Sunteți pe pagina 1din 13

Spania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Regatul Spaniei (spaniolă Reino de España) sau Spania (spaniolă España;


pronunție spaniolă: /esˈpaɲa/) este o țară situată în sud-vestul Europei, Spania
membră a Uniunii Europene. Este constituită în statul social și democratic de
drept, al cărui formă de guvernământ este monarhia constituțională. Are
Regatul Spaniei
capitala la Madrid. În nord-est se învecinează cu Franța și Andorra, de-a Reino de España
lungul Munților Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu
Portugalia și Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri, situate unul în
Marea Mediterană (Insulele Baleare) și celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele
Canare). De asemenea, de Spania aparțin două mici teritorii din nordul
Africii (care includ orașele autonome Ceuta și Melilla), precum și enclava
Llivia din Pirinei. Spania are o suprafață de 505 370 km², fiind a patra țară a Drapelul Spaniei Stema Spaniei[*]
continentului după mărime, precedată de Rusia, Ucraina și Franța. Cu o Deviză: Plus Ultra
altitudine medie de 650 de metri deasupra nivelului mării, este a doua cea (Mai departe)
mai muntoasă țară a Europei după Elveția. Conform recensământului din Imnul național: Marcha Real
2007, populația sa este de 45.200.737 de locuitori. (Marșul Regal)

Omul modern a ajuns pentru prima dată în Peninsula Iberică acum


0:00 / 0:00
aproximativ 35.000 de ani. Diferite culturi iberice, precum cea feniciană,
greacă și cartagineană au dezvoltat așezări pe peninsulă, până când acestea
au intrat sub dominație romană în jurul anului 200 Î.Hr.[7] La sfârșitul
Imperiului Roman de Apus, confederațiile tribale germanice din Europa
Centrală au invadat peninsula Iberică și s-au stabilit pe tărâmuri relativ
independente în provinciile vestice. Vizigoții, un popor migrator din Europa
de Est, au venit în Spania în anul 511, și mai târziu au reușit să creeze
Regatul Vizigoților. Acesta a fost cucerit mai târziu de mauri (popor islamic
din evul mediu), cu excepția zonei de nord, unde la scurt timp după aceea a
început un proces cunoscut sub numele de Reconquista.[8] Aceste teritorii au
fost complet recucerite de regii catolici abia opt secole mai târziu, în anul
1492. În perioada modernă timpurie, Spania a devenit unul din primele
imperii globale, lăsând o mare moștenire culturală și lingvistică în America
Latină, care include peste 500 de milioane de vorbitori de limbă spaniolă.

În perioada modernă din secolul al XIX-lea, Spania a pierdut coloniile din Localizarea Spaniei
America. În Primul Război Mondial, Spania a fost neutră iar mai târziu în Geografie
1936, a izbucnit Războiul Civil Spaniol, la sfârșitul căruia generalul Suprafață
Francisco Franco a ieșit victorios și a devenit dictator. După sfârșitul - totală 505.370 km² (locul 51)
regimului Franco în 1975, Spania a devenit o monarhie, apoi o monarhie Apă (%) 1,04 %
constituțională în 1978, când o nouă constituție a fost adoptată. în 1986, Cel mai înalt punct Teide[6] (3.718 m)
Spania a aderat la Comunitatea Europeană, care a devenit mai târziu Cel mai jos punct Mina de Las Cruces[*][5]
Uniunea Europeană. (−107 m)
Cel mai mare oraș Madrid
Spania este o democrație parlamentară și monarhie constituțională,[9] în care Vecini Andorra
Regele Felipe VI este șef de stat. Spania este o țară dezvoltată[10], fiind a Portugalia
14-a economie a lumii din punct de vedere al PIB-ului nominal. De Maroc
asemenea, Spania se poziționează bine în diverse alte clasamente Franța
Gibraltar
internaționale, având un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană[11] și un Liga Arabă
nivel relativ scăzut de corupție.[12] Spania este un membru al ONU, Fus orar CET (UTC+1)
Uniunea Europeană, Zona Euro, Consiliul Europei, Organizația Statelor Ora de vară CEST (UTC+2)
Ibero-Americane, NATO, OECD, Spațiului Schengen, OMC și multe alte Populație
organizații internaționale. Populație
- Recensământ 2013 47.129.783
Densitate 92 loc/km²
- Estimare 2014 46.704.310 (locul 28)
Cuprins Limbi oficiale spaniolă2
Etimologie Etnonim spaniol
Guvernare
Istorie Sistem politic Monarhie
Epocă preromană constituțională
Imperiul Roman și invaziuni germanice Rege (d) Felipe al VI-lea
Iberia musulmană Prim-ministru Pedro Sánchez
Căderea conducerii musulmane și unificare Legislativ Cortes Generales
Camera superioară Senado (Senat)
Imperiul Spaniol
Camera inferioară Congreso de los
Războaiele napoleoniene Diputados (Congresul
Războiul contra Statelor Unite și industrializare Deputaților)
Secolul XX Capitala
Madrid
Spania contemporană
Istorie
Geografie Stat independent
Relief Formare secolul XV
Climă Uniune 1516
Unificare 1469
Mediul înconjurător
De iure 1716
Frontiere De facto 1812
Demografie Aderare la UE 1 ianuarie 1986
Educație Economie
PIB (PPC) 2021
Minorități naționale - Total ▲ $1.942 trilioane[1]
Grupuri etnice - Pe cap de locuitor $41.736[1] (locul 26)
Limbă PIB (nominal) 2021
Sănătate - Total ▲ $1.450 trilioane[1]
Religie (locul 13)
Aglomerări urbane - Pe cap de locuitor (locul 26)$31.178[1]
Gini (2019) 33.0 [4] (mediu)
Politică
Politică externă IDU (2019) ▲ 0.904[2]
Organizare administrativ-teritorială (foarte ridicat[3])
(locul 25)
Armată Monedă euro (EUR)
Economie Coduri și identificatori
Agricultură Cod CIO ESP
Cod mobil 214
Industrie
Prefix telefonic +34
Servicii
ISO 3166-2 ES
Transport Domeniu Internet .es4
Turism 1: Numele țării în limbii cooficiale:
Cultură catalană: Regne d'Espanya
Arhitectură și arte plastice galiciană: Reino de España
Patrimoniu araneză: Regne d'Espanha
Cinematografie și televiziune bască: Espainiako Erresuma

Muzică
2: Sunt cooficiale: catalana în Catalonia,
Sport
Insulele Baleare și Comunitatea
Fotbaliști renumiți
Valenciană, galiciana în Galicia, araneza
Jucători de tenis renumiți în Catalonia și basca în Țara Bascilor și
Diverse subiecte Navarra.
3:Insulele Canare: UTC/UTC+1.
Vezi și
4: Se poate și folosi domeniul .eu, pentru că Spania
Note face parte din Uniunea Europeană.
Legături externe Prezență online
site web oficial (http://www.spain.info/)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Spania&action=edit&section=0)
Etimologie
Articol principal: Originea numelui Hispania.

Numele „Spania” este derivat din „Hispania”, numele în latină cu care


romanii se refereau la toată peninsula, și pe care l-au preluat din grecul
„Hispanía” (accent pe „i”, ca și în cazul „României”), utilizat de către
Artemidor din Efes (secolul I î.Hr.), autorul celei mai vechi hărți a
Occidentului, în care descrie amănunțit Hispania romană.

Originea termenului „Hispania” este atribuit fenicienilor, prima civilizație


non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-și extinde comerțul și care a
fondat, între altele, orașul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor
punică l-au numit Isephanim, „Coastă de iepuri”. Iepurii se găseau și încă
se găsesc în abundență în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Spania (vedere din satelit)
Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă așezată, cu un
iepure la picioarele ei.

Istorie
Articol principal: Istoria Spaniei.

Începând cu secol IX î.Hr., celții, fenicienii, grecii și cartaginezii au intrat în Peninsula Iberică, urmați de Republica Romană,
care a ajuns în secolul II î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia și sistemul juridic dăinuie din perioada romană. Cucerită de
vizigoți în secolul V d. Hr. și atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început să se
formeze după Reconquista, eforturile de a-i elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În 1478 Regina Elisabeta I a
Castiliei a întărit inchiziția spaniolă, instituție interzisă abia în 1834, în timpul domniei Elisabetei a II-a. În 1492 a fost finanțată
prima călătorie pe Atlantic a lui Cristofor Columb, spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a
fost completă. Totuși, proiectul monarhilor castilieni a fost de a unifica întreaga Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit,
când Filip al II-lea a devenit rege al Portugaliei în 1580, și al celorlalte regate iberice (colectiv cunoscute ca și "Spania" care nu
era pe atunci un stat unificat). În 1640, poliția centralistă a Contelui de Olivares a provocat războaie în Portugalia și Catalonia:
Portugalia a devenit un regat independent din nou, iar Catalonia s-a bucurat de o independență asistată de Franța, dar pentru
scurt timp.

În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică națiune din Europa, datorită bunăstării derivate din colonizarea spaniolă a
Americilor. Dar o serie de războaie lungi și costisitoare și revolte a început declinul puterii Spaniei în Europa. Controversa
asupra succesiunii la tron a consumat țara în secolul XVIII (vezi Războiul Spaniol de Succesiune – important, un stat spaniol
centralizat a fost stabilit doar după acest război), prin ocupația din partea Franței în timpul erei napoleonice la începutul anilor
1800, și a condus la o serie de conflicte armate și revolte între liberali și suporterii Vechiului Regim în mare parte a secolului
XIX; un secol care a reprezentat și pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi, culminate în Războiul Spano-
American din 1898.

Secolul XX inițial a adus puțină pace; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol și a Guineei Ecuatoriale a fost probată ca
și un substitut al pierderilor din Americi. O perioadă de dictatură (1923-1931) s-a încheiat prin stabilirea celei de A Doua
Republică Spaniolă.Creșterea polarizării politice, combinata cu creșterea violenței neverificate, a dus la izbucnirea Războiului
Civil Spaniol în iulie 1936. Urmând victoria forțelor sale naționaliste în 1939, generalul Francisco Franco a condus o națiune
epuizată politic și economic.

Totuși, în anii 1960 și anii 1970, Spania a fost transformată gradual într-o economie industrială modernă cu un sector de turism
în creștere. După moartea dictatorului Generalul Franco în noiembrie 1975, succesorul său desemnat personal, Prințul Juan
Carlos și-a asumat titlurile de rege și de conducător al statului. El a jucat un rol important în ghidarea Spaniei spre un stat
democratic modern, mai ales în opoziția unei încercări de coup d'etat în 1981. Spania a aderat la OTAN în 1982 și a devenit
membră a Uniunii Europene în 1986. După moartea lui Franco, vechilor naționalități istorice – Țara Bascilor, Catalonia și
Galicia – li s-a dat o autonomie mare, care, s-a extins spre toate regiunile spaniole.

Vezi și: Regii Spaniei.

Peninsula Iberică trecuse deja printr-o lungă istorie de locuire umană la sfârșitul secolului al III-lea a.Chr., când romanii au
subjugat celții, ibericii și bascii care trăiau aici. Regiunea a rămas o regiune romană până ce vizigoții au invadat locul la
începutul secolului al V-lea. De-a lungul următoarelor trei secole, regiunea a devenit creștină, dar în anul 711 o invazie în
Marocul aflat la sud a pus bazele a ceea ce urma să fie o civilizație islamică înfloritoare, care a durat șase secole.
Epocă preromană
Articol principal: Iberia preromană.

Cercetările arheologice din Atapuerca au indicat că Peninsula Iberică fusese locuită de mai
bine de un milion de ani[13]. Popoarele moderne (așa-numiți cro-magnoni) au început să
vină în teritoriul Spaniei contemporane acum aproape 35.000 de ani. Cele mai cunoscute
artifacte ale acelor oameni preistorici sunt picturi renumite din grota Altamira din
Cantabria, care au fost create în jurul anulul 15.000 î.Hr.. În afară de aceasta, dovezi
arheologice din Los Millares (Almería) și din El Argar (Regiunea Murcia) sugerează că
acele culturi dezvoltate au locuit și în partea meridională a peninsulei în timpul neoliticului
și al epocii bronzului.
Grotă de carst din Atapuerca.
Principalele popoare istorice ale peninsulei au fost ibericii, care au locuit în partea
mediteraneană, și celții, care au locuit în partea atlantică. În interiorul Peninsulei Iberice,
unde ambele culturi erau în contact, o cultură combinată, cunoscută ca celtberici, a existat. Adițional, bascii au locuit în jurul
Pirineilor. Celelalte grupuri etnice au trăit pe lângă coastele Andaluziei.

Între 500 î.Hr. și 300 î.Hr grecii și fenicienii au fondat primele colonii pe coaste, punând bazele pentru multe orașe
contemporane. Cartaginezii au controlat o parte a Peninsulei Iberice în timpul Războaielor Punice. După ce romanii i-au învins,
a început o nouă epocă din istoria Spaniei, a cărei efect se resimte și astăzi[14].

Imperiul Roman și invaziuni germanice


Articol principal: Hispania.

În timpul celui de-al doilea război punic, Imperiul Bizantin

a câștigat colonii cartagineze de pe coasta mediteraneană (de la 210 î.Hr. la 205


î.Hr.), aducând sub stăpânire romană aproape întreagă Peninsula Iberică, stăpânire
care a durat mai mult de 500 de ani[15]. Populația indigenă celtă și iberică a fost
romanizată, iar conducătorii locali erau recunoscuți ca membri ai clasei aristocratice
romane[14]. Teatru roman din Mérida.

Romanii au ameliorat orașele existente, precum Lisabona (Olissis Bona) sau


Tarragona (Tarraco) și au înființat orașe noi precum Zaragoza (Caesaraugusta), Mérida (Augusta Emerita), Valencia
(Valentia), León (Legio Septima), Badajoz (Pax Augusta) sau Palencia (Παλλαντία / Pallantía). Datorită tutelei romane
economia peninsulei s-a dezvoltat. Hispania a servit ca grânar imperiului. Limanele sale au exportat aur, lână, ulei de măsline și
vin. Producția agricolă a crescut după introducerea sistemului de irigare. Creștinismul a fost introdus în Hispania în secolul I și a
devenit foarte popular în special în orașe în secolul II[14]. Majoritatea limbilor (o excepție fiind basca) vorbite în peninsulă,
religia și bazele legilor contemporane provin din această epocă.

Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse[15]. Vizigoți, șvebi,
vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au întrat în Spania în 415. După
convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul Vizigot a cucerit Regatul Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud,
ocupând de fapt întreagă peninsulă[14].

Iberia musulmană
Articol principal: Iberia musulmană.

În secolul VIII, aproape întreaga Peninsulă Iberică a fost cucerită (711-718) de către berberi (vezi și mauri) din Africa de Nord.
Aceste cuceriri făceau parte din expansiunea politic-teritorială a imperiului islamic al umaiazilor. Doar câteva zone din munții
Iberiei nordice și-au păstrat independența, ocupând teritorii acum incluse în cadrul comunităților autonome Aragon, Asturia și
Navarra.

Sub conducere musulmană, creștinii și evreii erau recunoscuți ca „popoarele cărților” și s-au bucurat de libertatea de a-și
practica religiile respective, dar fiind dhimmi, s-au confruntat cu un număr de discriminări și pedepse obligatorii din cauza
religiei lor.[16]. Numărul celor convertiți la islam a crescut în mod constant. În urma conversiunilor masive din secolele X și XI,
se crede că musulmanii au întrecut în număr creștinii pe teritoriile care au rămas sub conducere islamică[17].
Comunitatea musulmană din Peninsula Iberică a fost ea însăși diversă și caracterizată
de tensiuni sociale. Berberii din Africa de Nord, care au fost un component esențial al
armatelor invadatoare, au intrat în conflict cu conducerea arabă din Orientul Mijlociu.
Cu timpul, grupuri mari de mauri s-au instalat în valea râului Guadalquivir, pe coastele
valenciene și (spre sfârșitul acestei perioade) în regiunea muntoasă a Granadei[17].

Córdoba, capitala califatului a fost cel mai mare și cel mai bogat oraș al Europei
medievale. Comerțul în bazinul mediteranean și schimbul cultural au prosperat.
Musulmanii au importat o tradiție intelectuală bogată din Orientul Mijlociu și Africa de
Nord. Savanți evrei și musulmani au reînviat și extins predarea greacă clasică în O artă de olărie a fost bine
Europa Occidentală. Culturile romanizate și cele islamice ale Peninsulei Iberice au dezvoltată în Al-Andalus. Aici detaliu
acționat una asupra altuia în moduri foarte complexe, având ca rezultat conturarea din colecție din Alhambra, Córdoba.
culturii distinctive a regiunii[17]. În afara orașelor, unde a locuit majoritatea populației,
a fost păstrat sistemul de proprietate a pământului de pe vremea romanilor, deoarece
conducătorii musulmani nu au deposedat moșierii. Introducerea metodelor agricole și a cerealelor noi a rezultat în dezvoltarea și
expansiunea remarcabilă a agriculturii.

În secolul XI posesiunile musulmane s-au împărțit în regate taife rivale, ce a permis Regatelor Creștine să se extindă și
consolideze[17]. Venirea almoravizilor și a almohazilor a cauzat restaurarea stăpânirii islamice în Peninsula Iberică, introducând
o formă mai puțin tolerantă a islamului. Totuși, statul almohazilor nu a putut să reziste împotriva puterii militare în creștere a
creștinilor[14].

Căderea conducerii musulmane și unificare


Articole principale: Reconquista, Coroana Castiliei și Coroana Aragonului.

Termenul Reconquista (spaniolă Recucerire) este folosit pentru a descrie o perioadă


de multe secole a expansiunii Regatelor Creștine spre sud. Se presupune că
reconquista s-a început după bătălia de la Covadonga din 722, când forțele creștine
au învins musulmani, rezultând în formarea Regatului Asturiei. Forțele musulmane au
traversat Pirineii, dar fură învinse în bătălia de la Poitiers în Franța occidentală. Pe
urmă, s-au retras la poziții mai sigure în Iberia, având frontiere marcate de fluviile
Ebro și Duero. În 839 musulmani au fost expulzați din Galicia, o regiune unde s-a
aflat un centru religios și țelul multor pelerinaje, Santiago de Compostela. Imediat
după recucerirea Galiciei, forțele francice au fondat statele creștine sur din Pirinei.
Aceste țări au devenit așa numitele Regate Creștine, iar teritorii ocupate de către ele la
început erau Navarra, Aragon și Catalonia.[18]
Regatele Creștine: Castilia (și León),
Împărțire de Al-Andalus în regatele taife a ajutat Regatelor Creștine în extinderea Portugalia, Aragon și Navarra în 1360.
teritoriilor sale. Prada orașului Toledo în 1085 a rezultat în recucerirea completă a
jumătății nordice din Spania.

În 1175 o parte din regatul Castiliei se declară independentă de restul regatului și acesta se numește Regatul Portugaliei.

În 1479 regina Isabela a Castiliei și Ferdinand al II-lea de Aragon s-au căsătorit. Regatele celor doi, Castilla și Aragon, s-au unit
în Reino de Castilla y Aragón (Regatul Castiliei și Aragonului).

În 1492 regii catolici Isabela și Ferdinand au emis Decretul de la Alhambra, care prevedea creștinarea evreilor sau expulzarea
lor. În urma decretului au părăsit Castilia circa 80.000-100.000 de persoane, iar Aragonul circa 10.000-12.000 de evrei sefarzi,
la o populație totală de 850.000 de locuitori. Efectul economic și cultural al decretului a fost devastator. În anul 1502 și
musulmanii din regat („moriscos”), care inițial au beneficiat de libertate religioasă, au fost puși în fața alternativei de a se
creștina sau de a părăsi țara. Numele regatului a fost schimbat în Reino Ibérico de España (Regatul Iberic al Spaniei).

Imperiul Spaniol
Articol principal: Imperiul Spaniol.

Războaiele napoleoniene
Articol principal: Spania în timpul războaielor napoleoniene.
Războiul contra Statelor Unite și industrializare
Articol principal: Spania în secolul XIX.

Secolul XX
Articol principal: Spania în secolul XX.

Spania contemporană

Geografie
Articol principal: Geografia Spaniei.
Vezi și: Teide și Parcul Național Coto Doñana.

Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte și de lanțuri muntoase ca și Pirineii și Sierra Nevada. Din acești
munți izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana și Guadalquivir. De-a lungul coastelor se
găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se învecinează la est cu Marea
Mediterană (conținând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe coasta Africană, Insulele Canare.

Relief

Relieful Spaniei este unul muntos, având a doua altitudine medie în Europa (660 m), după Elveția.

Climă

Clima Spaniei este în principal temperată și mediteraneană; există veri calde în interior, mai degrabă cu condiții moderate și
înnorate pe coastă. Iernile sunt înnorate și reci în interior, regiunile de pe coastă fiind relativ temperate. Caracterul mediteranean
predomină la aproape întreaga suprafață a țarii. Coastele de sud și cele mediteraneene și valea râului Guadalquivir au o climă
denumită „mediteraneană a coastelor”: temperaturile sunt blânde, iar precipitațiile sunt abundente pe durata întregului an, în
afara verii.

Mediul înconjurător

În Spania, emisiile de CO2 au crescut, din anul 1996 indicele a crescut, Spania nereușind să respecte Protocolul de la Kyoto în
legătură cu emisiile de gaze cu efect de seră. Rapoartele despre mediul înconjurător au apărut datorită recomandărilor
Organizației Națiunilor Unite.

Spania este afectată de un fenomen de accentuare a secetei, între anii 1880-2000, mai mult de jumătate din acești ani fiind foarte
secetoși. În anii '80, șapte ani au fost desemnați ca fiind secetoși sau foarte secetoși, iar în anii '90, cinci ani au primit același
calificativ.

Frontiere
Articol principal: frontierele Spaniei.

Spania are un total de 2.032 km de frontiere terestre cu alte țări, aceasta fiind Frontiere
consecința amplasării sale geografice în sud-vest al continentului european. Spania
împărtășește cea mai lungă frontieră cu Portugalia, numită La Raya (portugheză A
Raia) — ea are o lungime de 1.292 km. Cea mai scurtă frontieră este cu Gibraltar,
având doar 1,2 km. Totalul frontierelor maritime este mai mare. Se estimează că
Spania are aproape 7.880 km de coaste. Acesta se datorează mulțimii de insule,
precum Baleare (1.428 km de coaste) sau Canare (1.583 km de coaste).

Demografie
Stat Lungime (km) Procentaj
Articol principal: Demografia Spaniei.
Andorra 63,7 3,13
Se poate spune că Spania este compusă din multe nații dar a adoptat cultura Franța 656,3 32,3
castiliană ca să fie cea spaniolă, deși există o creștere a recunoașterii a altor Gibraltar 1,2 0,06
naționalități înăuntrul țării, ca și a celei baște. Maroc 19 0,94
Portugalia1 1.292 63,58
Numărul imigranților în Spania a explodat în ultimii zece ani, ajungând de la Total 2.013 100%
500.000 în 1996 la circa 4,5 milioane în 2008, la o populație de 45 de milioane. În Note:
această perioadă, țara a cunoscut o creștere economică puternică[19].
1 = Cunoscută și sub numele La Raya/A
În 2007 Spania a avut oficial 45,2 de milioane de locuitori.[20]. Densitatea populației Raia.
în Spania este de 89,6 loc./km², fiind mai scăzută decât în alte țări ale Europei
Occidentale, iar distribuția ei este foarte disproporționată. Majoritatea populației
locuiește pe lângă coastă, Comunitatea Madrilenă fiind unica excepție.

Populația Spaniei s-a dublat în timpul secolului XX datorită exploziei demografice din anii '60 și '70. Schema creșterii a fost
extrem de neregulată, din cauza migrațiilor interne între sate și orașele principale. Se presupune că 11 din 50 de provincii ale
Spaniei au suferit o scădere în populație peste secol. Apoi, populația s-a stabilizat, a început o nouă explozie, bazată inițial pe
întoarcerea spaniolilor care au emigrat din Spania în anii '70, și a fost sporită de către numărul mare al imigranților din America
Latină (38,75%), Europa Orientală (16,33%), Africa de Nord (14,99%) și Africa Subsahariană (4,08%)[21].

Educație
Articol principal: educația în Spania.

Minorități naționale
Articol principal: minorități naționale în Spania.

Grupuri etnice
Articol principal: grupuri etnice în Spania.

Limbă
Articol principal: Limbile Spaniei.

O limbă oficială și cea mai vorbită pe teritoriul Spaniei este spaniola, numită și
castiliană[22]. Estimări confirmă că o vorbesc ca prima și a doua limbă între 450[23] și
500[24] milioane de oameni din întreagă lume. De asemenea se vorbește și în alte limbi,
care pot să fie cooficiale la nivelul comunităților autonome.

Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite
regiuni:

spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie.


catalana (català sau valencià) în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare
(Illes Balears), și părți ale comunității autonome Valencia (València, unde limba este denumită valenciană).
basca (euskara) în Țara bascilor (Euskadi), și părți din Navarra.
galiciana (galego) în Galicia (Galiza).

Catalana, galiciana și spaniola, foarte rar numită și "castiliană", sunt descendente ale limbii latine și au propriile lor dialecte;
există de asemenea și alte limbi romanice, fără statut oficial dar recunoscute ca limbi istorice, cum ar fi: asturiana în Asturias și
câteva zone din provinciile León, Zamora si Salamanca, și aragoneza în nordul și estul provinciei Aragón. Limba araneza (o
variantă gascono-occitană), vorbită de câteva mii de persoane, are statut oficial în Val d'Aran (nord-vestul Cataloniei). Spaniola
vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol vorbit în sudul Spaniei (dialectul andaluz).

Sănătate

În Spania există 298 de spitale de stat și peste 450 de spitale particulare[25].


Religie
Articol principal: Religia în Spania.

Catolicismul este religia predominantă în Spania. Un procent de 94% din populație este de religie catolică, conform unui studiu
al Centrului de Investigații Sociale realizat în anul 2005. După catolici, alte religii minoritare reprezintă doar 6% din populație.

După numărul de membri, a doua religie este cea musulmană. Datele arată că 800.000 de persoane sunt de religie islamică.
Urmează Martorii lui Iehova, cu 103.784 de credincioși. Există de asemenea și o comunitate protestantă care are aproximativ
50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în Spania și aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depășește
15.000 de membri.

Aglomerări urbane

Politică
Articol principal: Politica Spaniei.

Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie


ereditară și cu un parlament bicameral, Cortes Generales
sau Adunarea Națională. Puterea executivă consistă din
Consiliul de Miniștri prezidat de Președintele Guvernului
(asemănător unui prim ministru), propus de monarh și ales
de către Adunarea Națională după alegerile legislative.

Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților


(Congreso de los Diputados) cu 350 de membri, aleși prin
vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporțională,
destinați să servească timp de patru ani, și un Senat sau
Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din aleși
direcți pe baza votului popular și ceilalți 51 trimiși de
legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani.
Șeful de stat, Felipe al VI-lea; și șeful guvernului, Pedro Sánchez
În 2003, Spania discută cu Regatul Unit despre Gibraltar, o
mică peninsulă care și-a schimbat posesorul în timpul
Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuțiile se referă la împărțirea suveranității asupra peninsulei, subiect al unui
referendum constituțional al gibraltarienilor, care și-au exprimat opoziția față de orice act de supunere față de Spania.

Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcționând ca o federație de Comunități Autonome,
fiecare cu puteri și legi diferite. Există unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de
partide naționaliste) încearcă un tip mai federal de relații cu Spania, în timp ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii
văd ca și o autonomie excesivă a unor comunități autonome (ex. Țara Bascilor și Catalonia).

Terorismul este o problemă în Spania de astăzi, de când ETA (Libertatea și Pământul Basc) încearcă să câștige independența
bască prin mijloace violente, incluzând utilizarea bombelor și a crimelor. Deși guvernul autonom basc nu asistă o astfel de
violență, diferitele aproprieri de problemă sunt o sursă de tensiune între guvernele central și basc.

Politică externă

După întoarcerea democrației care a urmat morții lui Francisco Franco în 1975, prioritățile politicii externe ale Spaniei erau de a
înlătura bariera izolării diplomatice, de a extinde relațiile cu alte țării, de a intra în Comunitatea Europeană și de a defini relațiile
din domeniul securității cu restul statelor occidentale.

Fiind membru OTAN, Spania s-a stabilit ca participant major în activități internaționale multilaterale de securitate. Participarea
ca membru al Uniunii Europene reprezintă o parte importantă a politicii sale externe. Chiar în multe chestiuni controversate în
Europa Occidentală Spania preferă să coordoneze eforturile sale cu partenerii săi europeni prim mecanismele de cooperare
politică a Uniunii.

Normalizând relațiile diplomatice cu Coreea de Nord în 2001, Spania a completat procesul de universalizare a politicii sale
externe.
Spania a menținut identificația sa specială cu America Latină. Politica ei
subliniază un concept de comunitate iberoamericană, eminamente
renașterea idei istorice de hispanitate, care a căutat să facă legătură între
Peninsula Iberică și America de Sud prin limbă, comerț, istorie și cultură.
Spania fu un exemplu efectiv de tranziție de la dictatură la democrație,
cum este arătat în călătorii politice ale regelui și miniștrilor la America.

Gibraltar, un teritoriu de 6 km², este un subiect de dispută teritorială între


Spania și Regatul Unit. Acest teritoriu de peste mare al coroanei britanice
se află în cea mai meridională parte a Peninsulei Iberice și a fost cucerit în
timpul Războiului de Succesiune Spaniolă în 1704 împreună cu Minorca, Plazas de soberanía — un subiect de dispută
una dintre Insulele Baleare. Deși spaniolii s-au reinstalat la Maiorca după teritorială între Spania și Maroc.
Tratatul de la Amiens din 1802, Gibraltarul a rămas posesiune engleză.
Situație legală a fost regularizată de Tratatul de la Utrecht, conform căruia
Spania cedă teritoriul[26]. Spania a chemat pentru a întoarce conducerea sa sub Gibraltar, dar majoritatea oamenilor din
Gibraltar opune acestuia. Fiecare propunere spaniolă, împreună cu condominiu, fu refuzată[27]. Rezoluțiile ONU constrâng
Spania și Regatul Unit să găsească o soluție a problemei legate de statutul Gibraltarului[28].

Orașul Olivenza/Olivença este un subiect de dispută între Spania și Portugalia. Acest conflict este rezultatul interpretării diferite
ale tratatelor de pace de la Badajos și de la Viena. De fapt, opinie publică spaniolă nu este conștientă de cererea portugheză.

Marocul pretinde plazas de soberanía și orașele autonome Ceuta și Melilla. De asemenea, apartenența insuliței Perejil, un
teritoriu pustiu, a cauzat un conflict militar între ambele țări în 2002.

Organizare administrativ-teritorială
Articole principale: Comunități autonome în Spania și Provinciile Spaniei.

Spania este o națiune organizată teritorial în șaptesprezece comunități autonome și două orașe autonome. Comunitățile mai sunt
împărțite la rândul lor în 50 de provincii, iar Asturia, Cantabria, Comunitatea Madrilenă, Insulele Baleare, Insulele Canare, La
Rioja, Navarra și Regiunea Murcia au doar o provincie. Istoric, câteva provincii sunt împărțite în comarci.

Tabelul mai jos prezintă comunitățile autonome și informațiile de bază despre ele.

Comunității autonome
Suprafață Densitate
Comunitate Populație Capitală (loc.)
(km²) (*)
Regatul Spaniei 45.200.737 504.645 89,56 Madrid
Andaluzia 8.059.431 87.268 92,12 Sevilla (699.145)
Aragon 1.296.655 47.719 26,77 Zaragoza (654.390)
Asturia 1.074.862 10.604 101,37 Oviedo (214.883)
Cantabria 572.503 5.221 109,65 Santander (181.802)
Castilia-La Mancha 1.977.304 79.463 24,86 Toledo (78.618)
Castilia-León 2.528.417 94.223 94.223 Valladolid (316.564)
Catalonia 7.210.508 32.114 223,9 Barcelona (1.595.110)
Comunitatea
6.081.689 8.022 758,14 Madrid (3.132.463)
Madrilenă
Comunitatea
4.885.029 23.255 210,1 Valencia (797.654)
Valenciană
Extremadura 1.089.990 41.634 26,03 Mérida (54.894)
Galicia Santiago de Compostela
2.772.533 29.574 93,78
(93.712)
Insulele Baleare Palma de Mallorca
1.030.650 4.992 195,55
(407.125)
Insulele Canare Las Palmas (377.203)
2.025.951 7.447 272,0
Santa Cruz (220.902)
Regiunea Murcia Murcia (439.712)
1.466.818 11.313 130,12
Cartagena (218.528)
Navarra 605.876 10.391 60,22 Pamplona (194.894)
La Rioja 308.968 5.045 61,24 Logroño (145.866)
Țara Bascilor 2.133.684 7.234 295 Vitoria-Gasteiz (229.484)
Orașul Autonom Ceuta 77.603 19 4.101 —
Orașul Autonom
69.440 12 4.990 —
Melilla
(*)Datele statistice după INE din 2007.

Există și cinci locuri de suveranitate (plazas de soberanía) pe și lângă coasta africană: orașele Ceuta și Melilla sunt administrate
ca și orașe autonome, o stare intermediară între orașe și comunități; insulele din arhipelagul Islas Chafarinas, Peñón de
Alhucemas, și Peñón de Vélez de la Gomera se află sub directa administrație spaniolă.

Armată

Economie
Articol principal: Economia Spaniei.
Vezi și: Listă de companii spaniole.

Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o bază per capita reprezintă 80% din cel al economiilor vest-
europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câștiga aderarea la primul grup de țări ce au lansat
moneda unică europeană pe 1 ianuarie, 1999. Administrația lui Jose Maria Aznar a continuat să susțină liberalizarea,
privatizarea, și dereglementarea economiei și a introdus unele reforme pentru taxe în final. Șomajul a scăzut vizibil sub
administrația lui Aznar, dar rămâne una din cele mai mari rate din Uniunea Europeană, la 13%. Guvernul încearcă să facă
progrese viitoare în schimbarea legilor de munca și reformare schemelor de pensie, care sunt cheia susținerii atât a avansării
economiei interne a Spaniei, cât și a competitivității externe într-un mediu cu o monedă unică.

Spania este cea de-a doua destinație turistică din lume și are 105 de aeroporturi[25]. Ocupă locul 3 în Europa și locul 7 în lume
în ceea ce privește industria constructoare de mașini[25].

Peste 82% dintre vehiculele produse în Spania sunt exportate în peste 90 de țări[25].

În al patrulea trimestru din 2008, economia Spaniei s-a comprimat cu 1% și a intrat în cea mai adâncă recesiune din 1993[29].

Pe întreg anul 2008, economia s-a comprimat cu 0,7% față de anul 2007[29].

În 2011 Spania se confruntă cu mari probleme datorate crizei economice.[30]

Agricultură Cele mai populate orașe

Industrie

Servicii

Transport
Articol principal: Transportul în Spania. Vedere panoramică a orașului
Barcelona

Pop.
Turism Oraș
(2007)
Madrid (M) 3.132.463
Cultură Barcelona (CT) 1.595.110
Valencia (VC) 797.654
Articol principal: Cultura Spaniei. Sevilla (AN) 699.145
Zaragoza (AR) 654.390
Spanioli celebri
Málaga (AN) 561.250
Literatura spaniolă
Murcia (MU) 422.861
Bucătăria spaniolă Palma de Mallorca (IB) 407.125
Fotbalul spaniol Las Palmas de Gran Canaria 377.203
(CN)
Coride
Bilbao (PV) 353.168
Sursă: INE

Arhitectură și arte plastice

Patrimoniu

Între 1984-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 41 obiective culturale sau naturale din Spania.

Cinematografie și televiziune

Muzică

Sport

Fotbaliști renumiți
Raul
Fernando Torres
David Villa
Iker Casillas
Carles Puyol
Sergio Ramos
Xavi
Andres Iniesta
Jesus Navas
Xabi Alonso
Gerard Piqué
Diego Costa

Jucători de tenis renumiți


Rafael Nadal
David Ferrer
Garbiñe Muguruza
Arantxa Sánchez Vicario

Diverse subiecte
Comunicații în Spania
Armata Spaniei
Relațiile externe ale Spaniei
Turism în Spania
Lista de municipii din Spania

Vezi și
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Note
1. ^ a b c d „World Economic Outlook Database, 10. ^ Whitehouse, Mark (6 noiembrie 2010). „Number of
October 2020” (https://www.imf.org/en/Publications/ the Week: $10.2 Trillion in Global Borrowing” (http
WEO/weo-database/2020/October/weo-report?c=51 s://blogs.wsj.com/economics/2010/11/06/number-of-
2,914,612,614,311,213,911,314,193,122,912,313,4 the-week-102-trillion-in-global-borrowing/). The Wall
19,513,316,913,124,339,638,514,218,963,616,223, Street Journal.
516,918,748,618,624,522,622,156,626,628,228,92 11. ^
4,233,632,636,634,238,662,960,423,935,128,611,3 http://hdr.undp.org/sites/default/files/2016_human_de
21,243,248,469,253,642,643,939,734,644,819,172, 12. ^
132,646,648,915,134,652,174,328,258,656,654,33 https://www.transparency.org/news/feature/corruption
6,263,268,532,944,176,534,536,429,433,178,436,1
36,343,158,439,916,664,826,542,967,443,917,544, 13. ^ „BBC News: „First west Europe tooth" found” (htt
941,446,666,668,672,946,137,546,674,676,548,55 p://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/6256356.stm)
6,678,181,867,682,684,273,868,921,948,943,686,6 Accesat în 2 martie 2008.
88,518,728,836,558,138,196,278,692,694,962,142, 14. ^ a b c d e Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann
449,564,565,283,853,288,293,566,964,182,359,45 Browning (1998). A Country Study: Spain - Hispania
3,968,922,714,862,135,716,456,722,942,718,724,5 (în engleză). Library of Congress Country Series.
76,936,961,813,726,199,733,184,524,361,362,364, 15. ^ a b Payne, Stanley G. (1973). A History of Spain
732,366,144,146,463,528,923,738,578,537,742,86 and Portugal; Ch. 1 Ancient Hispania (în engleză).
6,369,744,186,925,869,746,926,466,112,111,298,9 The Library of Iberian Resources.
27,846,299,582,487,474,754,698,&s=PPPPC,&sy=
16. ^ „The Treatment of Jews in Arab/Islamic Countries”
2020&ey=2020&ssm=0&scsm=1&scc=0&ssd=1&ss
(http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/anti-semit
c=0&sic=0&sort=country&ds=.&br=1=). IMF.org.
International Monetary Fund. Accesat în 11 februarie ism/Jews_in_Arab_lands_(gen).html). Accesat în 8
2021. martie 2008.
a b c d Payne, Stanley G. (1973). A History of
2. ^ „Human Development Report 2011” (http://hdr.und 17. ^
p.org/en/media/HDR_2011_EN_Table1.pdf) (PDF). Spain and Portugal; Ch. 2 Al-Andalus (în engleză).
United Nations. 2011. Accesat în 5 noiembrie 2011. The Library of Iberian Resources.
3. ^ 18. ^ Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning
http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2009_EN_Complete.pdf (1998). A Country Study: Spain - Castile and Aragon
Human Development Report 2009[ (p. 171, 204) (în engleză). Library of Congress Country Series.
4. ^ „CIA World Factbook” (https://www.cia.gov/library/ 19. ^ Spania plătește imigranții să părăsească țara timp
publications/the-world-factbook/fields/2172.html). de trei ani (http://www.gandul.info/europa/spania-pla
Accesat în 13 august 2008. teste-imigrantii-sa-paraseasca-tara-timp-de-trei-ani.
html?3930;2715341), accesat la 20 iunie 2008
5. ^
http://juanbautistamr.blogspot.com.es/2012/02/como- 20. ^ „Rezultatele recensământului INE” (http://www.ine.
descubri-cual-es-el-punto-mas-bajo.html (http://juan es/prensa/np457.pdf) (PDF). Accesat în 2 martie
bautistamr.blogspot.com.es/2012/02/como-descubri- 2007.
cual-es-el-punto-mas-bajo.html) Lipsește sau este 21. ^ „Datele INE” (http://www.ine.es/inebase/cgi/axi?A
vid: |title= (ajutor) XIS_PATH=/inebase/temas/t20/e245/p04/a2005/l0/
6. ^ LA MEDIDA DEL TEIDE: &FILE_AXIS=00000010.px&CGI_DEFAULT=/ineba
HISTORIA:DESCRIPCIONES, ERUPCIONES Y se/temas/cgi.opt&COMANDO=SELECCION&CGI_
CARTOGRAFÍA (https://books.google.es/books?id= URL=/inebase/cgi/). Accesat în 6 martie 2008.
8yloDQAAQBAJ&printsec=frontcover&dq=Teide++p 22. ^ „O explicație a cuvântului castellano (castilian) în
ico+m%C3%A1s+alto+Canarias&hl=es&sa=X&ved Dicționarul Limbii Spaniole RAE” (http://buscon.rae.
=0ahUKEwjD07-lseDmAhUHCxoKHUWfC-sQ6AEI es/draeI/SrvltConsulta?TIPO_BUS=3&LEMA=castel
KTAA#v=onepage&q=Teide%20%20pico%20m%C lano). Accesat în 6 martie 2008.
3%A1s%20alto%20Canarias&f=false) (în spaniolă), 23. ^ „I Acta Internacional de la Lengua Castellana” (htt
accesat în 31 decembrie 2019 p://www.fundacionblu.org/noticias.htm). Accesat în
7. ^ „Iberia vs Hispania: Origen etimológico” (http://ww 15 februarie 2008.
w.historiaclasica.com/2007/09/iberia-vs-hispania-ori 24. ^ „Universidad de México” (http://209.85.135.104/se
gen-etimolgico.html). arch?q=cache:v5IUdEETu40J:www.lllf.uam.es/~fma
8. ^ Esparza, José Javier (2007). La gesta española : rcos/coloquio/Ponencias/MMelgar.doc+%22En+el+
historia de España en 48 estampas, para quienes mundo+lo+hablan+aproximadamente+400+millone
han olvidado cuál era su nación (ed. 1a.). s+de+personas%22+%22Adicionalmente+100+mill
Barcelona: Áltera. ISBN 9788496840140. ones+de+personas+hablan+espa%C3%B1ol+como
9. ^ „La Constitución española de 1978. Título +segunda+lengua%22&hl=es&ct=clnk&cd=1&gl=e
preliminar” (http://www.congreso.es/consti/constituci s). Accesat în 15 februarie 2008.
on/indice/titulos/articulos.jsp?ini=1&fin=9&tipo=2) 25. ^ a b c d Economia romaneasca, in fata desantului
(în spaniolă). Página oficial del Congreso de los spaniol (http://www.zf.ro/companii/economia-romane
Diputados. Accesat în 30 septembrie 2017. asca-in-fata-desantului-spaniol-3065590/), 10 oct
2007, zf.ro, accesat la 20 august 2010
26. ^ „Tratado Utrech: artículo X” (http://www.mgar.net/d 29. ^ a b Cele mai importante 8 stiri de business despre
ocs/utrech.htm). Accesat în 5 martie 2008. Spania, castigatoarea CM de Fotbal (http://www.wall
27. ^ „GibNet: Gibraltar rejects Spain” (http://www.gibne -street.ro/top/International/89243/Cele-mai-important
t.com/texts/ref2.htm). Accesat în 5 martie 2008. e-8-stiri-de-business-despre-Spania-castigatoarea-
28. ^ „GibNet: UN Consensus Resolution” (http://www.gi CM-de-Fotbal/6/Sfarsitul-lui-2008-i-a-adus-Spaniei-
bnet.com/texts/un_cres2.htm). Accesat în 5 martie. cea-mai-adanca-recesiune-din-1993.html), 13 iulie
Parametru necunoscut |accessyear= ignorat 2010, wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați 30. ^ ro Wall-Street.ro "Spania, urmatoarea falita din
datele pentru: |access-date= (ajutor) zona euro! 10 grafice care arata tragedia economiei
iberice" (http://www.wall-street.ro/slideshow/Internati
onal/130262/spania-criza-zonei-euro-faliment.html)

Legături externe
La Moncloa.es - Situl oficial guvernamental (http://www.la-moncloa.es/webIngles/asp/inicio.asp)
Despre Spania (http://web.archive.org/web/20110629021013/http://gambiaeesti.webs.com/espanol.htm)
Ziua Națională a Spaniei (http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-nationala-spaniei-12-10-2010), 12 octombrie
2010, Amos News
- Travel to Spain (http://www.searchtravel.biz/countrylist/spain.php)
Congreso de los Diputados - Situl oficial al Congresului Deputațiilor (http://www.congreso.es/ingles/area.htm)
El Senado Situl oficial al Senatului (http://www.senado.es/home_i.html)
Casa Real - Situl oficial al Casei Regale Spaniole (http://www.casareal.es)
INEBase Institutul Național de Statistică (spaniolă) (http://www.ine.es/inebase/cgi/um?L=0)
Federația Asociațiilor Românești din Spania (http://www.fedrom.org)

Topuri intenaționale

Indexul mondial de libertate a presei (http://www.rsf.fr/article.php3?id_article=4116) Locul 29 din 139 de țări

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Spania&oldid=14193188

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 15 mai 2021, ora 13:06.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.