TAIEREA PLANTELOR MEDICINALE 

INTRODUCERE

Procesarea primara a plantelor medicinale si aromatice are ca scop

transformarea materiei vegetale brute obtinuta dupa recoltare sau colectare in
produs vegetal - materie prima pentru obtinerea de produse fitoterapice sau alte
produse necesare in economie.
Procesarea primara implica mai multe operatii (in functie de materia prima
bruta si domeniul de utilizare a produsului vegetal) printre care: uscarea,
prelucrarea specifica, sortarea, sau stabilizarea si fermentarea sau liofilizarea sau
maruntirea. Alte operatii constau in ambalarea si depozitarea produsului vegetal.
Fiecare operatie trebuie efectuata in conformitate cu normele de buna practica,
obligatorii in Uniunea Europeana dar si in tara noastra.

Norme de buna practica pentru procesarea plantelor medicinale

Prelucrare primara

Masurile adecvate de prelucrare primara sunt dependente de materialele

individuale.
Aceste procese ar trebui efectuate in conformitate cu standardele de calitate,
regulamentele si normele legislatiei nationale si/sau regionale. In unele cazuri,
cumparatorii pot solicita ca protocoalele specifice sa fie respectate. Aceste
protocoale trebuie sa respecte, de asemenea, cerintele de reglementare nationale
si/sau regionale, care se aplica in tarile producatoare si importatoare.
Pe cat posibil, procedurile standard de operare trebuie sa fie urmate. In cazul in
care sunt facute modificari, acestea ar trebui sa fie justificate prin datele de testare
adecvate care sa demonstreze ca nu este diminuata calitatea materialului obtinut
din planta medicinala.
Materia prima bruta constand in plantele medicinale recoltate sau colectate
trebuie sa fie descarcata si despachetata imediat dupa sosirea la instalatia de
prelucrare. Inainte de prelucrare, materia prima a plantelor medicinale trebuie
protejata de ploaie, umiditate, precum si de orice alte conditii care ar putea cauza
deteriorarea. Materia prima trebuie sa fie expusa la lumina directa a soarelui numai
in cazul in care exista o necesitate specifica pentru acest mod de uscare.
Materia prima constand in plantele medicinale care urmeaza sa fie utilizata
in stare proaspata trebuie sa fie recoltata / colectata si livrata cat mai repede posibil
spre instalatia de prelucrare pentru a evita fermentarea microbiana si
degradareaspre instalatia de prelucrare pentru a evita fermentarea microbiana si
degradarea termica.
Materialele pot fi stocate prin refrigerare, in borcane, in cutii cu nisip, sau
folosind si alte masuri adecvate de conservare enzimatica, imediat dupa
recoltare/colectare si in timpul transportului catre utilizatorul final. Utilizarea
conservantilor trebuie evitata. Daca sunt utilizate, acestea trebuie sa fie in
conformitate cu reglementarile nationale si / sau regionale pentru
producatori/colectori si utilizatorii finali.
Toata materia prima constand in plantele medicinale trebuie sa fie verificata
in timpul etapelor de prelucrare primara a productiei, iar orice produse care nu
corespund standardelor sau impuritatile ar trebui sa fie eliminate mecanic sau
manual. De exemplu, materia prima uscata trebuie sa fie verificata, trecuta prin sita
sau vanturata, pentru a elimina materialele decolorate, mucegaite sau deteriorate,
cum ar fi pamant, pietre si alte materii straine.
Dispozitivele mecanice, cum ar fi sitele, trebuie sa fie curatate periodic si
intretinute.Toata materia prima prelucrata trebuie sa fie protejata de contaminare si
descompunere precum si de insecte, rozatoare, pasari si a alti daunatori, si de
animale salbatice si domestice.

Uscarea

In cazul in care materia prima este pregatita pentru utilizarea in forma

uscata,continutul de umiditate trebuie sa fie mentinut cat mai scazut posibil pentru
a reduce daunele produse de mucegai si alte infestari cu alte microorganisme.
Informatiile privind continutul de umiditate corespunzatoare pentru materia
prima specifica pot fi accesate din farmacopee sau alte monografii autorizate.
Plantele medicinale pot fi uscate in mai multe moduri:
in aer liber (la umbra);
amplasate in straturi subtiri pe cadre de uscare, camere de sarma-ecranate sau
cladiri;
la lumina directa a soarelui, daca este cazul;
in cuptoare de uscare / camere si uscatoare solare;
la foc indirect;
prin coacere;
prin liofilizare;
in cuptorul cu microunde;
dispozitive cu infrarosu.
Atunci cand este posibil, este necesar a fi controlate temperatura si
umiditatea pentru a evita degradarea principiilor active. Metoda si temperatura
utilizata la uscarea pot avea un impact considerabil asupra calitatii materiei prime
rezultate. De exemplu, uscarea la umbra este de preferat pentru a mentine sau a
minimiza pierderea culorii frunzelor si florilor; ar trebui sa fie utilizate si
temperaturi scazute in cazul materiei prime care contine substante volatile.
Conditiile de uscare trebuie sa fie inregistrate.
In cazul uscarii naturale in aer liber, materia prima ar trebui imprastiata in
straturi subtiri pe rame de uscare si amestecate frecvent. In scopul asigurarii unei
circulatii adecvate a aerului, ramele de uscare trebuie sa fie situate la o inaltime
suficienta fata de sol. Ar trebui realizata o uscare uniforma a materiei prime pentru
a evita formarea mucegaiului. Ar trebui evitata uscarea materiei prime direct pe
sol.
Daca este folosita o suprafata de beton sau ciment, materia prima ar trebui
asezata pe o prelata sau alte tesaturi corespunzatoare. Insectele, rozatoarele,
pasarile si alti daunatori, precum si animalele domestice ar trebui sa fie tinute
departe de locurile de uscare.
Pentru uscarea in interior, durata, temperatura, umiditatea si alte conditii ar
trebui sa fie stabilite in functie de fiecare parte a plantei in cauza (radacina, frunze,
tulpina, floare scoarta de copac, etc), precum si de substantele volatile naturale,
cum ar fi uleiurile esentiale.
Daca este posibil, sursa de caldura pentru uscarea directa (foc) ar trebui sa
fie limitata la butan, propan sau gaze naturale, iar temperatura nu trebuie sa
depaseasca 60 °C.

Prelucrarea specifica

Unele materii prime necesita procesare specifica pentru: imbunatatirea

puritatii fiecarei parti folosite din planta, reducerea timpului de uscare, prevenirea
formarii mucegaiului, aparitiei altor microorganisme si insecte, detoxifierea si
imbunatatirea eficacitatii terapeutice. Practicile specifice comune de prelucrare
includ preselectie, peeling-ul radacinii si rizomilor, fierberea in apa, tratarea cu
abur, inmuiere, decapare, distilare, fumigatie, prajire, fermentare naturala,
tratamentul cu var si tocare. Procedurile de procesare care implica alcatuirea
anumitor forme, gruparea si uscarea specifica pot de asemenea avea impact
asupracalitatii materiei prime. Tratamentele antimicrobiene ale materiilor prime
(brute sau prelucrate) prin diferite metode, inclusiv iradiere, trebuie sa fie
inregistrate iar materiile prime trebuie sa fie etichetate conform cerintelor.
Numai personal instruit corespunzator, folosind echipament aprobat trebuie
sa efectueze astfel de aplicatii, iar acestea trebuie sa se desfasoare in conformitate
cu procedurile de operare standard si cu legislatiatia nationala sau regionala, atat in
tara de cultivare/colectare cat si in tara utilizatorului final. Limitele maxime de
reziduuri, asa cum este de catre autoritatile nationale si/sau de autoritatile
regionale,trebuie sa fie respectate.

Conditii de prelucrare

Locatia: in zone libere de mirosuri neplacute, fum praf si alti contaminanti.

Cladirile trebuie sa fie destinate pentru:
a asigura lucrul in spatiul adecvat;
a facilita operatiile in mod igienic si eficient;
a permite controlul potrivit al temperaturii si umiditatii;
a permite separarea prin compartimentare sau prin alte metode a proceselor
care pot cauza contaminarea incrucisata, in special izolarea suprafetelor
murdare de cele curate;
a permite controlul accesului catre difererite sectii, unde este cazul;
a permite curatarea adecvata si cu usurinta si pentru a facilita supravegherea
adecvata a igienei;
a preveni contaminarea mediului cu fum, praf, etc.;
a preveni intrarea si adapostirea daunatorilor, a animalelor salbatice si
domestice;
a preveni expunerea directa la soare a sectiunilor specifice, unde este cazul.
Zonele de manipulare a materiilor prime:
podelele: impermeabile, non-absorbante, lavabile, nealunecoase, alcatuite din
materiale non-toxice, fara fisuri, usor de curatat si de dezinfectat;
peretii: acoperiti cu materiale impermeabile, non-absorbante, lavabile, bine
captusiti si vopsiti in culori deschise; netezi, fara fisuri, usor de curatat si
dezinfectat;
plafoanele trebuie sa fie proiectate, construite si finisate pentru a prevenii
acumularea impuritatilor si pentru minimizarea formarii condensului si
amucegaiului;
ferestrele trebuie sa fie construite in asa fel incat sa evite acumularea
impuritatilor, sa fie prevazute cu plase impotriva insectelor;
usile trebuie sa aiba o suprafata neteda, non-absorbanta cu inchidere
automata si etansa;
treptele, lifturile si structurile auxiliare cum ar fi platformele, scarile si
benzile rulante trebuie sa fie amplasate si construite astfel incat sa nu duca la
contaminarea materiei prime;
acoperisurile trebuie sa fie instalate in asa maniera incat sa se evite
contaminarea materiei prime prin formarea condensului.
Sursa de apa:
gheata trebuie sa provina din apa potabila, trebuie sa fie produsa, manipulata
si stocata astfel incat sa fie protejata de contaminanti;
aburii care intra in contact direct cu materiile prime, nu trebuie sa contina
substante periculoase pentru sanatate sau care pot contamina materia prima;
reteaua de apa non-potabila folosita pentru producerea aburilor, pentru
refrigerare, stingerea incendiilor si pentru alte scopuri similare trebuie sa fie
separata de reteaua de apa potabila;
apa potabila trebuie sa fie folosita pentru procedurile de spalare si sterilizare
umeda.

Efluenti si deseuri

Facilitatile trebuie sa aiba un sistem eficient de eliminare a deseurilor, care

trebuie sa fie mentinut in stare buna.

Facilitati de igienizare

Trebuie asigurate surse de apa calda si rece si o solutie adecvata de curatare

a mainilor.

Facilitati de dezinfectare

Acestea trebuie construite din materiale rezistente la coroziune, usor de

curatat si prevazute cu sursa de apa rece si apa calda. Iluminarea
Trebuie ca spatiul sa fie prevazut cu iluminare atat naturala cat si artificiala.
Unde este cazul, iluminarea nu ar trebui sa altereze culorile iar intensitatea nu
trebuie sa fie mai mica de:
-540 lx in toate punctele de verificare
-220 lx in camerele de lucru
-110 lx in alte spatii
 Ventilarea

Trebuie asigurata o ventilare adecvata pentru a preveni supraincalzirea,

condensul, praful si pentru a inlatura aerul contaminat. Fluxul de aer contaminat nu
trebuie sa ajunga la spatiile curate.

Stocarea deseurilor

Aceste spatii ar trebui sa fie proiectate in asa fel incat sa previna accesul
deseurilor provenite de la daunatori si sa evite contaminarea materiei prime, apei
potabile, echipamentelor si cladirilor
 Etapele procesarii primare pentru obtinerea
produsului vegetal necasar
industriei farmaceutice

Materia prima

Materia prima pentru obtinerea medicamentelor naturale o constituie

plantele
medicinale;
de la o planta medicinala se poate folosi:
partea aeriana, in intregime (herba);
organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb
(bulbus);
frunza (folium);
mugurii (turiones, gemmae);
floarea (flores);
fructul (fructus);samanta (semen);
scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex).
Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei (uscata si
prelucrata) care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in
industria de medicamente. Tot produse vegetale sunt si anumite produse de
metabolism: uleiuri volatile, substante grase, rezine, gume.
Actiunea terapeutica se poate datora:
unei singure substante, de regula organica (principiu activ);
unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin
natura radicalilor;
unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si
principii secundare (efect sinergetic).
In zilele noastre, cele mai folosite plante medicinale sunt cele cultivate in
mod controlat, in conditii prielnice cresterii, dezvoltarii si recoltarii lor. Se mai
utilizeaza insa si plantele medicinale din flora spontana, iar mai nou, culturi de
tesuturi si celule.
Pentru obtinerea produselor vegetale din plante trebuie parcurse urmatoarele
etape:
colectarea (din flora spontana) sau recoltarea (din flora cultivata) - se face
in momentul in care organul vegetal sau chiar intreaga planta (in functie de
localizarea principiului activ) contine cantitatea maxima de principiu activ;
poate fi manuala, mecanizata sau se recurge la metode specifice;
sortarea sau indepartarea corpurilor straine si a impuritatilor, care pot fi:
- corpuri straine organice: toate plantele sau partile altor plante decat cea
recoltata. Astfel, la musetel sunt socotite drept corpuri straine organice florile altor
specii de musetel, de patlagina si de graminee, resturi de tulpini si flori de
urdavacii,fragmente de nuiele, rogojini, paie etc.;
- corpuri straine minerale: nisip, praf, pietricele, bucati de pamant. Ele se
amesteca cu plantele cand recoltarea s-a facut cu diferite unelte, mecanic sau cand
plantele recoltate au fost intinse pana la transportul lor in locuri nepodite sau
necorespunzator pregatite;
- impuritati sunt si alte parti din planta medicinala decat organul recoltat.
Astfel, la frunzele de afin, resturile de tulpini, ramurile sau radacinile
constituie impuritati precum si partile decolorate sau brunificate ale produsului
Corpurile straine organice, minerale si impuritatile nu pot depasi anumite
limite, exprimate in procente si stabilite prin conditiile tehnice de receptie specifice
fiecarei plante.
stabilizarea si fermentarea- sunt doua operatii care se aplica unor produse
vegetale imediat dupa recoltare si inaintea uscarii. In esenta, stabilizarea este
procesul prin care este stopata (inhibata) actiunea enzimelor care catalizeaza
procese de hidroliza, oxido-reducere, polimerizare, in urma carora se obtin
compusi mai putin activi sau inactivi din punct de vedere terapeutic.
Stabilizarea se poate face in mai multe moduri:
I. inactivarea enzimatica cu vapori de alcool (la 1,25atm, 10-15min) sau cu alcool
fierbinte cu adaos ce carbonat de calciu (pentru neutralizarea aciditatii sucului
celular);
II. mentinerea produselor vegetale la valori extreme de temperatura: la 60 oC timp
de o ora sau congelarea: liofilizarea materialului vegetal de interes;
III. precipitarea enzimelor cu sulfat de amoniu;
IV. inhibarea enzimelor cu sulfamide, antiseptice, antibiotice, acidifianti etc.
Uneori, pentru a elibera un anumit principiu activ, materialul vegetal ce il
contine trebuie supus fermentarii. Fermentarea presupun declansarea unor reactii
de oxidare, hidroliza, condensarea, etc si are ca efect secundar schimbari de
culoare,gust, aroma s.a.
uscarea, eventual liofilizarea . Uscarea este procesul de indepartare a apei
din produsele vegetale proaspat si se face:
Uscarea produselor vegetale
Problema uscarii plantelor medicinale impune o abordare diferentiata in
functie de:
organele (partile) de planta folosite, textura si continutul in apa al acestora;
natura principiilor active si a echipamentului enzimatic din organele supuse
deshidratarii.
Uscarea reprezinta veriga finala in obtinerea unui produs de calitate,
intelegand prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului, ci in mod
deosebit pastrarea neschimbata a continutului si a compozitiei chimice a acestuia.
Ea incepe in momentul recoltarii plantei.
Pentru a nu fi expuse alterarii si pentru mentinerea aspectului si continutului
in principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale si
aromatice nu trebuie sa contina mai mult de 14% apa. Uscarea corecta a diferitelor
parti de planta recoltate necesita cunoasterea structurii chimice a principiilor
active. Cu toate ca nu se cunoaste in detaliu esenta proceselor biochimice ce se
produc in timpul uscarii, practica indelungata a stabilit ca pentru uscarea plantelor
ce contin uleiuri volatile temperatura maxima nu trebuie sa depaseasca 30-35 oC,
iar pentru cele cu heterozide si alcaloizi este cuprinsa intre50 si 80 oC, respectiv.
Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe doua cai, si anume: naturala,
la soare sau la umbra si artificiala.
Uscarea la soare. Aceasta este cea mai simpla si mai economica metoda,
fiind utilizata numai pentru anumite parti ale plantei ca: radacini, rizomi, scoarte,
muguri, fructe sau seminte, al caror continut este mult mai stabil, razele solare
neputand deprecia aspectul comercial al produsului. Direct in brazde se pot usca si
herba sau chiar frunzele unor specii, dar acestea numai in zone calde lipsite de
precipitatii si roua. In orice caz, uscarea direct in camp este intotdeauna insotita de
multe pierderi irecuperabile. De aceea, se practica uscarea pe platforme special
amenajate. In vederea utilizarii rationale a acestora produsele supuse uscarii, se vor
aseza pe rame suprapuse. Pentru evitarea pierderilor atat ramele, cat si platformele
de uscare vor fi acoperite cu prelate, rogojini sau coli de hartie. Locurile de uscare
vor fi neaparat protejate de curenti de aer. In timpul uscarii produsele vor fi
permanent supravegheate si intoarse pentru grabirea si uniformizarea deshidratarii.
Prin uscarea la soare foarte multe parti ale plantei se decoloreaza, deoarece razele
solare distrug repede clorofila din partile verzi si pigmentii galbeni din flori.
Uscarea la umbra. Metoda este cea mai raspandita in zonele cu conditii
climaterice instabile si mai ales in regiunile deluroase si montane. Pentru uscarea la
umbra se vor folosi podurile caselor, scolilor, orice incaperi goale, soproane, suri,
magazii, etc. Aceste spatii vor fi in prealabil dezinfectate, varuite, curatite, reparate
etc. si in special se vor crea posibilitati de aerisire continua. Se recomanda ca intr-o
incapere sa se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul si imprumutarea
reciproca a mirosului.
Uscarea artificiala. Aceasta metoda s-a impus ca urmare a extinderii si
concentrarii culturilor de plante medicinale si aromatice, a necesitatii scurtarii
duratei de uscare si a sporirii garantiei obtinerii unor materii prime de calitate
corespunzatoare. Se cunosc uscatoare cu aer rece si cu aer cald. Prin uscare,
produsul sufera o serie de modificari. Datorita pierderii apei, volumul sau scade,
schimba putin forma (scoartele, semintele, radacinile), in timp ce frunzele, fructele,
florile si partile aeriene se zbarcesc. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie sa
ramana insa neschimbata. Frunzele raman verzi, florile isi pastreaza culoarea
naturala. Culoarea arata daca uscarea a fost facuta sau nu in mod corespunzator.
Produsul uscat trebuie manuit cat mai putin posibil, pentru ca se sfarama la cea mai
mica atingere, uneori pierzandu-si complet valoarea.
Liofilizarea consta in indepartarea apei prin congelare (la -20 oC) urmata de
sublimarea cristalelor de gheata formate, prin incalzire treptata (+10, +20 oC), la
presiune scazuta. Cantitatea de apa dupa uscare este apa de constitutie si contribuie
la mentinerea elasticitatii produselor vegetale. Este un proces laborios, utilizat mai
mult pentru obtinerea unor produse apicole (laptisor de matca), plasma, hormoni.
Conditionarea - consta in aducerea produselor vegetale la normele de
calitate standardizate: se selecteaza de partile degradate sau de impuritatile
ramase, se taie la dimensiunile cerute, se pulverizeaza (in concasoare, mori),
se mai tin putin in incaperi cu o umiditate realativa a aerului de 24 - 26%
pentru a isi recapata elasticitatea
Maruntirea produselor vegetale in vederea prelucrarii lor ulterioare prin
extractie trebuie facuta cu putin timp inainte de a incepe operatia, pentru a
preintampina modificarile nedorite ale principiilor active induse de factorii externi.
Teoretic, un produs vegetal supus extractiei ar trebui sa fie cat mai bine
maruntit, pulverizat chiar, pentru a asigura o extractie cat mai eficienta.
Practic, un grad prea avansat de maruntire sau pulverizare are efecte
negative prin aceea ca ingreuneaza filtrarea sau creste extractia si a unor substante
fara interes, asa-numitele substante balast.
De aceea, gradul de maruntire se alege in functie de structura produselor
vegetale: scoartele, radacinile, semintele care au tesuturi tari, se maruntesc mai fin
decat florile, fruzele sau ierburile, care au tesuturi moi.
In cazul in care pentru extractie se folosesc solventi anhidri, pulverizarea
produsului vegetal trebuie sa fie foarte avansata, deoarece extractia nu se face prin
osmoza si difuziune, ci prin simpla dizolvare.
In continuare se executa o maruntire cat mai fina pentru a obtine pulberi ale
caror granule sa respecte conditiile de lucru impuse.
Pulberile sunt preparate farmaceutice solide, alcatuite din particule uniforme
ale uneia sau mai multor substante active, asociate sau nu cu substante auxiliare;
sunt folosite ca atare sau divizate in doze unitare. Pulberile se pot administra pe
cale orala sau se pot aplica pe piele sau pe
mucoase (pudre).
 Preparare. Plantele, in prealabil uscate (daca este cazul), se aduc la gradul de
maruntire prevazut in monografia respectiva, prin pulverizare si cernere, apoi se
omogenizeaza prin amestecare. In cazul pulberilor divizate, amestecul obtinut se
repartizeaza in doze unitare.
La prepararea pulberilor compuse, substantele se amesteca in ordinea
crescanda a maselor, cu exceptia substantelor cu densitate mare, care se adauga la
inceput. Cand masa pulberii depaseste 20g, cernerea finala este obligatorie. In
general, substantele se pulverizeaza fara reziduu; un eventual reziduu se
pulverizeaza din nou si se incorporeaza in amestec.
Substantele foarte active se prepara sub forma de pulberi titrate (1:10 sau
1:100), prin diluare cu lactoza uscata.
Pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor se prepara
prin metode care le asigura sterilitatea (IX.F.1) si care permit evitarea unei
contaminari ulterioare cu microorganisme.
Omogenitate. Pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform; intinse in strat
subtire pe o lama de sticla si examinate cu lupa (4,5x) nu trebuie sa prezinte
aglomerari de particule.
Gradul de finete al pulberii. Se determina cu ajutorul sitelor standard
numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale
ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat
si de diametrul sarmei (in milimetri).
Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20g pulbere se introduc
in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata in monografia rspectiva si se
agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20min. Reziduul de la cernere obtinut cu
sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de
60% cu sita superioara, daca nu se prevede altfel.
Observatie. Pentru pulberile la care marimea particulelor este mai mica decat
dimensiunea sitei IX se pot folosi si alte metode prevazute in monografia
respectiva.
ambalarea si marcarea- se face in scopul depozitarii sau livrarii catre
beneficiar (unitate industriala, laborator, farmacie);
depozitarea si conservarea- presupun camere speciale, bine curatate, aerisite,
cu umiditatea controlata, cu iluminare indirecta, ferite de agenti
daunatori (insecte, rozatoare). Pentru conservarea pulberilor se utilizeaza
recipiente bine inchise.

Albastrele (Centaurea cyanus)

Materia prima: Flores Cyani cum receptaculis - flori formate din antodii
cilindric ovoidale lungi de 11 - 14 mm si late de 6 - 8 mm recoltate in timpul
infloririi cu peduncul de maximum 1 cm. Florile discului au culoare violacee, iar
cele marginale albastra. Au gust dulceag, usor astrigent.
Flores Cyani sine receptaculis - formate din florile marginale ligulate de
culoare albastra caracteristica. Sunt fara miros, cu gust dulceag, usor astringent.
Pregatirea produsului in vederea prelucrarii
Se indeparteaza inflorescentele decolorate, trecute in fructificare; produsul se
usuca pe cale naturala la soare sau in poduri acoperite cu tabla, in strat subtire, pe
rame, cat mai rapid, deoarece uscarea inceata il decoloreaza; pe cale artificiala nu
se depasesc 35°C deoarece se produce brunificarea florilor.
Randamentul la uscare: din 3 - 4kg flori la inflorescenta se obtine 1kg si din
4 - 4,5kg de flori tubuloase se obtine 1kg .
Conditiile tehnice de receptie pentru produsul Flores Cyani sine
receptaculis, format numai din florile laterale mari si albastre, admit (FR):
◦ impuritati maximum 5% flori decolorate, maximum 1% resturi de bractee
sau de receptacul si maximum 5% flori centrale tubuloase;
◦ corpuri straine minerale si organice - maximum 0,5% pentru fiecare;
◦ pierdere prin uscare - maximum 12%.
Valorificare: flori de albastrele.

Flux tehnologic