VARICELA

1)Definitia afectiunii
2) Circumstante de aparitie
3) Manifestari de dependenta
4) Probleme de ingrijire
5) Obiective de ingrijire
6) Interventii propii si delegate
7) Evaluarea ingrijirilor aplicate
8) O fisa de lucru in care sa descrieti una din tehnicile aplicate in ingrijirea
pacientului din referat (de ex: masurarea temperaturii, sau injectia
intramusculara, etc.) cu toate etapele tehnicii: definitie, scop, pregatirea
materialelor, pregatirea pacientului, tehnica, incidente si accidente)
9) Anexe: fotografii care sa aiba legatura cu afectiunea aleasa in referat, cu
tehnicile efectuate, scheme, grafice sau orice gasiti util pentru imbogatirea
cunostintelor!

1.Varicela (denumită popular vărsat de vânt) este o boală infectioasă si foarte

contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian, din familia virusurilor
herpetice.

2. Sursa de infecţie pentru varicelă este reprezentată de bolnavii de varicelă, iar

transmiterea se face prin contact direct, de la persoană la persoană, cel mai
adesea pe calea aerului. Mai rar varicela se poate transmite şi prin obiecte
murdare de secretii.

Pacientul este contagios cu 1-2 zile înainte de apariţia erupţiei şi până la 6-7 zile
după apariţia ultimului val eruptiv, până ce ultima veziculă se transformă în
crustă şi se desprinde.

Poate apărea în oricare perioadă a anului, mai frecventă iarna şi primăvara.

Virusul cauzant se transmite doar de la persoană la persoană prin contact direct
cu leziunile cutanate sau pe cale aeriană la expulzarea prin tuse sau strănut.
Perioada de incubare până la apariţia primelor simptome este de 2-3 săptămâni.
Bolnavul este contagios aproximativ de la 2 zile înainte de apariţia erupţiilor până
la 5 zile după. La fel se poate contracta prin contactul cu leziunile unei persoane
bolnave de herpes zoster.

Contactul familial (acele cazuri când se contractă boala de la un alt membru de

familie) sunt de obicei mai grave decât primele cazuri, probabil pentru că există
un contact mai intens şi mai îndelungat cu virusul. Varicela este foarte
contagioasă, în sensul că un bolnav în casă presupune o posibilitate de 80-90%
ca persoanele din familie susceptibile a contracta boala vor sfârşi prin a se
contagia.

Varicela se vindecă sau dispare în 7-10 zile şi generează imunitate permanentă.

Desigur există cazuri când imunitatea dispare şi are loc un al doilea episod de
varicelă însă sunt cazuri izolate.

3.Cele mai frecvente manifestări de dependență întâlnite în această boală sunt

leziuni la nivelul tegumentelor si mucoaselor; eruptie pruriginoasa pe tegumente
cu aspect polimorf (macule, papule, vezicule, cruste) in valuri eruptive; eruptie pe
mucoasa bucala, veziculele se rup lasand ulceratie cu aspect de afta – dureri la
masticatie; salivatie abundenta; cefalee; catar respirator; febra care poate lipsi
la ¼ din cazuri

4. Probleme de dependență

 alterarea integritatii pielii legata de leziunile veziculare;

 risc de alterare a imaginii corporale,legat de cicatricile(posibile) ramase in
urma gratajului;

 risc de infectie a tegumentelor legat de gratajul leziunilor pruriginoase;

 potential de complicatii (pneumonie,encefalita variceloasa), legat de

procesul infectios, fie legat de suprainfectia elementelor eruptive;

 alterarea confortului legat de prurit;

 risc de transmitere a infectiei legat de neizolarea pacientului.

5. Obiective de ingrijire

În cazul unui pacient cu varicela nu sunt afectate toate cele 14 nevoi ale
Virginiei Henderson.În acest caz sunt afectate următoarele nevoi: nevoia de a
comunica,nevoia de a evita pericolele,nevoia de a avea tegumente și
mucoase curate și integre

 Nevoia de a comunica-aceasta nevoie este afectată deoarece

pacientul nu comunica cu persoanalul medical.Obiectivul nostru este
ca pacientul sa foloseasca mijloace de comunicare adevcate starii
sale și ca acesta să fie înconjurat de familie/personal comunicativ
pentru a îi reduce lipsa de interes sau timiditatea.
 Nevoia de a evita pericolele- există riscul unor complicații iar
obiectivele pe care ni le propunem sunt ca pacientul să înteleagă
 măsurile de control a infecției si al gratajului dar și ca pacientul să
beneficieze de îngrijiri pentru asigurarea unui mediu de siguranță.

 Nevoia de a avea tegumente și mucoase curate și integre- Ca și

alterarea integritatii tegumentelor si mucoaselor.Obiectivele stabilite
sunt următoarele: pacientul sa fie echilibrat nutrițional pentru
favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate; pacientul sa aibă o stare
placută de confort și să-și păstreze integritatea pielii; pacientului să-i
fie diminuat pruritul pentru evitarea alterării integrității tegumentare

6. Rolul asistentului medical generalist este acela de suplinire a dependenței

pacientului, astfel încât să-și poată satisface nevoile mai ușor, de a se ocupa de
aspectele psihosomatice și psiho-sociale care afectează sănătate și boala, cu
ajutorul cunoștințelor și tehnicilor din științe fizice, sociale, medicale, biologice și
de umanitate și nu în ultimul rând faptul că lucrează ca partener alături de
lucrători din alte profesiuni sau ocupații, ce participă la asigurarea sănătății. În
urma procesului de nursing se tinde să se obțină ameliorarea dependenței, iar
ideal ar fi câștigarea independenței pacientei. Rolul profesional îî oferă
asistentului medical abilitatea de a comunica eficient cu pacientul și cu familia
acestuia, de a fi un bun educator, furnizor de îngrijire, manager al intervențiilor
aplicate dar și mediator, găsind modul cel mai corespunzător de solicitudine de
care bolnavul are nevoie.
Rolul autonom al asistentului medical: intervenţiile aplicate de asistentul medical
sunt de natură tehnică, raţională şi educativă în funcţie de informaţiile psihice,
sociale, economice, culturale sau spirituale ale persoanei
 Supravegherea stării generale; măsurarea funcţiilor vitale: puls,
temperatură, respiraţie, tensiune arterială, diureză.
 Comunicarea cu pacientul. Aceasta se realizează în două moduri:
a) nonverbal - limbajul corpului, expresia ochilor , gesturi, postură; fiind o formă
arhaică de transmitere a trăirilor interioare.
b) verbal - printr-o exprimare clară, precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor
transmise.
 Îngrijirile igienice: toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază,
adică din îngrijirile acordate de asistentul medical cu scopul de a asigura
confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea pielii în stare de
curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o
condiţie esenţială a vindecării.
 Cunoaşterea şi respectarea regimurilor alimentare contribuie la tratarea
pacientului prin alimentele ingerate. Regimurile dietetice sunt foarte
variate, în funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor ce le compun.
 Consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente. Se ţine
seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie astfel
alcătuit încât să satisfacă alte necesităţi cantitative, cât şi pe cele calitative
ale organismului. Asistentul medical este persoana care poate acorda
 îngrijiri calificate, cu devotament, posedând cunoştinţe tehnice necesare şi
având un simţ al responsabilităţii foarte dezvoltat. Funcţiile asistentului se
concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a
căror stare o necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi fizice şi
în observarea şi comunicarea către ceilalţi membri ai echipei de îngrijire a
condiţiilor ce exercită un efect important asupra sănătăţii pacientului..
Rolul delegat al asistentului medical Asistentul medical va avea abilitatea de a
îndeplini sarcini şi de a aplica îngrijiri medicale indicate de medic. Rolul delegat
al asistentului medical constă în:
 cunoaşterea şi respectarea regulilor, cât şi a căilor de administrare a
medicamentelor;
 administrarea tratamentului medicamentos respectând doza, aplicarea
procedurilor terapeutice și supravegherea efectelor;
 pregătirea pacientului pentru explorări paraclinice;
 reechilibrarea electrolitică și volemică.
 recoltarea de produse biologice: sânge, urină, etc
7.Evaluarea îngrijirilor efectuate-obiectivele propuse pe tot parcursul internării
pacientului au fost realizate.Pacientul a comunicat cu tot personalul medical și a
conștientizat importanța respectării unui regim alimentar adecvat

8. Pulsul arterial este o manifestare periferică a activității mecanice a inimii,

constând într-o undă expansivă periodică, sincronă cu ejecția ventriculară,
percepută la palparea unei artere pe țesutul dur subiacent, luând naștere din
conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial și cel împins în timpul
sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei.
Scop: Evaluarea funcţiei cardiovasculare – informații despre activitatea inimii și
starea arterelor; aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate
sau stres și recunoașterea complicaţiilor.
Elemente de apreciat:
 Ritm (regularitate),
 Frecvență (rapiditate),
 Amplitudine (intensitate),
 Tensiune (volum),
 Celeritate.
Locul determinării:
 Pulsul poate fi palpat clinic la artera carotidă, temporală superficială,
axilară, brahială, radială, femurală, poplitee, tibială posterioară și
pedioasă pe stânga sau pe dreapta. Frecvența undelor pulsatile decelate
prin palparea uneia din aceste artere se numește frecvența pulsului și
este de cele mai multe ori egală cu frecvența cardiacă (sau alura
ventriculară/AV).
 Altfel spus pulsul poate fi determinat la nivel carotidian (medial de
mușchiul sternocleidomastoidian), axilar (profund în axilă), brahial (pe fața
internă a brațului), radial (distal la nivelul antebrațului, în lateral, în șanțul
din prelungirea policelui), femural (la nivel inghinal), popliteu (în fosa
 poplitee), tibial posterior(posterior de maleola medială) și pedios (la
nivelul piciorului)
 Măsurarea se face cu vârful degetelor 2 și 3 comprimând ușor artera pe
planul profund.
 Atenție! Comprimarea sinusului carotidian este o manevră vagală care
poate duce la scăderea semnificativă a frecvenței cardiace
Materiale și instrumente necesare:
 Ceas cu secundar sau cronometru,
 Creion sau pix de culoare roșie,
 Foaie de temperatură.
Pregătirea bolnavului: psihic.
Se anunță pacientul și se explică tehnica pentru a obține colaborarea, deoarece
o stare emotivă poate modifica valoarea, și fizic după cum urmează:
Repaus fizic și psihic de cel puțin 5 minute înainte de măsurare;
Așezare pacient în poziție confortabilă în funcție de starea generală:
 decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp, articulația mâinii
în extensie, mâna în supinație (palma orientată în sus);
 poziție semișezândă (în pat sau în fotoliu) antebrațul în unghi drept
sprijinit pe suprafața patului, mâna în supinaţie și extensie.
Execuție – măsurarea la nivelul arterei radiale: Se spală mâinile și se
reperează artera radială la extremitatea distală a antebrațului, pe fața
anterioară (internă), în șanțul radial (în continuarea policelui). Se plasează
vârful degetele index, medius pe traiectul arterei radiale îmbrățișând

antebrațul cu policele. Se exercită o ușoară presiune asupra arterei pe osul

radius și se percep timp de 1 minut (se poate măsura și timp de 15 secunde
sau 30 secunde – pulsul regulat – iar valoarea obținută se înmulțește cu 4 sau
cu 2). Se apreciază ritmul, amplitudinea și elasticitatea peretelui arterial.

Măsurarea – după aceiași tehnică – se poate face și pe alte artere.

Notare: Se notează grafic în foaia de temperatură → pentru fiecare linie
orizontală se socotesc 4 pulsații – adică 4 valori / pătrat. Se notează grafic
valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roșie, așezat direct pe linia
orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineața) sau S (seara);
pentru valorile care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80); apoi se notează
grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roșie așezat în mijlocul
pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc
din 2 în 2 (ex.: 62, 66, 70); se unește primul punct printr-o linie cu săgeată de
rubrica pulsului aflată în partea dreaptă a sistemului de coordonate din
F.T.; se obține curba pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei
cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere și
îngrijire.

Rezultate așteptate/dorite:
 Pulsul este bine bătut, regulat, iar frecvența se înscrie în limitele
normale corespunzătoare vârstei;
 Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate, pacientul este liniștit
Rezultate nedorite:
 Rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic vârstei;
 Pulsul radial nu este perceptibil;
 Pulsul este aritmic;
 Amplitudinea este mica sau crescută;
 Pacientul este palid, anxios, acuză palpitații, extrasistole;
 Pacientul are una sau mai multe dintre problemele de dependenţă
următoare: ✓ intoleranță la activitate; ✓ alterarea confortului; ✓ deficit
de volum lichidian; ✓ exces de volum lichidian; ✓ alterarea perfuziei
tisulare.
9.