Sunteți pe pagina 1din 4

Alina Mungiu-Pippidi: Are Europa viitor?

Vaccinul si declinul

Romania Curata,

Daca suntem intr-un declin, cum ne putem da seama obiectiv? Nu am putea, de


exemplu, intreba in sondaje pe europeni ce cred, suntem in declin sau nu? Ca nu putem
cistiga contra populistilor daca ei, si numai ei, asculta ce zic oamenii, iar noi doar le
sugeram ce sa ne spuna.

Dati un search pe Google si veti vedea ca 38 de milioane de oameni se preocupa de


viitorul Europei. Lor li se adauga vreo 14 milioane care sunt mai specific preocupati de
declinul continentului. Ce vine dupa Europa e titlul bestsellerului lui Ivan Krastev, care
a studiat in anii nouazeci destramarile URSS si Cehoslovaciei. Subiectul se pierde in
decaderea mai larga a Occidentului, care inspira o alta serie de best sellers, de la autori
care acum inca zece ani inca erau ocupati sa vinda carti despre cum Occidentul a
cucerit lumea (ca Nial Ferguson). Decaderea Occidentului sare de suta de milioane de
cautari pe Google, desi greu de stiut la care din multele decaderi se refera cautatorii.
Mai specific, gasesti chiar comparatii cu imperiul roman: Suntem noua Roma? sau alte
asemenea.

De ziua Europei, cind se deschide conferinta cu totul formala despre viitorul ei - la


Strasbourg- marturisesc ca ma preocupa mai mult chestiunea epistemologica. Daca
suntem intr-un declin, cum ne putem da seama obiectiv? Am citit o carte a unui istoric
de la Yale despre decaderea imperiului roman care argumenta ca in toate perioadele
Romei existau unii care tineau discursuri despre decadere, care s-au pastrat. Ce nu s-au
pastrat sunt dovezile materiale sau statistice (demografice, economice) despre cum
stateau de fapt lucrurile, si reconstruirea e dificila chiar cu beneficiul cunoasterii
trecutului. In meseria mea ma ocup de indicatori de guvernanta si ma intreb adesea
daca aceia pe care ii avem si mai ales cei mai populari sunt mai buni azi ca sa prezicem
viitorul decit cei de care dispuneau romanii. Raspunsul meu, comparind indicatorii
subiectivi cu cei obiectivi din Europa in materia mea il puteti citi aici, si inca dinainte de
criza. Cu exceptia Scandinaviei, o mare majoritate de europeni cred ca suntem corupti,
numai citi politicieni (de exemplu in Germania) au profitat de pe urma pandemiei (si au
trebuit sa se retraga, dar fara vreo urmarire penala), perceptia este ca morala publica
nu mai e ce a fost. Au contribuit Luxleaks, Panama papers, si revelatiile lui Gabriel
Zucman ca evaziunea fiscala legala a Europei de Vest e uriasa - cu Germania si Franta
conducind in topul celor care isi ascundeau banii in Elvetia cind inca mai era secret
bancar, englezii preferind Caraibele, si nenumarate scandaluri nationale. Desigur, cine
stie ca nu mai departe de acum 30 de ani in mai multe state europene mita din comert
exterior se putea deconta legal nu poate sprijini ipoteza declinului - de bine, de rau, nu
mai suntem acolo, si asta gratie americanilor, daca nu erau ei Elvetia era si azi paradis
fiscal si Siemens isi deducea spaga data prin Estul si Sudul Europei de pe contributia
fiscala. Macar nu mai e legala coruptia, chiar daca implementarea lasa de dorit.

Ipocrizia e mare in Europa, si de asta am momente in care ma simt aproape de


pesimistii romani. In SUA se vaccineaza si mexicanii in statele din Sud, cu o simpla
programare, iar in UE vaccinarea a fost un esec - numai Dumnezeul multicultural sa
mai faca vreo minune sa ajungem cu planul la sfirsitul verii, cind incepe sa cada
imunitatea celor vaccinati din iarna. Nu am dat-o in bara cu vaccinarea in Europa chiar
din intimplare. Grav este ca Astra Zeneca a fost unicul vaccin european care s-a
finalizat la timp, de asta erau si toate cartile (si banii) puse pe el, ca, asa cum bine
spune Macron, americanii ne-au luat-o mult inainte pentru ca au avut o viziune
stiintifica radicala, de science fiction, au avut curajul sa creada ca se poate face, si
repede. Seful de la Moderna e un francez, Trump l-a ascultat citeva minute si a dat
ordin sa i se dea miliardul. Biotech, partenerul Pfizer, e o companie germana, dar tot
americanii le-au facut culoar. In UE in acel moment seful cercetarii (European Research
Council), un italian, care avea acces la Ursula von der Leyen, a vrut sa faca o revolutie,
sa puna toti banii de cercetare pe Corona, atit pe partea medicala, cit si pe recuperarea
de dupa. Birocratia l-a blocat, desi avea sprijinul Ursulei. Intre altele i s-a reprosat ca
era prea apropiat de americani. Am fi putut produce noi vaccinuri si tot ce era nevoie
daca reusea asta- dar nu s-a putut. Va dati seama cita lume isi facea planuri dinainte cu
acesti bani, ce enorma clientela, nici vorba sa ne lasam noi deturnati de sfirsitul lumii!
Omul si-a dat demisia si  s-a dus la sectorul privat sau de unde venise, si UE a
continuat, business as usual, cu absurditatile pe care le-am vazut cu totii, pe de o parte
se aruncau la canal dozele de la Astra Zeneca, desi nu meritau, pe de alta companie era
data in judecata de Bruxelles ca nu livra destule. Dupa ce tipasem la Boris si ai sai ca
separa Irlanda, am ajuns noi, UE, sa facem blocade acolo ca sa oprim scurgerea
pretiosului vaccin Astra Zeneca inspre Anglia - care il comandase si il platise oricum
inaintea noastra.

In afara de coruptie si vaccinare, mai dau doar un exemplu. In stiinta politica exista
periodic mari lucrari care pun intrebarea daca guvernarea urmeaza opinia publica, sau
invers. O data la zece ani codeaza unii si apar cu noutatile. In SUA, de vreo 50 de ani de
cind se face estimarea asta se confirma mereu ca guvernele, fie ele conservatoare sau
liberale, urmeaza opinia publica destul de fidel. In Europa nu facem asemenea evaluari:
nici nu am avea cum. In America sondajele sunt independente, le fac Gallup, New York
Times, Pew, etc. In Europa si despre Europa mai toate sondajele sunt platite de Comisia
Europeana - numele lor este Eurobarometru. Se pun cele mai prompting intrebari
posibile, pe fata, ca sa iasa ce trebuie, cum se fac si marile sau micile consultari. Anul
asta am declinat invitatii de la mai multe guverne sa le scriu puncte de vedere in
consultarea pe statul de drept pe care sa le transmita ele mai departe la Bruxelles - pur
si simplu nu vreau sa mai iau parte la exercitii formale, desi tarile care ma invita pe
mine sunt tari care cred ca pot contribui si schimba ceva. E o iluzie. Ursula si seful ei pe
cercetare la un loc nu au fost destul de tari sa se puna cu establishmentul birocratic.
Recunosc ca ma mai las infuriata de calitatea sondajelor din bani publici europeni, desi
stiu bine cum si de ce se fac. Cum sa prezici opinia publica atunci cind intrebi asa:
Expertii spun ca imigratia e buna pentru economie. Dvs personal ce parere aveti,
imigratia e benefica pentru tara dvs [doua erori de masurare plantate aici, raspunsul
deja dat din partea unei autoritati si absenta alternativei, de ex benefica sau nu]? Asta
cu migratia imi atrasese atentia cu vreun an inainte de criza migrantilor din Balcani. Si
chiar asa manipulatoare pe fata cum era intrebarea, Europa de Est tot fusese incorecta
politic si puteai vedea de acolo ca Orban o sa ia aplauze. Ca Orban e un lider de tip
american, el isi cunoaste electoratul, nu plateste zeci de milioane ca comande sondaje
manipulate.

Nu am putea, de exemplu, intreba in sondaje pe europeni ce cred, suntem in declin sau


nu? Evident, nu e un moment bun sa pui intrebari pe pandemie, cind Angela Merkel se
pregateste de pensie, Marine Le Pen sta sa il bata pe Macron, Scotia vrea sa iasa (iar!)
din Anglia  si tot asa. Bine, nu e momentul acum, ii intrebam pe europeni mai incolo,
dar hai sa ii intrebam deschis. A inceput declinul? Merita sa dainuim? Avem puterea sa
ne schimbam? Ce viitor are un continent care isi mituieste vecinii ca sa nu lase
imigrantii sa ajunga pina la zidurile lui, menite sa ii ocroteasca prosperitatea? Ca nu
putem cistiga contra populistilor daca ei, si numai ei, asculta ce zic oamenii, iar noi
doar le sugeram ce sa ne spuna.

Nu e vorba, desigur, in toate astea de Europa, ci de UE, dar generatia mea s-a obisnuit
sa puna semnul egal. Europa in sine va dainui, fie si ca loc de turism pentru japonezi,
brazilieni si asa mai departe. Cita vreme mai inspiram pe tinerii muzicieni din China sa
ia parte la competitiile Haendel sau Mozart din Europa, pentru care se pregatesc ani de
zile, cred ca putem spera la viitor, unul de nisa, desigur, ca doar in putine tari s-a reusit
o educatie de calitate care sa faca masele largi ale populatiei sa imbratiseze cultura
inalta. Cultura europeana traditionala ramine refugiul suprem din toata ipocrizia,
consumerismul si pseudodemocratia care ne inconjoara - acolo e Europa adevarata,
Europa care conteaza, Europa care a inspirat si inspira restul lumii, asa cum Roma a
inspirat-o pe ea.

Puteti comenta acest articol pe Romania Curata