de Securitate. In primul text se
spunea ca "este exprimata profunda ingrijorare fata de ultimele evolutii ale situatiei din
Gaza si cere oprirea imediata a ostilitatilor...exprimand ingrijorarea in ce priveste
tensiunile si violenta in Ierusalimul de est, in special in jurul Locurilor Sfinte". Sa
vedem daca discutia va fi mutata in Adunarea Generala, acolo unde s-ar putea ca
binomul diplomatic SUA-Israel sa se confrunte cu mari dificultati. In consecinta,
cabinetul israelian a ales sa atace decisiv si la scara extinsa. Dr, foarte important, a
decis sa refuze ofera de armistitiu transmisa de Hamas prin intermediul Rusiei
 
4. Asa ca sa ne mai uitam ce-ar mai fi important prin cosul cu vipere trimis la
Washington. Poate, sunt din ce in ce mai convins, este relevanta pozitia transmisa
oficial de catre Directia de comunicatii a Presedintiei turce relatand despre convorbirea
telefonci intre presedintii Putin si Erdogan in timpul careia liderul de la Ankara a
insistat, se spune in text, asupra nevoii "ca intreaga comunitate internationala sa ofere
Israelului o lectie puternica si de descurajare". Afirmatii generale? Nu-i asa, caci ceea
ce urmeaza este chiar explozizxiv deoarece comunicatul oficial afirma ca "intelegand ca
ar trebui sa se lucreze si la ideea trimiterii unei forte internationale de protectie in
regiune pentru a proteja civilii palestinieni, Presedintele Erdogan a exprimat
incredintarea sa ca Rusia si Turcia ar trebui sa arate o o cooperare stransa pe aceste
teme la ONU".
 
Comunicatul de presa al rusilor  este mult mai sec, in tonul specific al diplomatiei
Kremlinului. Dar gasim si aici un semnal taman bun de pus in cosuletul respectiv:
invitatia, aparent absolut nevinovata ca sitatia din regiune sa fie rezolvata exclusiv prin
intermediul actiunii faimosului Quartet decis de ONU, format practic anulat in perioada
presedentiei Trump. La el ar trebui sa participe acum Rusia, UE, ONU si SUA. Exact
inversul dorintelor, sperantelor si nivelului actual de acceptare al Israelului, forand
astfel la maximum, dupa obicei, mana americanilor.
 
Vom vedea ce va face Biden, din ce in mai lipsit de optiuni si , practic, obligat de
multiplele rationamente si angajamente din trecutul istoric sa tina spatele Israelului si
sa-l asigure de orice tip de sustinere va avea nevoie. N-ar fi ceva nou.
 
Dar ceva nou este faptul ca dintre Statele Membre NATO - in momentul acesta de
deschidere a unei situatii dramatice cu implicatii posibile directe si ample asupra
securitatii regionale si afectand interesele europene, 6 dintre ele - Franta, Germania,
Italia, Spania si Marii Britanie, plus Turcia, acuza Israelul si, prin asta, se
desolidarizeaza de pozitia americana. Ceva se schimba masiv in echilibrul jocurilor (si
nu numai in Mediterana si Orientul Apropiat) din momentul in care Londra face un
neasteptat gest de independenta a pdului de piatra peste Atlantic si indrazneste sa nu
mai sustina Israelul, implicit nu se mai aliniaza automat pe linia dictata de Washington?
 
Vom vedea daca este doar premonitie diplomatica si militara sau un simplu calcul de
costuri de care preopinentii citati anterior nu mai vor sa si le asume orbeste intr-o
confruntare in care este evident ca urmeaza sa se amestece fortelem militiilor si
organizatiilor teroriste de toate mamele si orientarile, extinzand haosul de tip
Afganistan sau Irak in toata regiunea. De fapt, nimeni nu mai vrea sa se angajeze in
perspectiva reala de a trimite forte in teren in momentul in care nimeni dintre jucatorii
importanti n-a terminat sa-si numere mortii si pierderile provocate de infrangerile
anterioare.
 
Exista si perspective de rezolvare a jocurilor si altfel decat pe calea armelor sau prin tr-
o solutie de tipul Siria in care, plictisita, toata lumea sa accepte solutia ruso-turca a
unei forte de impunerea pacii? Poate ca da, caci, ieri, purtatoare de cuvant a
Administratiei de la Washington, spunea ca Presedintele Biden "va numi un ambasador
exprimentat si calificat in Israel in urmatoarele saptamani...obiectivul nostru acolo fiind
dezescaladarea in timp ce avem grija sa protejam oamenii din regiune". Personal, acest
termen "dezescaladare" folosit de americani in momentul in care fac o miscare aparent
suprinzatoare cum a fost anularea trimiterii de nave de lupta in Marea Neagra intr-un
moment tensionat si care alimenta temerile rusesti, arata ca exista speranta.
 
Speranta ca, intr-un fel sau altul, folosind la nivelul apropriat mijloacele de influenta
deschise sau subterane de care dispun, americane vor reusi sa impuna israelienilor
decizia de a a opri operatiunile de radere de pe fata pamantului a zonei Gaza si
incepere a dezescaladarii.
 
Dezescaladare poate insemna, la un inalt nivel al jocurilor diplomatice, un schimb de
solutii reciproc ajantajoase, retragere de surse de presiuen in zone diverse, echilibrand
balanta si revenind la conceptul stravechi de "buffer-zones". Acolo si altudendeva. Pe
fond, asta s-ar putea chiar negocia cu folos pentru posibila reuniune, din ce in ce mai
dorita, intre Biden si Putin. Caz in care, extrem de usor, ne putem inchipui cum cosurile
cu vipere sunt retrimise destinatarilor ca un cadou care nu va putea fi refuzat.