Studiu de caz Psihotraumatologie

Student: Stroie Andrei-Marian

PCCPP, An II, Grupa II

Tulburare anxioasă generalizată cu atacuri de panică

Roșu O. M. este un băiat în vârstă de 16 ani, cu un tată de profesie inginer și mama

asistentă medicală. Mama a decedat în urmă cu aproximativ un an, din cauza unei boli grave.
Tânărul este elev în clasa a X-a la un liceu din Sibiu. În momentul de față, acesta locuiește
împreună cu tatăl și bunica paternă.

În urmă cu câteva luni față de momentul interviului, după moartea mamei, au început
să apară câteva simptome semnificative ce i-au perturbat ariile principale de funcționare ale
tânărului. Acesta acuza stări de insomnie, având nopți în care dormea chiar și 2-3 ore. La
școală, lipsa de atenție și starea intensă de neliniște interioară îi afecta performanța, de la un
elev de nivel mediu ajungând la performanțe școlare slabe. Ca urmare a lipsei de concetrare,
nu mai putea nici să memoreze la fel de bine informațiile necesare pentru evaluările școlare.
Relația cu tatăl și bunica e una de natură pozitivă, fiind singurul loc în care băiatul se simte în
siguranță. Tânărul avea câțiva prieteni apropiați, dar încetul cu încetul a petrecut tot mai puțin
timp alături de ei, legăturile dintre ei fiind în timp slăbite. Într-o pauză la școală a pornit un
conflict fizic, ce a implicat violență, cu unul din colegii săi de clasă. Îi era destul de dificil să
își regleze comportamentele impulsive, furia predominând în multe momente. Pofta de
mâncare îi era afectată, precum și voința de a întreprinde acțiuni noi sau a efectua sarcini
gospodărești. După puțin timp, noaptea a început să îi bată inima puternic, să transpire
abundent și să simtă stări puternice de panică, ce se opreau după câteva minute. Acestea
apăreau în mod recurent și cel mai des noaptea. Familia a observat și o stare de tristețe ce îl
cuprindea de multe ori pe băiat, stare ce a început să apară tot mai des odată cu problemele
înregistrate în timpul nopții. Băiatul a mărturisit că s-a îngrijorat ca simptomele din timpul
atacurilor de panică din timpul nopții să nu fie semnele unei boli mai grave.

Factor declanșator – decesul mamei

Factori de menținere – atacurile de panică recurente + simptomele specifice tulburării
anxioase generalizate

Factori predispozanți – emotivitatea crescută a tânărului, precum și faptul că el a fost descris

de familie ca fiind ușor anxios și timid încă din copilărie

Cogniție – atenția, memoria și performanțele școlare deteriorate

Emoție – stare depresivă dezvoltată în special după apariția atacurilor de panică

Strategii de coping – tânărul subiect pare că urmărește o oarecare detașare de situația ce a

declanșat aceste probleme, evitând de cele mai multe ori să vorbească despre trauma de
pierdere provocată de decesul mamei; de asemenea, și autocontrolul reprezintă o parte pe care
tânărul încearcă să o stapânească cât mai bine, deși uneori impulsivitatea domină, un exemplu
concret fiind conflictul fizic cu colegul de clasă; la interviu tânărul declară că partea de
acceptare a responsabilității e ceva foarte important, fiind conștient că prin asumarea rolului
de a schimba ceva poate să își rezolve conflictele interioare

Forma de psihoterapie recomandată în cazul acestui pacient este terapia cognitiv-

comportamentală, aceasta fiind și cea mai folosită formă de terapie în cazul tulburărilor de
anxietate. Această formă de psihoterapie se ocupă de patternurile negative și distorsionările
legate de modul în care privim atât lumea, cât și pe noi înșine. Partea cognitivă a terapiei
examinează modul în care cognițiile negative contribuie la anxietate, iar partea
comportamentală examinează modul în care persoana se comportă și reacționează în situații
declanșatoare de anxietate.