Sunteți pe pagina 1din 12

4.

2 Elaborarea diagramei operaţiilor şi a cronogramei de funcţionare a


utilajelor şi a diagramelor de utilităţi

Elaborarea schemei de operaţii (schema bloc)


Fiecare fază de fabricaţie este formată din operaţii unitare. Acestea se clasifică în:
 fizice, care influenţează proprietăţile fizice ale materialelor;
 chimice, care influenţează sau modifică compoziţia chimică;
 mecanice, care influenţează forma şi dimensiunile materialului.
Operaţiile unitare ale unei faze sau ale unui proces tehnologic se reprezintă grafic sub
forma unei scheme de operaţii sau scheme bloc. Aceasta se întocmeşte în etapa de elaborare a
studiilor de prefezabilitate şi fezabilitate.
La întocmirea acestei scheme se recomandă următoarele:
 în schema de operaţii se trec toate operaţiile care aduc o modificare fizică, chimică,
biochimică, microbilogică, mecanică, chiar dacă se efectuează în acelaşi utilaj tehnologic;
 se păstrează aceeaşi structură ca şi la schema de faze; în partea stângă se scriu materiile
intrate, în partea centrală materia primă de bază, operaţiile, produsele intermediare şi produsul
finit, iar în partea dreaptă produsele secundare şi deşeurile de fabricaţie.
Operaţiile şi materialele se specifică în dreptunghiuri. Între operaţii se indică produsele
intermediare numai acolo unde îşi schimbă compoziţia chimică. În dreptunghiul pentru operaţia
unitară se trece: numărul operaţiei, denumirea operaţiei unitare, parametrii tehnologici
(temperatură, presiune, pH, aciditate, conţinut de grăsime, substanţă negrasă uscată etc.) şi în
mod obligatoriu poziţia tehnologică a utilajului din schema tehnologică de legături.
 utilităţile se figurează cu săgeţi scurte trasate cu linie întreruptă;
 nu se trec în schemă transporturile de materiale solide, lichide sau gaze;
 fluxul principal se trasează cu linie groasă, iar celelalte circuite cu linie subţire; la intersecţia a
două circuite, linia verticală se întrerupe.

Elaborarea schemei tehnologice de principiu


Se întocmeşte în faza iniţială, de documentare a proiectării pentru elaborarea studiului de
fezabilitate şi are ca scop reprezentarea fluxului tehnologic principal a proceselor tehnologice.
Schema tehnologică de principiu explică procesul tehnologic în linii mari fără a reprezenta
utilajele operaţiilor auxiliare şi circuitele secundare.
La executarea unei scheme tehnologice de principiu se recomandă:
 utilajele se reprezintă simplificat, iar utilajele de serie prin reprezentări convenţionale;
utilajele se trasează cu linie continuă subţire;
 nu se respectă nivelele pe care vor fi amplasate utilajele;
 mijloacele de transport se pot reprezenta numai parţial;
 fluxul principal se tasează cu linie groasă, iar celelalte circuite cu linie subţire, la intersecţia a
două circuite, linia verticală se întrerupe;
 utilajele tehnologice şi mijloacele de transport prezentate se reperează cu un număr sau cu un
simbol format din litere (simbolul secţiei sau fazei) şi numere;
 se întocmeşte “Legenda utilajelor”.

Elaborarea schemei tehnologice de legături


Schema tehnologică de legături cuprinde în flux liniar toate utilajele, conductele,
armăturile, aparatele de măsură, control şi automatizare şi celelalte elemente tehnologice ale
instalaţiei.
La identificarea sau elaborarea schemelor tehnologice de legături se au în vedere
următoarele:
 Linia cotei 0,00 este trasată obligatoriu cu linie groasă (1,2 – 2 mm). Celelalte niveluri se
marchează fie cu aceeaşi grosime de linie ca la cota 0,00, fie cu o linie foarte subţire pe toată
lungimea schemei tehnologice. Se dau cotele acestor niveluri, precum şi cotele de înălţime
pentru conductele cu trasee obligatorii.
 Utilajele se reprezintă în flux la nivelele de amplasare, desenându-se în totalitatea lor.
În cazul în care sunt mai multe utilaje identice (în general peste trei) se pot reprezenta
numai derivaţiile de conducte, cu indicarea poziţiei utilajului cu care se racordează. Utilajele sunt
reprezentate schematic, în secţiunea cea mai reprezentativă, păstrându-se proporţiile între ele,
reprezentarea făcându-se cu linie subţire.
 Fiecare utilaj are un număr de poziţie tehnologică format fie din cifre, fie din litere
(simbolizând secţia, instalaţia etc.) şi cifre: utilajele identice, pe lângă numărul de poziţie
tehnologică, au specificat un număr distinctiv sau o literă majusculă separată de numărul de
poziţie tehnologică prin punct sau printr-o linie înclinată. Poziţia tehnologică se scrie cu cifre (şi
litere) de circa 10 mm în interiorul conturului utilajului sau în afara acestuia, la capătul unei linii
de indicaţii.
 Conductele se desenează numai orizontal sau vertical cu:
- linie groasă (circa 0,8 – 1 mm) cu diferite caractere, culori sau semne convenţionale în funcţie
de produsele în circulaţie;
- linie groasă (0,8 – 1 mm) pentru circuitele principale şi cu linie subţire (circa 0,25 mm) pentru
celelalte circuite.
Semnele şi culorile convenţionale nu sunt limitative. Pentru identificarea caracteristicilor
tehnico-funcţionale ale conductelor, semnele convenţionale pot fi completate cu simboluri
stabilite prin catalog de produse sau simboluri stabilite de proiectant, semnificaţia lor fiind
indicată în legenda conductelor.
În cazul încrucişărilor de conducte, conducta verticală se întrerupe. Conductele paralele
se trasează la o distanţă de minimum 7 mm.
 Pe linia reprezentând conducta se indică următoarele:
- sensul de curgere, cu o săgeată desenată pe conductă;
- denumirea fluidului care circulă (când pentru conducte nu se reprezintă linii cu caractere
diferite, convenţionale);
- diametrul nominal al ţevii urmat, în paranteză, de diametrul exterior x grosimea peretelui;
- izolaţia sau însoţirea cu agent termic.
Suplimentar se pot da şi alte informaţii ca: debitul de fluid, temperatura, presiunea etc.
La capătul conductelor care intră sau ies din cadrul schemei tehnologice de legături se
specifică locul unde se racordează conducta şi sensul de curgere.
Schema tehnologică de legături este completată cu:
- legenda utilajelor care specifică poziţia tehnologică şi denumirea utilajului;
- legenda conductelor în care se menţionează caracterul liniei şi denumirea fluidului în
circulaţie;
- legenda simbolurilor folosite în schema tehnologică de legături.

Cronogramele de funcţionare a utilajelor


Cronogramele de funcţionare a utilajelor sunt reprezentări grafice care redau corelaţia
funcţionare utilaje – timp sau cantitate de produse prelucrate – timp. Deoarece ciclul de lucru al
unui utilaj este constituit din una sau mai multe operaţii unitare, cronogramele dau informaţii
exacte cu privire la intervalele de timp în care se derulează acestea.

Cronogramele se trasează pentru:


 utilaje cu funcţionare discontinuă;
 utilajele liniilor tehnologice care conţin atât utilaje cu funcţionare discontinuă, cât şi utilaje cu
funcţionare continuă.
Cronogramele de funcţionare a utilajelor folosesc la:
 Stabilirea numărului de utilaje funcţie de:
- succesiunea operaţiilor tehnologice şi a operaţiilor unitare;
- durata fiecărei operaţii unitare;
- durata întregii perioade de lucru;
- capacitatea de producţie;
- productivitatea fiecărui utilaj;
- volumul util al utilajelor.
 Stabilirea productivităţii necesare pentru utilajele tehnologice sau de transport;
 Completarea schemelor tehnologice de flux cu spaţii tampon pentru lichide (rezervoare
tampon, tancuri de stocaj etc.) şi solide (buncăre, spaţii de depozitare etc.);
 Stabilirea capacităţii spaţiilor tampon pentru lichide şi solide;
 Stabilirea momentelor optime de intrare în funcţiune a utilajelor tehnologice;
 Stabilirea intervalelor de lucru a utilajelor astfel încât să se asigure o uniformizare a
consumului de utilităţi pe parcursul unei perioade de lucru (oră, zi, lună etc.), funcţie de durata
totală necesară pentru realizarea unui produs.

Utilităţi tehnologice
Pentru funcţionarea operaţiilor unitare componente ale procesului tehnologic sunt
necesare utilităţi tehnologice şi servicii auxiliare.

Utilităţile tehnologice necesare sunt:


 apa
 energia electrică

Apa În funcţie de utilizare, se deosebesc categoriile:


 apa de răcire - dacă după utilizare se îndepărtează la canal, temperatura la ieşire din utilaj este
50...60°C, iar dacă este recirculată prin turnul de răcire, diferenţa de temperatură între intrarea şi
ieşirea apei din utilaj este de cca. 10°C.
 apa de alimentare a cazanelor de abur;
 apa de incendiu (folosită la hidranţi);
 apa de încălzire (folosită ca agent de încălzire):
- apă caldă cu temperatura până la 90°C;
- apă fierbinte cu temperatura până la 130...150°C.
 apa proaspătă (care vine din afara instalaţiei, de la o sursă oarecare) este de două calităţi:
- apa potabilă (folosită în procesul tehnologic şi instalaţiile sanitare);
- apa industrială.

Elaborarea cronogramelor consumului de utilităţi


Pentru stabilirea ponderii cheltuielilor cu utilităţile în preţul de cost al produselor finite şi
pentru dimensionarea corectă a instalaţiilor este necesară elaborarea cronogramelor de utilităţi.
A. Cronograma consumului de apă
Pe baza cronogramei consumului de apă se poate stabili:
- capacitatea sursei de apă;
- capacitatea rezervei tampon de apă;
- dimensiunile conductelor de apă;
- consumul specific de apă.
Cronograma consumului de apă se stabileşte în corelaţie cu cronograma de funcţionare a
utilajelor. Consumul total zilnic de apă, raportat la 24 ore/zi, dă consumul mediu orar de apă care
majorat cu cca. 10 – 20% dă debitul minim al sursei de apă.
B. Cronograma consumului de energie electrică
Pe baza cronogramei consumului de energie electrică se poate stabili:
- puterea punctului de transformare;
- dimensiunea conductorilor de alimentare şi componenţa tablourilor electrice;
- consumul specific de energie electrică.
Cronograma consumului de energie electrică se stabileşte în corelaţie cu cronograma de
funcţionare a utilajelor.
Raportul dintre consumul total de energie în kWh/zi şi producţia zilnică în t/zi dă
consumul specific de energie electrică în kWh/t, valoare care permite stabilirea ponderii acestei
utilităţi tehnologice în valoarea preţului de cost al produselor (Popa C. ş.a. , 1985)

4.3.Calculul suprafeţei de producţie

Planul general de amplasare trebuie să reflecte alegerea cea mai economică, dar şi
raţională pentru amenajările tehnice ale liniei tehnologice. Pe lângă soluţiile de ordin economic şi
practic, trebuie să se ţină cont şi de reguli de igienă sanitară. Condiţiile ce trebuie îndeplinite la
întocmirea planului general al fabricii sunt:
- împărţirea în sectoare a terenului trebuie făcută cât mai eficient;
- distribuirea şi amplasarea construcţiilor şi instalaţiilor trebuie făcută în concordanţă cu
cerinţele fluxului tehnologic şi pentru asigurarea continuităţii acestora;
- clădirile auxiliare trebuie construite cât mai aproape de clădirile de bază;
- la amplasarea fabricii se are în vedere ca aceasta să fie cât mai departe de întreprinderile ce
emană gaze, fum; de fermele de animale şi păsări.
Spaţiile de circulaţie din interiorul depozitului dintre stive şi rafturi, precum şi spaţiul
necesar în exterior pentru mijloacele auto şi CF sunt indicate în tabelul de mai jos.

Tabel 5:Lăţimea căilor de circulaţie din depozite

Destinaţia căii de circulaţie Lăţimea max. a Lăţimea min. a căii


mijlocului de de circulaţie, m
transport, m
Circulaţie personal în ambele sensuri şi cărucioare într-un 0,7 1,2
singur sens
Circulaţie de cărucioare în ambele sensuri 0,7 2,0
Circulaţie într-un singur sens cu electrocare, 1,4 2,0
electrostivuitoare etc.
Idem, în ambele sensuri 1,4 3,5
Circulaţie într-un sens cu autocamioane 2,4 3,5

Idem, în ambele sensuri 2,4 6,0


Circulaţie într-un singur sens a vehiculelor cu lăţimea L L L+1,2
mai mare de 2,4 m
Idem, în ambele sensuri L 2L+1,2
Circulaţie de vagoane pe linie simplă 3,15 4,5
Idem, pe linie dublă 3,15 8,5

Se recomandă pentru depozit deschideri şi travee de 9 × 6 m sau 12 × 6 m.


Rampele au o lăţime care să asigure încrucişarea a două utilaje de trasnport, inclusiv
spaţiul de siguranţă pentru personal. Înălţimea rampelor este de 1,1 m pentru trasnportul CF şi
0,9 m pentru cel auto. Lungimea rampelor este determinată de lungimea garniturilor de mijloace
de transport. Se consideră următoarele lungimi necesare:
 vagon de 10 t 10 m
 vagon de 15 t 15 m
 camion 4m
Centrul de vinificaţie dispune de următoarele spaţii: sala de producţie, zona de fermentare, zona
de depozitare a vinului, atelier mecanic, dogărie, magazie, birouri, laboratoare, sala de degustare,
sala de protocol, grup sanitar femei/bărbaţi, vestiare femei/bărbaţi, holuri. Sala de degustare
poate fi folosită şi ca sală de mese pentru muncitori.

Suprafaţa de producţie este prezentată în tabelul nr. 6

Tabel 6: Suprafaţa spaţiului de producţie


Denumire spaţiu Suprafaţă, m2 Lungime, m Lăţime, m
Sala de producţie 480 30 16
Zona de fermentare 368 23 16
Sala de depozitare vin 660 55 12
Atelier mecanic 40 8 5
Dogărie 40 8 5
Magazie 30 10 3
Birouri x 3 52 4 5
4 5
4 3
Laborator x 2 50 5 5
5 5
Sala de degustare 25 5 5
Sala de protocol 25 5 5
Grup sanitar x2 36 4,5 4
4,5 4
Vestiar x2 44 5,5 4
5,5 4
Hol 18 5,5
30 1,2

159 16 1,5

Total 2009

4.4.Elemente de automatizare

Aparatele de măsură, control şi automatizare se reprezintă sau se identifică pe schema


tehnologică de legături.
O automatizare a liniei de producere a vinului Chardonnay prezintă următoarele avantaje:
 creşterea productivitãţii muncii ca urmare a automatizării proceselor de producţie;
 creşterea capacităţii de producţie printr-o utilizare mai raţională a ei;
 îmbunătăţirea producţiei prin menţinerea parametrilor tehnologici la valorile optime;
 creşterea duratei de funcţionare a utilajelor prin eliminarea supasolicitărilor;
 îmbunătăţirea condiţiilor de muncă a personalului de deservire;
 modificarea caracterului muncii.
Reperarea AMC-urilor s-a făcut având în vedere:
 identificarea funcţională;
 prima literă indică parametrul măsurat sau de iniţiere;
 următoarele litere indică funcţiile aparatului.
Identificarea funcţională se face în acord cu funcţia şi nu cu construcţia aparatului. Prima
literă se alege ţinând cont de variabila măsurată sau de iniţiere şi nu de variabila asupra căreia se
acţionează.
Identificarea buclei sau aparatului, printr-un număr astfel ales încât să se evite
confundarea cu reperele utilajelor.

Tabel 7: Elemente de automatizare


Denumire şi Caracteristici
poziţie
TC Montat pe cisterna de fermentare, poziţia tehnologică 7
101 – 104

NOTĂ: Pentru fiecare AMC, simbolul este structurat astfel:


 deasupra – literele pentru identificarea funcţională;
 dedesubt – numărul pentru identificarea buclei sau a aparatului.

4.5. Măsuri de protecţie a muncii şi stingere a incendiilor

Protecţia muncii constituie o problemă de stat, făcând parte integrantă din


procesul de muncă. Cuprinde ansamblul de măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi juridice
care au ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi
îmbolnăvirilor profesionale.
Obligaţia de răspundere pentru aplicarea şi respectarea măsurilor de protecţie a muncii o
au cei care organizează, controlează şi conduc procesul de muncă; şefii de secţii, sectoare,
ateliere, brigăzi, echipe etc., iar la nivelul întreprinderii conducătorul unităţii (directorul).
Normele de protecţia a muncii trebuie respectate de către toţi oamenii muncii,
precum şi de către elevii şi studenţii în perioada efectuării practicii sau a vizitelor cu caracter
didactic.
Cele mai importante prevederi, în funcţie de specificul activităţilor, sunt redate în continuare:
Norme de protecţia muncii la vinificaţia primară
Pentru deservirea aparatelor, utilajelor şi instalaţiilor se vor folosi numai muncitori
calificaţi şi instruiţi, în vederea executării acestor munci.
Strugurii destinaţi alimentării utilajelor trebuie să fie controlaţi pentru a nu conţine
în masa lor pietre, bucăţi de fier sau alte corpuri tari, care ar putea produce deteriorarea
maşinilor şi accidentarea muncitorilor.
Se interzice staţionarea sau trecerea muncitorilor în raza de acţiune a macaralelor,
benelor, a remorcii sau autobasculantei, precum şi accesul în buncărele de descărcare a
strugurilor sau urcarea în bena basculantă pentru a grăbi descărcarea lor.
Utilajele folosite (desciorchinătoare-zdrobitoare, scurgătoare, prese ş.a) vor fi montate
şi exploatate în conformitate cu instrucţiunile tehnice sau cartea maşinii, respectându-se
normativele de revizuire, ungere, precum şi alte indicaţii specifice, care asigură buna
funcţionare a utilajului, respectându-se următoarele norme mai importante:
- utilajele se vor monta în ordinea fluxului tehnologic, pe postamente corespunzătoare care să
asigure imobilitatea în timpul funcţionării;
- organele în mişcare vor fi protejate cu apărători sau, în orice caz, îngrădite cu balustrade
sau paravane de protecţie;
- toate utilajele de vinificaţie acţionate electric şi echipamente electrice vor fi legate la centura de
împământare a cărei rezistentă ohmică se va verifica din 6 in 6 luni;
- utilajele şi instalaţiile sub presiune şi de ridicat trebuie să aibă avizul ISCIR şi nu vor
depăşi presiunile de regim ;
- punerea în funcţiune a utilajelor se va face numai după verificarea mecanică şi electrică a
acestora şi după asigurarea că nu există nici o persoană în contact cu utilajul;
- în timpul funcţionării sunt interzise curăţirea, repararea şi ungerea utilajelor şi instalaţiilor;
- manevrarea automatelor, întrerupătoarele sau introducerea ştecherelor în priza pentru
acţionarea utilajelor se va face folosindu-se echipamentul de protecţie electroizolant adecvat
(mânuşi, cizme, covoare de cauciuc, podeţe etc.).
În vinificaţia primară o atenţie sporită trebuie acordată respectării cu stricteţe a normelor
de protecţie a muncii la fermentarea diferitelor produse vinicole (musturi, tescovină, borhoturi
ş.a.) pentru a se preveni accidentarea prin intoxicare cu dioxid de carbon. În acest scop vor fi
respectate următoarele reguli:
- încăperile în care sunt instalate recipiente de fermentare a mustului trebuie aerisite prin
ventilaţie naturală sau artificială;
- spaţiile care nu sunt prevăzute cu instalaţii de ventilaţie, iar uşile şi geamurile nu permit o
aerisire naturală suficientă vor fi dotate cu ventilatoare mobile sau exhaustoare. În cazul când
dioxidul de carbon nu a putut fi eliminat prin una din metodele arătate sau se constata existenţa
acestuia în cantitate mare se interzice accesul persoanelor în încăperile respective barându-se
intrările, afişându-se la locuri vizibile avertizoare asupra pericolului existent;
- intrarea în încăperile unde a fermentat sau fermentează mustul nu va fi îngăduită decât după ce
maistrul sau şeful de echipa constată cu ajutorul lumânării aprinse absenta dioxidului de carbon
(flacăra lumânării nu se stinge);
- intrarea în bazine, cisterne, budane, căzi sau alţi recipienţi în care a fermentat mustul, drojdia,
tescovina sau borhotul se va face numai după golirea lor completă şi după ce se vor deschide
clapele sau gurile de vizitare şi cele de umplere, în vederea aerisirii şi verificarea existenţei
dioxidului de carbon cu ajutorul lumânării aprinse.
De asemenea, este obligatorie purtarea echipamentului de protecţie (masca izolată cu
aspirarea liberă a aerului curat tip C, frânghie cu 16 mm) şi supravegherea din afară de şeful
echipei şi alţi doi muncitori:
- recipienţii cu must în fermentare nu vor fi astupaţi cu dopuri, ci vor fi prevăzuţi cu pâlnii
de fermentare umplute cu apă;
- în caz de intoxicare cu dioxid de carbon, victima va fi scoasă de la locul accidentului,
luându-se măsuri de asigurare a celorlalte persoane până soseşte medicul, care trebuie chemat
imediat.
Utilajele trebuie să îndeplinească la rândul lor anumite condiţii:

- să fie rezistente la solicitările mecanice şi la coroziunea vinului şi mediului unde vor fi


amplasate;
- să nu cedeze vinului constituenţi care să-i schimbe calitatea;
- să nu aibă efect toxic;
- să poată fi curăţate uşor şi să fie uşor de întreţinut;
- să fie rezistente la produsele pe care le folosim pentru spălare sau dezinfectare;
- să aibă durată mare de utilizare;
- să nu aibă loc pierderi de vin;
- să nu se formeze pungi de aer în momentul umplerii complete;
- să asigure păstrarea bună pe timp îndelungat a vinului chiar în condiţii de mediu
nefavorabile;
- să reziste la temperaturi mai mici de 15 °C şi mai mari de 100 °C pentru spălare şi
dezinfecţie;
- să utilizeze cât mai bine spaţiul de depozitare prin mărimea şi forma lor;
- să fie achiziţionate la un preţ avantajos.

Norme de prevenire şi stingere a incendiilor  


În principal sunt prevăzute următoarele:
- toate clădirile de producţie vor fi prevăzute cu hidranţi de incendiu, interiori şi exteriori,
având în dotare materialele şi mijloacele de prevenire a incendiilor;
- unitatea va dispune de o instalaţie de apă pentru stingerea incendiilor, separată de cea
potabilă şi industrială şi va avea în permanenţă asigurată o rezervă suficientă pentru
cazurile de întrerupere a alimentarii cu apă;
- curtea întreprinderii va fi nivelată şi împărţită în mod corespunzător, pentru a asigura un
acces uşor la clădiri şi a interveni rapid în caz de incendiu, în mijloacele de prevenire şi
stingere;
- personalul muncitor folosit la prevenirea şi stingerea incendiilor trebuie să cunoască şi să
aplice întocmai normele, să întreţină în stare perfectă de funcţionare toate mijloacele de
stingere, să menţină libere, curate şi în bună stare căile de acces, culoarele, clădirile, şi să
intervină imediat şi eficient la stingerea eventualelor incendii.