Discriminarea

Termenul din punct de vedere etimologic înseamnă a face deosebire iar din punct de vedere
social se referă la categoria de oameni care sunt izolaţi şi dezavantajaţi pe motive religioase,
naţionale, de rasă, convingeri politice, de gen (femei de bărbaţi) sau alte criterii subiective.
DEFINITIE: Discriminarea reprezinta tratamentul diferenţiat aplicat unei persoane în virtutea
apartenenţei, reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social

Cauzele prejudecăţilor şi discriminărilor pe criterii etnice.

Cele mai frecvente prejudecăţi şi comportamente discriminatorii sunt întâlnite cu alte

grupuri etnice.

Etnia este o categorie construită social care este formată din indivizi care au aceeaşi
limbă, obiceiuri,tradiţii, uneori aceeaşi

religie, deci aceeaşi cultură.

Discriminările şi conflictele pe criterii etnice apar mai ales când indivizii aparţinând
unor grupuri etnice diferite intră în competiţie pentru resurse (bani, pământuri, petrol)

Cauzele prejudecăţilor şi discriminării pe criterii entice au fost identificate pe de o parte

de psihologii sociali, pe de altă parte de sociologi:

a) psihologii sociali invocă:

o tendinţa oarecum naturală a oamenilor de a blama alte grupuri şi persoane pentru

problemele pe care ei înşişi le au;
strategia ţapului ispăşitor

o Theodor Adorno: pesonalităţi de tip autoritar; ca urmare a educaţiei primite devin

incapabili să-şi exprime sentimentele şi să fie deschişi faţă de persoane din alte grupuri, neputând
să accepte diferenţele
b) sociologi : factorii socio-culturali

Infracțiunea reprezintă abaterea de la o lege și încălcarea acesteia, cu efecte negative

în societate. Astfel, infracțiunea este o crimă raportată la legile și drepturile umane pe care le
încalcă și nu una clasificată după obiectul pe care îl face.

Conflictul social desemnează opoziția deschisă sau lupta între indivizi, grupuri, clase
sociale, partide, comunități, state cu interese economice, politice, etnice, religioase, rasiale
divergente sau incompatibile, ce are efecte distructive asupra interacțiunilor sociale.

Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți fie
aleși), în scopul obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii.[1]
 Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese
personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent întâlnită în societate și este
deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică,
afectând interesele colective prin: însușirea, deturnarea și folosirea resurselor publice în interes
personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin
eludarea normelor morale și legale.
Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de
indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și
organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui
statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire,
cumpărare, intimidare.
Sărăcia poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ pe piața forței de
muncă, nu are posibilitate să-și asigure ,lui și familiei sale, mijloacele materiale minime de
subzistență. Sărăcia este o noțiune dinamică și trebuie privită în corelație cu nivelul de
dezvoltare al fiecărei țări, baza de evaluare fiind un anumit standard minim de nivel de trai.
Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune. Organizația Mondială a
Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din
raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe
cap de locuitor al țării respective.