De mii de ani, relațiile publice au făcut parte din viața noastră.

Grecii au inventat termenul sematikos, ceea ce înseamnă "a indica, a însemna".

Semantikos este cuvântul grecesc pentru semantică, care poate fi interpretat ca arta de a convinge
oamenii să creadă și să acționeze în anumite moduri. Asta nu e o modalitate negativă de a defini
relațiile publice.
Războaiele galice ale lui Cezar, scrise în 50 i.Hr,, a fost prima biografie a campaniei. El
și-a făcut publice faptele militare pentru a convinge poporul roman că va fi cel mai bun
conducător. Până în ziua de azi, candidații pentru funcții politice folosesc biografiile campaniei
și poveștile despre exploatările militare pentru a se promova.
Sf. Augustin a fost profesor de retorică la Milano, capitala Imperiului Roman de Vest, în
anul 394 d.Hr. El a fost cel mai apropiat lucru al curții imperiale de un ministru al propagandei,
oferind elogiile de noapte ale împăratului. Ca urmare, unul dintre primii responsabili cu relațiile
publice a fost Sf. Augustin. Secretarul de presă al președintelui sau directorul de comunicare va
fi versiunea actuală.
În 1776, Thomas Paine a publicat "Criza", un pamflet care i-a convins pe soldații din
armata Washingtonului să rămână și să lupte într-o perioadă în care mulți erau gata să dezerteze
pentru a evita frigul și dificultățile unui război de iarnă. Paine era un maestru al propagandei
politice a cărui scriere îi putea face pe oameni să facă lucruri și să creadă lucruri.
Benjamin Franklin și-a propus să evite să-i contrazică pe ceilalți și să facă declarații
optimiste despre sine. „Concep” sau „rețin” sau „îmi imaginez” un lucru care să fie așa, sau pare
să fie așa, ar spune el. Franklin a dezvoltat regulile pentru „relațiile personale” într-o epocă
înainte ca mass-media să facă din „relațiile publice” o carieră viabilă.
P. T. Barnum, un om care avea să devină unul dintre cei mai populari publiciști din toate
timpurile, a apărut pentru prima dată la mijlocul secolului al XIX-lea. A fondat Muzeul
American și Circul Barnum și Bailey, printre altele. Barnum a fost un maestru al promovării care
a reușit să-și umple afacerile cu clienți folosind ceea ce numim acum practici de publicitate
slabă. De exemplu, el a anunțat că o femeie de 161 de ani care a servit ca asistentă medicală din
Washington va fi expusă la muzeul său. Pentru a-și demonstra punctul de vedere, a folosit o
femeie în vârstă și un certificat de naștere falsificat.
Prin cunoștințele sale despre modul de utilizare a presei, William Seward, secretarul de
stat al lui Lincol în 1861, a atras un public larg american. „Vorbesc cu ziarele - au un public uriaș
și pot repeta de o mie de ori ceea ce vreau să impresionez oamenilor”, i-a spus el prietenului său
Jefferson Davis (erau prieteni înainte de război).
În 1903, când Ivy Lee a fost de acord să-l sfătuiască pe John D. Rockefeller cu privire la
modul de gestionare a relațiilor sale publice, relațiile publice au devenit o disciplină. Minele de
cărbune și calea ferată Pennsylvania erau deținute de Rockefeller. Când trenurile sale au fost
implicate în accidente, calea ferată a ascuns adevărul în timp ce minerii erau în grevă.
Lee i-a spus lui Rockefeller să viziteze minele de cărbune și să vorbească cu minerii.
Rockefeller a ascultat nemulțumirile minerilor, le-a schimbat condițiile de muncă, a dansat cu
soțiile și a devenit un erou pentru ei.
După o epavă de tren, Lee i-a invitat pe reporteri să viziteze scena și să adune informații.
Căile Ferate din Pennsylvania au primit prima acoperire de presă pozitivă după aceea.
Lee a profesionalizat relațiile publice urmând aceste principii:
1. Prezentarea adevărului
2. Furnizarea faptelor exacte
3. Directorul de relații publice trebuie să aibă acces la conducerea superioară și trebuie să
poată influența deciziile
Lee a definit relațiile publice, spunând: Relațiile publice înseamnă relația reală a
companiei cu oamenii și această relație implică mai mult decât vorbit. Compania trebuie să
acționeze efectuând fapte bune.
În 1918, Edward Bernays l-a instruit pe președintele Cehoslovaciei să declare
independența țării mai degrabă într-o zi de luni decât de duminică pentru a asigura o atenție
maximă a presei.
Bernays a scris „Cristalizarea opiniei publice” în 1923, care a prezentat o serie de
concepte de relații publice. Potrivit acestuia, relațiile publice au următoarele scopuri:
• Să interpreteze clientul către public, ceea ce înseamnă promovarea acestuia
• Să interpreteze publicul către client, ceea ce înseamnă operarea companiei în așa fel
încât să obțină aprobarea publicului
Bernays și Lee au subliniat importanța acceptării de către corporații a responsabilității
sociale.
Din cauza convingerilor de responsabilitate socială ale lui Bernays, el a refuzat să lucreze
pentru clienți necinstiți.
 El a propus ideea că există numeroase publicuri, fiecare dintre acestea trebuie abordat. El
a îndemnat practicienii în relații publice să caute lideri de grup și alți comunicatori primari (lideri
de opinie) care să poată disemina informații publicului larg.
Alte concepte Bernays includ:

a. Relațiile publice este un serviciu public

b. Relațiile publice ar trebui să promoveze noi idei și progrese
c. Relațiile publice ar trebui să construiască o conștiință publică
Bernays și-a pus ideile în practică când a preluat drept clienți Proctor și Gamble și
Columbian Rope Company.
Proctor și Gamble au produs o reclamă radio, care a fost jignitoare pentru afro-americani.
Bernays a făcut acești pași:

a. A schimbat reclama
b. A făcut compania să ofere afro-americani slujbe semnificative
c. I-a invitat să viziteze fabrica
d. El a prezentat afro-americani în buletinul informativ al companiei

Compania Columbian Rope avea o imagine antisindicală. Bernays a făcut acești pași:

a. A produs un program radio cu membrii sindicali și membri ai conducerii

b. El a indus compania să negocieze cu sindicatul
c. El a oferit tururi ale fabricii
d. El a convins compania să sponsorizeze un program vocațional

Edward Bernays poate fi numit cu adevărat tatăl relațiilor publice și Ivy Lee primul
consilier în relații publice.