AGROCHIMIE I

CORECTAREA REACTIEI SOLURILOR PRIN AMENDARE

1. Cerinţele plantelor faţă de reacţia solului

2. Corectarea reacţiei acide a solurilor
2.1.Criterii pentru stabilirea necesităţii de amendare a solurilor acide
2.2.Natura amendamentelor folosite pe solurile acide
2.3.Efectele amendării solurilor acide
3. Calculul dozelor de amendamente pentru solurile acide

1. Cerinţele plantelor faţă de reacţia solului

Cea mai mare parte a plantelor cultivate necesită un mediu de reacţie slab acid- neutru (pH =
6,3-7,2) pentru creşterea şi dezvoltarea lor normală. În general, plantele cultivate suportă mai bine
condiţiile de reacţie slab acide decât cele alcaline. Cu toate acestea există plante tolerante LA
aciditate SAU LA alcalinitate. Printre cele care se dezvoltă bine în condiţii de aciditate (pH
H2O = 4-6) enumerăm: cartoful, ovăzul, lupinul, secara, specii de Festuca şi Agrostis, agriş,
zmeur, o serie întreagă de plante ornamentale cum ar fi: Rhododendron, Azaleea, Coleus,
Begonia, Magnolia ş.a. Tolerante la alcalinitate (pH H2O = 7-8) sunt: orzul, rapiţa, sfecla, lucerna,
inul, salata, conopida, prazul, varza, vişinul, gutuiul, unele soiuri de măr şi unele plante
ornamentale.
Deoarece nu toate solurile se încadrează în domeniul optim de reacţie, existând atât
soluri puternic şi moderat acide (în România cea 1.700.000 ha) cât şi soluri cu reacţie alcalină
(solurile saline şi alcalice se întind în ţara noastră pe o suprafaţă de peste 500.000 ha) este
necesar ca reacţia acestora să fie corectată prin intermediul amendamentelor şi adusă în
domeniul optim creşterii şi dezvoltării plantelor.

2. Corectarea reacţiei acide a solurilor

Factorii limitatori ai cre Aciditatea puternică a solului, influenţează creşterea plantelor atât direct cât şi
indirect, prin activitatea microorganismelor şi evoluţia substanţelor nutritive din sol.
Printre laturile directe ale influenţei acidităţii asupra plantelor, se pot menţiona: intoxicarea cu aluminiu
iar în anumite împrejurări cu mangan, a rădăcinilor plantelor şi dezechilibrarea absorbţiei ionilor nutritivi în
acestea. Toxicitatea aluminiului şi manganului pentru plante, este legată probabil de capacitatea acestor ioni de a
denatura protoplasma perişorilor radiculari şi a rădăcinilor fine.
Acumulându-se în rădăcinile plantelor, aluminiul împiedică vehicularea fosfaţilor în organele aeriene,
care prezintă din această cauză simptoamele unei acute carenţe de fosfor.
Cercetările efectuate au arătat că la porumb, grâu, mazăre, sfeclă de zahăr, acţiunea negativă a aluminiului
se resimte la 15 - 20 ppm şi la un pH în apă mai mic de 5,4. La concentraţii mai mari plantele cresc slab şi apoi
pier. Sistemul radicular rămâne mic şi chiar se înnegreşte, se micşorează numărul perilor radiculari, iar citoplasma
celulară a acestora pierde capacitatea de reţinere a apei.
 Oncea (1987), consemnează faptul că efectul toxic al aluminiului la viţa de vie, se face resimţit chiar din
momentul plantării, înregistrându-se un procent scăzut de prindere. În situaţia că butaşii de viţă de vie s-au prins la
plantare creşterea şi dezvoltarea lor este foarte slabă.
La porumb H.D.-205, în primăvara ploioasă şi răcoroasă a anului 1976 pe un sol brun slab podzolit cu pH
5,5 s-a semnalat, apariţia în vetre a următoarelor fenomene datorate prezenţei aluminiului în sol :
- rămânerea în urmă a creşterii;
- aspect general de opăreală (ofilire), uscare a marginii şi vârfurilor frunzelor;
- aspect coraloid al rădăcinilor;
Aciditatea puternică a solului şi prezenţa aluminiului, micşorează disocierea protonilor de pe suprafaţa
perişorilor radiculari, favorizând astfel încărcarea acestora cu sarcină electrică pozitivă, frânând în acest fel
intrarea cationilor nutritivi în aşa numitul „spaţiu liber aparent" al rădăcinii, cât şi absorbţia lor în plante.
Absorbţia în mai mică măsură a cationilor nutritivi dă naştere la tulburări de metabolism. Corectarea
reacţiei acestor soluri, se face prin neutralizarea acidităţii vătămătore şi prin completarea rezervei de calciu şi
magneziu cu ajutorul amendamentelor calcaroase, care este o măsură de bază pentru creşterea capacităţii de
producţie a acestor soluri. Fără corectarea însuşirilor negative a acestor soluri, prin aplicare de amendamente
calcaroase, eficienţa tuturor celorlalte verigi ale tehnologiilor de cultivare a plantelor este redusă.
+ 3+ 2+
şterii plantelor pe solurile acide sunt ionii formatori de aciditate: H , Al şi A1(OH) .
Aciditatea generează aluminiu în aşa măsură încât la pH < 5,0 aluminiul schimbabil predomină
printre cationii schimbabili. Aciditatea de schimb este constituită în proporţie de peste 80% din ioni
de aluminiu.
Aluminiul solubil ajunge în solurile acide până la valori de 20 mg Al/ 100 gsol.
Din cauza mobilităţii sale scăzute în plantă, aluminiul se concentrează în
rădăcină, provocând desorbţia diferiţilor cationi (Ca, Mg, K, Na) din stratul pectocelulozic
al perilor radiculari şi precipitarea fosforului sub formă de fosfaţi de aluminiu la suprafaţa
rădăcinii. Ca efect apare o coloraţie neagră şi se încetineşte creşterea şi dezvoltarea.
Pe lângă hidrogen şi aluminiu, în solurile acide apar cantităţi ridicate de ioni metalici, ca
urmare a solubilizării în mediul acid a compuşilor în care sunt cuprinse metalele grele.
 În condiţii naturale se solubilizează cantităţi importantede mangan care, spre deosebire
de aluminiu, se acumulează în partea aeriană a plantelor, perturbând metabolismul proteinelor
şi glucidelor.
Administrarea pe solurile acide a îngrăşămintelor cu azot cu reacţie fiziologică
acidă determină mobilizarea manganului în sol, adsorbţia lui de către plante, la grâu
inducând stagnarea creşterii, clorozarea şi chiar moartea plantelor (Lăcătuşu şi Hera, 1976). Pe
2+ 2+
lângă Mn se mobilizează şi Fe , care se absoarbe în mod similar în plantă.
În condiţii de poluare cu metale grele, în special Cd, Pb, Cu, Zn, are loc o intensă mobilizare
a acestora în sol şi acumulare în plantă, cu efecte negative nul numai asupra plantelor ci şi
asupra consumatorilor acestora.
De asemenea, nivelul scăzut de aprovizionare cu elemente nutritive şi activitatea
nesatisfăcătoare a microorganismelor din solul acid s u n t factori defavorizanţi pentru nutriţia
plantelor pe solurile acide.
Aplicarea îngrăşămintelor cu azot şi potasiu accentuează aciditatea nativă a acestor soluri, iar
administrarea de îngrăşăminte cu fosfor are ca efect imobilizarea fosforului în compuşi
insolubili, de tipul fosfaţilor de aluminiu şi fier.
Solurile acide sunt slab structurate, uşor tasabile. Datorită conţinutului redus de materie
organică şi, în general, a conţinutului ridicat de argilă, apa, în aceste soluri, se infiltrează greu,
generând băltiri cu efecte negative asupra însuşirilor fizice şi chimice ale solurilor.
Toate aceste însuşiri negative ale solurilor acide reduc drastic capacitatea de producţie.
Corectarea lor se face prin neutralizarea acidităţii dăunătoare şi prin completarea rezervei de
calciu şi magneziu.

2.1.Criterii pentru stabilirea necesităţii de amendare a solurilor acide

Pentru evaluarea necesităţii de amendare a solurilor acide se au în vedere trei parametri

chimici ai solului: pH-ul, gradul de saturaţie cu baze şi conţinutul de Al schimbabil (mobil) din
sol.
Reacţia solului, stabilită pe baza valorii pH, determinată în suspensie apoasă, la un raport sol:
apă distilată de 1:2,5 constituie primul criteriu care indică dacă solul reclamă amendamente
calcaroase sau nu. Dat fiind faptul că valoarea pH H20 de 5,8 separă solurile acide de cele
moderat acide şi totodată de la această valoare începe să apară Al solubil în sol, s-a considerat
că solurile cu pH H20 < 5,8 necesită amendamente.
Deoarece între pH şi saturaţia în baze există o legătură directă s-a luat în consideraţie
şi acest din urmă parametru în vederea separării solurilor care reclamă amendamente de cele care
nu au nevoie de aceste materiale. Această graniţă este dată de valoarea nivelului de saturaţie cu
baze de 75%, dacă acest indicator s-a calculat cu ajutorul acidităţii hidrolitice (Ah) şi de 60-62%,
dacă în calcul s-a introdus valoarea hidrogenului schimbabil (SH). Aceste limite separă,
aproximativ, solurile mezobazice de cele oligomezobazice.
Saturaţia cu baze este un criteriu de care se ţine seama la stabilirea nivelului dorit de amendare.
Astfel, pentru plantele de câmp fără leguminoase perene este de dorit să
 se atingă VAh = 90%, pentru asolamentele cu leguminoase perene VAh = 100%, pentru plantaţiile
de pomi şi viţă de vie VAh = 75%, iar pentru pajişti VAh = 70%. La saturaţia în baze de 100%
(VAh) solul are o reacţie neutră (pH H2O = 7,0).
Apariţia în sol a Al schimbabil la valori dozabile mai mari decât 0,3 me Al/100 g sol este un
semnal al necesităţii de amendare.
Pentru stabilirea oportunităţii de amendare a solurilor acide se folosesc următoarele criterii:
- reacţia solului (valoarea pH) ;
- gradul de saturaţie cu baze ;
- conţinutul de aluminiu schimbabil (mobil)din sol;
Al
- raportul-------100 .
SB
♦ Reacţia solului. Se consideră că amendarea este oportună, sau necesară, de la valorile pH, de la care
încep să apară în solurile acide formele mobile de aluminiu şi mangan în cantităţi toxice. Acestea sunt:
♦ pentru culturi de câmp:
- < 6 pe solurile cu textură uşoară lutoasă şi luto-nisipoasă ;
- < 5,8 pe solurile cu textură luto-argiloasă şi argiloasă.
♦ pentru plantaţii de vii şi pomi
- < 5,5 în stratul 0 - 40 cm
♦ pentru pajişti naturale
- < 5,3 în stratul de 0 - 10 cm
♦ Gradul de saturaţie cu baze
♦ pentru culturi de câmp:
- < 80% pe solurile cu textură uşoară lutoasă şi luto-nisipoasă;
- < 85% pe solurile cu textură luto-argiloasă şi argiloasă.
♦ pentru plantaţii de vii şi pomi
- < 65% în orizontul 0 - 40cm.
♦ pentru pajişti naturale
- < 55% în orizontul de 0 - 10 cm.
♦ Conţinutul de aluminiu schimbabil (mobil) din sol. Nevoia principală de a corecta prin amendamente
reacţia solurilor acide, intervine numai în măsura în care acestea conţin aluminiu mobil în cantităţi uşor
dozabile mai mari de 0,3 me. Al3+/100 g sol.
Al
♦Raportul-------100.
SB
Este oportun a se aplica amendamente calcaroase, când raportul Al/SB x 100 este mai mare ca 5 la
culturi de câmp în asolamente fără leguminoase anuale sau perene, 2,5 la culturi de câmp în asolamente cu
leguminoase furajere perene şi legume de câmp, mai mare ca 6 în plantaţii de vii şi pomi şi mai mare ca 12 la
pajişti naturale.
Urgenţe de amendare
Suprafeţele cu soluri acide sub culturi de câmp, care necesită să fie amendate prin calcarizare se împart
în mai multe categorii de urgenţe. Aceste categorii se stabilesc în funcţie de valoarea pH, gradul de saturaţie cu
baze şi raportul Al/SB x 100.
În funcţie de valoarea pH şi gradul de saturaţie cu baze, se stabilesc următoarele urgenţe de amendare:
♦ urgenţa I: soluri acide cu pH sub 5,0 şi gradul de saturaţie cu baze
sub 50% ;
♦ urgenţa a Il-a : soluri acide cu pH cuprins între 5,0 - 5,6 şi cu gradul de saturaţie cu bazele între 50 -
70% (soluri uşoare) şi 75% (soluri
grele);.
♦ urgenţa a III-a :soluri acide cu pH suspensiei apoase cuprins între 5,6 - 5,8 (soluri în textură luto-
argiloasă) între 5,6 şi 5,9 (soluri lutoase şi luto-nisipoase) şi cu gradul de saturaţie cu bazele cuprins între 75 -
85% şi respectiv 70 - 80%.
În funcţie de raportul Al/SB x100 se stabilesc următoarele urgenţe de calcarizare la principalele culturi:

Uca=4,0-0,2 •Al/ SB '100, pentru asolamente cu plante de câmp fără

leguminoase anuale sau perene;
Al
Uca=4,0-0,4--------100 pentru asolamente cu plante de câmp cu
SB
leguminoase perene şi legume de câmp;
Al
Uca=4,0-0,18--------100 pentru plantaţii de vii şi pomi;
SB Al
Uca=4,0-0,085--------100 pentru pajişti naturale.
SB
În toate cazurile când urgenţa calculată este egală 0, este urgenţa cea mai mare ( urgenţa I), între 0 - 3
urgenţa a II - a, între 3 - 4 urgenţa a III - a, iar când urgenţa m calculată este egala cu 4 - solurile nu au nevoie
de amendamente.

2.2.Natura amendamentelor folosite pe solurile acide

Corectarea reacţiei acide a solurilor se poate face cu diverse materiale naturale (calcare,
dolomite, tufuri calcaroase, marne) sau produse rezultate din prelucrarea acestora (varul ars sau
varul stins) dar şi cu diverse deşeuri industriale (clincherite), provenite de la fabricile de ciment;
carbonat de calciu rezidual, provenit de la fabricarea îngrăşămintelor chimice, carbonat de
calciu precipitat, provenit de la combinatele chimice de produse sodice, zgura de oţelărie,
spuma de defecaţii de la fabricile de zahăr).
Principala însuşire pe care trebuie să o aibă un amendament este puterea de
neutralizare (PNA). Aceasta se exprimă în % faţă de CaCO3 pur şi trebuie să fie cât mai mare
pentru a nu fi necesar să se administreze cantităţi mari de amendamente.
Puterea de neutralizare este diferită de la un material la altul. Ea este mai mare decât 100%
(ajungând până la 170%) în cazul oxidului de calciu divers hidratat, oscilează între 96 şi 98% la
diferite calcare măcinate, este cuprinsă între 70 şi 80% la deşeurile industriale şi este mult mai mică
(13-18%) în cazul marnelor.
O altă însuşire importantă pe care trebuie să o îndeplinească un amendament este să aibă o
viteză de solubilizare mare. Viteza de solubilizare creşte o dată cu scăderea diametrului
particulelor obţinute la măcinare. Pentru o solubilizare accentuată cea mai mare parte a particulelor
trebuie să treacă prin sita de 0,5 mm, iar întregul material să treacă prin sita de 1 mm.
Calcarul măcinat este cel mai comun amendament pentru solurile acide. Pe solurile
deficitare în Mg amendarea se face cu dolomită, carbonat dublu de calciu şi magneziu. Ţara
noastră dispune de suficiente rezerve de calcar şi chiar de dolomite necesare pentru amendarea
solurilor acide.
Varul ars, CaO şi varul stins, Ca(OH)2 au o putere mare de neutralizare, însă se
administrează pe sol mult mai greu din cauza însuşirilor hidrofobe.
Dintre reziduurile industriale, cele mai utilizate ca amendamente sunt: carbonatul de calciu
rezidual, carbonatul de calciu precipitat şi spuma de defecaţie.
Carbonatul de calciu rezidual provine de la combinatele de îngrăşăminte chimice. Are o putere
de neutralizare ridicată (70-85%), solubilitate mare şi conţine azot în proporţie de 2 până la 9%.
Carbonatul de calciu precipitat rezultă la fabricarea produselor sodice. Pe lângă puterea
ridicată de neutralizare, de până la 90% şi viteza mare de solubilizare, conţine şi mici cantităţi de
sodiu, care trebuie avute în vedere la amendare. Pentru a fi utilizat, amendamentul nu trebuie să
aibă mai mult de 2% sodiu.
Spuma de defecaţie obţinută la fabricile de zahăr are o putere de neutralizare de cea 75%, la un
conţinut de 40-50% CaCO3. Mai conţine: azot (până la 0,5%), fosfor (până la 0,8%), potasiu (până la
0,2%), substanţe organice (2-15%) şi apă (până la 40%).
 2.3. Efectele amendării solurilor acide

Amendamentele îmbunătăţesc însuşirile fizice, chimice şi biologice ale solurilor. Rolul

coagulator al calciului, prin formarea de humaţi de calciu, induce legarea particulelor de sol în
agregate stabile. Prin urmare, se îmbunătăţeşte structura solului, care, la rândul ei, îmbunătăţeşte
circulaţia apei şi a aerului.
Deplasarea reacţiei solului din domeniul acid în cel slab acid-neutru are drept urmare
schimbarea radicală a mobilităţii elementelor chimice din sol, în sensul că se măreşte mobilitatea
+
principalelor elemente nutritive (N, P) şi se micşorează mobilitatea elementelor toxice (Al ).
Amendarea contribuie3 la mineralizarea materiei organice şi, prin urmare, la mobilizarea
elementelor nutritive cuprinse în aceste forme (N, S). De asemenea, dezvoltarea bacteriilor
fixatoare de azot în condiţii de reacţie slab acidă-neutră contribuie la fixarea azotului atmosferic.
În plus, accentuază procesele de nitrificare.
Amendamentele măresc conţinutul formelor mobile de fosfor din sol. Fenomenul are loc în urma
-
apariţiei grupelor hidroxil în soluţia solului, care favorizează eliberarea ionilor H2 PO4 din starea
de adsorbţie şi trecerea lor în soluţia solului.
+ 3+
Scăderea concentraţiei de H şi Al în soluţia solului conduce la o mai bună absorbţie
de către plante a ionilor nutritivi.
Amendarea determină micşorarea mobilităţii microelementelor metalice şi a borului, în timp ce
2+
mobilitatea molibdenului creşte. Dacă efectul este benefic pentru Mn , neexistând pericolul
manifestării unor simptome de toxicitate cauzate de acesta, în cazul borului, cuprului şi chiar al
zincului pot să apară simptome de carenţă. Aceasta se îndepărtează prin administrarea de
îngrăşăminte cu microelemente în sol sau pe plantă.

7
a-cantitatea de aluminiu în mg/100 g sol; 5,6 - cantitatea de CaCO 3 necesară pentru a
3+
neutraliza 1 me Al 10 - pentru a afla conţinutul de Al + la 1kg. de sol; 3- 106- greutatea
3

stratului arabil de sol de pe suprafaţa de 1ha pe

adâncimea de 0 - 20 cm(kg) ; 1,75 - coeficient de multiplicare în cazul unei singure
extracţii ; 1,5 - coeficient care reprezintă pierderea la amestecarea incompletă a
amendamentelor cu solul. În funcţie de aciditatea
hidrolitică :
0,75 • Ah • 10x50 • 3 106 100
1. Doza CaCO3 t/ha =----------------------------------------------
109

0,75 - proporţia de neutralizare a acidităţii hidrolitice;

Ah - aciditatea hidraulică în me/100 g sol;
10 - pentru exprimarea acidităţii la 1 kg sol;
3-106 - greutatea aproximativă a stratului de sol (0 - 20 cm) pe o
suprafaţă de 1 ha în kg ;. 109 - factor pentru transformarea mg în tone.;

Vd 100
2. DAC , t / ha  SB (  1)  K 
Vi PNA

Vd= gradul de saturatie cu baze dorit

Vi= gradul de saturatie cu baze initial
3. Calculul dozelor de amendamente pentru solurile acide şi alcaline. Epoca şi
metodele de aplicare a amendamentelor

Pentru corectarea reacţiei acide a solurilor, se folosesc diferite substanţe ce

conţin Ca sau Mg sub formă de oxizi, hidroxizi, carbonaţi şi silicaţi.
Stabilirea dozelor de amendamente calcaroase
Dozele de amendamente calcaroase care urmează să fie aplicate solurile
acide, se stabilesc în urma analizei agrochimice a solului şi a materialelor
calcaroase ce urmează a fi utilizate ca amendamente în funcţie
de :
- pH-ul solului;
- aciditatea uşor schimbabilă;
- aluminiu schimbabil;
- aciditatea hidrolitică;
- gradul de saturaţie cu baze şi suma bazelor.
În funcţie de valoarea pH, dozele de amendamente calcaroase se
calculează astfel:

K= coeficient rezultat din inmultirea stratului de solamendat cu densitatea

aparenta si cu valoarea 0,05.
K=1,5 pentru plante cultivate in camp
K=2,4 pentru plantatii de pomi
K=0,6 pentru pajisti naturale

8
PNA= puterea de neutralizare a amendamentului