Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Drept
Catedra Drept Procesual Penal şi Criminalistică

REFERAT
Tema : „Tactica experimentului în procedura de urmărire penală”

A elaborat : Groian Maria ,

Studenta grupei 401
A verificat : Chirilă Mihail,
Doctor în drept, lector universitar

CHIŞINĂU
2013
 CUPRINS

1.Introducere

2.Noţiuni şi dispoziţii generale cu privire la tactica experimentului în

procedura de urmărire penală

3.Participanţii la experimentul de urmărire penală

4. Etapele şi procedeele tactice de efectuare a experimentului în

procedura de urmărire penală

5.Fixarea procesului şi rezultatelor experimentului în procedura de

urmărire penală.

6.Concluziile

7.Bibliografie
 ,, Cu cât experimentul este mai departe de temă,
cu atât este mai aproape de premiul Nobel.”
- F.J.Cune

Introducere

În prezent din ce în ce mai mult creşte numărul infracţiunilor şi scade nivelul de

descoperire a lor.
Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea organului de
urmărire penală în vederea aplicării tuturor metodelor, mijloacelor şi procedeelor pentru
descoperirea probelor ce ţin de o anumită faptă infracţională.
Un mijloc important de administrare a probelor în procesul penal, de verificare şi
precizare a împrejurărilor de fapt şi a modului în care s-a activat la faţa locului, mijloc prevăzut
în mod direct în legislaţia procesual-penală în vigoare, îl constituie experimentul.
Problema ce necesită a fi reglementată cu privire la tactica experimentului în procedura
de urmărire penală este de a cunoaşte ce importanţă are experimentul în stabilirea cauzei penale,
cine are competenţa de a defăşura experimentul, care sunt participanţii la acest act procedural,
care sunt etapele si procedeele tactice de efectuare a experimentului în procedura de urmărire
penala, şi nu în ultimul rînd care sunt mijloacele de fixarea a rezultatelor acestuia.
Importanţa cercetării şi examinării experimentului în cadrul procedurii penale constă în
aceea că faptele şi împrejurările care vor fi stabilite în mod categoric şi apreciate ca fiind veridice
vor putea fi folosite ca probe ceea ce va conduce la descoperirea faptei infracţionale mult mai
rapid.
Prin urmare efectuarea experimentului ne acordă posibilitatea să verificăm probele
acumulate pe parcursul cercetării faptei, declaraţiile bănuitului sau învinuitului cu privire la
săvîrşirea infracţiunii, a unor acţiuni; declaraţiile martorilor prin reproducerea condiţiilor în care
aceştia au perceput fapte ce interesează cauza, versiunile şi obţinerea de noi date probante,
necunoscute pînă atunci organului de urmărire penală ceea ce va contribui la justa soluţionare a
cauzei penale.
În prezenta lucrare voi încerca să dau cîteva noţiuni principale pentru o mai bună
înţelegere a materialului ce urmează a fi redactat, de asemenea voi încerca să descriu scopul şi
importanţa experimentului în cadrul procedurii penale, restricţiile de a desfăţura experimentul,
care sunt organele ce au competenţa să le reglementeze şi care sunt atribuţiile acestora, care sunt
participanţii şi în ce cazuri aceştia sunt atraşi la desfăşurarea experimentului, precum şi voi
încerca să fac o etapizare a experimentului pentru a înţelege mai bine acţiunile ce urmează a fi
întreprinse succesiv, şi nu în ultimul rînd ce fel de mijloace sunt utilizate la fixarea rezultatelor
obţinute în urma desfăţurării experimentului.
 Noţiuni şi dispoziţii generale cu privire la tactica experimentului în
procedura de urmărire penală
În scopul verificării şi precizării datelor ce au importanţă pentru cauza penală , legiuitorul
RM în Codul de procedură penală prevede anumite mijloace de probă şi procedee probatorii,
unul din mijloacele de probă este prevăzut la art.123 CPP şi anume ,,Experimentul”
Pentru o înţelegere mai bună a acestui mijloc de probă este necesar să analizăm definiţia
acestuia din mai multe puncte de vedere:
În opinia dlui Simion Doraş experimentul poate fi definit ca – o activitate de procedură
penală, care constă în reproducerea în condiţii artificiale a acţiunilor, faptelor şi fenomenelor
ce au însoţit activitatea infracţională, în vederea stabilirii posibilităţii producerii acestora sau
perceperii anumitor fapte şi împrejurări în situaţii determinate de spaţiu şi timp, precum şi
obţinerii, pe această cale, a datelor necesare determinării veritabilităţii materialului probant
existent în cauză, elaborării şi verificării versiunilor de urmărire penală.1
În opinia unor autori români – experimentul judiciar reprezintă în anumite genuri de
infracţiuni, procedeul prin care se realizează reconstituirea , modalitatea prin care se reproduc
acţiunile întreprinse de făptuitor.2
Conform codului de procedură penală al Federaţiei Ruse – Следственный эксперимент
—  это следственное действие, состоящее в проведении опытов и испытаний в
специально созданных условиях, максимально приближенных к расследуемому событию, с
целью установления фактических данных, имеющих значение для дела (experimentul este o
acţiune de investigaţie, care constă în efectuarea de experimente şi teste în condiţii special create,
cît mai aproape de fapta infracţională cercetată, cu scopul stabilirii datelor ce au importanţă
pentru cauza penală). 3
Analizînd cele relatate mai sus , putem evidenţia faptul că , experimentul, reprezintă un
act de procedură , al cărui conţinut este consfinţit în mod expres prin lege , atît a RM cît şi a
Federaţiei Ruse, însă nu este prevăzut de legislaţia României.
De asemenea din cele relatate mai sus rezultă că – experimentul are ca scop reproducerea
anumitor acţiuni, fapte sau împrejurări în care acestea au avut loc, în condiţii artificiale, în
vederea stabilirii datelor ce au importanţă pentru cauza penală.
Prin urmare dat fiind faptul că împrejurările de fapt ce se verifică pe cale experimentală
sunt întodeauna provocate artificial, legea nu admite efectuarea acestei activităţi dacă:
 Actele experimentale pot pune în primejdie viaţa şi sănătatea persoanelor participante, a
altor persoane din spaţiul respectiv;
 Prin activitatea experimentală se pot provoca distrugeri sau cauza pierderi materiale
considerabile;
 Experienţa lezează cinstea şi demnitatea persoanelor implicate;
Dacă e să analizăm în linii generale scopul şi importanţa experimentului în procedura de
urmărire penală, scopul constă în stabilirea faptului daca a fost posibil sau nu, să se întîmple o
atare acţiune, eveniment sau fenomen într-o anumită situaţie si în anumite condiţii4, precum şi în
verificarea şi precizarea datelor ce au importanţă pentru cauza penală, care sunt dintre cele mai
diverse. Drept exemplu de date putem menţiona următoarele categorii:
a) Datele ce ţin de locul, timpul, modul în care s-a activat, precum şi alte împrejurări ce
constituie latura obiectivă a infracţiunii (este necesar să specificăm ca aici se are învedere daca
persoana într-adevăr a reuşit să exercite careva acţiuni într-o anumită perioadă(unitate) de timp, a
pătruns spre exemplu în încăpere prin locul şi modul indicat).

1
Simion Doraş- Criminalistică,Ch.2011, pg.454
2
Tactică Criminalistică – Gabriel Ion Olteanu/Marin Ruiu, pg.269;
3
Уголовно-процессуальный кодекс Российской Федерации ст.183
4
Ляхов Ю.А., Луценко О.А., Чупилкин Ю.Б. Следственный эксперимент
 b) Date ce se referă la aptitudinile sau la deprinderile persoanelor participante la proces
(drept exemplu sunt aptitudinile sau capacităţile martorului, victimei, altor persoane implicate în
proces de a vedea şi a auzi fapte şi acţiuni legate de cauză în condiţii similae celor în care s-a
desfăşurat activitatea făptuitorului). 5
Importanţa experimentului în activitatea de urmărire penală reiese din însă-şi rolul
acestuia care este unul de verificare.
Prin urmare efectuarea experimentului ne acordă posibilitatea să verificăm probele
acumulate pe parcursul cercetării faptei, declaraţiile bănuitului sau învinuitului cu privire la
săvîrşirea infracţiunii, a unor acţiuni; declaraţiile martorilor prin reproducerea condiţiilor în care
aceştia au perceput fapte ce interesează cauza, versiunile şi obţinerea de noi date probante,
necunoscute pînă atunci organului de urmărire penală.6
Din cele menţionate anterior putem deduce o clasificare a tipurilor de experiment, prin
urmare conform doctrinei RM cunoaştem umătoarele categorii de experimente în procedura de
urmărire penală:
1) Experimentul întreprins în vederea stabilirii posibilităţii realizării anumitor acţiuni
(modul, locul, timpul, etc.)
2) Experimentul efectuat în scopul determinării posibilităţii perceperii anumitor acţiuni,
fapte sau împrejurări de fapt (verificarea declaraţiilor martorilor).
3) Experimentul în vederea verificării, dacă banuitul sau învinuitul posedă anumite
deprinderi (drept exemplu cercetarea infracţiunilor de fals de bancnote).
O altă clasificare a tipurilor de experiment este conform doctrinei Federaţiei Ruse care
constă în:
1) Experimentul în vederea stabilirii posibilităţilor de a percepe anumite fapte, fenomene,
acţiuni (posibilitatea de a auzi, vedea). (следственный эксперимент по установлению
возможности восприятия какого-либо факта, события, явления (возможность видеть, слышать и
т.д.);)
2) Experimentul în vederea stabilirii posibilităţilor de a exercita o anumita acţiune (daca
se poate de săvîrşit această acţiune într-o situaţie concretă). (следственный эксперимент по
установлению возможности совершения какого-либо действия (возможно ли совершить это
действие вообще либо в конкретной ситуации);)
3) Experimentul în vederea stabilirii posibilităţii de a exista un atare fenomen (putea in
anumite circumstanţe să se întîmple o explozie, să cadă obiectul anume în aşa mod).
(следственный эксперимент по установлению возможности существования какого-либо явления
(могло ли при определенных условиях произойти самовозгорание; мог ли падавший предмет упасть
именно данным образом и т.д.);)
4) Experimentul în vederea stabilirii mecanismului desfăşurării faptelor integral sau pe
părţi detaliate (cum faptuitorul a pătruns prin geam, cum singur pe el s.a legat, imitînd că
a fost legat de către altcineva cu scopul de a săvîrşi un furt). (следственный эксперимент по
установлению механизма события в целом или отдельных его деталей (как преступник влезал через
окно; как он связывал себя, имитируя связывание, совершенное якобы другим лицом с целью
ограбления);)
5) Experimentul în vederea stabilirii procesului de formare a urmelor (în ce mod a apărut
careva urme). (следственный эксперимент по установлению процесса образования следов (каким
образом возник тот или иной след).)7

Importanţa clasificării experimentului constă descrierea detaliata a acţiunilor ce urmează

a fi întreprinse în vederea stabiliri şi descoperirii faptei infracţionale şi a făptuitorului, modul,
locul şi timpul în care s-a desfăşurat infracţiunea respectivă.

5
Ibidem1, pg. 453
6
Жукова Н.И., Жуков А.М. Производство следственного эксперимента. Саратов, 1989
7
Ibidem 6
 Participanţii la experimentul de urmărire penală

În calitate de participanţi la efectuarea experimentului în cadrul procedurii de urmărire

penală legea procesual penală prevede la art.123 alin.2 : Organul de urmărire penală care poate
să antreneze în efectuarea experimentului banuitul, învinuitul, martorul, cu consimţămîntul
acestora, specialistul şi alte persoane.
Mai îninte de a stabili care sunt participanţii la experimentul de urmărire penală este
necesar să specificăm regulile după care organele de urmărire penală trebuie să se conducă:
1.Limitarea la minim a persoanelor participante (aici se are învedere că organul ce deţine
competenţa de a desfăşura cercetarea cauzei penale urmează să stabilească cine va participa la
experiment, cîte persoane pentru a nu îngreuna desfăşurarea experimentului).
2.Efectuarea experimentului în condiţii similare sau apropiate la maxim de cele în care a
avut loc fapta ce interesează cauza (condiţii asemănătoare de loc, timp, condiţii climaterice, de
iluminare, etc).
3.Repetarea operaţiei experimentale în aceleaşi condiţii (în cazul în care experimentul ar
pute fi influenţat de anumiţi factori ocazionali ex: vînt puternic, emoţiile persoanei la realizarea
acţiunilor experimentale).
4.Modificarea în mod deliberat a condiţiilor experimentului (condiţii mai complicate
atunci cînd rezultatul este pozitiv, mai simple adică mai favorabile, cînd rezultatul este negativ).
5.Efectuarea activităţii experimentale pe etape pentu a asigura o mai bună percepere şi
fixare a rezultatelor obţinute.8

La efectuarea experimentului de urmărire penală este obligatorie prezenţa:

1. Asistenţii procedurali (присутствие понятых)
2. A interpretului – dacă participantul la experiment a căror declaraţii se verifică nu cunoaşte
limba în care se desfăşoară activitatea dată.
3.A apărătorului dacă participare lui este obligatorie conform normelor procesual penale. (în
cazul minorilor, persoanelor cu dizabilităţi, sau lipste de capacitate de exerciţiu).

*Asistenţi procedurali

1 ) Numărul lor trebuie să fie de cel puțin două persoane . Dacă este necesar , de a observa atît
urmărirea desfăşurării experimentului precum și rezultatele experimentului , în același timp, în
mai multe locuri ( locul efectuării împuşcăturii și locul percepției sunetelor acestuia, etc ) atunci
în fiecare loc dintre acestea ar trebui să fie cel puțin doi martori ;
2 ) Trebuie să fie persoane care nu sunt cointeresate de rezultatul cazului ;
3 ) În anumite situaţii martorii trebuie să aibă cunoştinţe în domeniul în care se desfăşoară
experimentul , ( de exemplu, cunoştinţe în domeniul aplicării tehnologiilor ce ţin de calculatoare)
, sau anumite aptitudini, capacităţi ( în cazul în care experimentul se efectuează cu scopul de a
vedea sau auzi , atunci martorii ar trebui să deţină capacitatea de auz şi văz) ;
4 ) Martorii trebuie să fie informați cu privire la conținutul experimentului, posibelele variante şi
rezultate în urma desfăşurării acestuia
5 ) Martori certifică cum a avut loc desfăşurarea experimentului și rezultatele acestuia în raportul
de investigație .

*Bănuitul sau învinuitul :

1) În conformitate cu legislaţia procesual penală acesta participă la realizarea experimentului

doar dacă este de acord (adică în baza consimţămîntului acestuia).
2 ) Este implicat în desfăşurarea experimentului în următoarele cazuri :

8
Ibidem 1
- Dacă fără participare acestuia scopul experimentului nu este posibil de atins ( de exemplu , este
necesar să se stabilească dacă are anumite abilități speciale , etc ) ;
- Când în urma desfăţurării experimentului sunt verificate declaraţiile lui ;
- Din motive tactice (pentru a întări intenția sa de a nu-şi schimba declaraţiile , în ciuda situației
nefavorabile, sau de depune declaraţiile veridice) ;
3 ) Se permite implicarea mai multor bănuiţi, învinuiţi în cadrul realizării experimentului, dacă în
urma verificării declarațiile lor nu se contrazic una cu alta, și nu există nici un pericol de
înțelegere secretă între ei la locul experimentului.

*Victimă , martor :

1 ) Pot participa la desfăşurarea experimentului dacă nu au declarat dreptul de imunitate;

2 ) Experimentul se realizează în vederea testării declaraţiilor acestora, pentru a acorda ajutorul
organelor de urmărire penală în vederea restabilirii situației și a condițiilor experimentului ;
3 ) Pot participa la realizarea experimentului , dar pentru a verifica rezultatele obținute pot fi
înlocuite cu alte persoane care vor repeta acțiunile lor;
4 ) Din motive tactice martorii, victimele și bănuiţii sau învinuiţii pot fi invitați , în același timp ,
în cazul în care declaraţiile lor nu sunt în contradicţie.

*Apărătorul

1) În cazul în care participă la realizarea experimentului are dreptul să ofere mici consultaţii
clientului său, să acorde întrebări persoanelor interogate cu acordul organului de urmărire penală,
să se expună asupra faptului calităţii desfăşurării experimentului.
2) În cazul în care la experiment participă victima, aceasta are dreptul să-şi cheme apărătorul
3) În cazul în care apărătorul consideră că rezultatele experimentului vor întări poziţia celui pe
care îl apără el va opta pentru desfăţurarea acesui experiment

*Specialistul.

De obicei, este invitat pentru o reconstrucție mai exactă a faptei supuse experimentului , pentru a
asigura o mai mare precizie a desfăşurării experimentului și evaluarea rezultatelor acestora ,
precum și pentru a folosi mijloacele tehnice cu scopul de a fixa , evoluția și rezultatele
experimentului .

*Organele de urmărire penală

1) Participa la experiment pentru protecția locului unde are loc desfăşurarea experimentului ,
asigură paza persoanelor ce participă la experiment, transportă bănuitul sau învinuitul, instalarea
de semne de circulație , de scuturi de protecție , etc
2) Înainte de efectuarea experimentului , al cărui scop este de a verifica declaraţiile banuitului
sau a învinuitului, sau a unui martor , ofiţerul de urmărire penală sau procurorul va trebui să
examineze cu atenție aceste declaraţii și dacă se constată a fi incomplete , sa realizeze audierea
repetată pentru a clarifica circumstanțele care trebuie să fie verificate .
3) Desfăşurarea experimentului cu privire la verificarea declaraţiilor banuitului/învinuitului sau
a martorilor, victemelor de regulă trebuie să fie cu participarea lor. Deoarece declaraţiile veridice
ale martorilor, victimei precum şi a bănuitului/învinuitului vor fi de ajutor organelor de urmărire
penală pentru o mai bună înţelegere cu privire cum a avut loc defăşurarea faptei infracţionale
care a avut loc în realitate.9

9
Ibidem 4
Etapele şi procedeele tactice de efectuare a experimentului în procedura
de urmărire penală
Experimentul în procedura de urmărire penală poate fi realizat la un nivel înalt numai
dacă înainte de toate, organul de urmarire penală va determina oportunitatea acestui act de
procedură în baza datelor de care dispune.
Astfel facînd o analiză suplimentară a rezultatelor cercetării la faţa locului, a percheziţiei,
a ascultării persoanelor, etc., se va face o precizare a obiectului, împrejurărilor, faptelor şi
circumstanţelor susceptibile de verificare pe cale experimentală în urma cărora organul de
urmărire penală va purcede la desfăşurarea experimentului care are loc în trei etape: etapa de
pregătire, etapa propriu-zisă de desfăşurare a experimentului, etapa finală.
I. Pregătirea se desfăşoară în două etape:
A. Pînă la deplasarea la locul preconizat pentru efectuarea actelor experimentale
B. După sosirea la locul experimentului, înainte de începerea acestuia

A. Pînă la deplasarea la locul preconizat pentru efectuarea actelor experimentale presupune:

 Stabilirea condiţiilor de loc şi timp în care se va desfăşura experimentul
(experimentul de obicei, se face la locul faptei pentru asigurarea unei desfăşurări
mai productive, vor fi stabilite anticipat împrejurările în care a avut loc fapta;
ceea ce ţine de condiţiile de timp aici se are invedere atît precizarea orei şi zilei
la care va avea loc efectuarea experimentului precum şi în condiţii de timp
similare în care a avut loc infracţiunea).
 Delimitarea cercului de persoane participante la efectuarea experimentului
(prezenţa unor participanţi de exemplu cea a asistenţilor procedurali este
obligatorie pe cînd prezenţa celorlalţi participanţi va avea loc în dependeţă de
natura împrejurărilor ce se preconizează a fi verificate în cadrul experimentului).
 Determinarea obiectelor prin a căror aplicare urmează să se realizeze
experimentul (este indicat să fie folosite obiecte cu care s-a activat la locul
faptei sau care au constituit scopul infracţiunii, dar nu se recomandă folosirea
obiectelor periculoase (explozive, arme de foc)).
 Stabilirea mijloacelor tehnice criminalistice care urmează a fi folosite la
fixarea secvenţelor mai importante şi a rezultatelor experimentului, a
surselor de iluminare, a mijloacelor de măsurare şi cronometraj ş.a.
B. După sosirea la locul experimentului, înainte de începerea acestuia:
1. Invitarea unui reprezentant al administraţiei unităţii pe teritoriul căreia este
preconizat efectuarea experimentului.
2. Organizarea pazei şi îndepărtarea persoanelor inutile din perimetrul locului
respectiv;
3. Verificarea stării locului în care urmează să se desfăşoare activitatea
experimentală propriu-zisă şi reamenajarea acestuia dacă se constată modificări de
natură să influenţeze rezultatele acţiunilor experimentale.
4. Se declară începerea experimentului şi se verifică identitatea participanţilor
5. Se aduc la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile acestora.
6. Participanţii sunt preîntîmpinaţi de divulgarea datelor ce le vor fi cunoscute în
urma experimentului
7. Fixarea desfăşurării experimentului şi rezultatelor acestuia de către specialiştii
chemaţi să utilizeze aceste mijloace tehnice
8. Înscrierea în procesul-verbal a timpului în care s-a început experimentul
9. Realizarea unui instructaj a participanţilor la efectuarea experimentului cu privire
în ce constă, care vor fi modalităţile de desfăşurare, unde va fi locul fiecăruia şi cum
acestea vor fi fixate.
II. Etapa propriu – zisă de efectuare a experimentului
A. Are loc desfăşurarea acţiunilor martorului, victimei, a bănuitului/învinuitului pe care le-
au îndeplinit în timpul săvîrşirii faptei infracţionale, în diferite situaţii, (adică în cazul în
care rezultatul este pozitiv se complică modul de efectuare a experimentului, în cazul în
care este negativ rezultatul atunci se desfăşoară în condiţii mai favorabile)
B. Are loc verificarea şi concretizare mecanismului desfăşurării faptei infracţionale în
totalitate, sau pe anumite părţi excluzîndu-se faptele şi cercumstanţele ce provoacă dubii.
C. Are loc verificarea şi concretizarea declaraţiilor martorului, victimei, banuitului/
învinuitului cu privire la cauza penală cercetată precum şi stabilirea altor circumstanţe
care au importanţă în soluţionarea acesteia.
D. Aptitudinele participanţilor instituie necesitatea de a le verifica pe cale experimentală:
 Are loc verificarea posibilităţii aptitudinilor şi capacităţilor martorului, victimei,
banuitului/ învinuitului de a vedea, a auzi şi de a percepe fapta într-un anumit
mod, care se realizează în următorul fel:
a) are locr reconstruirea împrejurărilor în care a avut loc o faptă concretă, se asigură o
asemănare maximală a sunetelor din jur şi a iluminării
b) participanţii la experiment şi asistenţii procedurali îşi ocupă poziţiile indicate de
către ofiţer, dar înainte de aceasta ei vor fi instructaţi ce anume trebuie să facă la
semnalul ofiţerului. Pentru a verifica aptitudinile persoanei supuse verificării de a
vedea sau a recunoaşte o altă persoană,, trebuie să fie întreprinse o serie de măsuri ca
el să nu cunoasccă iniţial cine va activa.
c) persoana supusă verificării şi doi asistenţi procedurali vor ocupa locurile unde a
avut loc desfăşurarea evenimentului.
d) la semnalul ofiţerului se vor desfăşura acţiunele fiecărui participant, iar persoana
verificată va spune ce anume el a văzut, a auzit sau a perceput într-un anumit mod.
e)desfăşurarea şi rezultatele experimentului se înscriu şi se fixează atît într-un proces
verbal cît şi cu anumite mijloace-tehnice.
Dacă rezultatul experimentului este negativ atunci ofiţerul de urmărire penală trebuie să
stabilească care a dost cauza, să modifice şi să înlăture deficienţele şi să mai realizeze încă odată
experimentul.
 Posibilitatea de a efectua anumite acţiuni:
a) posibilitatea de a parcurge o anumită distanţă concretă într-o anumită unitate de
timp pe jos sau cu diferite mijloace de transport.
b) De a confecţiona anumite obiecte cu ajutorul diferitelor dispozitive sau intr-o
anumită unitate de timp
c) De trasnporta anumite obiecte de diferite dimensiuni prin gaura unui perete,
preintr-un geam cu gratii, etc
Unul şi acelaşi experiment trebuie să fie realizat de mai multe ori în aceleaşi condiţii
pentru a exclude anumite întîmplări care pot duce la anumite dificultăţi în stabilirea datelor cu
privire la cauza penală concretă. Obţinerea unor şi aceloraşi rezultate este dovadă ca aceste
acţiuni se desfăşoară într-o numită regularitate.
De asemenea unul şi acelaşi experiment trebuie sa fie realizat şi în condiţii diferite pentru
a vedea anumiţi factori care în primul caz nu au putut fi stabiliţi. Schimbare trebuie sa fie în
privinţa doar a unui factor pentru a putea mai uşor determina ce şi cum influenţeză reultatele
experimentului.
III.Etapa finală
a) Se finisează procesul verbal cu privire la efectuarea experimentului în procedura de
urmărire penală
b) Se realizează planul locului desfăşurării experimentului
c) Schemele de deplasare în timpul desfăşurării experimentului.10

10
http://lawtoday.ru/razdel/biblo/krimnalistika/076.php
 Fixarea procesului şi rezultatelor experimentului în procedura de
urmărire penală.

Pentru ca rezultatele experimentului să contribuie la consolidarea materialului probatoriu

existent în cauză, acestea trebuie să fie fixate în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Principalul mijloc de fixare a modului de desfăşurare şi a rezultatelor experimentului, sub
aspect procesul, îl constituie procesul-verbal.
Conţinutul acestuia trebuie să corespundă anumitor condiţii:
a) Să redea în mod obiectiv constatările făcute de organul de urmărire penală privind procesul
de examinare pe cale experimentală a faptelor ce interesează cauza şi rezultatele obţinute în urma
acestei activităţi.
b) Să reflecte cu fidelitate toate operaţiile experimentale în succesiunea în care acestea s-au
desfăşurat, precum şi rezultatele la care s-a ajuns
c) Să fie redactat într-un limbaj accesibil, concis, evitîndu-se termenii care ar putea conduce la
interpretări diverite.
Structura procesului-verbal al experimentului:
I. Partea introductivă:
 Trebuie să conţină rechizitele de ordin general(data, locul, date cu privire la
identitatea participanţilor)
 Menţiuni privind prevenirea martorilr şi victimei asupra răspunerii pentru
declaraţii mincinoase
 Precizări ale persoanelor a căror declaraţii se verifică pe cale experimentală
privind măsura în care condiţiile experimentului corespund celor care au existat la
momentul comiterii infracţiunii
 Relatări referitoare la ambianţa şi locul realizării experimentului, modul în care
această ambianţa a fost restabilită pentru înfăptuirea activităţii procesuale
respective
 Referiri cu privire la condiţiile meteorologice, acustice şi de vizibilitate în care s-a
desfăşurat experimentul
II. Partea descriptivă
 Descrierea amănunţită a experienţelor întreprinse, în succesiunea efectuării lor
 Descrierea metodelor şi a obiectelor folosite
 Acţiunile, faptele şi împrejurările reproduse pe cale experimentală
 Procedeele utilizate
 Rolul şi acţiunele persoanelor participante, rezultatele obţinute
 Scopul şi numărul repetărilor experimentului dacă a fost cazul şi rezultatele obţinute
în urma fiecărei acţiuni de experimentare.
III. Partea finală:
 Observaţiile persoanelor participante şi ale specialiştilor cu privire la modul de
desfăşurare a experimentului şi exactitatea cu care au fost fixate rezultatele
 Faptul că persoanele participante au fost prevenite asupra necesităţii păstrării în taină
a rezultatelor experimentului, în situaţia în care divulgarea acestora ar putea complica
cercetarea cauzei
 Ora începerii şi ora terminării experimentului. Dacă, dintr-un motiv sau altul, în
cadrul experimentului s-au făcut întreruperi, se va arăta durata în timp a acestora
 Menţiuni cu privire la mikloacele tehnice criminalistice utilizate la fixarea unor
secvenţe şi a rezultatelor experimentului.11
Procesu-verbal se semnează de către organul de urmărire penală pe fiecare pagină şi de către
persoana a cărei declaraţii au fost verificate, iar la sfîrşit de toate celelalte persoane participante.

11
Ibidem 1
 * Un alt mijloc de fixare a modului de desfăşurare şi a rezultatelor experimentului, este
Fotografia judiciară operativă. Astfel are loc realizarea următoarelor fotografii:
a) a împrejurărilor în care se desfăşoară acţiunile experimentale
b) a momentelor principale
c) a rezultatelor la care s-a ajuns
* O sursă modernă de fixare, cu care actualmente sunt dotate, practic, toate organele abilitate
cu cercetarea infracţiunilor, reprezintă apărătura videomagnetică.
 Are ca scop redarea într-o formă accentuată a celor mai importante momente ale
activităţii experimentale prin aplicarea procedeului ,,stop-cadru” şi fixarea
concomitentă a acţiunilor fizice şi a fenomenelor sonore ce le însoţesc
 Utilizarea acestui mijloc impune încadrarea în această activitate a unui specialist
în materie sau a unui tehnician.
* Un alt mijloc de fixare ar fi reportofonul care va avea ca scop efectuarea de înregistrări
fonice, şi care va trebui să funcţioneze pe întreg parcursul desfăşurării experimentului într-un
singur regim tehnic de înregistrare.12

12
Imidem 1
CONCLUZII

 Experimentul, reprezintă un act de procedură , al cărui conţinut este consfinţit în mod

expres prin lege , atît a RM cît şi a Federaţiei Ruse, însă nu este prevăzut de legislaţia
României.
 Experimentul are ca scop reproducerea anumitor acţiuni, fapte sau împrejurări în care
acestea au avut loc, în condiţii artificiale, în vederea stabilirii datelor ce au importanţă
pentru cauza penală.
 Scopul principal constă în stabilirea faptului daca a fost posibil sau nu, să se întîmple o
atare acţiune, eveniment sau fenomen într-o anumită situaţie si în anumite condiţii,
precum şi în verificarea şi precizarea datelor ce au importanţă pentru cauza penală, care
sunt dintre cele mai diverse.
 Legea procesual penală stabileşte anumite restricţii pentru desfăşurarea experimentului
 Importanţa experimentului constă în posibilitatea de a verifica probele acumulate pe
parcursul cercetării faptei, declaraţiile bănuitului sau învinuitului cu privire la săvîrşirea
infracţiunii, a unor acţiuni; declaraţiile martorilor prin reproducerea condiţiilor în care
aceştia au perceput fapte ce interesează cauza, versiunile şi obţinerea de noi date
probante, necunoscute pînă atunci organului de urmărire penală ceea ce va contribui la
justa soluţionare a cauzei penale.
 Doctrina RM cît şi doctrina Federaţiei Ruse prevede mai multe tipuri de experimente,
importanţa clasificării acestuia constă în descrierea detaliata a acţiunilor ce urmează a fi
întreprinse în vederea stabiliri şi descoperirii faptei infracţionale şi a făptuitorului, modul,
locul şi timpul în care s-a desfăşurat infracţiunea respectivă.
 În calitate de participanţi la efectuarea experimentului în cadrul procedurii de urmărire
penală legea procesual penală prevede: Organul de urmărire penală care poate să
antreneze în efectuarea experimentului banuitul, învinuitul, martorul, cu consimţămîntul
acestora, specialistul şi alte persoane.
 În calitate de participanţi obligatori la desfăşurarea experimentului sunt asistenţii
procedurali (după caz interpretul şi apărătorul)
 Etapele desfăşurării experimentului în procedura de urmărire penală sunt trei la număr şi
anume: etapa de pregătire, etapa de desfăşurare propriu-zisă a experimentului, etapa
finală.
 Fixarea procesului şi rezultatelor experimentului în cadrul procedurii de urmarire penală
au loc prin diverse mijloace, şi anume: procesul-verbal de efectuare a experimentului,
fotografia judiciară operativă, reportofonul, apărătura videomagnetică.
 Rezultatele experimentului, la fel ca şi rezultatele altor activităţi de urmărire penală, se
vor verifica şi aprecia în asociere cu alte probe administrate în cauză, pentru a se stabili
valoarea lor probantă.
 Rezultatele experimentului în procesul de urmărire penală au, de regulă, o dublă
semnificaţie, de a servi ca temei pentru iniţierea şi efectuarea altor activităţi de procedură
şi administrare pe această cale a probelor necesare pentru soluţionarea cauzei şi de a
concura la argumentarea deciziei privind infracţiunea şi autorul ei, exprimată de către
organul de urmărire penală în actul de învinuire sau în alt act procesual încheiat la
sfîrşitul cercetării.
 În concluzie pot să menţionez că experimentul are o importanţă majoră în domeniul ce
ţine de administrarea probelor în procesul penal, etapele şi procedeele acestiuia sunt
structurate efectiv, dar acesta necesită o reglementare mai clară cu privire la denumire şi
conţinut, pentru a nu fi identificat cu alte activităţi procedurale.
 Bibliografie

1.Simion Doraş- Criminalistică,Ch.2011,

2.Tactică Criminalistică – Gabriel Ion Olteanu/Marin Ruiu,
3.Cod de procedură penală Nr. 122 din  14.03.2003
4.Уголовно-процессуальный кодекс Российской Федерации
5.Ляхов Ю.А., Луценко О.А., Чупилкин Ю.Б. Следственный эксперимент
6.Жукова Н.И., Жуков А.М. Производство следственного эксперимента. Саратов, 1989
7.http://cribs.me/kriminalistika/ponyatie-zadachi-i-vidy-sledstvennogo-eksperimenta_
8.http://www.bibliotekar.ru/ugolovnoe-pravo-6/158.htm
9. http://lawtoday.ru/razdel/biblo/krimnalistika/076.php