Agricultura ecologică

Definită simplu, agricultura ecologică este un sistem agricol care urmărește să

furnizeze consumatorului alimente proaspete, gustoase și autentice, respectând sistemele
naturale ale ciclului de viață.
Agricultura ecologică câștigă o importanță din ce în ce mai mare și este într-o continuă
extindere. Această dezvoltare este susţinută de cererile crescânde ale consumatorilor pentru
produse agricole ecologice, aceştia devenind din ce în ce mai conştienţi şi interesaţi de
asigurarea sănătăţii prin consumul produselor, la care se adaugă şi cerinţele societăţii pentru o
dezvoltare agricolă durabilă, precum și multitudinea de efecte favorabile la nivel de fermă
agricolă şi mediu înconjurător.
Agricultura ecologică a cunoscut o creştere continuă a suprafeţelor în ultimul deceniu,
atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară, asociat cu diversificarea producţiei ecologice şi o
organizare din ce în ce mai bună a sistemului ecologic.
Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai
potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului.
Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse
agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu.
Agricultura ecologică este un sector dinamic în România care a cunoscut în ultimii ani
o evoluţie ascendentă. Organizarea comercializării produselor constituie un element important
din filiera de agricultură ecologică.
Pentru a obține acest lucru, agricultura ecologică se bazează pe un număr de obiective
și principii, precum și pe practici obișnuite proiectate în așa fel încât să reducă la minim
impactul omului asupra mediului înconjurător, asigurând totodată operarea cât mai naturală a
sistemului agricol.
Însă agricultura ecologică este totodată parte a unui lanț de aprovizionare mai mare,
care cuprinde procesarea alimentelor, distribuția și sectoarele de comerț cu amănuntul și, în
cele din urmă, dumneavoastră. Așadar, de fiecare dată când achiziționați un măr ecologic de la
supermarket-ul local sau când alegeți un vin ecologic din meniul restaurantului preferat, puteți
fi sigur că acestea au fost produse în conformitate cu reguli stricte ce vizează respectarea
mediului înconjurător și a animalelor.
Pentru cei care practică agricultura ecologică, un sol fertil și respectul pentru mediul
înconjurător sunt de o importanță crucială pentru oameni și animale.
 Efecte benefice la nivel de fermă
- Refacerea echilibrelor naturale privind circuitul apei şi al elementelor nutritive şi infestarea
cu buruieni, boli, insecte şi alţi dăunători.
- Refacerea echilibrelor naturale se realizează, atât prin folosirea de măsuri tehnologice
clasice (fertilizare, lucrări ale solului etc.), cât şi prin folosirea de măsuri ecologice (rotaţie,
culturi asociate şi intercalate, perdele agroforestiere, garduri vii, etc.), măsuri de ameliorare a
solurilor (îngrăşăminte verzi, mulcire, lucrări conservative etc.) şi de protecţie a plantelor
(metode preventive, biologice, biotehnice etc.).
Creşterea sustenabilă a fertilităţii solurilor
Agricultura ecologică are cele mai sănătoase metode şi mijloace de refacere şi conservare
a fertilităţii solurilor prin stimularea activităţii microorganismelor solului şi folosirea de
compost, îngrăşăminte verzi şi rotaţii lungi cu plante perene şi anuale cu sistem radicular
bogat şi/ sau profund.
Diminuarea eroziunii solului
Diminuarea eroziunii solului se realizează ca urmare a ameliorării solului (creşterea
conţinutului în materie organică şi îmbunătăţirea structurii) şi a unei mai bune acoperiri a
acestuia (mulcire, culturi de protecţie etc.).
Conservarea mai bună a apei în sol
Conţinutul ridicat de materie organică a solului duce la o mai bună reţinere şi
conservare a apei în sol, ceea ce are ca efect reducerea nevoilor de irigare.
Respectarea nevoilor intrinseci ale animalelor privind hrana, adăpostul, mişcarea
Adevăraţii crescători de animale caută să asigure, pe orice cale, cele mai bune condiţii
de viaţă pentru fiecare specie şi categorie de animale, acest obiectiv fiind unul primordial în
agricultura ecologică.
Efecte benefice asupra mediului înconjurător
 Diminuarea problemelor globale de mediu
Agricultura ecologică contribuie la diminuarea problemelor globale de mediu, precum: ploaia
acidă, încălzirea globală, reducerea biodiversităţii şi deşertificarea.
 Protecţia solului, apei şi aerului
Prin neutilizarea de îngrăşăminte chimice de sinteză, pesticide şi alte produse chimice de
sinteză, prin utilizarea raţională şi echilibrată a resurselor, în special a celor regenerabile, prin
grija faţă de natură şi prin metodele şi tehnicile specifice, agricultura ecologică asigură o bună
protecţie a resurselor de sol, apă şi aer.
1.1. Tipuri de agricultură:
• Agricultura chimizată
Pentru a crește cantitatea producțiilor vegetale și animale, o parte din fermieri utilizează
îngrășăminte chimice industriale și diverse produse chimice cu rol în combaterea dăunătorilor,
stimularea unor procese etc.
Efectele fertilizanților chimici pot fi înșelătoare. În ciuda faptului că pot produce creșteri
cantitative mari, acestea nu sunt calitative. Un experiment realizat pe cartofi a arătat faptul că
diferența dintre cel tratat chimic și cel tratat organic este reprezentată de o creștere a
conținutului de apă. Drept urmare, aceste produse a căror țesuturi sunt umflate cu apă în
cantități mai mari decât cele normale nu se pot conserva pentru o perioadă îndelungată,
întrucât sunt atacați de mucegai. De asemenea, fertilitatea solului este afectată.
Îngrășămintele chimice au ca efect secundar distrugerea resturilor de humus din sol și
implicit, producțiile scad o dată cu trecerea anilor.
• Agricultura biologică sau organică
Acest tip de agricultură are la bază un set de practici și tehnologii menite să păstreze un
echilibru biologic. Astfel, agricultorul utilizează îngrășăminte minerale, precum compostul,
pulberea de roci vulcanice, de calcar, de nisip silicios etc, în funcție de necesitățile solului. Cu
alte cuvinte, fermierul va recicla deșeurile și produsele secundare de la plante și animale.
Acest tip de agricultură are diverse avantaje, ca de exemplu: intensificarea activității
biologice, împiedicarea eroziunii solului, echilibrarea nivelului de carbon din sol etc.
• Agricultura ecologică
Acest termen nu își are originea în agricultură și este un concept relativ nou, ce este strâns
legat de cel de agricultură biologică. Spre deosebire de acesta, pe lângă utilizarea unor practici
menite să mențină solul într-o stare optimă, agricultura ecologică încearcă să îl
îmbunătățească. Astfel, fermierii optează pentru diverse practici: plantarea unui gard viu ce
împiedică eroziunea solului și facilitează crearea unor habitate, utilizarea culturilor intercalate
pentru a îmbunătăți conținutul de humus din sol etc. Adesea, fermierii nu optează pentru o
singură formă de agricultură, ci pun în practică diverse practici, în funcție de necesitățile lor.
De cele mai multe ori, agricultorului nu îi este confortabil să folosească doar practici
sustenabile. Soluția nu o reprezintă stoparea definitivă a utilizării fertilizatorilor chimici în
agricultură, ci folosirea acestora în mod responsabil.
1.2. Principiile de bază ale agriculturii ecologice
 Principiile generale IFOAM
1. Principiul sănătăţii, conform căruia agricultura ecologică trebuie să asigure şi să
îmbunătăţească starea de sănătate a solului, plantelor, animalelor, oamenilor şi a întregii
planete, ca tot unitar şi indivizibil. Agricultura ecologică este destinată producerii de alimente
sănătoase cu o calitate nutritivă superioară, care contribuie la prevenirea bolilor şi la
întreţinerea stării de bine.
2. Principiul ecologic, conform căruia agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe sistemele
şi ciclurile ecologice vii, să lucreze cu acestea, să încerce să le stimuleze şi să le susţină.
Agricultura ecologică trebuie să ajungă la un echilibru ecologic prin organizarea sistemelor de
producţie agricolă, gospodărirea habitatelor şi întreţinerea diversităţii genetice şi agricole.
3. Principiul corectitudinii, conform căruia agricultura ecologică trebuie să dezvolte relaţii
care să asigure corectitudinea în privinţa mediului înconjurător şi a condiţiilor de viaţă.
Corectitudinea este exprimată prin echitate, respect, dreptate şi consideraţie faţă de lumea
înconjurătoare, atât în relaţiile dintre oameni, cât şi în relaţiile dintre oameni şi alte fiinţe vii.
4. Principiul administrării, conform căruia agricultura ecologică trebuie administrată într-o
manieră prudentă şi responsabilă, pentru a proteja sănătatea şi bunăstarea generaţiilor actuale
şi viitoare, precum şi a mediului. Agricultura ecologică trebuie să prevină apariţia unor riscuri
majore, prin adoptarea unor tehnologii corespunzătoare.
 Principiile generale ale agriculturii ecologice conform Regulamentului (CE) nr.
834/2007 al Consiliului
1. Proiectarea și gestionarea adecvată a proceselor biologice, pe baza unor sisteme ecologice
care folosesc resursele naturale interne ale sistemului: utilizarea organismelor vii și a
metodelor de producție mecanice; exploatarea durabilă a resurselor; excluderea utilizării de
organisme modificate genetic (OMG-uri) și produse realizate din sau prin OMG-uri;
evaluarea riscurilor și utilizarea de măsuri de precauție și prevenție, după caz.
2. Limitarea utilizării de materii prime externe la: materii prime produse ecologic; substanțe
naturale sau derivate din cele naturale; îngrășăminte minerale cu solubilitate scăzută.
3. Limitarea strictă a utilizării de materii prime chimice de sinteză la cazurile excepționale, în
care: nu există practicile corespunzătoare de gestiune; materiile prime externe menționate la
principiul 2 nu sunt disponibile pe piață sau utilizarea lor contribuie la un impact inacceptabil
asupra mediului.
4. Adaptarea normelor aplicabile producției ecologice, după caz și în cadrul instituit de
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului, care țin seama de statutul sanitar, de
diferențele regionale privind condițiile climatice și locale, de etapele de dezvoltare și de
practicile specifice de creștere a animalelor.
 Principiile specifice ale agriculturii ecologice conform Regulamentului (CE) nr.
834/2007 al Consiliului
a. Menținerea și ameliorarea florei și faunei solului, precum și a fertilității naturale a
solului, a stabilității și diversității acestuia.
b. Reducerea la minimum a utilizării de resurse neregenerabile și materii prime din afara
exploatațiilor.
c. Reciclarea deșeurilor și a produselor secundare de origine vegetală și animalieră.
d. Respectarea echilibrului ecologic local sau regional în momentul adoptării de decizii
privind producția.
e. Menținerea sănătății animalelor prin stimularea imunității lor naturale, precum și prin
selecționarea raselor și a practicilor de creștere corespunzătoare.
f. Menținerea sănătății plantelor prin măsuri preventive, precum: selecționarea speciilor
și a cultivarelor corespunzătoare, rezistente la dăunători și boli; practicarea unor rotaţii
corespunzătoare ale culturilor; utilizarea de metode mecanice şi fizice; protecţia
duşmanilor naturali ai dăunătorilor.
g. Practicarea producției animaliere adaptate zonei și tipului de teren.
h. Respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectând nevoile specifice
ale speciilor.
i. Realizarea de produse ecologice de origine animalieră provenite de la animale care au
fost crescute în exploatații ecologice de la naștere sau ecloziune și pe parcursul întregii
vieți.
j. Selecționarea raselor în funcție de capacitatea animalelor de a se adapta la condițiile
locale, vitalitatea și rezistența acestora la boli și probleme de sănătate.
k. Hrănirea efectivelor de animale cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente agricole
produse ecologic și din substanțe naturale neagricole.
l. Aplicarea unor practici de creștere a animalelor ce stimulează sistemul imunitar și
întăresc apărarea naturală împotriva bolilor și, în special, includerea de exerciții
periodice și accesul la zone în aer liber și pășuni, după caz.
m. Excluderea creșterii de animale poliploide obținute în mod artificial.
 Principalele reguli ale agriculturii ecologice:
- Protecţia mediului înconjurător. În agricultura ecologică se urmăreşte reducerea sau
eliminarea practicilor care presupun utilizarea de produşi sintetici sau naturali care
dăunează organismelor utile din sol, epuizează resursele neregenerabile şi diminuează
calitatea apei, aerului şi a produselor agricole.
- Menţinerea şi creşterea fertilităţii solului. Solul este considerat un mediu viu,
complex, care interacţionează strâns cu plantele şi animalele, acesta fiind în centrul
preocupărilor agriculturii ecologice. Prin practicile sale specifice, agricultura
ecologică are în vedere intensificarea activităţii microorganismelor din sol, în scopul
creşterii fertilităţii acestuia.
- Respectul pentru sănătatea consumatorilor. Prin practicarea agriculturii ecologice se
urmăreşte obţinerea de produse agricole de calitate, fără reziduuri de pesticide, cu un
conţinut echilibrat de proteine, glucide, lipide, vitamine, acizi organici şi săruri
minerale.
- Ferma ecologică trebuie să fie o unitate în echilibru. În agricultura ecologică se
renunţă la o specializare îngustă şi la o exploatare intensivă, unilaterală. Se are tot
timpul în vedere faptul că ferma ecologică este o componentă a ecosistemului.
- Reciclarea materiilor şi resurselor în interiorul exploataţiei agricole. Elementele
nutritive utilizate de către plante sunt realocate solului din surse provenind chiar din
exploataţia agricolă (resturi vegetale, îngrăşăminte organice, îngrăşăminte verzi).
- Menţinerea biodiversităţii ecosistemului agricol. Biodiversitatea este de importanţă
majoră pentru asigurarea durabilităţii agroecosistemului.
- Cultivarea plantelor şi creşterea animalelor în armonie cu legile naturale. În
agricultura ecologică, cultivarea plantelor şi creşterea animalelor se fac în armonie cu
legile naturale, folosind, protejând şi respectând natura.
- Obţinerea producţiei optime şi nu maxime. Producţiile maxime se obţin în majoritatea
cazurilor cu o utilizare abuzivă a resurselor şi degradarea mediului înconjurător.
Sistemele agricole ecologice urmăresc obţinerea de producţii optime, în condiţiile
protecţiei mediului, a produselor agricole şi conservării resurselor neregenerabile.
- Utilizarea de tehnologii potrivite sistemului de agricultură ecologică. Agricultura
ecologică utilizează tehnologii de cultivare a plantelor şi creştere a animalelor
specifice, bazate pe înţelegerea sistemelor biologice naturale.
- Conservarea integrităţii produselor agricole ecologice, de la producerea acestora şi
până la comercializare. Produsele agricole ecologice, ca şi ingredientele, aditivii şi
produsele auxiliarele de transformare pe care le conţin, sunt produse, transformate,
fabricate şi manipulate în conformitate cu principiile producţiei şi transformării
ecologice.