ECHIPA nr.

8 formată din studenții:

CERINȚA 1 – STOICA GERANINO
CERINȚA 2 – BĂLAN AGAFINA
CERINȚA 3 – ANTON ȘERBAN ALEX
CERINȚA 4 – PÎRVU BOGDAN

I. Expune starea de fapt

Toshiba este o companie ce își desfășoară activitatea in domeniul produselor

digitale, aparatelor si componentelor electronice, precum și al sistemelor de
infrastructură.
Activitatea acestei societăți în domeniul transformatoarelor a fost desfășurată,
între 9 iunie 1999 și 30 septembrie 2002, prin intermediul filialei sale Power System Co,
iar începând cu 1 octombrie 2002, activitatea acesteia s-a desfășurat prin intermediul
TM T&D, o întreprindere deținută în comun de Toshiba și de Mitsubishi Electric, în
cadrul căreia aceste două întreprinderi și-au reunit producția de transformatoare.
La 30 septembrie 2008, Comisia a decis să inițieze o procedură privind piața
transformatoarelor. Comunicarea privind obiecțiunile a fost adoptată la 20 noiembrie
2008. Toshiba a răspuns la aceasta la 19 ianuarie 2009. La 17 februarie 2009 a avut loc
audierea.
Prin decizia în litigiu, Comisia a constatat că între 9 iunie 1999 si 15 mai 2003,
Toshiba a participat la o înțelegere ilicită care acoperea întreg teritoriul SEE si Japonia,
înțelegere ce consta într-un acord încheiat verbal intre producătorii de transformatoare
europeni si cei japonezi, având ca obiect respectarea piețelor de pe teritoriile fiecăruia
dintre aceste doua grupuri, prin abținerea de la efectuarea de vânzări pe piețele
respective (gentlemen's agreement).
Comisia a calificat aceasta înțelegere drept o "restrângere a concurenței prin
obiect".
Comisia a arătat că fiecare grup de producători trebuia să numească o întreprindere cu
rol de secretar și a constatat că acordul de împărțire a piețelor era completat de un al
doilea acord, privind notificarea către secretarul fiecărui grup a cererilor de ofertă care
proveneau din teritoriul celuilalt grup, cu scopul de a fi reatribuite.
De asemenea, Comisia a reținut că, în perioada relevantă, și anume cea
cuprinsă între 9 iunie 1999 și 15 mai 2003, întreprinderile sau întâlnit o dată sau de
două ori pe an în scopul confirmării gentlemen's agreementului.
Având în vedere toate aceste considerații, Comisia a constatat că Toshiba a
încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European
(JO 1994, L 1, p. 3) și, în consecință a aplicat acestei societăți o amendă în cuantum de
13,2 milioane de euro. TM T&D și Mitsubishi Electric nu au fost vizate de decizia în
litigiu.
Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 decembrie 2009,
Toshiba a introdus o acțiune în anulare împotriva deciziei în litigiu, invocând patru
motive, acțiune declarată de Tribunal nefondată in totalitate.

1
 Prin recursul împotriva hotărârii Tribunalului, Toshiba solicită Curții: cu titlu
principal, anularea hotărârii atacate, precum și a deciziei în litigiu, cu titlu subsidiar,
trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor
de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

II. Identifică în speță probleme legate de concurență (felul

concurenței în discuție, reglementare legală națională și
unională pe scurt, sau altă problemă)

Felul concurenței: neloială (acordul dintre societăți având un obiect anticoncurențial).

Norma legală încălcată: articolul 101 alineatul (1) TFUE.

A. Restrângerea concurenței prin obiect

Pentru a intra sub incidența interdicției prevăzute la articolul 101 alineatul (1) TFUE,
un acord trebuie să aibă „ca obiect sau efect” împiedicarea, restrângerea sau
denaturarea concurenței în cadrul pieței interne.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții, este necesară analiza prioritară a
obiectului acordului. Așadar, atunci când obiectul anticoncurențial al unui acord este
dovedit, nu este necesar să se stabilească efectele sale asupra concurenței.
Jurisprudența Curții este de asemenea stabilită în sensul că, pentru a aprecia dacă
un acord între întreprinderi prezintă un grad suficient de nocivitate pentru a putea fi
considerat o „restrângere a concurenței prin obiect”, în sensul articolului 101 alineatul
(1) TFUE, trebuie analizate cuprinsul dispozițiilor acestuia, obiectivele pe care
urmărește să le atingă, precum și contextul economic și juridic în care acesta se înscrie.

B. Acordurile privind împărțirea piețelor

Curtea a statuat anterior că acordurile privind împărțirea piețelor constituie încălcări
deosebit de grave ale concurenței, acordurile privind împărțirea piețelor au ca obiect
restrângerea concurenței prin ele însele și aparțin unei categorii de acorduri expres
interzise prin articolul 101 alineatul (1) TFUE, un astfel de obiect neputând să fie
justificat prin intermediul unei analize a contextului economic în care se încadrează
comportamentul anticoncurențial în cauză.
În ceea ce privește astfel de acorduri, analiza contextului economic și juridic în care
se încadrează practica poate astfel să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru
a concluziona că există o restrângere a concurenței prin obiect.

C. Restrângerea concurenței în lipsa unor bariere insurmontabile la intrarea

pe piața SEE
Cu privire la argumentul potrivit căruia gentlemen's agreementul nu era de natură să
restrângă concurența în cadrul SEE din cauza faptului că producătorii europeni și
japonezi nu erau concurenți pe piața europeană, neexistând o restrângere a
concurenței prin obiect, trebuie subliniat faptul că articolul 101 TFUE (1) vizează și
concurența potențială, gentlemen's agreementul fiind susceptibil să restrângă
concurența, cu excepția situației în care existau bariere insurmontabile la intrarea pe
piața europeană care excludeau orice concurență potențială din partea producătorilor

2
japonezi.( Existența acestei bariere insurmontabile fiind contrazisă de numeroasele
indicii cu privire la un raport concurențial între cele două categorii de producători).

D. Prezumția de participare la o înțelegere ilicită

Participarea unei întreprinderi la o reuniune având un obiect anticoncurențial
creează o prezumție privind caracterul ilicit al acestei participări, prezumție pe care
această întreprindere trebuie să o răstoarne prin proba unei distanțări publice, care
trebuie să fie percepută ca atare de ceilalți participanți la înțelegere.
În această privință, trebuie amintit că este suficient să se demonstreze de către
Comisie că întreprinderea în cauză a participat la reuniuni în cursul cărora au fost
încheiate acorduri de natură anticoncurențială, fără să se fi opus în mod vădit, pentru a
dovedi în mod corespunzător participarea întreprinderii respective la înțelegere.
Atunci când participarea la asemenea reuniuni a fost stabilită, această întreprindere
are obligația să prezinte indicii de natură să demonstreze că participarea sa la acele
reuniuni era lipsită de orice spirit anticoncurențial, dovedind astfel că le comunicase
concurenților săi că participa la acele reuniuni având o optică diferită de a acestora.
Pentru a aprecia dacă o întreprindere s-a distanțat efectiv, percepția pe care o au
ceilalți participanți la o înțelegere cu privire la intenția întreprinderii în cauză este
determinantă pentru a aprecia dacă aceasta din urmă a înțeles să se distanțeze de
acordul ilicit.

III. Expune concluzia Curții

În urma dezbaterilor care s-au desfășurat în fața Curții de Justiție a Uniunii

Europene (Camera a doua), Curtea a hotărât respingerea recursului obligarea
Toshiba Corporation la plata cheltuielilor de judecată.
1. Curtea a respins primul motiv referitor la greșita calificare a acordului ca fiind o
restrângere a concurenței prin obiect., constatând faptul că Comisia a calificat în mod
întemeiat acordul de împărțire a pieței drept o "restrângere prin obiect" și, găsind, de
asemenea, constatarea Tribunalului cu privire la lipsa unor bariere insurmontabile la
intrarea pe piața europeană întemeiată.
Pentru a intra sub incidența interdicției prevăzute la articolul 101 alineatul (1)
TFUE, un acord trebuie să aibă „ca obiect sau efect” împiedicarea, restrângerea sau
denaturarea concurenței în cadrul pieței interne.
În ceea ce privește calificarea unei practici drept restrângere prin obiect, din
jurisprudența Curții reiese că anumite tipuri de coordonare între întreprinderi indică un
grad suficient de nocivitate pentru concurență pentru a se putea considera că
examinarea efectelor acestora nu este necesară
Curtea a considerat de asemenea că acordurile care privesc împărțirea piețelor
au ca obiect restrângerea concurenței prin ele însele și aparțin unei categorii de
acorduri expres interzise prin articolul 101 alineatul (1) TFUE, un astfel de obiect
neputând să fie justificat prin intermediul unei analize a contextului economic în care se
încadrează comportamentul anticoncurențial în cauză
2. Curtea a respins cel de-al doilea motiv afirmând că Tribunalul este singurul
competent să constate și să se pronunțe asupra situației de fapt și, în principiu, să
examineze probele pe care le reține în susținerea acesteia. Aprecierea valorii probelor

3
nu constituie, cu excepția cazului denaturării acestor elemente, o chestiune de drept
supusă ca atare controlului Curții.
Tribunalul nu a denaturant scrisoarea de la Hitachi prin care nu s-a contestat
existent acordului. Fapt ce nu a avut influeță asupra considerării barierelor la intrarea pe
piața SEE ca fiind insurmontabile. chiar presupunând că Tribunalul ar fi denaturat
conținutul scrisorii Hitachi, acest lucru nu ar putea repune în discuție concluzia potrivit
căreia Comisia a demonstrat corespunzător cerințelor legale că
barierele la intrarea pe piața europeană nu erau insurmontabile.
3. În ceea ce privește cel de al treilea motiv respins, în care recurenta reclamă o
contradicție în motivarea Tribunalului și o denaturare a feptelor, din care reiese că
participarea recurentului este pusă sub semnul întrebării.
Curtea reclamă că motivarea a fost eronat înțeleasă de către recurent. Din
documentele în litigiu nu se putea deduce că intenția Toshiba de a se distanța de
Gentlemen’s agreement a fost dovedită începând cu reuniunea de la Viena
Din procesul verbal al reuniunii de la Viena reiese cu claritate că chestiunea
participării
Toshiba la viitoarele reuniuni urma să fie decisă „relativ repede” și că această problemă
urma să reprezinte aspectul principal al următoarei reuniuni. Astfel, nu se poate
considera că Tribunalul a denaturat elementele de probă aflate la dispoziția sa.
Este suficient să se demonstreze de către Comisie că întreprinderea în cauză a
participat la reuniuni în cursul cărora au fost încheiate acorduri de natură
anticoncurențială, fără să se fi opus în mod vădit, pentru a dovedi în mod corespunzător
participarea întreprinderii respective la
înțelegere. Atunci când participarea la asemenea reuniuni a fost stabilită, această
întreprindere are obligația să prezinte indicii de natură să demonstreze că participarea
sa la acele reuniuni era lipsită de orice spirit anticoncurențial, dovedind astfel că le
comunicase concurenților săi că participa la acele reuniuni având o optică diferită de a
acestora
Prin urmare, distațarea publică față de acordurile cu caracter anti-concurențial
trebuie dovedite cu probe. Toshiba nu se distanțase de înțelegere la reuniunea de la
Viena și că, în cursul acestei reuniuni, s-a convenit între participanți să se discute în
cadrul reuniunii următoare, și anume reuniunea de la Zürich din 15 și din 16  mai 2003,
despre viitoarea participare a
recurentei la gentlemen’s agreement. în cadrul reuniunii de la Viena, participanții la
aceasta, inclusiv Toshiba, au confirmat gentleman’s agreementul, precum și regulile de
notificare a proiectelor care intrau sub incidența acestei înțelegeri.
4. În ceea ce privește al patrulea motiv respins, recurenții atrag atenția că
Tribunalul ar fi ținut seama, pentru a reflecta în mod adecvat ponderea părților în cadrul
încălcării, de cotele de piață mondiale ale producătorilor de transformatoare și nu de
cotele de piață de pe piața din SEE și Japonia.
Curtea reține că a fost aplicată corect sancțiunea. Prin intermediul amenzii se
urmărește printre altele să se asigure amenzii un caracter disuasiv suficient, care
justifică luarea în considerare a puterii economice a întreprinderii în cauză.
În cazul încălcărilor a căror întindere geografică nu o depășește pe cea a SEE,
valoarea vânzărilor care trebuie utilizată pentru a stabili cuantumul de bază al amenzii
care urmează să fie aplicată este valoarea vânzărilor de bunuri sau servicii, realizate de

4
întreprindere, care au legătură cu încălcarea. Acest punct are drept obiectiv să rețină ca
punct de plecare pentru calculul amenzii aplicate unei întreprinderi un cuantum care
reflectă importanța economică a încălcării și ponderea relativă a întreprinderii respective
în cadrul acesteia.
Deoarece nu au fost realizate vânzări pe piața SEE și pe piața Japoniei, aplicând
argumentele recurentului, Toshiba nu ar fi fost sancționată pentru că nu a realizat
vânzări pe piața SEE ( respectând înțelegerea ).

IV. Expune pe scurt punctul tău de vedere privind existența sau

inexistenta unor fapte de concurență sancționabile și analizează în ce
măsură normele unionale ce stau la baza hotărârii Curții sunt și în prezent
în vigoare/au suferit modificări/au fost abrogate și înlocuite prin...după caz.

Consider că raționamentul folosit de Curte este unul corect. Legislația

concurențială UE aduce în afara legalității astfel de acorduri care au ca scop, printre
altele, împărțirea piețelor: argumentul de care se prevalează Toshiba este acela că nu
avea planuri oficiale de a intra pe piața SEE. Curtea atrage atenția că pentru a ne afla
sub incidența unui asemenea acord sancționabil, nu este nevoie ca acest acord să și
producă efectul dorit ( acela de a exista o intenție reală de a intra pe o piață, intenție
oprită de un eventual acord ) ci prin simpla coordonare între întreprinderi putem indica
un grad suficient de nocivitate pentru concurență pentru a se putea considera că
examinarea efectelor acestora nu este necesară. Mai mult decât atât, din probatoriul
administrat, Curtea trage concluzia că acordul în speță era conceput de asemenea
manieră încât părțile să comunice în mod constant despre mișcările pe piață.
Orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care
intenţionează să o urmeze pe piaţa comună. Deşi această cerinţă a autonomiei nu
exclude dreptul operatorilor economici de a se adapta în mod inteligent la
comportamentul constatat sau aşteptat al concurenţilor lor, aceasta se opune totuşi în
mod riguros oricărui contact direct sau indirect între aceşti operatori, de natură fie să
influenţeze comportamentul pe piaţă al unui concurent actual sau potenţial, fie să
dezvăluie unui astfel de concurent comportamentul pe care el a decis să îl aibă sau a
preconizat să îl adopte pe această piaţă, atunci când aceste contacte au drept obiect
sau drept efect realizarea unor condiţii de concurenţă care nu ar corespunde condiţiilor
normale de pe piaţa în cauză, ţinând seama de natura produselor sau a prestaţiilor
furnizate, de importanţa şi de numărul întreprinderilor, precum şi de volumul respectivei
pieţe.
În mod evident, existent unui acord cu tentă anti-concurențială ( chiar și de
principiu ) poate îndreptăți conducerea unei companii să acționeze într-o anumită
manieră, aptă de a afecta consumatorul ori chiar să încurajeze acțiuni specifice mult
mai concrete în această privință.

TEMEIUL LEGAL INVOCAT din TFUE - Articolul 101 ( în vigoare )

Punctul 4, 13, 18 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul
articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 ( orientările sunt în
vigoare, în vigoare dar sub altă numerotare )

5
6