Tema 2.

Cadrul normativ în domeniul auditului intern

1. Ierarhia actelor normative cu privire la auditul intern
2. Standardele Naţionale de Audit Intern
3. Normele metodologice pentru implementarea auditului intern
4. Codul Etic al auditorului intern

1.Ierarhia actelor normative cu privire la auditul intern

La momentul actual cadrul normativ aferent activităţii de audit intern include:
1. Legea privind controlul financiar public intern nr.229 din
23.09.2010;
2. Legea contabilităţii și raportării financiare;
3. Programul de dezvoltare a Controlului Financiar Public Intern
pentru anii 2018-2020
În continuare vom caracteriza succint prevederile actelor nominalizate la
capitolul auditului intern.
Legea privind controlul financiar public intern nr.229 din 23.09.2010
Conform legii nominalizate auditul intern este o activitate independentă şi
obiectivă care le oferă managerilor asigurare şi consultanţă, desfăşurată pentru a
îmbunătăţi activitatea entităţii publice. Aceasta are menirea are menirea să ajute
entitatea publică în atingerea obiectivelor sale, evaluînd printr-o abordarea
sistemică şi metodică sistemul de management financiar şi control şi oferind
recomandări pentru consolidarea eficacităţii acestuia.
Subdiviziunea de audit intern se instituie în număr de cel puțin trei unități
de personal în structura ministerelor, Casei Naționale de Asigurări Sociale,
Companiei Naționale de Asigurări în Medicină și în număr de cel puțin două
unități de personal în structurile autorităților administrației publice locale de
nivelul al doilea.
În Legea privind controlul financiar public intern sunt stipulate următoarele
prevederi aferente auditului intern:
1. este prezentat scopul şi obiectul auditului intern;
 2. sunt descrise principiile fundamentale ale activităţii de audit intern şi
organizarea auditului intern;
3. sunt stabilite drepturile şi obligaţiile conducătorului şi personalului
unităţii de audit intern, deasemenea drepturile şi obligaţiile managerului
entităţii auditate;
4. sunt elucidate circumstanţele existenţei conflictelor de interese şi
restricţiile în activitatea de audit;
5. este prevăzută raportarea activităţii de audit intern.
Legea contabilităţii și raportării financiare
Ea prevede reglementarea sistemului de control intern şi audit intern. Astfel
entitatea este obligată să organizeze un sistem de control intern, răspunderea pentru
organizare o poartă conducerea.
Entitatea pentru care auditul intern nu este obligatoriu poate crea o structură
de audit intern sau antrena în acest scop auditori independenţi.
Programul de dezvoltare a Controlului Financiar Public Intern
pentru anii 2018-2020
În programul dat este prevăzută organizarea şi funcţionarea auditului
intern ca parte componentă Controlului Financiar Public Intern. Sunt
specificate entităţile care sunt obligate să creeze unităţi de audit intern,
relaţiile dintre conducătorul unităţi de audit intern şi managerul entităţii
auditate.
Reglementarea activităţii practice de audit intern
În activitatea sa, auditorii interni se bazează pe următoarele acte normative
specifice auditului intern:
1. Standardele Naţionale de Audit Intern;
2. Codul etic al auditorului intern;
3. Normele metodologice pentru implementarea auditului intern;
4. Carta de audit intern;
5. Instrucţiuni proprii de aplicare a Normelor metodologice pentru
implementarea auditului intern, ţinînd cont de specificul instituţiei.
 În continuare vom prezenta ierarhia actelor normative aferente auditului
intern.
Schemă
Ierarhia actelor normative aferente auditului intern

SNAI

NMAISP Carta de audit

intern(model)
Codul etic al
auditorului intern
Instrucţiuni proprii Carta de audit
de aplicare a intern (UAI)
NMAISP

2. Standardele Naţionale de Audit Intern

Standardele Naţionale de Audit Intern (SNAI) sunt elaborate în baza

Srandardelor Internaţionale ale Practicii Profesionale de Audit Intern. Ele sunt
aplicabile sectorului public şi totodată se recomandă sectorului privat.
Caracteristicile de bază ale SNAI:
1. stau la baza îndeplinirii unei misiuni de audit intern;
2. asigură criteriile atît de realizare, cît şi de evaluare a activităţii de audit;
3. constituie fundamentul unui înalt nivel profesional în practica auditării.
Obiectivele SNAI sunt următoarele:
1. definesc principiile de bază, pe care auditul intern trebuie să le urmeze;
 2. furnizează un cadru de referinţă în vederea realizării şi promovării
activităţilor de audit intern, care să aducă un plus de valoare;
3. stabilesc criteriile de apreciere a funcţionării auditului intern;
4. favorizează îmbunătăţirea proceselor şi operaţiunilor organizaţionale.
Auditul intern, conform SNAI, reprezintă activitate independentă şi
obiectivă, care oferă entităţii asigurarea unui grad de control asupra
operaţiunilor, o îndrumează în ceea ce priveşte îmbunătăţirea operaţiunilor şi
contribuie la adăugarea unui plus de valoare acestora, ajută entitatea în
atingerea obiecivelor, evaluînd, printr-o abordare sistematică şi metodică,
procesele de manajement al riscurilor, de control şi guvernare a instituţiei, cu
propuneri de consolidare a eficacităţii lor. (după cum vedem noţiunea dată este
mai desfăşurată decît cea prezentată în Legea privind controlul financiar public
intern )
Standardele conţin anumite cerinţe cu privire la exercitarea unei misiuni de
audit, care convenţional pot fi atribuite la următoarele etape:
a – planificarea misiunii de audit intern;
b – desfăşurarea auditului intern;
c – raportarea rezultatelor obţinute;
d – aprecierea funcţionării auditului intern.
SNAI sunt clasificate în mod similar ca şi Standardele Internaţionale ale
Practicii Profesionale de Audit Intern:
1. Standarde de calificare (SC) – enunţă caracteristicile pe care trebuie să le
aibă unitatea de audit intern şi persoanele care exercită activităţi de audit
intern;
2. Standarde de funcţionare (SF) – descriu natura activităţilor de audit intern
şi definesc criterii de calitate pe baza cărora exercitarea acestor servicii
poate fi evaluată (executarea misiuni de audit);
3. Standarde de implementare practică (SI) – reprezintă transpunerea
standardelor de calificare şi standardelor de funcţionare pentru misiuni
 specifice: un audit de conformitate, activităţi de autoevaluare a controlului
intern, etc.
Numerotarea standardelor naţionale este analogică cu cea a standardelor
internaţionale. De exemplu, standardul naţional de calificare 1000 „Misiuni,
competenţe şi responsabilităţi” corespunde cu standardul internaţional de calificare
1000 care este întitulat în mod asemănător „Misiuni, competenţe şi
responsabilităţi”.
Standardele de audit intern spre deosebire de standardele pentru auditul extern şi
aplicate de către societăţile de audit sau auditorii individuali sunt ca volum
prezentate în mod foarte restrîns, majoritatea fiind dezvăluite prin intermediul unei
singure fraze. Spre exemplu, standardul naţional de audit intern nr.1000 are
următorul conţinut: „Misiunea, competenţele şi responsabilităţile auditului intern
sînt definite în Regulamentul-model de efectuare a auditului intern (Carta de audit
intern), în conformitate cu prezentele standarde, şi aprobate de organul căruia îi
raportează auditorii interni”.
Standardele de implementare includ:
1. misiuni (activităţi) de asigurare;
2. misiuni de consiliere.
Misiune – angajament, sarcină sau activitate de verificare specifică, precum
auditul intern, examinarea autoevaluării controlului, investigarea unei fraude sau
consultanţă. O misiune poate include mai multe sarcini sau activităţi în scopul
realizării unui set specific de obiective înrudite.
Misiune de asigurare – examinare obiectivă a elementelor probante, efectuată
în scopul de a furniza entităţii o evaluare independentă a proceselor de manajement
al riscurilor, de control sau guvernare a entităţii. Pot fi:
- misiuni financiare;
- de performanţă;
- de conformitate;
- de securitate şi evaluări complexe.
Misiunile de asigurare iau forma de substandarde, spe exemplu, 1000.A1
 Misiune de consiliere – activităţi de consultanţă sau alte servicii aferente
consilierii, furnizate entităţii solicitante pentru a asista manajementul la realizarea
obiectivelor sale (adăugarea unui plus de valoare şi îmbunătăţirea funcţionării
entităţii), ale căror natură şi sferă de activitate sunt convenite în prealabil cu
entitatea. Spre exemplu:
- consiliere;
- facilitare;
- proiectare a procesului;
- formare profesională.
În continuare vom examina cadrul general al SNAI.
Tabelul
Cadrul general al Standardelor de calificare
Reglementări Conţinuturi Numărul şi denumirea
standardelor
1. Misiune, Carta de audit intern 1000 „Misiune, competenţe şi
competenţe şi responsabilităţi”;
responsabilităţi 1010 „Recunoașterea normelor
obligatorii în Carta de audit
2. Independenţa 1. ataşarea la un nivel intern”;
şi obiectivitatea ierarhic corespunzător; 1100 „Independenţă şi
auditului intern 2. restricţiile privind obiectivitate”;
independenţa şi 1110 ”Independenţă
obiectivitatea auditului organizaţională”;
intern 1111 „Interacțiunea directă cu
managerul entității publice”;
1112 „Responsabilități ale
conducătorului activității de audit
intern în afara ariei de
aplicabilitate ale auditului intern”;
3. Competenţa şi 1. formarea profesională 1120 „Obiectivitate individuală”;
constiinciozitate continuă; 1130 „Prejudicii aduse
a profesională a 2. asistenţa persoanelor
auditorilor calificate;
interni 3. exerciatarea activităţii
cu conştiinciozitate
4. Asigurarea şi 1. elaborarea, actualizarea
îmbunătăţirea şi monotorizarea
calităţii auditului Programului de asigurare
intern şi îmbunătăţire a caltăţii
activității de audit intern;
2. evaluările interne şi
externe
5. Îndeplinirea 1. activităţile efectuate în
conformităţii conformitate cu SNAI;
SNAI 2. în caz de
neconformitate, se
comunică managerului şi
unităţii de audit intern
Cadrul general al Standardelor de performanță
Reglementări Conţinuturi
1. Gestionarea 1. elaborarea procedurilor
activităţii de proprii, ce ar garanta că
audit intern activitatea de audit intern
independenţei sau obiectivităţii”;
1200 „Competenţă şi
constiinciozitate profesională”;
1210 „Competenţă”;
1220 „Constiinciozitate
profesională”;
1230 „Dezvoltarearea
profesională continuă”;
1300 „Programul de asigurare şi
îmbunătăţire a caltăţii activității
de audit intern”;
1310 „Cerinţe programul de
asigurare şi îmbunătăţire a
calităţii activității de audit intern”;
1311 „Evaluările interne”;
1312 „Evaluările externe”;
1320 „Raportarea privind
Programul de asigurare şi
îmbunătăţire a caltăţii activității
de audit intern”;
1321 Utilizarea sintagmei „În
conformitate cu SNAI”;
1322 „Prezentarea
neconformității”
Numărul şi denumirea
standardelor
2000 „Gestionarea activităţii
de audit intern”;
2010 „Planificarea”;
 aduce un plus de valoare
entităţii
2. Natura 1. necesitatea evaluării
activităţii sistemelor de management al
riscurilor, de control şi de
guvernare a entităţii, precum
şi îmbunătăţirea acestora
3. Planificarea 1. obiectivele, sfera misiunii
misiunii de audit de audit, resursele alocate şi
programul de lucru
4. Realizarea 1. identificarea, analiza,
misiunii de audit evaluarea şi documentarea
informaţiilor;
2. supervizarea misiunii de
audit
2020 „Comunicarea şi
aprobarea”;
2030 „Administrarea
resurselor”;
2040 „Politici şi proceduri”;
2050 „Coordonarea și
încrederea”;
2060 „Rapoartare către
managerul entităţii publice”;
2070 „Furnizorul extern de
servicii de audit intern și
responsabilitatea
organizațională cu privire la
auditul intern”;
2100 „Natura activităţii”;
2110 „Guvernarea entităţii
publice”;
2120 „Managementul
riscurilor”;
2130 „Controlul”;
2200 „Planificarea misiunii”;
2201 „Aspecte privind
planificarea”;
2210 „Obiectivele misiunii de
audit intern”;
2220 „Aria de aplicabilitate a
misiunii de audit intern”;
2230 „Alocarea resurselor
pentru misiunea de audit intern
”;

5. Comunicarea 1. conţinutul şi calitatea
rezultatelor comunicării;
2. indicarea neconformităţii
cu SNAI – motivul şi
impactul nerespectării asupra
misiunii de audit;
3. diseminarea rezultatelor
persoanelor adecvate
6. Monitorizarea 1. supravegherea acţiunilor
implementării întreprinse de conducerea
rezultatelor entităţii auditate ca urmare a
rezultatelor comunicate
2240 „Programul de lucru
aferent misiunii de audit
intern”;
2300 „Realizarea misiunii de
audit intern”;
2310 „Identificarea
informaţiilor”;
2320 „Analiza şi evaluarea”;
2330 „Documentarea
informaţiilor”;
2340 „Supervizarea misiunii
de audit intern”;
2400 „Comunicarea
rezultatelor”;
2410 „Criterii pentru
comunicare”;
2420 „Calitatea
comunicărilor”;
2421 „Erori și omisiuni”;
2430 „Utilizarea afirmației
„Realizat în conformitate cu
SNAI”;
2431 „Aducerea la cunoștință
a neconformității
neconformităţii cu SNAI în
cadrul misiunii de audit
intern”
2440 „Diseminarea
rezultatelor”;
2450 „Opinii generale”
 2500 „Monitorizarea acţiunilor
ulterioare comunicării
rezultatelor”;
2600 „Comunicarea acceptării
riscului”

3. Normele metodologice pentru implementarea auditului intern

Normele metodologice pentru implementarea auditului intern (NMAISP)

au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009.
Scopul NMAISP:
1. oferă îndrumarea metodologică necesară pentru aplicarea SNAI;
2. oferă atît reglementări obligatorii, cît şi recomandări suplimentare privind
formularele-tip, exemple practice aferente normelor prezentate;
3. instrucţiunile suplimentare nu sunt obligatorii, însă în cazul cînd nu sunt
urmate, conducătorii unităţii de audit intern elaborează instrucţiuni proprii
de aplicare a NMAISP, ţinînd cont de specificul entităţii şi de cadrul
normativ.
Structura NMAISP:
1. fiecare NMAISP constă din prevederi obligatorii şi instrucţiuni suplimentare
pentru aplicarea tuturor SNAI;
2. NMAISP conţin referinţe şi textul complet al anumitor standarde, la care se
aplică, precum şi extrase din Codul Etic şi Carta de Audit Intern;
3. NMAISP sunt structurate astfel, încît să asigure reglementarea necesară
pentru organizarea procesului de audit şi efectuarea misiunii de audit.
Importanţa practică a NMAISP constă în aceea că ele îi îndrumează pe
auditorii intern în vederea realizării misiunilor de audit şi în gestionarea activităţii
lor şi conţin prevederi despre:
a) cadrul normativ şi organizaţional;
 b) interacţiunea cu alte părţi implicate, cu Direcţia de armonizare a
sistemului de control financiar public intern, Curtea de Conturi şi
consultanţii specializaţi;
c) îndrumări detaliate privind principalele concepte în domeniul auditului
(riscuri, materialitate, probe de audit), precum şi proceduri şi tehnici specifice
activităţii de audit (evaluarea controlului intern);
d) auditul unor activităţi specializate (auditul sistemelor Tehnologiilor
informaţionale, auditul performanţei).
În continuare vom examina lista şi referinţele de bază ale NMAISP:

Tabel
Lista şi referinţele de bază ale Normelor metodologice pentru
implementarea auditului intern în sectorul public
NMAISP Referinţele de bază ale NMAISP
1. Standardele SNAI – 1000; 1100; 1110; 1120; 1130; 2040; 2100
profesionale şi 1. definiţia auditului intern şi a rolului său de asigurare şi
cadrul consiliere;
normativ 2. cadrul normativ de reglementare a auditului intern;
3. ierarhia standardelor, normelor şi instrucţiunilor;
4. rolurile şi responsabilităţile conducătorilor subdiviziunilor de
audit intern (Carta de audit intern);
5. monitorizarea aplicări SNAI.
2. Ciclul 1.planificarea strategică;
auditului 2.realizarea misiunii;
intern 3. raportarea rezultatelor misiunilor de audit;
4.urmărirea implementării recomandărilor.

3. Planificarea SNAI – 2000; 2010; 2020; 2030

activităţi 1. prezintă procedurile, care trebuie urmate în scopul elaborării
unităţii de unui plan strategic (de regulă 3 ani)
audit intern
4. Planificarea SNAI - 2200; 2201; 2210; 2220; 2240; 2230
misiunilor de 1. analizează activitatea de planificare detaliată a misiunilor de
audit intern audit intern
5. Lucrul în SNAI - 2300; 2330
teren 1. analizează principiile generale privind colectarea probelor de
audit;
2. descrie principalele teste de audit – de conformitate şi
substanţiale;
3. analizează eşantionarea ca parte a testării de audit;
4. prezintă modalitatea de colectare a probelor de audit în
legătură cu misiunile de consiliere.
6. Raportul de SNAI – 2400; 2410; 2420; 24031; 2430; 2431; 2440;
audit 2450; 2600
1. analizează procesul de întocmire a proiectului raportului de
audit;
2. explică aspectele raportării solicitate în circumstanţe speciale:
- acceptarea de către conducere a unui risc rezidual prea înalt;
- erorile semnificative în raportul final.
7. Urmărirea SNAI - 2500
implementării 1. descrie cerinţele faţă de conducătorii subdiviziunilor de audit
recomandărilo intern pentru a stabili un sistem eficace în vederea urmăririi
r de audit implementării recomandărilor de audit;
2. analizează acţiunile ce vor fi realizate pentru a urmări
implementării recomandărilor unor anumite misiuni de audit.
8. Gestionarea SNAI – 1300; 1310; 1311; 1312; 1320; 1321; 13222000
şi evaluarea 1. examinează responsabilităţile manageriale specifice pentru
calităţii pregătirea activităţii de audit de calitate;
activităţii de 2. analizează rolul Programului de asigurare şi îmbunătăţire a
audit intern calităţii;
 3. supravegherea activităţii de audit.
9. SNAI – 2330; 2340
Documentarea 1. documentarea activităţii de audit;
activităţii de 2. conţinutul şi structura dosarului de audit intern;
audit intern 3. eliberarea, autentificarea, arhivarea şi păstrarea documentelor.
10. Riscurile SNAI – 1210; 1220; 2010; 2100; 2110; 2120; 2201; 2210;
2600
1. definiţia riscurilor;
2. descrie implicarea auditului intern în managementul
riscurilor;
3. prezintă exemple de riscuri pentru diverse activităţi
auditabile, exemple de evaluare a riscurilor.
11. Evaluarea SNAI – 2100; 2120; 2130
controalelor şi 1. descrie activităţile de evaluare şi testare a controlului intern;
guvernării 2. oferă recomandări generale cu privire la trăsăturile principale
entităţii ale unui control intern eficient;
3. oferă formulare utilizate pentru documentarea obiectivelor
controlului, controlului preconizat şi riscurilor.

12. 1. descrie locul şi relaţia eşantionării în cadrul auditului;

Eşantionarea 2. descrie modelul riscului de audit;
în auditul 3. descrie planificarea eşantionului; determinarea eşantioului;
intern evaluarea rezultatelor eşantionului.
13. Rolul şi SNAI – 1000; 1100; 1200; 1220; 1230
responsabilităţi 1. prezintă principalele roluri ale personalului unităţii de audit
ale auditorilor intern;
interni 2. prezintă lista competenţelor pentru auditorii interni.
armonizare în efectuarea auditului intern;
14. Tratarea SNAI – 2440
cazurilor de prezintă îndrumări cu privire la rolul auditului intern în
fraudă şi abordarea cazurilor de fraudă şi acţiunile ulterioare ce urmează a
corupţie fi întreprinse
15. Relaţii de SNAI – 1120; 1130; 1110; 1111; 2050
lucru oferă îndrumări privind stabilirea unor relaţii eficiente de lucru
16. Auditul prezintă îndrumări privind aspectele metodologice şi practice ale
tehnologiilor auditului tehnologiilor informaţionale
informaţionale SNAI – 2010; 2200; 2210; 2220; 1210; 2230; 2240; 2300;
17. Auditul 2310; 2330; 2340; 2400; 2410; 2440; 2500
performanţei prezintă procesele implicate în desfăşirarea unui audit al
performanţei
4. Codul etic al auditorului intern

Codul etic al auditorului intern reprezintă un ansamblu de principii şi reguli

de conduită care reglementează activitatea auditorilor interni (angajaţilor) din
cadrul unităţilor de audit intern în domeniul eticii profesionale.
Scopul Codului etic constă în promovarea culturii etice în activitatea de audit
intern. Cultura etică în activitatea de audit presupune desfăşurare profesiei de
auditor intern cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios să
respecte obligaţiunile de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea
prejudicia unitatea auditată.
Codul etic urmăreşte asigurarea următoarelor obiective în activitatea
auditorului intern:
1. performanţa – desfăşurarea activităţii la cei mai înalţi parametri profesionali,
în scopul îndeplinirii interesului public, în condiţii de economicitate,
eficacitate şi eficienţă;
2. profesionalism – existenţa capacităţilor intelectuale, cunoştinţelor şi
experienţei profesionale, prin pregătire şi perfecţionare profesională, şi
respectarea unui cod de valori şi conduită comun tuturor auditorilor interni;
3. calitatea serviciilor – asigurarea corespunderii nivelului serviciilor prestate
SNAI, legislaţiei în vigoare şi celor mai bune practici internaţionale;
 4. încrederea – promovarea bunelor relaţii între auditorii interni din cadrul
profesiunii, bazate pe principiile cooperării, susţinerii şi corectitudinii
profesionale;
5. conduită adecvată – comportarea ireproşabilă atît pe plan profesional, cît şi
personal în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
6. credibilitatea- autenticitatea şi obiectivitatea informaţiei din rapoartele de
audit intern.
Auditorul intern la exercitarea atribuţiilor trebuie să respecte următoarele
principii fundamentale:
1. integritatea – este corect, onest şi incoruptibil;
2. obiectivitatea – asigură cel mai înalt nivel de obiectivitate profesională şi
imparţialitate la colectarea, evaluarea şi comunicarea informaţiei despre
procesul examinat, nu este influenţat în formularea concluziilor şi
recomandărilor;
3. competenţa - deţine cunoştinţe ale domeniului auditat pentru a realiza
activitatea care i se cere să o îndeplinească;
4. confidenţialitatea – nu trebuie să dezvăluie verbal sau în scris, informaţiile
obţinute.
În Codul etic, pentru a defini şi explica aplicarea principiilor menţionate,
fiecare este prezentat după schema:
- noţiuni generale, se defineşte principiul;
- reguli de conduită, se indică normele de conduită profesională;
- aplicare practică, se prevede modul de aplicare în practică a regulilor de
conduită etică.
Regulile conduitei profesionale ale auditorului intern specifică normele de
conduită profesională şi cerinţele, aplicabile auditorului intern în exercitarea
obligaţiunilor de serviciu pentru a respecta principiul respectiv. În continuare vor fi
prezentate principiile fundamentale privind conduita profesională a auditorului
intern şi regulile conduitei profesionale aferente fiecărui principiu:
1. Integritatea:
 a) realizarea activităţii cu onestitate, conştiinciozitate şi rigurozitate;
b) respectarea legislaţiei şi exercitarea obligaţiunilor de serviciu în
conformitate cu cerinţele profesiei;
c) evitarea implicării în activităţi ilegale sau fapte, ce discreditează auditorul
intern sau se răsfrîng negative asupra entităţii.
2. Independenţa şi obiectivitatea:
a) manifestarea independenţei şi obiectivităţii în tratarea problemelor aflate
în analiză;
b) evitarea implicării în activităţi sau relaţii, care afectează imparţialitatea;
c) neacceptarea cadourilor şi serviciilor în exerciarea atribuţiilor de serviciu,
cu excepţia semnelor de atenţie simbolice, conform normelor de politeţe
şi ospitalitate prevăzute de legislaţie.
3. Competenţa:
a) obţinerea consultaţiilor din partea specialiştilor în domeniu, în cazul în
care auditorul intern din cadrul unităţii de audit intern nu dispune de
aptitudini profesionale necesare;
b) efectuarea misiunilor de audit intern în conformitate cu cadrul normativ
în vigoare;
c) îmbunătăţirea permanentă a competenţei profesionale, eficienţei şi
calităţii activităţii desfăşurate.
4. Confidenţialitatea:
a) protejarea informaţiei obţinute în cadrul îndeplinirii obligaţiunilor de
serviciu;
b) neutilizarea informaţiei obţinute în cadrul activităţii în scopuri personale,
care ar prejudicia activitatea unităţii auditate sau interesele publice, sau
care contravin legislaţiei în vigoare.
Auditorii interni trebuie să informeze în scris coducerea unităţii de audit intern
despre cazurile:
1. existenţei neclarităţilor în aplicarea prevederilor Codului etic;
 2. apariţiei conflictelor personale între auditorul intern şi managerul entităţii
auditate;
3. constrîngerii să acţioneze în mod neadecvat, lipsit de etică, să încalce
legislaţia în vigoare.
Anual ei semnează Declaraţia privind respectarea prevederilor Codului în
două exemplare (unul se păstrează la conducere). Totodată, înaintea începerii
fiecărei misiuni de audit intern, completează o Declaraţie de interese, care oferă
informaţii despre funcţiile sau interesele deţinute în afara entităţii, care pot avea un
impact asupra activităţii lui.