Noţiuni Fundamentale de Compatibilitatea Electromagnetică

NOŢIUNI FUNDAMENTALE
1.1. Generalităţi
1.2. Unităţi de măsură specifice
CUPLAJE ELECTROMAGNETICE
2.1. Cuplajul prin impedanţa comună
Noţiuni fundamentale de 2.2. Cuplajul prin diafonie

inductivă
capacitivă
COMPATIBILITATEA 2.3. Cuplajul prin radiaţie
Câmp apropiat şi câmp depărtat
ELECTROMAGNETICĂ Cuplajul în câmp al firelor

Cuplajul în câmp al buclelor
SEMNALE ŞI PERTURBAŢII
3.1. Reprezentarea semnalelor în domeniul timp si în domeniul frecvente
3.2. Tipuri de perturbaţii
PROTECTIA ÎN CONDUCTIE
Prof.dr.ing. Alimpie IGNEA 4.1. Filtre pentru căile de semnal
4.2. Circuite de limitare
Universitatea POLITEHNICA din Timişoara PROTECTIA LA RADIAŢII
5.1. Ecranarea
5.2. Atenuarea prin absorbţie
5.2. Atenuarea prin reflexie
5.3. Materiale şi incinte
Noţiuni fundamentale de compatibilitate 3
electromagnetică
NOŢIUNI FUNDAMENTALE NOŢIUNI FUNDAMENTALE

Subiecte
1.1. Generalităţi •NOU – Interacţiunea dintre câmpurile electromagnetice şi
1.2. Unităţi de măsură specifice organismele vii
Spectrul de frecvenţe este o sursă naturală limitată!
Compatibilitatea electromagnetică (CEM) - capacitatea • Noua directiva CEM 2004/108/CE (DIRECTIVE 2004/108/EC OF
echipamentelor electrice, electronice şi de radio de a coexista ⇒ THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 15
December 2004).
•să nu emită niveluri inacceptabile de perturbaţii electromagnetice,
•să nu reacţioneze imprevizibil la emisia altor sisteme din mediul

ambiental în care lucrează (directiva CEM 89/336/CEE).
Noţiuni fundamentale de compatibilitate 4 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 5

electromagnetică electromagnetică
1
Perturbare electromagnetică–
electromagnetică orice fenomen care poate
NOŢIUNI FUNDAMENTALE degrada performanţele unui dispozitiv, echipament sau sistem
electric, electronic sau de radio.
•NOU Radiate
-nu sunt specificate limitele de frecvenţe, în practică, se consideră
domeniul de la 0 Hz la 400 GHz Emise Recepţionate
- sunt introduse instalaţiile fixe - definite ca o combinaţie particulară

Conduse
de diferite aparate şi eventual, alte dispozitive, asamblate şi instalate
împreună şi care urmează să fie folosite intenţionat şi în mod
permanent la un loc predestinat. Perturba ţii
electromagnetice
- necesitatea existenţei unor persoane responsabile, cu o bună interne sau externe
practică în ingineria CEM, capabile să asigure complianţa instalaţiilor

Clasificarea perturbaţiilor
fixe.
Interferenţ
Interferenţa electromagnetică – degradarea performanţele unui
dispozitiv, echipament sau sistem ori canal de transmisiune,
cauzată de o perturbaţie electromagnetică
Porturi – interfaţă particulară cu mediul exterior prin care se Nivel de compatibilitate – nivelul maxim al unei perturbaţii
efectuează un schimb energetic: electromagnetice ce se aşteaptă să fie aplicată unui echipament ce
•de putere în cc sau ca, funcţionează în condiţii particulare date.
•de pământare,
•de semnal, Imunitate – capacitatea unui echipament de a lucra fără să se
•de măsurare şi control, degradeze în prezenţa unei perturbaţii electromagnetice.
•de delimitare (graniţa fizică a echipamentului prin care câmpul
electromagnetic poate fi radiat sau recepţionat) ⇒ Nivelul de imunitate
Port de delimitare
Port de semnal
Port de putere c.c.
Port de măsurare şi
ECHIPAMENT Susceptibilitate – incapacitatea unui echipament de a lucra fără să se
control
Port de putere c.a.
Port de pământare
degradeze în prezenţa unei perturbaţii electromagnetice.
Porturi ale echipamentului

⇒ Nivelul de susceptibilitate

2
Nivel emis Mediu ambiental - totalitatea fenomenelor electromagnetice care
sau există într-un loc dat.
ambiental Nivel de susceptibilitate
Nivel de imunitate Zone rezidenţiale, comerciale, de industrie uşoară – alimentate de

Nivel de compatibilitate la reţeaua de joasă tensiune.
Limit ă de emisie
Zone industriale – alimentate de la reţeaua de înaltă sau medie

tensiune, în care se folosesc echipamente ISM, există sarcini
inductive sau capacitive imortante conectate frecvent, apar curenţi şi
câmpuri electromagnetice asociate mari.
Nr. de echipamente ⇒ grade de severitate pentru teste.

Dispozitiv/componentă
Dispozitiv/componentă are funcţia intrinsecă de a fi parte a unui 1.2. Unităţi de măsură specifice
echipament şi lipsa intenţiei de a fi folosit independent.
Echipament - orice produs finit, care are o funcţie directă prevăzută Nivelul absolut - logaritmul raportului dintre
prin instrucţiunile furnizate de către producător, are carcasă proprie, puterea semnalului şi o putere de referinţă de 1mW:
porturi şi conexiuni care pot fi folosite la utilizare. Are o destinaţie
P
finală bine precizată care poate fi îndeplinită fără alte ajustări şi/sau L p = 10 ⋅ lg
corectări şi poate fi folosit de către orice persoană fără implicaţii de 1 mW
natură CEM. Are ca unitate de măsură [dB (mW)] sau [dBm].
Sistem - un ansamblu format din aparate, echipamente şi/sau
componente ce lucrează împreună. Observaţii:
•Ca mărime de referinţă se poate considera şi o putere de 1pW,
Instalaţ
Instalaţie - aparate, echipamente şi/sau sisteme aflate în acelaşi loc,
rezultând ca unitate de măsură [dB (pW)]sau 1W...
dar care nu sunt proiectate să lucreze împreună.
•În CEM se consideră că putereaa semnalului este disipată pe un
Aparat - toate aplicaţiile electrice şi electronice, echipamente, rezistor cu rezistenţa de 50 Ω.
sisteme şi instalaţii, cu alte cuvinte tot ce este alimentat cu energie
electrică, indiferent de sursa de alimentare.
3
Pentru tensiuni, raportarea se poate face astfel:
la o tensiune de referinţă, U0 = 0,775 V (1 mW / 600 Ω)
U
LU = 20 ⋅ lg
0 ,775 V
cu unitatea de măsură [dB (0,775 V)] sau [dB],
la o tensiune de referinţă, U0= 1 V, [dBV]
U
LU = 20 ⋅ lg
1V
la o tensiune de referinţă, U0= 1 μV, [dBμV]
U
LU = 20 ⋅ lg
1 μV
Scări logaritmice
CUPLAJE
IMPORTANT DE REŢINUT!
ELECTROMAGNETICE
•ORDINUL DE MĂRIME – se vehiculează într-o gamă Subiecte
dinamică extrem de mare 2.1. Cuplajul prin impedanţa comună
•EFECTUL FRECVENŢEI - este foarte important pentru 2.2. Cuplajul prin diafonie
comportarea semnalelor/perturbaţiilor în cuplaje şi circuite • inductivă
• capacitivă
•COMPONENTELE PARAZITE – apar în mod neintenţionat 2.3. Cuplajul prin radiaţie
dar modifică configuraţia reală (idealizată) a circuitelor • Câmp apropiat şi câmp depărtat
•MODUL DE TRANSMITERE – Dificultăţi în stabilirea • Cuplajul în câmp al firelor
modului comun pentru curenţii paraziţi nefuncţionali • Cuplajul în câmp al buclelor
•MASA – Confuzii între masă şi pământ şi între diferite tipuri de
masă

4
2.1. Cuplajul prin impedanta comuna • În c.a.
U
di J 2ρ
R L u (t ) = Ri (t ) + L δ =
μω
dt
I U = I (R + j ω L )
Cuplajul prin impedanţa comună δ r x
Rezistenţe Efectul pelicular

În c.c.
Adâncimea de “Cantitatea” de Adâncimea de “Cantitatea” de
pătrundere în δ curent [%] pătrundere în δ curent [%]
l
R=ρ 1 63,2 4 98,2
S 2
3
86,5
95,0
4,8
5
99,0
99,3
d
ρ l r0
Rp = ln
πd r0 l
Rezisten ţa între două puncte ale unei plăci
Inductivitatea lineică Efect de

•este cuprinsă între 0,5 şi 2 μH/m; anten ă
⏐Z⏐
•pentru circuitele imprimate este de circa 1 μH/m; Linie
•pentru traductoarele tur-retur apare efectul reductor. La circuitele lung ă
imprimate inductivitatea scade la circa 0,3 μH/m.
L L-M
*
⇒ I
M I
*
L L-M
λ/1000 λ/100 λ/30 λ/10 l

U = j ω LI − jω MI = j ω (L − M )I
c 300
M = k L1 L 2 , k ≤ 1 λ= = [m ]
f f [MHz ]

5
2.2. Cuplajul prin diafonie inductivă şi capacitivă Circuit victim ă
Hs
Circuit surs ă Z ss Z v2 h
C ircu it v ictimă
C ircu it s urs ă Z ss Zv2 h

C12 Ip
Lv
Ls
L1 2 Up
Is
Z is l
Z v1
Es
Z is l
Zv1
Es
d
d
Diafonia capacitiv ă
Fig.2.4 . Diafo nia ind uctivă
Δ i (t ) Δu (t )
u (t ) = L12 ; U = ω L12 U i (t ) = C ; I = ωCU
Δt Δt
I== ωC1 2 U
Diafonia r
Rg capacitivă Rs I
I Id
B = 2πμ B = 2πμ
r r2 − d 2
Diafonia
inductivă Fig. 2.6. Explicativă la efectul reductor
ni B
E= ωL1 2 I
Fig. 2.7. Efectul diafoniei
Si
Rg,, Rg - de valori mari sau mici? e=−

ΔΦ
Δt
=−
ΔBS
Δt
= −S
ΔB
Δt
=− (∑ S ⋅ n ) ΔΔBt → 0
i i

6
2.3. Cuplajul prin radiaţie b) Criteriul Maxwell
•Câmp apropiat şi câmp depărtat
⎛ 1 ⎞ exp (− jkr )
a) Criteriul Rayleigh H ϕ = jc ⎜⎜ 1 + ⎟ u (r )sin θ ≈ jc sin θ
⎝ jkr ⎟⎠ r
B C
⎛ 1 1 ⎞ exp (− jkr )
Dacă d/r <<1 : Eθ = jZ 0 c ⎜⎜ 1 + − ⎟⎟u (r )sin θ ≈ jZ 0 c sin θ = Z 0 H ϕ
⎝ jkr k 2 r 2 ⎠ r
O A Δ=d 2/ 8r
⎛ 1 1 ⎞
E r = 2 jZ 0 c ⎜⎜ − 2 2 ⎟⎟ u (r )cos θ ≈ 0
⎝ jkr k r ⎠
Se consideră că unda este plană dacă diferenţa de fază între undele ce sosesc în 1 λ λ
B şi C (valoarea medie) este mai mică sau egală cu π /8 (22,5°), ceea ce
= <1⇒ r >
kr 2π r 2π
corespunde la o diferenţă de drum de λ /2π, (aproximativ λ/6); ⇒ condiţia de câmp
depărtat:
r ≥ 2d 2 / λ
Cuplajul dintre un câmp electric variabil şi un conductor

Observaţii (cuplajul câmpului cu firul sau efect de antenă )
- apare ca urmare a reflexiei câmpului electric de către conductor, care

generează un curent de deplasare în acesta.
1 λ λ - caracteristic pentru liniile în gol cu impedanţă mare de intrare.
= <1⇒ r >
kr 2π r 2π - poate fi redus prin ecranarea câmpului activ sau a firului.
I
E
E
Fir
Şasiu
⎛ 2π r ⎞ ⎛ λ ⎞
120 π ⎜ ⎟ > Z 0 = 377 Ω > 120 π ⎜ ⎟
⎝ λ ⎠ ⎝ 2π r ⎠ Cuplajul în câmp al firelor

7
Observaţii: Cuplajul în câmp al buclelor
- valoarea câmpului electric incident este cuprinsă între 0 şi 2E. -apare prin inducţie electromagnetică,
- pentru un câmp de joasă frecvenţă, ( l <λ /2), ΔΦ
u=−
Δt
I [A] = E [V/m]l 2 [m] / 100 λ[m] - pentru o buclă cu diametrul mai mic decât λ/4:
- la frecvenţe ridicate (l ≈ λ, apar fenomene de rezonanţă) U = 2× π× f × S× μ0× H
I = E λ l /240 - la frecvenţe înalte(dimensiunea minimă a buclei mai mare de λ/4)
- plăcile sunt imune la câmpul electromagnetic, victimele fiind U [V] = 600× d [m]× H [A/m]
cablurile neecranate.
- dacă dimensiunile cablurilor devin comparabile cu λ, energia este - la hiperfrecvenţe, dimensiunile buclei devin mai mari ca λ /4:
maximă când lungimea este de ordinul λ/4 sau λ /2.
U = 150× λ× H =0,4× λ× E
Semnale şi perturbaţii Un impuls perturbator poate fi caracterizat prin:

-amplitudine: S0 / amplitudinea vârf la vârf: S0 + S0',
Subiecte -timpul de creştere (variaţia semnalului de la 0,1S0 la 0,9S0: tc,)
3.1. Reprezentarea semnalelor în domeniul timp si în domeniul frecvente -durata impulsului (semnalul > ca jumătate din amplitudine):t1/2
3.2. Tipuri de perturbaţii
-perioada oscilaţiei : T0 / frecvenţa oscilaţiei de bază: f0=1/T0 ,
-durata totală: T / perioada de repetiţie a impulsului: Tr .
- După mediul de propagare, perturbaţiile pot fi transmise: t0,5
prin conducţie sau radiate. T0
S0
- După durată, pot fi: 0,9S0
0,9S0
permanente (undă continuă) sau tranzitorii (în impuls). 0,5S0
- În raport cu victima perturbatiile pot fi: 0,1S0 0,1S0

tc
interne sau externe. tc
a) b)
a)Impuls dublu exponenţial; b)Impuls sinus amortizat
8
- Semnalele de testare folosite în CEM: Exemplu: Se consideră un semnal (de clock) trapezoidal, alternativ
simetric, (f = 16 MHz) şi timpii de creştere, respectiv de cădere de 2
a) Impulsuri dublu exponenţiale caracterizate prin amplitudine,
ns. Spectrul semnalului conţine numai componente armonice impare.
timpul de creştere şi durata impulsului Dacă presupunem că semnalul trece pe un traseu de circuit imprimat,
Denumirea impulsului se compune din: lung de 20 cm, acesta va prezenta efectul de antenă;
1) raportul: timp de creştere/durată (exprimate în μs),
2) amplitudine şi unitatea de măsură a acesteia (de exemplu,
1,2/50 μs, 6 kV).
Semnal trapezoidal, 16 MHz, cu Spectrul semnalului
b) Oscilatiile amortizate, caracterizate prin timpul de creştere şi timp de creştere/cădere de 2 ns
frecvenţa acestora;
Se notează prin:
3 5 7 9
1) raportul: timp de creştere şi frecvenţa semnalului,

2) urmate de amplitudinea primului impuls cu unitatea de
măsură (0,5 ms/100 kHz,10V)
Efectul de antenă pentru un traseu
Semnale şi integritatea
imprimat cu l=20 cm Spectrul semnalului după traseu
dB
0
semnalelor
-20 λ/4 λ/2
-40
1 3 5 7 9
-60
20 50 100 200 500 1000 2000 MHz
Semnal obţinut la ieşire

Prof.dr.ing. ALIMPIE IGNEA
Spectrul semnalului radiat
Semnalul radiat
UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

1 3 5 7 9 FACULTATEA DE ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII
2008

9
Diferenţa dintre ingineri = electroniştii se folosesc de Teoria Semnale
semnalelor şi Neliniarităţi
Semnal – orice manifestare fizică care se poate propaga printr-un
Cuprins mediu dat.
- Generalităţi Perturbaţie – orice semnal nedorit care se suprapune peste
semnalul util.
- Caracteristici ale semnalelor
- Probleme de zgomot •După mediul de transmitere, perturbaţiile pot fi:
- transmise prin conducţie sau radiate.
- Propagarea semnalelor
•În raport cu victima:
- Integritatea semnalelor
- interne sau externe.
•După durată:
- permanente (undă continuă) sau tranzitorii (în impuls).

Nivelul câmpului electromagnetic Nivelul câmpului electromagnetic

[% din valoarea permisă de norme] [% din valoarea permisă de norme]
[%]
- La definirea SAR(Specific Absorption Rate – rata specifică de

absorbţie) s-a pornit de la faptul că pentru o încălzire a corpului
cu 1 ˚C, în timp de 30 minute, este necesară o densitate de
putere de 4 W/kg.
- Expunerea pentru public s-a limitat la o valoare de 50 de ori
mai mică, adică la 0,08 W/kg!

10
Seria/transformata Fourier ne
udi
it
pl
- Realizează trecerea din domeniul timp în domeniul frecvenţe. A m
-Dacă avem un semnal periodic:
s (t ) = s (t +T ):
+∞
s ( t ) = A0 + ∑A k cos ( k ω t + ϕ k )
unde: ω=2π /T, A0 –1 componenta de cc, Ak - amplitudinea
componentei spectrale de ordinul k, iar φk – faza iniţială a
componentei de ordinul k. Fre
cve
p nţă
Tim

Seria/transformata Fourier Importanţa amplitudinii

1 1
- Spectrul semnalului periodic este discret şi uniform repartizat pe F ( t ) = sin ω t + sin 3ω t + sin 5ω t
3 5
axa frecvenţelor.
Timp Timp
- Pentru semnalele singulare se foloseşte transformata Fourier
care conduce la un spectru continuu.
Reţea
- Teorema eşantionării se explică în domeniul frecvenţe! lineară
Frecvenţa Frecvenţa Frecvenţa

11
Importanţa fazei Clase de semnale
Semnale de banda îngusta
Reţea - Energia semnalului este concentrată într-o bandă de frecvenţe
lineară mai îngusta decât cea a receptorului.
Timp Timp - Mărind banda de frecvenţe a receptorului, nu se măreşte puterea
semnalului măsurat.
Semnale de banda largă
- Semnalul are energia împraştiată într-un spectru larg, mai mare

Frecvenţa decât banda de frecvenţe a receptorului.
Frecvenţa Frecvenţa - Mărind banda de frecvenţe a receptorului, se măreşte puterea
semnalului măsurat.

Impulsul perturbator
Clase de semnale t 0,5
T0
•Bandă îngustă (Narrowband - NB) ► B/f0 ≤ 10% S0
0,9S 0
0,9S 0
0,5S 0
•Bandă largă (Wideband - WB) ► B/f0 ≥ 25%
0,1S 0 0,1S 0
tc
tc
a)Impuls dublu exponenţial b)Impuls sinus amortizat
- amplitudine: S0 / amplitudinea vârf la vârf: S0 + S0'

- timpul de creştere (variaţie de la 0,1S0 la 0,9S0: tc)
- durata impulsului (semnalul > ca 1/2 din amplitudine):t1/2
- perioada oscilaţiei : T0 / frecvenţa oscilaţiei: f0=1/T0
- durata totală: T / perioada de repetiţie a impulsului: Tr .
12
Semnale de testare Semnale de testare
a) Impulsuri dublu exponenţiale caracterizate prin amplitudine, b) Oscilatiile amortizate, caracterizate prin timpul de creştere
timpul de creştere şi durata impulsului frecvenţa acestora şi amplitudine;
Denumirea impulsului se compune din: Se notează prin:

1) raportul: timp de creştere/durată (exprimate în μs), 1) raportul: timp de creştere şi frecvenţa semnalului,
2) amplitudine şi unitatea de măsură 2) amplitudinea primului impuls cu unitatea de măsură (de
(de exemplu, 1,2/50 μs, 6 kV). exemplu, 0,5 ms/100 kHz,10V)

Semnale de testare Clasificarea impulsurilor
-pot fi pozitive sau negative şi se suprapun peste alte semnale (de -Cum se consideră o perturbaţie de regim tranzitoriu:
Zgomot sau impuls?
exemplu, reţea)
Factorul de umplere:
-apar pe tensiune sau curent(dacă există circuite de limitare); δ = τ *fr
τ = lăţimea impulsului la 50% din amplitudine
-pot fi corelate sau necorelate cu alte semnale.
fr = frecvenţa de repetiţie a impulsului
Dacă δ < 10-5, perturbaţia este de regim tranzitoriu, altfel se

consideră zgomot.

13
Caracteristicile regimului
tranzitoriu/zgomotului produs de Perturbaţii din reţeaua de alimentare
echipamentele electrice -În condiţiile creşterii numărului aplicaţiilor şi a energiei consumate,
Echipamentul Frecvenţa Lăţimea impulsului Factorul de calitatea alimentării cu energie electrică de la reţea a devenit
[Hz] [s] umplere una dintre preocupările cele mai importante a producătorilor şi
Tuburi fluorescente 100 10-7 10-5 distribuitorilor de energie electrică.
Motoare cu perii 103 10-8 10-5
Relee industriale 10 10-7 10-6
- Aceste măsuri implică şi interesul utilizatorilor din cauza
posibilelor prejudicii pe care poate să le producă absenţa calităţii.
Maşini automate 1 10-7 10-7
Comutatoare iluminat 10-3 10-6 10-9
casnic
Comutatoare 10-4 10-6 10-10
echipamente casnice

Nr.crt.
Parametrul EN 50160 EN 61000-2-2
1 Frecvenţa ±1% (49,5-50,5 Hz) măsurată timp de 10 ±1%
Perturbaţii din reţeaua de alimentare s în 95% dintr-o săpt. şi -6%/+4% (47-
52 Hz) în 100% dintr-o săpt.
2 Variaţia tensiunii reţelei ±10% măsurată timp de 10 min. în 95% ±10% măsurată timp de 15
Există o serie de norme care stabilesc: dintr-o săptămână min. (din alte regl.)
3 Variaţii rapide ale ±5% normal, ±10% rar, în 95% dintr-o ±5% normal, ±10% rar
- parametrii principali care trebuie respectaţi, tensiunii săptămână
- metodele de determinare a acestora. 4 Căderi ale tensiunii reţelei majoritatea cu durată < 1s şi adâncimea 1-4 pe lună
<60%
Spre exemplificare, se pot menţiona normele europeane 5 Întreruperi scurte sub 3 min., zeci-sute/an din care 75% cu 5 s (din alte regl.)
durata sub 1 min.
EN 50160 şi EN 61000-2-2, ale căror cerinţe sunt prezentate
6 Întreruperi lungi peste 3 minute, 10-50 pe an
comparativ în tabelul următor (pentru reţelele de joasă tensiune).
7 Supratens.temporare sub 1,5 kV
8 Supratens.tranzitorii sub 6 kV, cu timpi de creştere de ordinul 2 kV (din alte
μs-ms reglementări)
9 Dezechilibrarea reţelei 2% măsurată timp de 10 min. în 95% 2%
dintr-o săptămână
10 Distorsiuni armonice arm.2 - 2%, arm.3 – 5%, arm.5 – 6%, <8%
val. totală până la armonica 40, <8%
14
Zgomotul Termic
Zgomotul electric
•Zgomot termic Pzg=Nt=4kTB
•Zgomotul de alice (shot noise)
•Zgomotul de tip 1/f (zgomot roz)
Unde: k este constanta lui Boltzmann (k=1,38.10-23 J/K),
-Zgomotul de bandă îngustă are un spectru de frecvenţe limitat. T – temperatura absolută în Kelvin,
B – banda de frecvenţe în care se consideră aplicaţia.
- Zgomotul de bandă largă are un spectru de frecvenţe continuu,
poate fi coerent şi afectează măsurările proporţional cu banda de
frecvenţe a aplicaţiei.

Zgomotul Termic Definiţii ale zgomotului de fond

Nt=kTB
- La temperatura camerei, pentru o bandă de 1 Hz, Valoarea efectivă a
zgomotului (-100 dB)
N1Hz=10log(kT)= - 174 dBm
De exemplu, dacă măsurăm la ieşirea unui bloc
No= - 110 dBm ,cu o bandă de rezoluţie de 10 kHz, rezultă că
la intrare avem:
Valoarea medie a
NF=No- Ni= -110 - 10log(kTB)= amplitudinii (-101 dB)
= -110 - 10log(10.000)-(-174)=24 dB
Atenţie: Dacă banda de rezoluţie se reduce la 1kHz, nivelul

zgomotului devine -120 dBm!
15
Definiţii ale zgomotului de fond Teorema limită centrală
- Pentru mai multe variabile aleatoare independente x1, x2, ..., xn,
care au diferite tipuri de distribuţii de probabilitate, cu valoarea
medie zero, dacă n→∞, variabila cumulativă a acestora tinde spre
Valoarea + 3σ (-92,8 o lege de distribuţie normală.
dB)
-În practică, se poate considera că este suficient, n≥4.
Valoarea medie a log

amplitudinii (-102,4 dB)

Efectul zgomotului
- Suprapunerea zgomotului peste un semnal util se realizează
după o lege vectorială.
- Se obişnuieşte ca semnalele să fie reprezentate sub forma unor
fazori cu două componente carteziene: componenta “în fază - I” şi
componenta “în cuadratură - Q”.
Q u zg(t)
În figură este reprezentată suma a 4 semnale sinusoidale

necorelate! u(t)
Observaţie: Din cauza Teoremei limită centrală, de obicei,

zgomotul are o lege de distribuţie normală. I

16
Efectul zgomotului
- Zgomotul are, de asemnea, două componente: “în fază - I” şi “în
cuadratură - Q”.
- Pentru o distribuţie normală a unui zgomot şi cele două
componente ale sale vor avea o distribuţie de probabilitate Distribuţii de
normală. probabilitate ale
-Anvelopa/Modulul zgomotului/valoarea efectivă are însă o
zgomotului
lege de distribuţie a probabilităţii de tip Rayleigh.

Distribuţia de probabilitate de tip Rayleigh

Distribuţia de probabilitate de tip Rayleigh
⎛ x ⎞ ⎡ 1⎛ x⎞ ⎤ 2
Puterea medie a zgomotului se obţine prin integrarea expresiei
y (x ) = ⎜ 2 ⎟ exp ⎢ − ⎜ ⎟ ⎥
⎝σ ⎠ ⎢⎣ 2 ⎝ σ ⎠ ⎥⎦ x2/R (R= rezistenţă)
∞
⎛ x 2 ⎞⎛ x ⎞ ⎡ 1 ⎛ x ⎞2 ⎤ 2σ 2
Valoarea medie pentru distribuţia de probabilitate de tip Rayleigh
P= ∫⎜ ⎟⎜
⎜ R ⎟⎝ σ ⎠
0⎝ ⎠
2
⎟ exp ⎢ − ⎜ ⎟ ⎥dx =
⎢⎣ 2 ⎝ σ ⎠ ⎦⎥ R
unde σ reprezintă valoarea efectivă a zgomotului.

∞ ∞
⎛ x ⎞ ⎡ 1 ⎛ x ⎞2 ⎤ Dacă se compară cu puterea obţinută pe baza anvelopei
U = ∫ xy (x )dx = ∫ x ⎜ 2 ⎟ exp ⎢ − ⎜ ⎟ ⎥dx
0 0
⎝σ ⎠ ⎢⎣ 2 ⎝ σ ⎠ ⎥⎦ detectate, rezultă o eroare:
⎛⎛ 2 ⎞⎞
⎜ ⎜U R ⎟ ⎟
Δ = 10 lg ⎜ ⎝ ⎠ ⎟ = 10 lg ⎛ π ⎞ = − 1,05 dB
⎜ ⎟
π ⎜ P ⎟ ⎝4⎠
U =σ ⎜
⎝
⎟
⎠
2
17
Folosirea scării în dB Tipul de semnal Factorul de corecţie
∞
•Puterea medie a zgomotului în u2 (se însumează la citire)
dBm - se foloseşte logaritmul din ∫ y (u )du Semnal sinusoidal 0 dB
R
puterea medie! P [dBm ] = 10lg 0
Semnal dreptunghiular -3,01 dB
1mW
•Dacă în lanţul de măsurare există Semnal triunghiular +0,9 dB
un amplificator logaritmic, în ⎛ u2 ⎞
∞ ⎜ ⎟ Canal GSM (toate comutat. pe on) +0,55 dB
urma medierii se obţine valoarea:
P ' [dBm ] = 10 ⎜ lg R
∫ ⎟ y (u )du
⎜ 1mW ⎟ CDMA – Leg. directă(9 canale pe on)
0 ⎜ ⎟ +3,55 dB
⎝ ⎠
•Între cele două metode apare o CDMA Legătura inversă +0,5 dB
diferenţă de of 2.51 dB!
Δ P = P − P ' = 2,51dB Canal PDC (toate comutat. pe on) +0,58 dB
Zgomot gaussian +2,51 dB

Zgomotul de bandă limitată

Zgomotul de bandă limitată La trecerea printr-un filtru se ia în consideraţie banda echivalentă de
zgomot
- densitatea zgomotului la intrare să fie egală cu puterea totală de la
ieşire împărţită la banda echivalentă.
Banda echivalentă de
zgomot
Banda echivalenta
Tipul filtrului
Banda la 3 dB
Domeniul TIMP –asemănător cu un Domeniul FRECVENŢE
semnal modulat în amplitudine Filtru cu 4 poli 1,128
Filtru cu 5 poli 1,111
Filtru numeric 1,056

18
Fenomenul de propagare Întârziere de grup
Frecvenţa
Δω
Variaţia întârzierii de grup
UNDE In Incidentă Transmisă Tr ΔΦ
ctată
Refle tgmed
Re
Faza
Transmisie Întârzierea medie
Reflexie
dΦ
Re flectata Re
=
Transmisa Tr
= tg = − Frecvenţa
Incidenta In Incidenta In
dω
SWR Par. Coef. Impedanţă Pierderi Câştig Par. Coef. Faza Întârzierea
reflexie Admitanţă Pierderi transmisie de grup -Întârzierea de grup caracterizează distorsiunile de fază.
S S
-Întârzierea medie depinde de lungimea electrică.
Ca să ajungi undeva trebuie parcurs drumul – propagare! -Banda de frecvenţe a aplicaţiei este importantă.
Nu se cunosc obstacolele şi nici ce este la capătul drumului!
Lungimea de undă Lungimea fizică şi lungimea electrică

-Este echivalentă perioadei din domeniul timp
- Depinde de mediul de propagare(efect de scurtare la cabluri)
Lungimea unei conexiuni poate avea semnificaţii diferite (pentru
calculul fazei/întârzierii):
-Pentru impulsuri singulare sau pentru calculul atenuării, contează

f λ0 (în aer) λ/10
lungimea fizică a liniei şi viteza de propagare/ atenuarea pe
50 Hz 6000 km 600 km
unitatea de lungime.
1 kHz 300 km 30 km
150 kHz 2 km 200 m -Pentru întârzierile din regimul armonic se consideră lungimea
30 MHz 10 m 1m electrică = lungimea fizică se raportează la lungimea de undă şi se
1 GHz 30 cm 3 cm elimină partea întregă (se ia în considerare doar restul!)
10 GHz 3 cm 0,3 cm

19
Integritatea semnalelor Spectrul unui semnal dreptunghiular de perioadă T
şi durată τ
Linie lungă
L, C, R =? τ sin ( 2 k π f τ T )
2
T 2 k πf τ T
2π/T
???
-Creşterea frecvenţei de lucru/semnale numerice

-Semnale de bandă largă din cauza fronturilor abrupte
-Fenomene de propagare în linii cu constante distribuite,
dependente de frecvenţă ω
2π/τ 4π/τ 6π/τ
Banda de frecvenţe a unor impulsuri Integritatea semnalelor

trapezoidale
dB
f=100 MHz
- În circuitele de viteză mare/frecvenţă ridicată, proiectarea fizică şi
0
tcr = 2 ns mecanică(geometria şi proprietăţile de material) afectează
tcr = 400 ps integritatea semnalelor.
-10
-efectul devine important la frecvenţe de peste 100 MHz sau timpi
-20 de creştere mai mici de 1 ns.
f=40 MHz
tcr = 2 ns
-30
tcr = 400 ps - Efectul este datorat fenomenelor de propagare şi
interconectărilor/neadaptărilor.
-40
1/πtcr Există ingineri care au probleme cu integritatea semnalelor şi
-50 ingineri care vor avea!
[MHz]
-60
40 100 400 1000 4000

20
Integritatea semnalelor Cuvinte cheie în integritatea semnalelor
Linii de transmisiune, Reflexii, Dispersii Distribuţia curent în plan de
Integritatea semnalelor se caracterizează:
Terminaţii, Sarcină masă şi de putere
-în domeniul timp, prin bugetul de timp al aplicaţiei (de exemplu, Linii de întârziere, Întârzieri Atenuare Fluctuaţii în planul de masă
între 2 impulsuri de tact se produc mai multe operaţii: comutări, RC
propagarea unor semnale, timpi de aşteptare pentru citirea unor Lungimea trunchiurilor de Susceptibilitate, Căi de reîntoarcere a
intrări etc.), adaptare EMI/EMC curentului
Discontinuităţi ale Ringing Căderi IR, Zgomot delta I
-zgomotul suplimentar (ringing, fluctuaţii în planul de masă şi de impedanţelor, Margini/colţuri
alimentare, reflecţii cu diafonii în plan apropiat sau depărtat neuniforme, Orificiile din
(near/end cross talk), zgomote de comutare, atenuări suplimentare, plan/placă
efecte datorate sarcinilor capacitive etc.), Inductanţe, Capacităţi Diafonie Supracreşteri
-interferenţe electromagnetice. Efect pelicular Conversie de mod Reducere nivel
Antene parazite Emisii Degradarea tcr

Reţea singulară Reţea singulară

-Reţea singulară - un circuit care conţine un generator şi mai mulţi -La întâlnirea unei discontinuităţi (schimbare de geometrie,
consumatori conectaţi direct(calea de semnal şi calea de material, ramificaţie), o parte a undei se reflectă, iar o parte se
întoarcere). transmite mai departe – ca semnal distorsionat!
-Ca urmare a propagării, semnalul "vede" în fiecare punct, o - La întâlnirea unei discontinuităţi, pentru semnalele numerice, cu
impedanţă instantanee care, dacă este constantă, permite cât timpul de creştere este mai mic se produce o distorsionare mai
semnalului să se propage nedistorsionat. accentuată a semnalului.

21
Exemple de discontinuităţi Diafonia
-Diafonia inductivă şi capacitivă se manifestă între două sau mai
- modificarea lăţimii sau a direcţiei traseului (inclusiv calitatea multe reţele adiacente.
materialului),
- schimbarea layer-ului, -Diafonia este diferită pentru liniile uniforme (trasee PCB) şi
- orificii în planul căii de întoarcere, respectiv, linii neuniforme (conectoare), precum şi la începutul şi
- conectoare, sfârşitul liniei.
- ramificaţii (ramuri, arbori, trunchiuri) şi terminaţiile acestora, -Cu cât fronturile sunt mai abrupte cu atât diafonia devine mai
-terminaţia reţelei. importantă.
Observaţie: adaptarea sarcinii finale la linia de transmisiune nu - Dacă calea de întoarcere este o placă, diafonia este redusă dar, în
înseamnă rezolvarea tuturor problemelor, contează şi ce se cazul conectoarelor, diafonia inductivă creşte esenţial.
întâmplă în amonte!

Efectul diafoniei Efectul diafoniei

[mV]
Capătul apropiat,
I==ωC12 U circa 13%
Diafonia
Rg capacitivă Rs
Diafonia
inductivă Capătul depărtat,
circa 60%
[ns]
Zgomotul indus prin diafonie la capătul apropiat şi respectiv,

E=ωL12 I depărtat al unei linii, pentru un impuls de 200 mV aplicat liniei
Rg, Rs - de valori mari sau mici? active
22
Efectul diafoniei Zgomote datorate consumului
•căderea de tensiune de tip IR

•zgomotele de tip di/dt,
•zgomotul de comutare,
•zgomotul delta I,
•perturbaţiile din planul de masă/alimentare,
•zgomotul de comutare simultană.
Sus – tensiunea din linia activă;

Jos – tensiuni induse în două linii apropiate (violet şi verde).
Zgomote de tip di/dt

Căderi de tensiune de tip IR -Zgomotele de tip di/dt sau zgomotele de comutare sunt produse
la comutarea circuitelor numerice dintr-o reţea singulară.
-Sunt căderi de tensiune de curent continuu pe rezistenţa dintre -Tensiunea generată este:
sursă şi locaţia considerată - R, unde I este valoarea medie a
curentului preluat de sarcina din locaţie. VN = Leff· di/dt
- Pot avea valori de ordinul zecilor de mV.

-Dacă se produce comutarea simultană a mai multor circuite,
regimul tranzitoriu se cumulează şi se produce zgomotul de
comutare simultană (Simultaneous Switching Noise).

23
Zgomotul de comutare simultană Zgomotul de comutare simultană
mA -Parametri asociaţi cu zgomotul de comutare simultană sunt daţi de
regimul tranzitoriu care se produce în planul de masă şi planul de
alimentare.
t
[ns]
Simulare pentru o reţea cu circuite CMOS cu 5 intrări şi 3 ieşiri

Zgomotul delta I, Perturbaţiile din planul de masă/alimentare

- Se datorează variaţiilor de curent datorate comutării dintr-un chip
(GND Bounce and VCC Bounce)
din modulele multiprocesor cu circuite CMOS.
[mV]
-La comutarea simultană a mai multor circuite , apar căderi de
tensiune suplimentare în planul de masă/alimentare.
-Aceasta conduce la o creştere aparentă a tensiunii
corespunzătoare planului de masă.
T
[ns]
Tensiunea de zgomot produsă pentru un circuit MCM(multi-
processor multichip module) pentru delta I = 140A, pentru un ciclu
de 1ns, cu un condensator de decuplare de 200nF.
24
Perturbaţiile din planul de masă/alimentare Zgomotul de blocare a căilor
-Nivelul perturbaţiilor din planul de masă depind de (rail-collapse)
inductivitatea dintre masa dispozitivului şi masa sistemului, cât şi
-Se produce la comutarea circuitelor numerice şi constă în
de viteza de variaţie a curentului.
apariţia unor căderi de tensiune suplimentare în circuitele de
masă şi de alimentare.
V = Lech × di/dt
-În prezent există tendinţa de utilizare a circuitelor low-power şi
reducerea timpilor de comutare; deoarece energia rămâne
-Comutările H/L sau L/H presupun descărcarea/încărcarea unui practic constantă, rezultă o creştere a variaţiei curentului şi deci,
condensator în circuitele I/O. creşterea puterii consumate instantaneu.
-La comutarea simultană, efectul este cumulativ.
-Cu cât este mai mare di/dt, cu atât creşte amplitudinea
perturbaţiilor din planul de masă.

Zgomotul de blocare a căilor

Concluzii
Necesitatea realizării unor impedanţe reduse în circuitele de
masă prin:
-apropierea planurilor de alimentare şi de masă şi izolarea

acestora printr-un dielectric subţire,
-capacităţi cu inductivităţi cât mai reduse,
-decuplări la nivelul fiecărui chip.
Tensiuni măsurate la 3 pini Vcc a unui microprocesor la oprirea tactului;

tensiunea de alimentare este de 2,5 V, iar căderea de tensiune suplimentară
atinge 125 mV.
25
Interferenţe electromagnetice Interferenţe electromagnetice
Interferenţele presupun existenţa următoarelor elemente: -Timpii de comutare mici conduc la creşterea di/dt şi du/dt.
-o sursă de zgomot, -Pentru frecvenţe de tact cuprinse între 100 şi 500 MHz, primele
armonici se regăsesc în spectrul de frecvenţe utilizat în MF, TV,
-cale de propagare la antenă, GSM etc.
-o antenă. -Câmpul electromagnetic produs de MC în câmp depărtat, scade

proporţional cu distanţa, iar cel produs de MD, cu pătratul distanţei.
Atenţie la transformarea între MC şi MD!

Modul comun(MC) şi modul

Modul comun(MC) şi modul
diferenţial(MD)
diferenţial(MD)
A IMD RAM||CAM
UMD
RA
IMC EUT A=B M
UMD EUT
B M RB
UMC UA UB UMC
RBM||CBM
- Dacă puntea nu este simetrică/la echilibru MC se transformă în MD şi

invers!
26
Modificări în tehnologie Modificări în tehnologie
-Dacă se reduce dimensiunea tranzistoarelor, scade timpul de [MHz]
comutare şi creşte frecvenţa de lucru.
-De obicei, timpul de creştere reprezintă circa 10% din ciclul de
tact.
1
tcr [ ns] =
10 × ftact [GHz]
Modificarea frecvenţei de tact la procesoare; tendinţa este de

dublare la 2 ani.

Modificări în tehnologie Necesitatea abordării unei noi

tehnologii de proiectare
-Tehnologiile pentru componentele electronice sunt comune.
-Componentele ieftine folosesc puţin Si, deci sunt mici şi vor avea -Problemele de integritate a semnalelor, care depind
timp de comutare redus. preponderent de timpul de creştere şi de frecvenţa de tact, pot
fi prevenite printr-o proiectare corectă a circuitelor de ÎF,
-În manualele de proiectare se atrage atenţia că, în ceea ce
priveşte timpii de comutare, datele de catalog trebuie privite cu
-Timpul de creştere va continua să scadă în timp ce
rezervă, deoarece sunt mult diferite în realitate.
frecvenţa de tact va creşte,
Observaţie: În electronică, dispersia parametrilor poate fi foarte
mare, dar există metode de reducere a acestora la valoarea dorită! -Timpul de proiectare/realizare a unui produs se reduce, de
aceea trebuie proiectat corect încă de la începutul ciclului de
Nu trebuie uitat că un dB reprezintă circa 10%!
proiectare.

27
Necesitatea abordării unei noi
tehnologii de proiectare Metode de simulare
-înţelegerea mecanismelor problemelor de integritate a semnalelor -Simularea câmpului electromagnetic pe baza ecuaţiilor lui
şi minimizarea efectelor, Maxwell, în domeniul timp sau în domeniul frecvenţe,
-aplicarea unor reguli de proiectare specifice fiecărui produs,
-Simularea circuitelor pe baza teoremelor lui Kirchhoff, în
-predicţia performanţelor prin modelarea circuitelor şi a domeniul timp sau în domeniul frecvenţe,
componentelor şi simularea comportării,
- optimizarea performanţelor prin modelare şi simulare în cadrul -Simulatoare de "comportament" bazate pe tabele cu funcţiile
fiecărei etape de proiectare, în special în faza incipientă a proiectării, de transfer pentru diferite componente, în special pentru
-efectuarea unor măsurări care să reducă riscurile şi să crească domeniul timp (pun în evidenţă rezonanţele).
încrederea în calitatea predicţiei.

Modelarea Modelarea
-se referă la reprezentarea electrică a componentelor şi circuitelor, La realizarea modelelor este bine să se ţină seama şi de:
-sunt reprezentative modelele SPICE sau IBIS (input/output buffer - regulile empirice (de exemplu, inductivitatea lineică este de circa 2
interface spec şi se bazează pe caracteristicile V-I şi V-t). μH/m),
Observaţie: Modelele sunt într-o continuă schimbare din cauza -aproximaţiile analitice (dezvoltare în serie şi reţinerea primilor
schimbării tehnologiei. termeni),
- simularea numerică,
- validarea prin măsurări!

28
Echipamente specifice pentru măsurări
Rolul măsurărilor
-analizorul de reţea, (măsoară parametrii S)
-permit verificarea proiectării/modelării/simulării,
-impedanţmetre de înaltă frecvenţă (funcţionează în domeniul
-pe baza lor, se pot introduce corecţii în proiectare/ modelare/
frecvenţe şi prezintă impedanţa în funcţie de frecvenţă),
simulare,
-reflectometre (funcţionează în domeniul timp şi prezintă impedanţa - permit evaluarea imediată a performanţelor la schimbarea unor
instantanee). componete, fără remodelare,
- permit depanarea funcţionării sistemului în orice fază.

Protectia în conductie -Filtrele pot fi cu pierderi mici - când funcţionează prin neadaptare
(echivalentul reflexiei) sau filtre cu pierderi mari - cînd
Subiecte funcţionează pe principiul disipării (echivalentul absorbţiei).
4.1. Filtre pentru căile de semnal Pentru filtrele care funcţioneză pe principiul neadaptării, energia se
4.2. Circuite de limitare disipă înspre sursa de energie.
- este mai uşor de adăugat un dispozitiv de protecţie pe un cablu
decât de modificat ecranarea unor blocuri sau subansamble. -Filtrele se caracterizează prin atenuarea de inserţie care este
diferită de "funcţia de transfer" a filtrului; ea depinde de valoarea
- Filtrele sunt blocuri electrice sau electronice care prelucrează în impedanţelor în aval şi în amonte faţă de filtru.
mod diferenţiat semnalele dintr-o gamă de frecvenţe, rejectând de
regulă, o parte considerată inutilă a spectrului. - Pot fi de ordinul I (filtre de tip RC), ce funcţionează pe principiul
- Limitatoare de supratensiuni sunt blocuri electrice sau electronice disipării sau de ordinul II (filtre de tip LC), ce funcţionează pe
care limitează nivelul tensiunii din liniile protejate. principiul neadaptării; prin compunerea acestora rezultă filtre de
ordin superior.

29
- Filtrele de tip trece-jos (FTJ ) pot fi de tip Γ în T sau în Π. Observaţii
- Cele mai bune condensatoare sunt cele ceramice, însă se pot
-Filtrele cu inductivităţi în serie folosi şi condensatoare cu poliester sau polistiren în variantă
introduc în circuitele cu impedanţă subminiatură cu terminale cât mai scurte.
mică atenuări de ordinul a 40 dB. - Se recomandă varianta cu trei terminale; terminalul de masă
-La frecvenţa de rezonanţă trebuie să aibă inductivitatea parazită redusă.
Filtre de tip trece-jos
atenuarea de inserţie se poate - Pentru reducerea capacităţilor parazite ale inductivităţilor se
transforma în "câştig". foloseşte bobinarea progresivă, iar conexiunile se realizează de o
parte şi de alta a bobinei.
)
b) Ri – mare
Ri - mică - Din cauza elementelor parazite
- Folosirea unor ferite în formă de mărgele sau manşoane
Ri – mică
Ri - mare
ale inductivităţilor, capacităţilor,
frecvenţa maximă de lucru nu conduce la creşterea inductivităţii de câteva sute de ori (dar şi la
depăşeşte 10 MHz. creşterea capacităţii parazite prin creşterea lui ε).
c) Ri – mare
d) Ri – mică
Ri - mică
- Dacă feritele sunt absorbante (cu pierderi mari), se reduc
Ri - mare
factorii de calitate şi deci, diminuarea efectului rezonanţei.

Filtre de tip LC
Răspunsul filtrelor la impulsuri

Răspunsul filtrului trece-jos LC la impulsuri.
Răspunsul filtrului trece-jos RC la impulsuri.
- Un FTJ RC este un circuit integrator cu frecvenţa de tăiere -Impulsul este sinus amortizat, durata acestuia fiind dependentă de
f0=1/(2πRC); rezistenţa de pierderi din circuit.
- Dacă impulsul este scurt şi t0,5«RC, tensiunea de la ieşire este
integrala tensiunii aplicate la intrare. - Dacă capacitatea parazită este mare, apare şi un impuls datorat
divizorului capacitiv care se suprapune peste sinusul amortizat.
u1
U1 U2
u2
T
Umax
a)
b)
Răspunsul filtrului LC la impuls

Răspunsul FTJ la un impuls trapezoidal
30
Filtre de reţea
- Impedanţa standard a reţelei la 50 Hz, pentru o linie monofazată
-Transportul energiei electrice se realizează prin: liniile de înaltă (între F şi N):
tensiune(sute de kV), liniile de medie tensiune(6 - 20 - 40 kV), Z r = ( 0 ,4 + j × 0 ,25 ) [ Ω ] ,
liniile de joasă tensiune.
componenta inductivă fiind echivalentă cu circa 1 mH.
Observaţii
- Impedanţa reţelei depinde de puterea de scurtcircuit a
-În prezent, valoarea nominală a tensiunii a devenit 230V/400V, cu transformatorului, de lungimea şi construcţia liniei electrice,
variaţii cuprinse între +6 % şi -10 %. respectiv de consumatori.
- Transportul energiei electrice se face în sisteme trifazate cu 3 - Din cauza componentei inductive, modulul impedanţei reţelei creşte
conductoare (se poate transporta o putere de 3 ori mai mare decât o dată cu frecvenţa, însă variază în limite mari în funcţie de
prin 2 conductoare); din compunerea fazorilor echivalenţi, în parametrii transformatorului şi lungimea cablurilor, fiind mai mare în
sistemele trifazate apar componente directe, componente inverse şi mediul rural.
componente homopolare.
Filtrele de reţea Structura filtrelor de reţea

- sunt FTJ;
- rejectează perturbaţiile până la frecvenţe de 50 kHz (conform
normelor militare) sau 150 kHz (conform normelor civile).
- Sub 150 kHz impedanţa reţelei este identică pentru MC şi MD, dar
necunoscută, şi depinde de frecvenţă, timp şi locul în care se măsoară
perturbaţiile (până la 150 kHz, impedanţa reţelei este cuprinsă între Structura filtrelor de reţea
10 Ω şi 1 kΩ, cu o valoare medie de 100 Ω pentru MD şi MC filar şi
200 Ω pentru MC adevărat).
- Impedanţa sarcinii este întotdeauna cunoscută pentru MD fiind, de
obicei, de valoare mică (sub 10 Ω când se deschid diodele din
redresor), în timp ce pentru MC ea este ridicată.
Schema de principiu a unui filtru de reţea

31
Limitatoare de supratensiuni
Observaţii:
-Trebuie să fie robuste deoarece curenţii suportaţi pot fi importanţi. -
- Condensatorul dintre fază şi nul, Cx se numeşte condensator în clasă Perturbaţiile pot fi de durate mari, ceea ce corespunde unor energii de
X; trebuie să fie de valoare cât mai mare, însă conduce la îmbătrânirea valori ridicate.
comutatorului de reţea (cele mai bune condensatoare sunt cele ceramice Caracteristicile limitatoarelor de supratensiuni sunt:
cu terminale scurte sau variantele subminiatură de condensatoare cu - tensiunea de străpungere (amorsare);
poliester/polistiren cu trei terminale). - tensiunea reziduală după străpungere;
- Condensatoarele Cy, între fază (nul) şi conductorul de protecţie, nu - timpul de răspuns;
trebuie să suporte curenţi prea mari (curentul maxim prin conductorul - curentul de pierderi la tensiune normală;
de protecţie este cuprins între 0,25 şi 3,5 mA). - capacitatea parazită;
- Inductivitatea mutuală M este realizată pe un tor compus din două - robusteţea la perturbaţiile energetice;
"jumătăţi de lună" asamblate în aşa fel încât pe modul diferenţial, fluxul - modul de revenire la dispariţia supratensiunii;
să fie nul (suprapunerea bobinajelor poate conduce la apariţia unor - preţul de cost.
străpungeri).

a) Diodele de tip TRANSZORB sau TRANSIL sunt diode Zener cu b) Varistoarele sunt dispozitive semiconductoare amorfe (oxid de
siliciu de construcţie specială, capabile să preia curenţi mari; zinc şi carbura de siliciu) - varistoarele MOV
- Tensiunea de străpungere este cuprinsă între 5,6 şi 200 V, iar -Grosimea pastilei este direct proporţională cu tensiunea de cot, iar
tensiunea reziduală de circa 1,5 ori mai mare ca tensiunea de cot. volumul determină energia disipată maximă.
- Timpul de răspuns este < 1 ns în cazul folosirii unor cabluri scurte. - -Tensiunea de străpungere este de ordinul 10 ÷ 1000 V, tensiunea
Au o capacitate parazită de ordinul 1 - 5 nF. reziduală - de circa 2 ÷ 3 ori mai mare ca cea de cot.
- Pentru tensiuni < 1/2 din tensiunea de cot, curentul de pierderi este -Pentru montajele cu terminale scurte, timpul de răspuns este mai mic
de ordinul nanoamperilor; în conducţie, curentul maxim este limitat de de 1 ns; au o capacitate parazită de ordinul 1÷10 nF.
energia disipată maximă care nu depăşeşte câţiva J. - Curentul de pierderi este mai mic de 1 mA la 0,1 Ucot şi creşte o dată
cu tensiunea; energia disipată este de ordinul 5 ÷ 500 J.
Circuit de limitare cu transzorb

32
c) Eclatoarele cu gaz sunt tuburi cu descărcări în aer sau în gaze d) Ca protecţie de tip paralel pot fi folosite şi alte dispozitive ca:
inerte. tiristoare, triacuri, diode PNPN, cu:
- Tensiunea de străpungere (amorsare) este de circa 100 V sau mai
mare; dacă intră în conducţie, tensiunea scade, tensiunea reziduală - tensiuni de străpungere de ordinul 10 ÷ 1000 V;
fiind de ordinul zecilor de volţi. - tensiunea reziduală este mică, de circa 2 V, revenirea făcându-se
-Tensiunea de amorsare depinde de (dU /dt ); pentru fronturi rapide dacă curentul prin dispozitiv devine zero (din această cauză se
poate fi de 10 ori mai mare decât tensiunea reziduală, dar pentru conectează şi o siguranţă în serie cu dispozitivul).
- timpul de răspuns este lent, de ordinul microsecundelor;
fronturi lente (> 1 μs), este de numai 2 ori mai mare.
- energia disipată fiind cuprinsă între 0,1 şi 10 J.
-Timpul de răspuns este lent, însă pot accepta curenţi de ordinul kA
pentru 10 ÷ 20 μs, curentul rezidual fiind practic neglijabil.
- Principalul dezavantaj al eclatoarelor constă în faptul că o dată
amorsate ele nu se sting decât dacă curentul devine "0", în caz contrar
ele scurtcircuitând reţeaua.

Observaţii: Protectia la radiaţii

Subiecte
-Protecţiile se realizează pentru căile pe care apar supratensiuni (fază
5.1. Ecranarea
/nul, fază /pământ, nul /pământ).
5.2. Atenuarea prin absorbţie
-Pentru a preveni saturarea miezului inductivităţilor şi distrugerea
5.2. Atenuarea prin reflexie
condensatorului Cx, în amonte se plasează un circuit limitator pentru
5.3. Materiale şi incinte
regimurile tranzitorii rapide.
- Circuitele de limitare, conectate în amonte de circuitul protejat, se Prin ecran se înţelege un perete conductor care separă
construiesc în două trepte şi se pun după filtrul de reţea. spaţiul în trei regiuni distincte:
- Prima treaptă de limitare - arestor are rolul de a reduce nivelul - prima, în care se găseşte sursa perturbatoare,
perturbaţiile incidente (pe cele cu nivel energetic ridicat), iar cea de-a - a doua - ecranul
doua treaptă, se numeşte supresor şi are rolul de separator între - a treia, regiunea în care se gaseşte victima şi care
circuitele din aval şi amonte faţă de locul în care sunt instalate. reprezintă spaţiul protejat).
Ecranele pot fi masive, sub formă de peliculă/folie (în general
la frecvenţe mai mari de 30 MHz) sau grilă.
33
Atenuarea ecranului este produsă prin două fenomene: Eficienţa ecranării se apreciază prin atenuarea ecranului (SEE
- atenuarea prin reflexie (internă sau externă) este atenuarea pentru câmpul electric, iar SEH - atenuarea pentru
- atenuarea prin absorbţie. câmpul magnetic).
E1 H1
SEE = 20 ⋅ lg SEH = 20 ⋅ lg
E2 H2
Observaţii.
-Ecranul perturbă câmpul; o valoare pozitivă corespunde atenuării
câmpului electromagnetic şi nu unui câştig.
-Dacă atenuarea este negativă nu este vorba de o amplificare, ci de
o direcţionare a câmpului (materialele magnetice pot să
canalizeze câmpurile magnetice la frecvenţe joase dintr-o
anumită zonă a spaţiului).

Atenuarea prin absorbţie

În zona de câmp depărtat undele sunt plane şi impedanţa
mediului exterior este chiar impedanţa caracteristică a Fenomenul de absorbţie în ecranele conductoare are la bază
spaţiului liber: Z0 = 377 Ω; transformarea energiei acestora în căldură ca urmare a apariţiei
curenţilor turbionari; atenuarea câmpurilor datorată absorbţiei se
94 produce după o lege exponenţială:
A = 20 lg = 168 − 10 lg ( f ⋅ μ r ⋅ ρ r )
ZS E (d ) = E (0 )exp (− d / δ )
H (d ) = H (0 )exp (− d / δ )
Atenuarea prin reflexii multiple este corelată cu atenuarea prin
Factorul de atenuare prin absorbţie va fi:
absorbţie, A care depinde de adâncimea de pătrundere a câmpului
în material. Atenuarea prin reflexii multiple este introdusă în E (0 ) H (0 ) d
A = 20 lg = 20 lg = 8, 7
calculul absorbţiei totale printr-o corecţie C: E (d ) H (d ) δ
C=6(
C=6(A
A- 6) ceea ce corespunde la o atenuare de aproximativ 9 dB pentru
fiecare δ din grosimea materialului.

34
Materiale pentru ecranare
¾Campul magnetic este mai greu de ecranat. Incinte ecranate
¾Oţelul moale (tipic) are permeabilitatea in jur de 300 la frecvenţe ¾Ecranarea ideala la nivelul PCB este o cutie metalică total închisă cu
joase, scazând la 1 când frecvenţa creşte la 100 kHz. conectori şi filtre ecranate montate în pereţii săi; deci o simplă cutie cu
¾ La frecvenţe joase, permeabilitatea mare a oţelului (fierului), 6 feţe se poate asambla pe un PCB, ca orice alta componenta. Sudând
conduce la o grosime mai mică comparativ cu aluminiul. cele 6 feţe ale cutiei de bază într-un numar suficient de puncte, se
creează o “cuşcă Faraday”.
δ
Aluminiu
¾Toate căile neecranate trebuie filtrate când intră în zona PCB
ecranată.
Cupru
Otel
¾Când ecranul are pereţii opuşi paraleli, pot să apară frecvenţe de
rezonanţă care scad eficienţa ecranării.

Retea Apl. Surse

Frecvenţe de rezonanţă ale unei cutii rectangulare goale cu pereţi RF electronice(inclusiv in
Cel comutatie)
conductori şi fără aperturi:
UL UM US
AF
2 2 2
⎛m⎞ ⎛n⎞ ⎛ p⎞
f MHz = 150 ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟
⎝ a ⎠ ⎝b⎠ ⎝ c ⎠
SE [dB]
1 2 3
unde frecvenţa este dată în MHz; (a,b,c) – sunt dimensiunile interne d[m]
ale cutiei date în metrii; (m,n,p) - sunt valori întregi care specifică
modul particular sau rezonanţa.

35
Ghidul de undă la aperturi
Ecran
Spaţii de măsurare/testare
Nivelul campului
în CEM
electromagnetic
Ghid de unda
pentru f<0.5ftaiere⇒ SE≈ 27d/g Prof.dr.ing. Alimpie IGNEA

Universitatea POLITEHNICA din Timişoara
¾Construcţia metalică sub forma de fagure de miere este formată
dintr-un numar de ghiduri de undă.
electromagnetică
Deziderat: Cuprins
- Asigurarea reproductibilităţii, dar şi a repetabilităţii 1. Introducere
măsurărilor/testărilor în CEM.
2. Spaţii de testare cu arie deschisă
3. Camere anecoide
-În practică – de obicei măsurăm corect, dar de multe
4. Celule GTEM
ori nu ştim ce măsurăm!
5. Camere reverberante
6. Erori şi incertitudini de măsurare
-Nu ne scăldăm de două ori în acelaşi fluviu! (proverb latin)

36
Cerinţe impuse spaţiilor de măsurare Aspecte tehnice
-Să creeze un mediu ambiental care să asigure reproductibilitatea -Condiţii ambientale exterioare
măsurării caracteristicilor semnalelor/perturbaţiilor de radiofrecvenţă
-Împrăştierea undelor, reflexii
-Să asigure necesităţile de efectuare a testării/măsurării
-Limitarea spaţiului
-Să fie tehnic realizabil
-Limitări de frecvenţă
-Să fie economic sub aspectul costului realizării
-Corelaţia cu alte facilităţi
-Să fie recunoscut de organismele competente
-Evaluarea incertitudinii de măsurare

Câmp apropiat şi câmp depărtat b) Criteriul Maxwell
⎛ 1 ⎞ exp (− jkr )
a) Criteriul Rayleigh H ϕ = jc ⎜⎜ 1 + ⎟u (r )sin θ ≈ jc sin θ
B C
⎝ jkr ⎟⎠ r
Dacă d/r <<1 :
⎛ 1 1 ⎞ exp (− jkr )
O A BC=Δ≈d 2/ 8r Eθ = jZ 0 c ⎜⎜ 1 + − ⎟⎟u (r )sin θ ≈ jZ 0 c sin θ = Z 0 H ϕ
r ⎝ jkr k 2 r 2 ⎠ r
d
⎛ 1 1 ⎞
E r = 2 jZ 0 c ⎜⎜ − 2 2 ⎟⎟u (r )cos θ ≈ 0
⎝ jkr k r ⎠
Se consideră că unda este plană dacă diferenţa de fază între undele ce 1 λ λ
sosesc în B şi C (valoarea medie) este mai mică sau egală cu π/8 (22,5°), = <1⇒ r >
kr 2π r 2π
ceea ce corespunde la o diferenţă de drum de λ /2 π, (aproximativ λ /6); ⇒
condiţia de câmp depărtat: ⎛ 2πr ⎞ ⎛ λ ⎞
120π ⎜ ⎟ > Z 0 = 377Ω > 120π ⎜ ⎟
⎝ λ ⎠ ⎝ 2πr ⎠
r ≥ 2d 2 / λ
37
Aspecte tehnice Aspecte tehnice
-Să asigure condiţii de propagare ca în spaţiul liber (undă progresivă)
-Formula lui Friis
Impusă prin norme: 3,

10 şi 30 m
- Atenuarea normată a spaţiului (Normalised Site Attenuation - NSA)
reprezintă o măsură a atenuării câmpului electromagnetic dintre EUT şi
antena de măsurare.
- Normele prevăd ca între valorile teoretice şi valorile măsurate să nu

existe diferenţe mai mari de ± 4 dB.
Observaţii Reducerea nivelului undelor parazite

(externe şi reflectate)
-Diferenţele pentru polarizarea orizontală şi cea verticală sunt datorate
reflexiei planului de masă. Metoda Mod de aplicare
-NSA reprezintă diferenţa dintre rezultatele măsurării directe: Reducere nivel -Ecranare
-a propagării între locurile de plasare antenă/EUT în OATS şi
-Materiale absorbante:
-conectarea directă generator – receptor de măsurare, cu corecţiile piramide sau ţigle
corespunzătoare.
Control în spaţiul de Geometrie OATS sau celulă
-Normele CISPR prevăd o incertitudine de măsurare de 3 dB pentru măsurare (G)TEM
instrumentele de măsurat şi 1 dB pentru variaţiile datorate site-ului.
Modificarea regimului de Camera reverberantă
- NSA reprezintă un indicator de calitate al site-ului şi nu un parametru unde staţionare
de calibrare.

38
TIPURI DE SPAŢII DE TESTARE Spaţiu de măsurare cu arie deschisă(OATS)
Diametru major – 2D
SPAŢIU DE TESTARE CU SPAŢII ECRANATE Limitele ariei lipsită
ARIE DESCHISĂ de obiecte
Distanţa de testare D
reflectorizante
EUT
SEZONIERE PENTRU ORICE CU REFLEXIE CU MEDII
VREME ABSORBANTE
Diametru minor √3.D

Suprafaţă metalică
SPAŢIU ACOPERIŞ SPAŢIU CAMERE CELULE CAMERE CELULE
PLAN ACOPERIT ECRANATE TEM ANECOIDE GTEM Masă din
h variabil între 1
lemn
şi 4 m
CAMERE REVERBERANTE CELULE TEM

REVERBERANTE 0,8 m

Observaţii
Catargul antenei -Planul metalic de masă produce reflexii repetabile, iar deplasarea
cu disp. de antenei pe verticală permite maximalizarea compunerii undei directe şi
ridicare
reflectate.
Antena -Absenţa planului de masă conduce la erori dependente de frecvenţă în
limitele +6 dB şi -25 dB.
-Rotirea echipamentului este necesară pentru determinarea situaţiei cele
mai defavorabile.
Masa cu echipamentul de testat
(EUT) -OATS se poate folosi numai la măsurarea perturbaţiilor emise şi nu se
poate folosi pentru testarea imunităţii la câmpurile electromagnetice.
Grilă metalică
Nici un obiect metalic (Planul de masă) -Măsurările pot fi afectate de câmpul electromagnetic exterior şi
în cadrul elipsei! condiţiile de vreme.

39
Camere anecoide Cameră semi-anecoidă
Masă
rotitoare Antena
Antena de
emisie/recepţie
Material
absorbant
EUT pe masa rotitoare
Podea metalică
Distanţa de
Catargul antenei măsurare

Cameră: Camera anecoidă

-anecoidă (completă) – FAC (Full Anchoid Chamber) -asigură condiţii de propagare ca şi în spaţiul liber.
-Impedanţa caracteristică a spaţiului liber este de 377 Ω,
-(semi) anecoidă – SAC (Semi Anecoid Chamber)
O cameră anecoidă este compusă din: -Impedanţa de suprafaţă a ecranului (metal), este circa 0 Ω.
-cameră ecranată, -Pentru adaptare;
-materiale absorbante: -transformator de adaptare (linie neliniară) → piramide absorbante,

similare liniilor exponenţiale,
-piramide absorbante din spume poliuretanice cu carbon,
-adaptare de impedanţă → ţigle absorbante cu ferite cu impedanţa de
-ţigle din ferite absorbante. suprafaţă egală cu impedanţa spaţiului liber.
Dimensiunile camerei anecoide sunt alese în funcţie de distanţa de
măsurare şi dimensiunile EUT.

40
Observaţii Impedanţa de suprafaţă a unui mediu:
- Piramidele trebuie să aibă o înălţime cel puţin egală cu o un sfert din
μr
lungimea de undă corespunzătoare frecvenţei minime de interes (la 30 Z mediu = Z 0
MHz, aproximativ 2,4 m!). εr
Pentru ţigle din ferite:
Unda
directă
Atenuarea prin absorbţie pentru un material cu grosimea d:
[( ) ]
Ecran
(metal)
Piramidă exp(- α d ) = exp - Re j ωμσ - ω 2 με ⋅ d
absorbantă λ mediu = λ 0 εr
h
Pentru o ţiglă cu grosimea de 10 cm, la 100 MHz, rezultă o atenuare de
11 dB. Dacă unda transmisă este reflectată de un metal (aflat în spatele
-Se recomandă ca piramidele absorbante să aibă εr > 1. ţiglei), pierderile totale vor fi de 22 dB.

Observaţii Celula GTEM

-Lungimea minimă a spaţiului de măsurare trebuie să fie:
Rezistenţă de
sarcină
2
(d 1 + d 2 ) dar nu mai mică decât 2λ, unde:
2 Septum
(conductor interior)
λ
Puncte de calibrare
d1 este cea mai mare dimensiune a EUT,
Absorbant
d2 este cea mai mare dimensiune a antenei de testare
Volumul maxim
λ este lungimea de undă la care se face testarea.
Port de intrare
-Nici o parte a antenei nu trebuie să fie situată faţă de planul de masă
la o distanţă mai mică de 0,25 m. hminEUT
-În zona de amplasare a EUT, pe o suprafaţă de 1,5 m×1,5 m, se

măsoară intensitatea câmpului electromagnetic în 16 puncte. Lmax
-Pentru cel puţin 75% din măsurări, variaţiile nu trebuie să depăşească
limitele -0 dB/+6 dB.
41
Celula GTEM Celula GTEM
Septum hminEUT
Arie cu câmp
uniform
Puncte de
calibrare
hminEUT

Celula GTEM
Observaţii
-Principalul avantaj al celulei GTEM constă în realizarea unui volum
mare cu un câmp puternic pe unitatea de putere de intrare.
-Principalul dezavantaj constă în dificultăţile legate de poziţionarea
cablurilor, mai ales când se pune problema rotirii EUT (în special dacă
lungimea cablurilor depăşeşte 1,5 m).
-Se recomandă ca înălţimea EUT să nu depăşească o treime din distanţa
dintre planul de masă al celulei şi septum.
Distribuţia câmpului electric Distribuţia câmpului magnetic

42
Observaţii Observaţii
-Presupunând că toate momentele dipolilor sunt în fază, numărul
-GTEM reprezintă un ghid de undă plan-paralel în care modul de
necunoscutelor şi deci, al ecuaţiilor, se reduce la 6 în loc de 12.
undă dominant este modul TEM.
-Dacă puterea se extrage doar din vârful celulei GTEM (apex), din
-EUT se modelează ca o sumă de momente ale unor dipoli electrici şi
consideraţii de simetrie, numărul ecuaţiilor se poate reduce la 3.
magnetici.
-Se poate arăta că pentru trei poziţii ortogonale ale EUT, suma vectorială a
-Această teorie se aplică atât la măsurarea puterii radiate totale cât şi
tensiunilor măsurate la apex este egală cu suma momentelor dipolilor.
pentru echivalarea cu OATS.
1. Toate momentele dipolilor se presupun a fi în fază.
2. Măsurările în OATS sunt efectuate în zona de câmp depărtat ceea EU
T
ce permite modelarea EUT printr-un dipol rezonant.
EUT
EUT

Formula de calcul pentru câmpul electric: Câmpul electric indus

60 k 0 ⎡ 1 Vm α
⎤ unde:
E = 20 lg + 10 lg ⎢ ∑ 10 ⎥ + 20 lg ( g max )
10
max
e0 y ⎣ Zc α = x , y ,z ⎦
2 ∞
⎡ cosh (My )⎤ mπ
e0 y =
a
Zc ∑ ⎢ sinh (Mb ) ⎥ cos (Mx )sin (Ma )J 0 (Mg ), M = 2 a câmp electric
m =1, 3 , ⎣ ⎦
vert. normalizat unde: Vin este tensiunea de intrare în celulă, Pin – puterea de intrare
Zc este impedanţa caracteristică a celulei, k0 - numărul de undă pentru corespunzătoare, Zc - impedanţa caracteristică a celulei GTEM,
spaţiul liber, J0 - funcţia Bessel, a, b şi g - dimensiunile geometrice ale h – distanţa între planul de masă şi septum în punctul de măsurare.
celulei, gmax - un parametru ce depinde de geometria EUT şi antena ce ar fi
folosită în OATS, Vmα - tensiunile măsurate la ieşirea celulei pentru cele 3 Pentru Zc = 50 Ω, câmpul electric în dBV/m este:
poziţii, în dBμV.
-De asemenea, trebuiesc introduse corecţii pentru pierderile din cabluri şi E(dBV/m) = –13 + 10log Pin – 20log h
răspunsul în frecvenţă al lanţului de măsurare.

43
Alegerea frecvenţelor de calibrare/testare Cameră reverberantă
Dispozitiv de
Volum de câmp împrăştiere
Gama de Treapta de Numărul minim de Filtru reţea uniform
Dispozitiv de
frecvenţe frecvenţă trepte Motor de
împrăştiere
30-80 MHz ≤5% din ≥21 acţionare
frecvenţă Dispozitiv de
împrăştiere
80-1000 MHz ≤1% din ≥254
frecvenţă
1000 MHz-fmax ≤5% din ≥1
frecvenţă
Antenă generatoare
fmax este frecvenţa maximă la care se foloseşte celula GTEM Instrumentaţie de
de câmp
măsurare
Generator de
Filtru
câmp
Cameră reverberantă
Observaţii
-Camera de reverberaţie este o cameră ecranată prevăzută cu un sistem cu
Camera ecranată palete metalice. Undele de radiofrecvenţă produse de o antenă, sunt
focalizate pe paletele mobile.
- Se folosesc una sau mai multe turbine cu palete care modifică condiţiile
de frontieră în propagarea undelor. Aceste palete trebuie să fie suficient de
Turbina cu palete
mari şi să fie prevăzute cu îndoituri pentru împrăştierea câmpului.
-Pentru modul agitat/turbulent/împrăştiat, paletele se rotesc în mod
continuu. În modul acordat/de reglare, paletele sunt deplasate în trepte,
făcând posibilă măsurarea unor parametri ca: VSWR, puterea de intrare
etc. Există şi posibilitatea de “agitare/împrăştiere” electronică prin
modificarea frecvenţei semnalului de intrare.

44
Observaţii Observaţii
-Prin rotirea paletelor în jurul unei axe se modifică condiţiile de frontieră,
producând, în timpul unei rotaţii complete, un câmp uniform aleatorizat.
-Factorul de calitate al camerei reverberante se exprimă prin raportul dintre
-În mod normal, camerele reverberante sunt folosite la frecvenţe superioare energia stocată în cameră şi energia pierdută.
frecvenţelor corespunzătoare primelor 60 de moduri.
-Un factor de calitate ridicat semnifică pierderi reduse în materialele
2 2 2
conductoare, în timp ce o acoperire modală largă semnifică un factor de
⎛m⎞ ⎛n⎞ ⎛ p⎞
f = 150 ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ [MHz ] calitate redus.
⎝a⎠ ⎝b⎠ ⎝c⎠
a, b şi c sunt dimensiunile camerei ecranate, m, n, şi p – numere întregi. Se
-EUT reduce factorul de calitate al camerei; uneori, pentru acelaşi efect, se
recomandă ca dimensiunile camerei să fie prime între ele pentru a avea mai
introduc şi materiale absorbante.
multe moduri.

Observaţii
Observaţii
Calibrarea camerei reverberante se realizează pentru modul “acordat” şi
-Diametrul tamburului cu palete şi înălţimea sa trebuie să fie cel puţin egale presupune determinarea câmpului în 9 locaţii, pentru cele 3 axe de
cu ½ din lungimea de undă a frecvenţei minime de lucru. coordonate (27 măsurări).
-Viteza de rotaţie se alege astfel încât să asigure răspunsul EUT.
Câmpul este considerat uniform dacă eroarea medie pătratică este cel mult
-Raportul de împrăştiere, definit ca raportul dintre valoarea maximă şi 3 dB pentru frecvenţe mai mari de 400 MHz şi are o creştere liniară de
minimă a câmpului într-un punct, pentru o rotaţie completă a tamburului cu la 4 la 3 dB pentru frecvenţe cuprinse între 100 şi 400 MHz (la scară
palete, trebuie să fie de cel puţin 20 dB. logaritmică).

45
Observaţii Avantajele camerelor reverberante
Pentru validarea uniformităţii câmpului electromagnetic:
-Produc un câmp electromagnetic relativ uniform în întreg spaţiul camerei
- Valorile medii se consideră pentru puterea totală recepţionată, şi nu doar într-un volum limitat;
câmpul total etc. în domeniul liniar – scalar sau vectorial şi nu în
dBx! -Sistemul de reflectare mecanică a undelor produce împrăştierea câmpului
electromagnetic în toată camera sub toate unghiurile de polarizare;
- Pentru o mediere corectă, instrumentele de măsurat trebuie să aibă
un zgomot propriu cu cel puţin 20 dB mai puţin decât semnalul -Pentru a genera un câmp electromagnetic de un anumit nivel este
recepţionat. necesară o putere mai mică de intrare comparativ cu camerele anecoide
sau cu spaţiile de testare cu arie deschisă, datorită factorului de calitate
- Măsurările se efectuează pentru fiecare dintre frecvenţele de ridicat al camerei de reverberaţie.
testare.

Comparaţie între testele de măsurare şi de Surse de erori tipice

imunitate -Mediul ambiental electromagnetic: perturbaţii în regim continuu sau
-Nu există reciprocitate între cele două teste. tranzitoriu
-Testele de imunitate consumă mai mult timp. -Anomalii ale spaţiului de testare
-Testele de imunitate sunt mai dificile în ceea ce priveşte realizarea -Procedee de verificare incomplet specificate
condiţiilor (uniformitatea câmpului). -Calibrarea necorespunzătoare a echipamentelor de măsurare
-Testele de imunitate pot fi periculoase pentru EUT. -Aranjarea EUT, configuraţie, mod de lucru
-Variabilitatea producţiei EUT

46
Erori datorate schimbării tipului de spaţiu de Erori la testele de imunitate
măsurare -Tehnicile de calibrare a uniformităţii câmpului.
-Schimbarea diagramei de directivitate pentru EUT. -Interacţiuni între EUT, antenă şi cameră, echipamente, cabluri.
-Schimbarea diagramei de directivitate pentru antene, inclusiv câştigul -Telemetrie.
acestora.
-Repetabilitate.
-Limitarea deplasării antenei pe verticală.
-Maximizarea cazului “cel mai defavorabil” pentru EUT.
-Eficienţa absorbanţilor la joasă frecvenţă şi comportarea dielectricilor
la frecvenţe înalte. -Tipul spaţiului de testare.
-Dispunerea echipamentelor în diferite spaţii. -Corelarea cu spaţiul standard.
Toate spaţiile trebuie corelate/raportate la OATS! -Incertitudinea de măsurare.

Incertitudini de măsurare la celulele GTEM Incertitudini de măsurare la celulele GTEM

pentru perturbaţiile emise prin radiaţie pentru perturbaţiile emise prin radiaţie
1 Raportul de undă staţionară pentru diferite frecvenţe
2 Atenuarea cablului de conectare a receptorului 11 Diferenţa dintre planul de masă real şi cel ideal
3 Efectul cumulativ al măsurărilor pentru diferite poziţii ale EUT: măsurări ale 12 Impedanţa caracteristică a celulei GTEM în locul de amplasare al EUT
tensiunii, incertitudini ale receptorului de măurare, preamplificator etc. 13 Variaţia înălţimii septumului în zona de poziţionare a EUT
4 Incertitudinea generatorului de zgomot sau de tip comb dacă este folosit pentru 14 Poziţionarea EUT pe masa rotitoare, perturbarea produsă de mediile dielectrice,
stabilirea de corelaţii împrăştierea undelor, fenomene de absorbţie în OATS
5 Măsurarea tensiunii în loc de măsurarea puterii 15 Poziţionarea EUT după axele x, y, z în celula GTEM
6 Incertitudinea srtabilirii corelaţiei GTEM-OATS 16 Uniformitatea câmpului în celula GTEM şi OATS
7 Incertitudinile corespunzătoare OATS ca valoare de referinţă pentru stabilirea 17 Abaterea distribuţiei câmpului electromagnetic faţă de modelul teoretic 2D
corelaţiei 18 Polarizarea câmpului electromagnetic
8 Rotirea corectă pentru poziţionarea EUT după cele trei axe ortogonale 19 Pierderile energetice în mediile absorbante şi prezenţa modurilor superioare
9 Erori în modelarea corelării dintre GTEM şi OATS 20 Cuplaje în mod longitudinal sau prin diafonie
10 Problemele legate de definirea directivităţii în relaţiile de corelare

47
Incertitudini de măsurare la celulele GTEM
Corecţia erorilor
pentru perturbaţiile emise prin radiaţie
21 Neadaptarea la undele polarizate -Repetarea testelor

22 Modificarea cuplării cu EUT în cazul schimbării poziţiei acestuia faţă de masă sau
septum
-Refacerea calibrării echipamentelor de măsurare
23 Regimul de funcţionare al EUT, cuplaje mutuale, perturbaţii datorate curenţilor de -Respectarea detaliilor prevăzute în standarde/norme
suprafaţă
24 Prezenţa în zona OATS a unor surse de perturbare de bandă îngustă -Considerarea tuturor incertitudinilor de măsurare
25 Echivalarea EUT cu momentul unui dipol electric şi incertitudinea de fază
-Participarea la studii inter-laboratoare
26 Rutarea cablurilor
27 Lungimea cablurilor
28 Adaptarea cablurilor

Comparaţie între GTEM, SAC şi OATS

Automatizarea testelor
Observaţie: Coeficientul de corelaţie -Vizează asigurarea repetabilităţii şi reducerea timpului de lucru
exprimă gradul de apropiere al unei -Gama de frecvenţe baleiată
distribuţii de puncte faţă de o lege de
variaţie (liniară); valoarea maximă ± 1 -Viteza şi rezoluţia baleiajului de frecvenţă
-Adaptarea impedanţelor
Coef.corelatie UNIT 1 UNIT 2 UNIT 3 TOTAL
-Puterea disponibilă
GTEM1 -GTEM2 0,86 0, 96 0, 77 0, 81
-Reglaj mecanic pasiv
SAC - OATS 0,83 0, 62 0, 45 0, 66
-Reglaj electric pasiv (solid state)
GTEM1 - OATS 0, 65 0, 49 0, 74 0, 62
-Injecţie activă de semnal
GTEM2 - OATS 0, 83 0, 48 0, 85 0, 67
-Corecţie prin programe SOFT
Diferentele maxime: 4,5 dB si medii 2,5 dB
48
Reţeaua artificială
CISPR 16-1 defineşte Reţeaua artificială (Artificial Mains
Network (AMN) sau Line Impedance Stabilisation Network (LISN)),
având rolul:
Accesorii CEM · să definească impedanţa RF văzută de EUT la portul de alimentare

(“50Ω/50mH + 5 Ω”).
· să permită cuplarea semnalelor perturbatoare provenite de la EUT la

echipamentele de măsurat şi să prevină aplicarea directă a tensiunii reţelei
la intrarea acestora.
· să reducă nivelul zgomotului ambiental care ar putea să se propage prin

reţeaua de alimentare.to reduce extraneous ambient noise that might be
present on the incoming mains circuit.
Circuitul echivalent de măsurare
Impedanţa echivalentă a LISN

49
Protecţia muncii
•Existenţa unei capacităţi de circa 12μF inspre masă conduce pentru o
tensiune de 230V, 50 Hz la un curent spre pământ, de circa 0,9A care este
deosebit de periculos pentru operatorul uman.
REZULTĂ CĂ LISN TREBUIE SĂ FIE FOARTE BINE LEGATĂ

LA REŢEAUA DE PĂMÂNTARE!
•Rezultă că LISN nu pot fi folosite în reţelele care sunt protejate pentru

scurgereile de curent către pământ. Se poate folosi un transformator
suplimentar de alimentare.
•Protecţia echipamentelor de măsură la regimurile tranzitorii din reţeaua

de alimentare, dar şi la cele generate de echipamentul care se testează –
care nu mai sunt atenuate de LISN – necesită conectarea unui limitator de
Schema de principiu a LISN regimuri tranzitorii la ieşirea LISN.
Reţeaua de pământare şi conectarea LISN Modul de conectare al LISN la pământ este foarte important peste
•Reţeaua de pământare reprezintă referinţa pentru măsurările efectuate. frecvenţa de 10 MHz pentru asigurarea repetabilităţii măsurărilor.
Standardele CISPR prevăd existenţa unei plăci pentru planul de referinţă cu
dimensiunea minimă de 2m x 2m sau să fie un perete ori podeaua unei
camere ecranate. Placa trebuie să depăşească cu cel puţin 0.5 m marginile
corespunzătoare EUT.
•Planul de referinţă de pământare poate fi din aluminiu, oţel sau cupru, cu

grosimea în jur de 1 mm.
•Planul de referinţă de pământare trebuie să fie continuu (eventual prin

sudură sau nituire).
•Se acceptă ca planul de referinţă de pământare să fie acoperit cu un izolator

Schema echivalentă a LISN legat la pământ
dar nu în zona în care trebuie asigurat contactul electric.
50
Cp = 0.09 · A[cm2]/d[cm] (pF)
unde A - aria LISN în cm2,

d - distanţa LISN faţă de planul de referinţă în cm.
Lp = 0.002 · l[cm] · (ln[4 · l[cm]/Φ[cm]] – 0.75) (μH)
unde l - lungimea conductorului de legătură, iar Φ - diametrul, [cm].
De obicei, Cp = 500pF şi Lp = 100nH de unde rezultă o frecvenţă de

rezonanţă de circa 30MHz.
Clauza 2.4.4.1 din CISPR 16-2 impune ca impedanţa să fie mai mică decât
10 Ω la 30 MHz şi sugerează ca legătura să se realizeze printr-o bandă
conductoare cu raportul lungime/lăţime < 3:1.


51
Concluzii Cleşte absorbant
· Geometria montajului, distanţa la planul de referinţă şi modul de

conectare, lungimea cablurilor de reţea etc., nu au efect sub 15 MHz;
· Lungimea cablurilor de reţea precum şi rutarea acestora în apropierea

pământului de referinţă pot afecta rezultatele măsurărilor în jurul frecvenţei
de rezonanţă cu 5-10 dB.
Circuit echivalent de testare

Cleşte absorbant
Cleştele absorbant este definit în clauza 13 din CISPR 16-1 şi este
caracterizat prin:
· o buclă de cablu coaxial în jurul a 2 - 3 inele de ferită care acţionează

ca un transformator şi în care se induce un curent proporţional cu curentul
de RF (MC) care trece printr-un cablu cuplat prin intermediul aceloraşi
inele de ferită,
· o secţiune absorbantă din inele de ferită, montate în continuarea feritelor

principale, în partea opusă sursei de perturbaţii pentru a menţine
constantă impedanţa de RF de mod comun şi a reduce dependenţa de
impedanţa conectată la terminaţia cablului, inclusiv cuplajul capacitiv.
Dependenţa impedanţei de intrare de frecvenţă

52
Construcţia cleştelui absorbant
Formarea undelor staţionare

Cleştele capacitiv
1m
• Se foloseşte la injectarea unor unde continue sau regimuri

tranzitorii în cabluri (ex. EN60000-4-4).
• Cuplaj este capacitiv, inductiv sau ambele?

53
Reţele de cuplare/decuplare
•Reţelele de cuplare au rolul de a injecta semnale perturbatoare/de testare în

diferite tipuri de cabluri.
•Reţelele de decuplare asigură că semnalul perturbator nu influenţează

echipamentele auxiliare şi se conectează între EUT şi acestea.
Determinarea impedanţei de cuplaj

Circuite de simetrizare (balun)
-Folosirea circuitelor diferenţiale asigură o imunitate crescută la

perturbaţii, o reducere a nivelului zgomotului din planele de masă şi de
alimentare, eliminarea unor componente armonice impare etc.
-Un circuit balun (“balanced-unbalanced”) este un circuit pasiv şi

bidirecţional proiectat ca un transformator de impedanţă.
- Un circuit balun este un cuadripol care are un port simetric şi un port

nesimetric.

54
Circuite de măsurare pentru circuite balun (analizorul de reţea are un
punct la masă!)

Receptorul de măsurare

55
Receptoarele de măsurare sunt construite după norma CIPSR – 16, care 3 dB
împarte gama frecvenţelor semnalelor electromagnetice în patru benzi:
Banda de frecvenţe Limitele benzii Banda de trecere u

A 10 kHz - 150 kHz 200 Hz
fo
B 150 kHz - 30 MHz 9 kHz
C şi D 30 MHz - 1 GHz 200 kHz Δf
Peste 1 GHz 1 MHz f0 2πf 0 L

Q= =
Δf R
Obs: Dacă Q=ct, la creşterea fo, creşte şi banda de frecvenţe!

Principiul receptorului superheterodină
fi=fx-fo fx fo fim fx+fo fx+fim
AFI ARF Atenuare
Frecvenţa OL
Frecvenţa Frecvenţa
intermediară imagine
fim-fo=fi

56
Atenuatoare
AC ARF M1 AFI1 M2 AFI2 - Dacă impedanţele în aval şi în amonte nu sunt egale, trebuie să
asigure şi adaptarea de impedanţă.
Antena
OL1 OL2 D
Atenuator de tip T
IM AVF
Fig. 4.14. Schema bloc a receptorului de măsurare.
N – factor de atenuare (liniar)

Mixerul (schimbătorul de frecvenţă)

- Trebuie să conţină un element neliniar cu termen de ordinul II
Atenuator de tip π y (t ) = a0 + a1 x + a 2 x 2 + a3 x 3 + a 4 x 4 + a5 x 5 + ...
u x (t ) = A x cos ω x t
u o (t ) = Ao cos ω o t
1
y 2 (t ) = a 2 ⋅ [u x (t ) ⋅ u o (t )] = a 2 Ao A x [cos (ω x + ω o )t − cos (ω x − ω o )t ]
2
Constantă multiplicativă
Informaţie utilă

57

58
Mixer dublu echilibrat cu diode în inel Mixer dublu echilibrat cu diode în inel
•Pierderi de conversie – raportul dintre nivelul semnalului la ieşire şi cel

de intrare, în dB.
•Izolare - atenuarea echivalentă între porturile mixerului.
•Factorul de zgomot
•Compresia conversiei – neliniaritatea dintre nivelul tensiunii de RF de la
intrare şi nivelul tensiunii FI.
•Gama dinamică – nivelul de amplitudine în care nu se degradează
performanţele.
•Punctul de intercepţie - caracterizează nivelul produselor de
intermodulaţie.
•Raportul de undă staţionară de tensiune (VSWR) – caracterizează
neadaptarea de la intrare.

59
Produse de intermodulaţie
(± 2 f RF 1 ± f RF 2 ) ± f OL
(± 2 f RF 2 ± f RF 1 ) ± f OL
Explicativă la produsele de intermodulaţie

Răspunsul FTB la impulsuri Detectoare de semnal

- Detectoare de valori efective – bazate pe definiţia termică sau pe
relaţia
B u(t) ∞ u e(t)
S = ∫ u (t )dt Ue 1 T
U0
∫ u 2 (t )dt
0
U ef =
A0 T 0
τ
-Detectoare de valori medii – redresare + mediere
f0 f t 2/B 0 1 T
a) b) c)
U med =
T ∫ u (t )dt
0
Fig. 4.15. Explicativă la răspunsul receptorului de măsurare la impuls. - Detectoare de valori de vârf – cele mai rapide, agreate de
normele militare
Ue = 2S.A0.B0 ,
- Detectoare de valori cvasi-vârf – bazate pe considerente
subiective
60
Efectul factorului de
creastă
Fig. 4.16. Detectorul de valori cvasi-vârf.
Efectul benzii de
frecvenţe
f0

Parametrii detectoarelor de valori cvasi-vârf
A B C şi D
Domeniul de frecvenţe (10-150 kHz) (150 kHz-30 MHz) (30 MHz - 1 GHz)
Banda AFI (la - 6 dB) 200 Hz 9 kHz 120 kHz

Timpul de încărcare 45 ms 1ms 1ms
Timpul de descărcare 500 ms 160 ms 550 ms
Ct. de timp mecanică 160 ms 160 ms 100 ms
Factor de suprasarcină a 24 dB 30 dB 43,5 dB
predetectorului
Încărcarea şi descărcarea condensatorului

61
Fig. 4.17. Răspunsul detectoarelor la o succesiune de impulsuri.
Curbe de corecţie

Amplificatoare logaritmice
100 mV 3V
2V
1V
10 mV
1 mV
VOUT = VSLP log(VIN/VINT)
VSLP - tensiunea corespunzătoare pantei(volţi pe decadă, decada având 20 dB, ex.

400 mV/decadă este echivalent cu 20 mV/dB),
VINT – este tensiunea de intrare pentru care argumentul logaritmului este 1; din
cauza zgomotului propriu şi altor limitări ale amplificatorului Vint este o valoare obţinută
prin extrapolare, valoarea tipică fiind de ordinul μV,
Comparaţie între un detector de valori cvasi-vârf analogic şi respectiv, numeric
VIN – tensiunea aplicată la intrare.

62
Raport de masurare Caracteristici ale unui receptor de măsurare
Detector Detector
cvasi-vârf val.medii
Valori
coresp.
marcheri
Marcheri

Analizor de spectru
Domeniul timp Domeniul frecvenţe

63
1. Clase de semnale
Semnale de banda ingusta
Energia semnalului este concentrata intr-o banda de

frecventa mai ingusta decat cea a receptorului. Marind banda de
frecventa a receptorului nu mareste puterea semnalului masurat. O
purtatoare nemodulata este un astfel de semnal de banda ingusta.
Semnale de banda larga

Analiză spectrală Analiza unui semnal complex
Semnalul are energia imprastiata peste tot spectrul, mai larg

decat banda de frecventa a receptorului. Asadar, marind banda de
frecventa a receptorului marim puterea semnalului masurat.

Comparaţia spectrului de frecvenţe cu limitele impuse de norme
Schema bloc a unui analizor spectral de tip superheterodină

64
Scara log de la 70 la 100 dB (raport de tensiuni: 3100 -105 şi de putere: 107 – 1010) Principiul schhimbătorului de frecvenţe
Scara liniară - gama dinamică de max.20 - 30 dB (raport de tensiuni: 10 - 30).
Rezoluţia filtrelor analogice
Folosirea mai multor mixere 2 componente sinusoidale cu amplitudini egale 2 componente sinusoidale cu amplitudini diferite

65
FILTRE DIGITALE
–3 dB – [(Δ – Δ(3dB)/2)/(Δ(60dB)/2 – Δ(3dB)/2)]*Δ(60-3dB)

Δ = diferenţa de frecvenţă între cele 2 semnale,
Δ(3dB) = banda de frecvenţe la -3 dB,
Δ(60dB) = banda de frecvenţe la -60 dB,
Δ(60-3dB) = difernţa dintre 60 şi 3 dB (57 dB).
ZGOMOTUL DE FAZĂ MODULAŢIA DE FRECVENŢĂ REZIDUALĂ

3kHz
1Hz
100Hz
Zgomotul de fază apare pentru semnale care au un nivel mai Poate conduce la “ascunderea semnalelor mici”
mare ca zgomotul de fond
Modulaţia de frecvenţă reziduală se observă atunci când banda de rezoluţie este mai mică decât
MF vârf la vârf
66
Timpul de baleiere
Timpul de baleiere în banda de rezoluţie =
(Banda de rezoluţie)/[(domeniul baleiat)/(timpul de baleiere)] =
[(Banda de rezoluţie)(timpul de baleiere)]/(domeniul baleiat)
Timpul de creştere = k/(Banda de rezoluţie).

Egalând cei doi timpi
k/(Banda de rezoluţie) = [(RBW)(timpul de baleiere)]/(domeniul baleiat),
de unde:
Timpul de baleiere = k(domeniul baleiat)/(Banda de rezoluţie)2.
Netezirea vizualizării
Detectorul de vârf
Filtrarea/medierea video

67
Medierea video
Aavg = [(n - 1)/n]Aprior avg + (1/n)An,

Aavg = noua valoare mediată,
Aprior avg = medierea din baleierea anterioară, Filtrare analogică Mediere numerică
An= amplitudinea măsurată la baleierea n
n = numărul curent al baleierii.

Măsurarea amplitudinii pe sistemul

de afişare
Generator Comb Vizualizare numerică
Semnal analogic Semnale numerice→
Vizualizare numerică “Vârfuri pozitive (POS)” Comparaţie între modul eşantionat şi POS
68
Acurateţea de determinare a amplitudinii
Metoda rosenfell

1. Acuratetea Banda de rezolutie
Zgomotul
propriu

electromagnetică
69
Pentru situatia din figura, având doua semnale distantate cu 10
kHz, un filtru cu banda de rezolutie de 10kHz va separa usor
componentele spectrale.
Selectivitatea RBW
Caracteristica
filtrului
Semnal
vizualizat

Selectivitatea RBW

70
Benzile laterale de zgomot (zgomotul
Fenomenul de “mânjire” a imaginii
de faza)

Benzile laterale de zgomot (zgomotul de faza) se

datoreaza instabilitatii frecventei/fazei OL. Cu cât oscilatorul e Sensibilitatea- Schimb.atenuării RF
mai stabil cu atât distanta intre componenta spectrala a unui
semnal si zgomotul de faza e mai mare. Daca scade banda de
rezolutie, scade si zgomotul de faza:
Schimbare nivel de referinţă(nivel de zgomot constant) Nivel de referinţă constant(schimbare AIF)

71
Nivel minim absolut al zgomotului(termic): -174 dBm/Hz Factorul de zgomot
Zgomotul produce o variaţie a indicaţiei pe monitor:
10*log(bw2/bw1), Nivelul de referinţă
este schimbat!
unde bw1 = lăţimea benzii de rezoluţie la început/start
bw2 = lăţimea benzii de rezoluţie la sfârşit.
Efectul filtrării video

Factorul de zgomot:
F = ( Si/Ni)/(So/No),
Definiţii ale zgomotului de fond
Si = Puterea semnalului aplicat la intrare,
Ni = Puterea zgomotului la intrare,
So = Puterea semnalului la ieşire
No = Puterea zgomotului la ieşire.
F = No/Ni
NF = 10*log(F) = 10*log(No) - 10*log(Ni). • The solid line shows the RMS value of the noise, which is equal to the noise power of –100
dBm.
• The dashed line (–101 dBm) is the mean value of the linear magnitude of the noise, converted to
dBm.
• The dotted line (–102.4 dBm) is the mean value of the log magnitude of the noise.
• The dot-dash line (–92.8 dBm) is the sum of the mean value of the linear magnitude of the noise
and three times its standard deviation, converted to dBm.

72
Zgomotul Termic: Preamplificatorul
Nt=kTB a) NFPRE + GPRE ≥ NFSA + 15 dB,
La temperatura camerei, pentru o bandă de 1 Hz, Nt=-174 dBm
NFSYS = NFPRE – 2.5 dB,
De exemplu, dacă măsurăm la ieşire No=-110 dBm cu o bandă de rezoluţie de
10 kHz, rezultă că NF va fi: b) NFPRE+ GPRE ≤NFSA – 10 dB,
NF=No-Ni=-110- 10log(kTB)=-110-10log(10.000)-(-174)=24 dB
NFSYS = NFSA – GPRE.
Atenţie: Dacă banda de rezoluţie se reduce la 1kHz, nivelul
zgomotului propriu devine -120 dBm!

Zgomotul ca semnal Gama dinamică
Zgomot Gaussian
Zgomot Rayleigh
Valoarea medie=1,253σ
Pentru modul log, valoarea medie este cu 2,5
dB deasupra valorii reale
Banda de rezoluţie echivalentă este de 1,05-
1,13 ori mai mare
Schimbarea nivelului fundamentalei, respectiv a nivelului a două semnale

73
Gama dinamică Incertitudinea de măsurare în funcţie
de S/Z

Probleme noi
Analiza semnalelor cu dinamică mare şi regim tranzitoriu
Transmisii cu burst, glitch-uri
Analizor spectral în timp real Regimul tranzitoriu al circuitelor PLL
Interferenţe intermitente
Semnale cu spectrul împrăştiat
Monitorizarea spectrului, probleme de CEM
Modulaţia analogică şi digitală
Caracterizarea şi diagnosticarea modulaţiei în domeniul timp

electromagnetică
74
-Trecerea la transmisiuni digitale
-Caracteristic: transmiterea asincronă de pachete (v. Internet dar şi WLAN) Analizorul clasic
preia doar o bandă
scurtă de frecvenţe
ADC: Analog-to-Digital Converter IF: Intermediate Frequency
AM: Amplitude Modulation I/Q: In-Phase / Quadrature
BH4B: Blackman-Harris 4B Window LO: Local Oscillator
CCDF: Complementary Cumulative Distribution NBW: Noise Bandwidth
Function OFDM: Orthogonal Frequency Division Multiplexing
CDMA: Code Division Multiple Access PM: Phase Modulation
CW: Continuous Wave PSK: Phase Shift Keying
dB: Decibel QAM: Quadrature Amplitude Modulation
dBfs: dB Full Scale RBW: Resolution Bandwidth
DDC: Digital Down Converter RF: Radio Frequency
DSP: Digital Signal Processing rms: Root Mean Square
EVM: Error Vector Magnitude RTSA: Real-Time Spectrum Analyzer
FFT: Fast Fourier Transform SA: Spectrum Analyzer
FM: Frequency Modulation VSA: Vector Signal Analyzer
FSK: Frequency Shift Keying

Analizor de Analizor de
semnal vectorial semnal vectorial
Analizor de
semnal în timp
real

75
Eşantionare
Cadru/secvenţă
Bloc
FFT
Achiziţie şi
Procesare

Trigger în domeniul Explicativă la

frecvenţe spectogramă
Informaţie Spectograma
pentru nivel frecv.=f(t)
Marker
Burst
t
76
Index
Modulaţie de
frecvenţă
Putere

Banda de DDC - Banda de frecvenţe de bază baleiată este centrată în jurul frecvenţei intermediare şi reprezintă
frecvenţe cât cea mai mare bandă de frecvenţe ce poate fi prelucrată.
Sch. de frecvenţă
mai largă
- Avantajele eşantionării IF.
1) Rejecţia componentei continue,
2) Gama dinamică,
3) Reducerea interferenţelor.
-BW/2 Fs BW/2 - Decimarea este folosită pentru echilibrarea domeniului baleiat, reducerea timpului de
prelucrare, reducerea conţinutului memoriei şi o mai bună utilizare a acesteia.
- Componentele I reprezintă partea reală, iar componentele Q reprezintă partea imaginară a

transformatei FFT.
Fs
Fs

77
Eşantionare
Σ
Δ
Teorema eşantionării
fe≥2*fmax ⇒ fmax↓ ⇒ fe↓
⇒”decimare”


78
-Discontinuităţile din cadre produc componete spectrale suplimentare, inexistente în semnalul

iniţial.
-Tehnică ferăstruirii conduce la creşterea ponderii eşantioanelor plasate în centrul ferestrei şi

reducerea ponderii eşantioanelor extreme, implicit reducerea rezoluţiei în frecvenţă; pentru
fereastra Blackman-Harris 4B reducerea este de aproximativ două ori faţă de fereastra
dreptunghiulară.
-Dacă apar regimuri tranzitorii în marginile ferestrei, acestea pot fi pierdute; problema se w2=0.42+0.5*cos(2*pi*n/N)+
rezolvă prin suprapunerea cadrelor şi ponderarea corespunzătoare a contribuţiilor prin post- +0.08*cos(4*pi*n/N)
procesare.
-Suprapunerea cadrelor şi post-procesarea permit şi calculul puterii semnalului, creşterea

benzii de frecvenţe baleiate prin corecţia aplicată tehnicii ferăstruirii astfel încât să nu se
piardă nici un detaliu.

79

80

81
În cazul baleierii unei benzi de frecvenţe mai mare decât banda de bază, se
folosesc mai multe cadre adiacente, achiziţionate în timp ce oscilatorul local
al convertorului de RF îşi modifică frecvenţa cu trepte de 10 MHz. Bandă de frecvenţe redusă

Parametrii de repartiţie “s”

(scattering parameters)
Bandă largă de frecvenţe

82
I2
I1
Cuadripol P2
U1 P1 U2
V1 = A11V 2 + A12 I 2
I 1 = A21V 2 + A22 I 2
Legătura dintre perechi de mărimi?
- Mărimi de intrare V2 I2
A11 = ; A12 =
V1 I 2 =0
V1 V2 = 0
- Mărimi de ieşire
- Mărimi de transfer

Propagarea undelor
Distanţa acustice, electrice, optice
Mediul 2
Ce urmează Mediul 3
Mediul 1
Timpul
Sursa t1 t2
“Ramificare”
timp

83
Zi
Se notează cu Z impedanţa de Z = R + jX =
Z0
intrare normată
Zi
Şi cu W coeficientul de reflexie −1
Z0
(definit pentru impedanţa de intrare W =
Zi) Zi
+1
z’=l-z Z0
1+W
⇒Z =
1−W Transformări omografice conforme (care
Z −1 păstrează unghiurile)
W =
Z +1
Rp=0
πl/λ
Z ns t
X=co Q
Xp
P
Xp=0 ρ=ct
s t
R=con
W
Rp
Dacă l creşte cu λ/2, vectorul W face o rotaţie completă.

84
1
Z=1+j 1 Circuit rezonant
2 2 derivaţie
0,5 Y=? 0,5
3 3
Z=0,2-jx
5
f↑ 5
0,2 0,2
f=0,∞
fr
Creşterea frecvenţei

Is
I0 Definirea parametrilor s
R0
- Bazată pe puterea undelor transmisă şi reflectată :
R0
R0 Us Zs
U0
E E
a) Adaptare a) Neadaptare -Bazată pe pseudo unde
Ir
U0
Is Us = U0 +Ur
I0
Is = I0 − Ir K- constantă de normalizare
R0
1 1 ⎛Us ⎞
Ur Us Zs
U0 = (U s + R0 I s ) : R0 I0 = ⎜ + I s ⎟⎟ ⋅ R 0
2 2 ⎜⎝ R 0 ⎠
E 1 1 U ⎛ ⎞
Ur = (U s − R0 I s ) : R0 I r = ⎜⎜ s − I s ⎟⎟ ⋅ R 0
2 2 ⎝ R0 ⎠
85
V (z ) = V+ (z ) + V− (z )
Observaţii
1
I (z ) = (V+ (z ) − V− (z ))
- Lipseşte “conjugarea” lui Z Z
- Dacă Z este real, cele două definiţii sunt identice; în caz contrar apar 1
diferenţe privind:
V± = (V ± ZI )
2
• Transferul de putere
• Diagrama Smith
• Matricea de transfer
• Adaptarea


86

87
Teoria grafurilor
Reguli
1. Fiecare variabilă a1, a2, b1, b2
reprezintă un nod al grafului.
2. Fiecare parametru S reprezintă o latură.
3. Intrările în laturi depind de variabilele
din noduri.
4. Undele reflectate b1 şi b2 sunt variabile
dependente, iar undele incidente sunt
variabile independente.
5. Variabila din fiecare nod este egală cu
suma valorilor provenite prin intermediul
laturilor.
b1

88
Generator
1 a1 S21 b2
-este echivalent undei reflectate bs
(bs – valoare normată, Γs – S Γs S11 S22 Γl
coeficient de reflexie la intrare)
b1 S12 a2
Sarcina Regulile lui Mason

- Apare doar Γl –
O buclă de ordinul I se defineşte ca produsul valorilor din laturi pentru
coeficientul de reflexie al un contur închis, pornind de la un nod, în sensul săgeţilor din laturi.
sarcinii O buclă de ordinul II se defineşte ca produsul valorilor din oricare două
bucle de ordinul I care nu se ating.
O buclă de ordinul III se defineşte ca produsul valorilor din oricare trei

bucle de ordinul I care nu se ating.

T = =
[
b1 P1 1 − ∑ L (1) + ∑ L (2 ) − ... + P1 1 − ∑ L (1)
(1 ) (1 )
] [ (2 )
+ ... ]
1 − ∑ L (1) + ∑ L (2 ) − ...
1 a1 S21 b2
bs
bs
b1=? •Pl, P2, etc. sunt căile de conectare între cele două variabile: S11, S21ΓlS12
S11 S22 Γl
•ΣL(l)(1) este suma tuturor buclelor de ordinul I care nu ating prima cale dintre cele
Γs
două variabile: ΓlS22
•ΣL(2)(1) este suma tuturor buclelor de ordinul II care nu ating prima cale dintre cele
două variabile etc.
b1 a2
S12 •ΣL(l)(2) este suma tuturor buclelor de ordinul I care nu ating a doua cale dintre cele
două variabile.
•Numitorul depinde de geometria reţelei, L(i) fiind valorile corespunzătoare buclelor
1. Se identifică căile directe de la bs la b1. de ordinul i: (1) S11 Γs, S22 Γl, S21 Γl S12Γs, (2) S11 Γl S22Γs
b1 S11 ⋅ (1 − Γl S 22 ) + S 21 Γl S12 ⋅ (1)
2. Se determină buclele care nu ating căile găsite. =
bs 1 − (S11 Γs + S 22 Γl + S 21 Γl S12 Γs ) + S11 Γl S 22 Γs
b2 S 21 ⋅ (1 )
Similar, =
b s 1 − (S 11 Γ s + S 22 Γl + S 21 Γl S 12 Γ s ) + S 11 Γl S 22 Γ s
89
Neadaptare la ieşire Zl≠Z0
Analizorul de reţea
Amplificarea în tensiune

Fenomenul de propagare

90
Parametrii de reflexie Parametrii de transmisie

Importanţa amplitudinii Importanţa fazei

91
Variaţia fazei unei unde Lungimea fizică şi lungimea electrică
Lungimea unei conexiuni poate avea semnificaţii diferite(pentru

calculul fazei/întârzierii):
-Pentru impulsuri singulare sau pentru calculul atenuării, contează
lungimea fizică a liniei şi viteza de propagare/atenuarea pe
unitatea de lungime
-Pentru întârzierile din regimul armonic se consideră lungimea
electrică - lungimea fizică se raportează la lungimea de undă şi se
elimină partea întregă (se ia în considerare doar restul!)

Întârziere de grup
-Întârzierea de grup caracterizează distorsiunile de fază

-Întârzierea medie depinde de lungimea electrică
-Banda de frecvenţe considerată este importantă:
•Se foleseşte la calculul întârzierii de grup
•Bandă îngudtă ⇒ zgomot redus, rezoluţie mică Obs. Aceeaşi variaţie vârf la vârf a fazei poate conduce la o întârziere de grup diferită
•Bandă largă ⇒ rezoluţie mare, zgomot/incertitudine mare

92
Parametrii S
Caracterizarea dipolilor/multipolilor -Se folosesc la frecvenţe ridicate
-Se determină măsurând undele de tensiune directe şi inverse
-Nu necesită regim de “scurtcircuit” sau “în gol”
-Permit determinarea câştigului, pierderilor, coeficienţi de reflexie etc.
-Permit calculul pentru legarea în cascadă
-Permit conversia la alţi parametri: z, y, h

Principiul de măsurare
Semnificaţia parametrilor de repartiţie

93
Schema bloc a anlizorului de reţea
Receptor
B b1
a1 s21
Cuplor direcţional
R s11 A
Generator
Divizor de R0 R0
putere
DUT R0
1 2
Notă: Inversând bornele 1 şi 2 ale DUT(dispozitivul care se măsoară – device under

test) se obţin s12 şi s22
Schema bloc a analizorului de reţea

Separarea undelor directe şi inverse
ΔU
R x − R + jX x
ΔU = U
2 (R x − R + jX x )
1
Δ U max = ± U ; Δ U min = ?
2
Δ U max
Directivit atea = 20 lg
Δ U min

94
Directivitatea (dB) = Izolare (dB) –Factorul de cuplaj direct (dB) - Pierderi (dB)

Erori datorate cuploarelor direcţionale Detectoare

95
Măsurări cu analizorul de reţea

96
Cazul 1-port
Erori sistematice

97
Cazul 2-porturi

Standarde de calibrare

98
Metode de calibrare:
-metoda SOLT care utilizează patru etaloane (scurt-circuit - Short, circuit în

gol - Open, sarcină - Load, - Thru);
-metoda de autocalibrare sau TRL (conectare directă - Thru, reflexie -
Reflect, linie de transmisiune - Line);
-metoda LRM (linie de transmisiune - Line, reflexie - Reflect, sarcină
adaptată - Match)
-metoda LRL (Line, Reflect, Line).
Principalele surse de erori care apar în procesul de calibrare sunt:

-incertitudinile privind cunoaşterea parametrilor de directivitate a cuploarelor,
-dezadaptări ale sursei şi sarcinii,
-dezadaptările provocate de conexiuni, inclusiv parametrii electrici ai acestora.

Etalonarea analizorului de reţea prin metoda SOLT

-se măsoară s11 şi s21, apoi s22 şi s12 rezultând perechi de valori pentru Generator
erorile care apar la conectarea directă şi, respectiv, inversă a cuadripolului:
-erori de directivitate,
-erori de neadaptare a generatorului,
s11 sau s12 Referinţa inversă
-erori de neadaptare a sarcinii,
-erori datorate izolării, R0
R0
R0
-erori datorate răspunsului cu frecvenţa, în transmisie,
-erori datorate răspunsului cu frecvenţa, în reflexie. DUT
1 2
R0 R0
Pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii şi determinarea erorilor, se efectuează
Referinţa directă s21 sau s22
suplimentar măsurări pentru reflexie, (între porturile 1 şi 2), în cazurile:
-circuit în scurtcircuit ⇒ S; Explicativă la metoda de calibrare SOLT
-circuit deschis ⇒ O:
-sarcină adaptată ⇒ L;
-pentru transmisie (printr-o legătură directă în locul DUT) ⇒ T.

99
Pentru a stabili valoarea factorului de reflexie se determină erorile după
efectuarea unor măsurări în afara măsurării propriu-zise: Voltmetru
vectorial
-Se înlocuieşte dipolul cu o sarcină adaptată; în acest caz nu există
reflexie şi deci: Generator
R0
ρ u = 0 → ρ M 1 = E 11 Divizor de putere
-Se înlocuieşte dipolul printr-un scurtcircuit, de unde va rezulta: a0

Cuadripol de
a1
DUT
eroare b1
b0
E E
ρ u = −1 → ρ M 2 = ρ M 1 − 12 21
1 + E 22 Fără erori!
-Se înlocuieşte dipolul printr-un circuit deschis(în gol): Explicativă la calculul erorii de măs. a factorului de reflexie
E E
ρu = 1 → ρ M 3 = ρ M1 + 12 21
1 − E 22
b0 = E11 a 0 + E12 b1
a1 = E 21 a 0 + E 22 b1 = E 21 a 0 + E 22 a1 ρ u .
E11 = ρ M 1 , E 22 =
ρM 2 + ρM 3 − 2ρM1 (ρ − ρ M " )(ρ M 3 − ρ M 1 )
, E12 E 21 = 2 M 1 E 12 E 21 ρ M − E11
ρM 3 − ρM 2 ρM # − ρM 2 ρ M = E 11 + ρu , ρu = E
1 − E 22 ρ u E 22 ( ρ M − E11 ) + E12 E 21

Observaţii:
- Metoda SOLT necesită etaloane cunoscute cu precizie l

R0
ridicată. 1, 2
R0
- Metoda TRL nu necesită o sarcină adaptată, iar valorile a) c)

2
standardelor utilizate nu sunt critice. La această metodă, 1 2
defazajul introdus de linii nu trebuie să depăşească 180° la cele R0

mai ridicate frecvenţe din gama de frecvenţe măsurată şi trebuie
să fie mai mare de 20° la frecvenţa minimă (limitează banda de
b)
frecvenţe în care se poate face calibrarea).
-Metodele LRM şi LRL sunt folosite atunci când se efectuează
Explicativă la metoda de calibrare TRL.
măsurări cu dispozitive de fixare pentru conectarea cuadripolului
la analizorul de reţea

100
Comparaţie analizor spectral – analizor de reţea

Măsurarea puterii în radio-frecvenţă

101
Puterea unui impuls
Măsurări la joasă şi înaltă frecvenţă
(1)
(2)

Impuls gaussian
Relatia (1)
Relatia (2)
Timp de creştere (10-90% din amplitudine)

Timp de cădere (10-90% din amplitudine)
Lăţimea impulsului (la 50% din putere)
Durata pauzei (la 50% din putere)
Factorul de umplere(Duty cycle - τ/T)
Perioada(PRI - pulse repetition interval)
Frecvenţa(PRF - pulse repetition frequency)
Amplitudine (Pulse-top amplitude
Referinţa(Pulse-base)
Puterea de vârf
Supracreşteri
Puterea medie

102
Termistorul
Puterea anvelopei şi vârful puterii anvelopei
- Dispozitiv semiconductor amorf cu R=f(T)
Semnal modulat în amplitudine
Puterea
instantanee
Vârful puterii Puterea
anvelopei
anvelopei

Termocuple
-Sensibilitatea: 250 μV/°C → 100-200 μV/mW
-Constanta termică: >120 μs

103
Senzori cu diode
- Diode metal-semiconductor(Schottky)

1 -Este de ordinul kΩ
R (I ≈ 0 ) = = f (T )
αI s - Se folosesc diode cu arseniură de galiu
(GaAs) în tehnologie PDB (planar-doped-
barrier)

104
Dacă se conectează m diode în serie:

-sensibilitatea scade cu 10 log(m) dB (tensiunea pe diode se reduce de m ori)
-legea pătratică creşte cu 20 log(m) dB (apare de m ori tensiunea de ieşire a unei
diode)
-Rezultă o creştere a performanţelor cu 10 log(m) dB comparativ cu o singură diodă.

105

106
Măsurarea puterii de vârf Incertitudinea de măsurare
Senzor
Instrument
Neadaptare

Incertitudinea instrumentului:
-eroarea de zero
-zgomotul propriu
-eroarea de drift
-eroarea de calibrare(inclusiv eroarea sursei de calibrare)
107
Calculul incertitudinii de măsurare Cazul cel mai defavorabil

Metoda bazată pe considerente statistice

PARAMETRII ANTENELOR
ANTENA Alte
I emisii
Electronica Linie Cîmp apropiat
Câmp depărtat
transmisiune U
Reflexii sol, alte obstacole
Fig. 1. Antena şi “mediul înconjurător”.

108
ANTENA CA MULTI-PORT ANTENA CA MULTI-PORT
Orice antenă poate fi considerată ca un cuadripol având: Modificarea parametrilor antenelor în funcţie de o serie de
un port caracterizat prin mărimi electrice - tensiune şi curent factori:
un port caracterizat prin mărimi de câmp electromagnetic.
zona de câmp apropiat/depărtat
Caracteristicile electrice şi de radiaţie ale unei antene depind de: imperfecţiunile locului de amplasare/măsurare
geometria antenei situarea în apropierea unor obiecte conductoare, inclusiv a
caracteristicile materialelor din care este confecţionată pământului
şi sunt influenţate de:
mediul ambiental în care lucrează neadaptarea şi atenuarea cablurilor de legătură
punctul de observaţie/măsurare.
Necesitatea efectuării unor măsurări şi calibrări periodice
ale antenelor

Definirea parametrilor antenelor Observaţii:

Parametrii se definesc pe baza unui model fizic, chiar ideal, cu condiţia să fie
Idealizări practici.
Antenele au un port electric şi un port de câmp electromagnetic; rezultă
antena izotropă – emite aceeaşi densitate de caracteristici asemănătoare circuitelor electrice şi respectiv, fenomenelor
optice.
putere într-un mediu dielectric izotrop în toate Gama dinamică a semnalelor este foarte mare; vor fi preferate unităţile de
măsură relative logaritmice (dB).
direcţiile; Antenele pot fi de emisie sau de recepţie; eficienţa lor se măsoară fie prin
randament, fie prin sensibilitate – de aici unele diferenţe la definirea
Modele fizice de bază parametrilor.
Datorită proprietăţilor de reciprocitate a antenelor pasive, aceeaşi antenă
dipolul electric (Hertz); poate fi utilizată alternativ sau simultan atât pentru emisie, cât şi pentru
recepţie.
bucla de curent plană (Ampere);
109
PARAMETRII ELECTRICI AI
ANTENELOR Exemple:
Impedanţa antenei 1. Pentru un dipol cu lungimea multiplu impar de λ/2, la intrarea în antenă apare
Antenele se comportă similar circuitelor cu constante distribuite. un ventru de curent şi un nod de tensiune.
Defazajul dintre tensiune şi curent este datorat comportării reactive a antenei, Curentul are amplitudinea maximă Iin = Imax, deci antena prezintă o rezonanţă
iar consumul de putere activă se realizează prin rezistenţa de pierderi şi de tip serie, regimul ei de funcţionare este - alimentare în curent.
rezistenţa de radiaţie. Impedanţa de intrare este pur rezistivă, valoarea rezistenţei echivalente fiind
unde: RA = RΣ + RD reprezintă rezistenţa antenei, iar XA - reactanţa acesteia. de ordinul ohmilor sau zecilor de ohmi.
2. Pentru un dipol cu lungimea multiplu par de λ/2, la bornele de alimentare se

RinA [kΩ] XinA [kΩ]
Zo A⋅ ctg π⋅l /λ
formează un nod de curent şi un ventru de tensiune.
3 1,5 Tensiunea de intrare are amplitudinea maximă Uin = Umax şi deci antena
1 XinA reală prezintă o rezonanţă de tip derivaţie, regimul ei de funcţionare este -
2
0,5
alimentare în tensiune.
1 Dacă impedanţa caracteristică este de circa 1 kΩ, antena va prezenta la
0
0,5 1 1,5 2 2,5 l /λ rezonanţa derivaţie o rezistenţă de intrare de ordinul kiloohmilor sau zecilor
0 -0,5 de kiloohmi.
0,5 1 1,5 2 2,5 l /λ
-1

Fig. 2. a) Variaţia rezistenţei de intrare; b) Variaţia reactanţei de intrare.
Banda de frecvenţe Consideraţii energetice

Banda de frecvenţe a unei antene se poate defini în două moduri:
Banda de frecvenţe se defineşte pentru o variaţie cu 3 dB în curba de selectivitate ce reprezintă
variaţia modulului impedanţei ZinA în jurul frecvenţei centrale de acord, f0. Pentru o antenă de emisie, puterea transmisă antenei este parţial radiată în
Pentru rezonanţa serie, banda de frecvenţe Δf este dată de intervalul în care Zin creşte cu cel mult spaţiu şi parţial disipată în rezistenţa de pierderi a antenei. Randamentul antenei este:
3dB faţă de valoarea minimă de la f0
Pentru rezonanţa derivaţie, banda de frecvenţe Δf este intervalul în care ZinA scade cu cel mult 3 PΣ PΣ RΣ 1
dB faţă de valoarea maximă corespunzătoare rezonanţei. η= = = =
Banda de frecvenţe se defineşte ca intervalul de frecvenţe Δf, în care dezadaptarea produsă de PE PΣ + PD RΣ + R D R
modificarea lui ZinA conduce la un factor de undă staţionară egal cu 0,5 pe linia de alimentare. 1+ D
RΣ
Antena izotropă este un radiator ipotetic punctiform. Densitatea de putere radiată prin
ZinA ZinA unitatea de suprafaţă la distanţa r va fi:
3dB
PΣ PΣ E ef2
p izo = = = S =
3dB A 4 ⋅π ⋅ r 2 Z0
B f B f
a) b)
Fig.3. Definirea benziielectromagnetică
de frecvenţe. a) Rezonanţa serie; electromagnetică
b) Rezonanţa derivaţie.
110
Consideraţii energetice Câmp apropiat şi câmp depărtat
Intensitea câmpului electric produs de o antenă este:
Z 0 ⋅ PΣ 120 ⋅ π ⋅ PΣ 30 ⋅ PΣ PΣ
E ef = = = ≈ 5, 5
4 ⋅π ⋅ r 2 4 ⋅π ⋅ r 2 r r În apropierea surselor, structura câmpului
Observaţii: Deoarece intensitatea câmpului electric este invers proporţională cu
distanţa apare o atenuare de propagare. electromagnetic este complexă şi se formează zona
câmpului apropiat (zona de inducţie).
A
Zona în care undele sferice pot fi considerate ca unde
plane reprezintă zona câmpului depărtat (zona de
PE
antenă
izotropă
r
radiaţie).
Trecerea de la câmp apropiat la câmp depărtat nu este
PΣ
GRF
“abruptă”, ci are o zonă de tranziţie

1m 2
Noţiuni
Fig. 3. Antena izotropă fundamentale
şi densitatea de putere de compatibilitate
radiată. 442 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 443
Câmp apropiat şi câmp depărtat Câmp apropiat şi câmp depărtat

Criteriul Rayleigh Criteriul Maxwell
Dacă senzorul devine punctiform, delimitarea între câmpul apropiat şi câmpul depărtat se
Diferenţa maximă de drum între undele face pe considerente matematice.
Δ
recepţionate la distanţa r de sursa S de
r către senzorul de câmp de lungime, d, este: Δl ⎛ 1 1 ⎞ exp (− jkr )
d Eθ = jZ 0 I 0 ⎜⎜ 1 + − ⎟⎟ sin θ ;
S r
2λ ⎝ jkr k 2 r 2 ⎠ r
Δ = d 2 8r H ϕ = jI 0
Δl ⎛
⎜⎜ 1 +
1 ⎞ exp (− jkr )
⎟⎟ sin θ
2λ ⎝ jkr ⎠ r
Fig.4. Explicativă pentru criteriul Rayleigh
Din comparaţia lui kr cu l rezultă condiţia de câmp depărtat:
Observaţii: O unda este plană dacă diferenţa maximă de fază este mai mică de π /8
(22,5°), respectiv o diferenţă maximă de drum de λ /16; rezultă condiţia de câmp
depărtat: r ≥ λ 2π
r ≥ 2d 2 λ
Noţiuni fundamentale de compatibilitate
electromagnetică
444 Noţiuni fundamentale de compatibilitate
electromagnetică
445
111
Câmp apropiat şi câmp depărtat Câmp apropiat şi câmp depărtat
Frecvenţa Dimensiunea Criteriul Criteriul
[MHz] senzor [m] Rayleigh Maxwell
10 2 0,27 4,77
30 2 0,8 1,59
100 0,5 0,17 0,48
100 2 2,67 0,48
300 0,5 0,5 0,16
300 2 8,0 0,16
1000 0,5 1,67 0,05

Câştigul antenei Antena de referinţă poate fi:

antenă izotropică, izolată în spaţiu (câştig absolut sau izotropic, Gi);
Câştigul unei antene este raportul dintre puterea care trebuie introdusă într-o antenă p izo p izo
de referinţă, fără pierderi, considerată ca etalon şi puterea ce trebuie introdusă în Gi = ; G i [dBi ] = 10 ⋅ lg [dBi ]
antena reală, pentru a obţine aceeaşi intensitate a câmpului electric într-un punct situat p dir p dir
pe o direcţie dată, de regulă, axa principală a acesteia.
•dipol elementar cu l = λ/2, izolat în spaţiu; planul ecuatoriul conţine direcţia dată;
Analogie: volum - putere
p
G d [dBd ] = 10 ⋅ lg izo
[dBd ]
GR
p dir
R
Între cele două moduri de definire a câştigului există relaţia:
G i [dBi ] = G d [dBd ] + 2 ,15 dB

antenă verticală scurtă cu lungimea mult mai mică decât λ/4, normală la o suprafaţă
Fig. 4. Definirea câştigului unei antene. perfect conductoare ce conţine direcţia dată (câştig relativ la antenă verticală scurtă,
Gu ).
112
Observaţii: Observaţii:
1. Pentru alte direcţii diferite de axa principală, valoarea câştigului G este mai redusă.
3. În cazul unei antene directive cu un câştig G, care radiază o putere PΣ,, câmpul produs
la distanţa r pe axa principală, are expresia:
p (α ) p (α )
g (α ) = ; g (α )dB = 10 ⋅ lg 30 ⋅ G ⋅ PΣ G ⋅ PΣ
p izo p izo E ef = ≅ 5 ,5 ⋅
r r
2. Variaţia câştigului pentru un plan dat se poate reprezenta în planul respectiv. 4. Dacă antena nu este adaptată la cablul de conectare, câştigul antenei devine:
1
g max/2
G = G exp 2
g(α )
1− r
α
ψ 3dB g max = G
unde r reprezintă coeficientul de reflexie.

g max/2
lob
lobi secundari principal
Noţiuni
Fig. fundamentale
5. Funcţia câştig a unei de compatibilitate
antene. 450 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 451

113
Directivitatea Directivitatea
Directivitatea caracterizează neuniformitatea distribuţiei puterii radiate în spaţiu.
O antenă reală, anizotropă, radiază într-o direcţie numită axă principală de radiaţie o Caracteristica de directivitate se defineşte ca raportul dintre intensitatea câmpului electric
densitate de putere maximă (fig. 6) într-un punct P şi intensitatea câmpului electric într-un punct P” situat la aceeaşi distanţă pe
axa principală de radiaţie:
z E (ϕ , θ )
E (ϕ ,θ ) ρ (ϕ , θ ) =
S (ϕ ,θ ) E0
P
Caracteristica de radiaţie se defineşte ca raportul puterilor radiate pentru cele
r
a n te na
θ E0 două direcţii considerate:
H (ϕ ,θ )
S0
p (ϕ , θ )
P ''
F (ϕ , θ ) =
0 r y
ϕ axa
r H0 p rin c ip a lă p0
de radiaţie
x
P'
Fig. 6. Axa principală de radiaţie şi directivitatea antenei.

Observaţii: Forme integrale

1. Spre deosebire de caracteristica de directivitate, caracteristica de radiaţie are Prin integrarea densităţii de putere p(ϕ, θ) pe suprafaţa sferică A de rază r se obţine
caracter energetic deoarece exprimă distribuţia puterii radiate de antenă. puterea totală radiată de antenă:
∫∫ p (ϕ ,θ )dA = p ⋅ ∫∫ ρ (ϕ ,θ )dA
2. Deoarece în câmp depărtat există relaţia: PΣ = 2
0
A A
E 2 (ϕ , θ )
p (ϕ , θ ) =
Z0
⇒ F (ϕ ,θ ) = ρ 2 (ϕ ,θ ) Valoarea medie a densităţii de putere radiată este egală cu densitatea de putere a
antenei izotrope ce radiază aceaşi putere, PΣ:
•3. Pentru o antenă izotropă, cele două caracteristici sunt funcţii constante.
PΣ p0 p
∫∫ ρ (ϕ ,θ )dA = 4 ⋅ π ⋅ ∫∫π ρ (ϕ ,θ )dΩ
2 2
•4. Rezultă că densitatea de putere radiată de o antenă reală, după o anumită p med = pizo = = ⋅ 0
4 ⋅π ⋅ r 2 4 ⋅π ⋅ r 2
direcţie, se poate exprima în următoarele moduri: A 4
p (ϕ , θ ) = p 0 ⋅ F (ϕ , θ )
p (ϕ , θ ) = p 0 ⋅ ρ 2 (ϕ , θ )
114
Forme integrale Observaţii:
1.Pentru orice antenă directivă p0 > pmed, modul în care se distribuie puterea unei antene
directive în comparaţie cu antena izotropă:
Deschiderea echivalentă a unei antene se defineşte prin relaţia:
PΣ r 2 = 4 ⋅ π ⋅ p med = B ⋅ p0
∫∫π ρ (ϕ ,θ )dΩ
2
B= 2. Caracteristica de directivitate a unei antene reale se reprezintă în două planuri
4
ortogonale. Planul în care se află vectorul câmp electric se numeşte planul E, iar
planul în care se află câmpul magnetic l- planul H.
Observaţii: O antenă cu deschidere echivalentă mică are un factor de
directivitate mare şi invers. În cazul particular al unei antenei izotrope: p0 Planul E E( θ )/E 0 Planul H E (ϕ )/E 0
= pmed şi B = 4⋅π.
1 90° 1 90°
120° 60° 120° 60°
0,8 0,8
Factorul de directivitate al unei antene se defineşte cu relaţia: 150°

0,6 α E 0,7
30° 150°
0,6 α H0,7
30°
0,4 0,4
p0 4 ⋅π 4 ⋅π 0,2 0,2
D= = = 0° θ 0° θ
180° 180°
∫∫π ρ (ϕ , θ )d Ω
360° 360°
p med 2 B
210° 330° 210° 330°
4
240° 300° 240° 300°
270° 270°

Fig. 8. a) Caracteristica de directivitate în planul E; b) Caracteristica de directivitate în
planul H.
3. Se defineşte unghiul de deschidere al lobului principal pentru care puterea radiată
scade la jumătate din valoarea corespunzătoare maximului de pe axa principală de
radiaţie.
4. Raportul dintre valoarea câmpului electric maxim şi valoarea câmpului din direcţia
diametral opusă se numeşte raport faţă - spate al antenei.
E0 E0
RFS = ; RFS dB = 20 ⋅ lg
E 180 D E 180 D

115
Înălţimea efectivă Înălţimea efectivă
Înălţimea efectivă, hef, a unei antene de emisie este înălţimea unei antene ipotetice, cu Pentru o antenă de recepţie, înălţimea efectivă se defineşte ca raport dintre tensiunea
o distribuţie constantă de curent, care are aceeaşi arie sub curba de distribuţie a care apare la bornele antenei de recepţie aflată în câmpul electric E:
curentului. Observaţii: Pentru o antenă de tip dipol, înălţimea efectivă va avea
valoarea:
hef = e E
2
h ef = ⋅ h g ≈ 0 ,64 ⋅ h g
π Observaţii:Cel două definiţii nu sunt echivalente, ultima fiind datorată unităţii de
măsură.
IA I= ct.
antenă ante nă
rea lă ip o tetică
hg h ef Si
Si
Im ax
Imax
Noţiuni fundamentale
Fig. 9. Înălţimea efectivăde compatibilitate
a dipolului. 462 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 463
Factorul de antenă Observaţii:

Factorul de antenă este definit ca fiind raportul dintre câmpul electric incident şi tensiunea 1. Factorul de antenă poate fi definit şi pentru câmpul magnetic
recepţionată de antenă pe o sarcină (tensiunea la bornele receptorului de măsurare): 2. Factorul de antenă nu poate fi definit pentru regimul de emisie din cauza
dificultăţilor legate de definirea câmpul electric radiat.
3. Factorul de antenă reprezintând un descriptor standard în metrologia antenelor şi nu
E E are o legătură directă cu înălţimea efectivă.
AF = ; AF [dB ] = 20 ⋅ lg 4. Factorul de antenă se defineşte pentru spaţiul liber, atunci când antena este plasată
U U în spaţiul liber şi câmpul incident este o undă plană (câmp depărtat).
5. Factorul de antenă al spaţiului liber este o proprietate intrinsecă a antenei.
Factorul de antenă al antenei de emisie (transmit antenna factor) TAF, este definit 6. Antenele pot interacţiona în mod diferit cu o suprafeţele sau cu obstacolele din
ca raportul dintre valoarea câmpului electric generat de antenă şi tensiunea zonă (factorul de antenă este un parametru specific pentru condiţii externe date).
aplicată antenei: 7. Factorul de antenă se poate modifica cu câţiva decibeli dacă antena este plasată
deasupra unei suprafeţe conductoare.
E (r )
TAF =
Ui

116
Dependenţa dintre câştigul antenei şi Dependenţa dintre câştigul antenei şi
factorul de antenă factorul de antenă
Dacă considerăm că antena se alimentează la tensiunea Ui şi puterea emisă de
Pentru factorul de antenă se poate scrie: antenă este Pt , densitatea de putere radiată la distanţa r faţă de antenă va fi:
E pt Z 0 pt Z 0 4π Z 0 1
AF = = ⇒ AF = = Pt G t E2 E2 1
U Pr R 0 λ2 R0 λ G Pd = = = TAF = 0,6 ⋅ G t
Gp t R0 4π r 2
Z 0 120 π r
4π
Pentru Z0 = 377 Ω şi R0 = 50 Ω, se obţine: 9,73
Gr =
AF =
9 ,73
= 32 , 4
f [GHz ] λ ⋅ AF
λ G G TAF ⋅ r
Gt =
0,6

Dependenţa dintre câştigul antenei şi

factorul de antenă Suprafaţa efectivă
AF Suprafaţa efectivă sau apertura antenei de recepţie, Ar, se defineşte ca fiind raportul
dintre puterea totală recepţionată şi densitatea de putere în punctul de recepţie:
Pr
G Ar =
p
AE AR
Ze
Zr
Ee Pe Pr
Ge r Gr
Fig. 10. Dependenţa factorului de antenă de frecvenţă.
Noţiuni fundamentale de compatibilitate 468 Noţiuni

Fig. fundamentaleunei
5.10. Componentele de compatibilitate
legături radio. 469
117
1. Suprafaţa efectivă reprezintă o arie echivalentă prin care se transmite densitatea de Acest raport are valoarea 4⋅π/λ, unde λ este lungimea de undă. Prin urmare, suprafaţa
putere din centrul fasciculului, pentru a se obţine puterea recepţionată. efectivă a antenei are expresia:
G ⋅λ2 λ2
Aef = ⇒ Aizo =
Pr 2 4⋅π 4⋅π
Ar = ⋅ 4 ⋅π ⋅ r 2 Pe 4 ⋅ π ⋅ r
G e ⋅ Pe ⇒ =
Pr Ar ⋅ G e Dacă se ţine seama şi de pierderile datorate împrăştierii fasciculului se obţine
suprafaţa geometrică a antenei, Sg, mai mică decât suprafaţa efectivă. Se
Dacă se inversează sensul de transmisie, conform teoremei reciprocităţii antenelor, defineşte eficienţa antenei, η, prin raportul:
sistemul de emisie – recepţie poate fi folosit cu performaţe similare.
S ef
Pe 4⋅π ⋅r2 η= ≤1
= G G Sg
Pr Ae ⋅ G r ⇒ r = e = ct.
Ar Ae
unde η are valori cuprinse între 0,5 şi 0,8.

Zgomotul antenelor CALIBRAREA ANTENELOR

Pentru estimarea nivelului de zgomot se porneşte de la expresia zgomotului termic al
unui dispozitiv:
Clasificarea antenelor din punctul de vedere al
Pzg = k ⋅ T ⋅ Δf
măsurărilor:
antene active şi pasive de tip bară (-100 MHz),
Temperatura echivalentă de zgomot se defineşte ca fiind temperatura la care
trebuie adusă o sursă care are iniţial 0 K, astfel încât la ieşirea unui receptor ideal antene active şi pasive de tip cadru (– 100 MHz),
cu antena orientată către această sursă, puterea zgomotului să se dubleze. Puterea dipoli acordabili (25 MHz – 1,7 GHz),
zgomotului de la intrarea unui receptor cu banda de trecere B şi o temperatură de antene biconice (20 MHz – 300 MHz),
zgomot Te, va avea expresia:
antene conice spiralate logaritmic (100 MHz – 10 GHz),
Pzg in = k ⋅ Te ⋅ B
reţea de antene log-periodice (80 MHz – 40 GHz),
În cazul sistemelor cu zgomot mare se utilizează factorul de zgomot, NF, (engl. - antene horn (200 MHz – 40 GHz).
noise figure), definit prin relaţia
Te
NF = +1
290
118
Metodele de calibrare ale antenelor Metodele de calibrare ale antenelor
Metoda de calibrare Metoda spaţiului liber Metoda reflexiei
Metode cu comparaţie ANSI –C63.5 ANSI –C63.5
metode de comparaţie, DIN 45003
cu un câmp etalon NBS Report 5539
Metode de reciprocitate ARP 958 ANSI –C63.5
cu o antenă de referinţă etalon; (două antene identice) DIN 45003
Metode de reciprocitate (trei ARP 958 ANSI –C63.5
antene) DIN 45003
metoda reciprocităţii, care este o metodă absolută de
măsurare, aplicabilă numai pentru antenele pasive se
bazează pe faptul că antenele sunt reciproce, adică pot
fi folosite atât în regim de emisie, cât şi de recepţie. Observaţii: ANSI C63.5 – 1988: American National
Standard For Calibration of Antennas Used for Radiated
Emission Measurements in Electromagnetic Interference
(EMI) Control
Parametrii principali ai antenelor CALIBRAREA ANTENELOR PRIN METODA

sunt: COMPARAŢIEI
•factorul de antenă,
•diagrama de directivitate,
•câştigul,
Determinarea câştigului sau a factorului de antenă prin:
•gama de frecvenţe ,
•dezechilibrarea BALUN, comparaţie cu o antenă cunoscută - metoda antenei standard (metodă de
•poziţia centrului de fază,
substituţie),
•coeficientul de reflexie etc.
Pentru antenele de microunde pot să prezinte interes şi alte mărimi: comparaţie într-un un câmp electromagnetic standard.
•distribuţia câmpului electromagnetic în zona de câmp apropiat
•parametrii de polarizare, Observaţii: Este convenabil ca antena de testat să fie antenă de recepţie, iar
•faza semnalului la diferite porturi antena emiţătoare, care realizează câmpul de calibrare, să fie o antenă cu
•izolarea dintre ele directivitate mare pentru a avea o mai bună eficienţă a generatorului şi o
•Raportul axial, perturbare mai redusă a mediului exterior.
•înclinarea fasciculului şi sensul polarizării,
•componentele polarizării, ultimele trei măsurate prin metoda reciprocităţii.
Alte măsurări: tensiunea de străpungere, probe mecanice (vibraţii, acţiunea
vântului).
119
Măsurările se pot efectua în spaţii special amenajate Observaţii:
spaţii de testare în câmp deschis, Pentru antenele mari, la frecvenţe joase, măsurările se fac cu mijloace
camere anecoide. aeriene.
Observaţii: Factorul de antenă şi câştigul se definesc pentru câmp depărtat Calibrarea la distanţe mici este avantajoasă deoarece drumul undei directe
care, conform criteriului Rayleigh este scurt şi influenţa reflexiilor este redusă; apar erori datorate sfericităţii
câmpului electromagnetic.
Unda directă
AE Măsurarea antenelor cu deschidere largă ridică o serie de probleme legate de
AR
reflexiile care pot să apară din cauza obstacolelor din mediul exterior şi a
interferenţelor.
Ecran
Cablu Radiaţia cablurilor de legătură la antena de emisie modifică câmpul în zona
de recepţie.
Unde reflectate O sursă de erori este reflexia necunoscută a pământului care poate fi redusă
h
prin:
RM
GS folosirea polarizării verticale,
d
exploatarea directivităţii prin folosirea unor suporţi de înălţime
corespunzătoare.
plasarea de ecrane sau piramide absorbante în spaţiul dintre cele două antene.
Fig. 1. Schema de calibrare a antenelor prin metoda comparaţiei
Înălţimea h a acestor ecrane trebuie să satisfacă condiţia: 1. Dacă se foloseşte metoda comparaţiei cu o antenă standard în serie cu
antena testată sau cu antena standard se introduce un atenuator calibrat care
1 dλ se reglează până la obţinerea egalităţii semnalului recepţionat de cele două
h≥ antene. În acest caz, câştigul antenei testate este egal cu câştigul antenei
2 2
standard la care se adună/scade atenuarea de inserţie.
Dacă în apropierea zonei de testare se află un obstacol reflector, valoarea 2. Temperatura de lucru este de 20±10°C, la o umiditate de 0-40 %.
maximă a raportului de interferenţă este dată de relaţia:
Puterea de emisie P, pentru producerea la o distanţă d, a unui câmp electric,
E:
G E (ϕ 2 ) R 2σ
RI =
G E (0 ) 4π r12 r22
AE
r1
P = (Ed ) / 30 G e
σ
ϕ2
R 2
r2
AR
Noţiuni fundamentale de compatibilitate

Fig. 3. Explicativă la efectul obstacolelor. 480 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 481
120
1. Distanţa dintre antene la care se realizează calibrarea poate fi de 3, 10 sau 30 m,
distanţa preferată fiind de 10m. Antenele de emisie şi respectiv, de recepţie se Câştigul antenei faţă de dipolul λ/2 (câştigul dipolului faţă de
poziţionează la 1 până la 4 m deasupra planului de masă cu polarizare orizontală sau antena izotropă este 1,64) şi respectiv, faţă de antena izotropă
verticală. este:
2. Pentru a preveni reflexia cablurilor, ele se montează orizontal la circa 2 m de la 2 2
⎛U ⎞ ⎛U ⎞
fiecare antenă şi li se adăugă inele din ferite absorbante.
,
G = ⎜⎜ a ⎟⎟ G 0 = 1,64 ⎜⎜ a ⎟⎟
3. Între generatorul de semnal/amplificatorul de putere şi antena de emisie se plasează ⎝Ud ⎠ ⎝Ud ⎠
un atenuator calibrat cu ajutorul căruia se pot determina: prezenţa semnalelor parazite .
şi eventualele neadaptări. Observaţii: Nesimetriile de tip BALUN, datorate trecerii de la regimul
simetric la regimul asimetric, pot produce transformarea MC (modul
comun) în MD (mod diferenţial). Pentru a determina efectul neadaptării
BALUN, se compară rezultatele obţinute prin rotirea antenei calibrate cu
180°, în condiţiile unei iluminări de la o sursă situată la o distanţă de 10
m. Acest dezechilibru poate fi redus prin plasarea de ferite absorbante
pe cabluri.

Calibrarea antenelor în câmp CALIBRAREA ANTENELOR PRIN

electromagnetic standard METODA RECIPROCITĂŢII
În gama de frecvenţe 10 kHz – 30 MHz, două linii paralele sau o antenă cadru, pot să
producă un câmp electromagnetic etalon.
Pentru o antenă cadru, câmpul electric în zona de câmp depărtat este: Este o metodă absolută de determinare a câştigului sau
factorului de antenă şi permite obţinerea unor precizii ridicate.
E [V/m ] =
[ ]
nS m 2
2π f [Hz ]I a [A ]
Este necesar să se cunoască atenuarea spaţiului dintre cele două
3 ⋅ 10 15 d [m ] antene, atenuare care se poate determina prin calcul sau
experimental.
Pentru un dipol în λ/2, câmpul electric în zona de câmp depărtat este: Necesită trei antene (metoda celor trei antene), dintre care cel
puţin una trebuie să fie reversibilă.
60 I a [A ]
E [V/m ] = Metoda este convenabilă pentru antenele de bandă largă şi cu o
d [m ] bună directivitate; în acest caz perturbaţiile externe influenţează
mai puţin procesul de măsurare.
Observaţii: Pentru aplicaţiile în care se consideră un câmp electromagnetic
etalon trebuie acordată o mare atenţie câmpului electromagnetic ambiental;
radiaţiile secundare, provenite de la diverse surse şi reflexiile conduc la
modificări importante ale câmpului electromagnetic.
121
Relaţiile de calcul Relaţiile de calcul
Densitatea de putere radiată (câmp depărtat), în centrul fascicului:
Pe Funcţia de transfer a sistemului de măsurare: A=20lg(Ue/Ur) rezultă:
pr = Ge
4π r 2
Puterea recepţionată de antena de recepţie cu aria efectivă, Ar, va fi: A = 20 lg( r ) + 20 lg( f ) − 27 ,6 − R[ dB ] − (G e [ dB ] + G r [ dB ])
2
P λ2 ⇒ Pr ⎛ λ ⎞
Pr = p r Ar = G r G e e 2 ⋅ = Ge Gr ⎜ ⎟
4π r 4π Pe ⎝ 4π r ⎠ Observaţii: funcţia de transfer a sistemului depinde şi de înălţimea
Pentru adaptare, exprimând puterile în funcţie de tensiunile măsurate: antenelor. Dacă se elimină câştigul antenelor, se obţine atenuarea normată
Ur 23 ,9
a spaţiului de măsurare:
= Gr Ge
Ue r ⋅ f [ MHz ]
A = 20 lg( r ) + 20 lg( f ) − 27 ,6 − R[ dB ]
Influenţa undei reflectate de pământ:
Ur 23,9
R=1-(r/d), ⇒ = R Gr Ge
Ue r ⋅ f [ MHz ]
Valorile coeficientului de reflexie Observaţii:

Distanţa de măsurare
r[m]
Intervalul pentru
R [dB]
Valoarea medie
R [dB]
Dacă atenuarea măsurată diferă cu mai puţin de 3 dB faţă de cea
normată, măsurarea se consideră corectă;
3 3,74 - 4,84 4,3 dacă atenuarea măsurată diferă faţă de atenuarea normată cu 3 -
10 5,46 - 5,86 5,7
30 5,91 - 5,98 5,9
10 dB, această valoare se introduce ca o corecţie a măsurărilor,
dacă abaterea este mai mare de 10 dB, locul de măsurare este
considerat impropriu şi nu mai poate fi utilizat.
Fig. 4. Curbele normate de atenuare a spaţiului .

122
Metoda reciprocităţii
Surse de erori:
Atenuarea normată depinde de distanţa dintre antene; la antenele cu mai multe elemente, centrul de greutate
Dacă se consideră 3 antene, dintre care cel puţin una trebuie să fie reversibilă, al antenei se deplasează în funcţie de frecvenţă ceea ce face ca distanţa dintre antene să fie funcţie de
una dintre antene, "i", este în regim emiţător, iar antena "j", în regim receptor. frecvenţă ( r = ϕ(f )); erori de ordinul ± 2 dB.
Imperfecţiunea locului de măsurare conduce la erori de circa ± 1 dB.
Erorile instrumentale sunt cele mai importante şi pot atinge ± 4 dB.
U A12 = Ar − (G1 + G 2 )
Aij = 20 ⋅ lg i = Ar − (G i + G j )
Uj
⇒ Reflexia solului; dacă înălţimea h a antenelor este suficient de mare (pentru antena emiţătoare înălţimea este
de 1,5 sau 2 m, iar pentru antena receptoare între 1 şi 4 m), pentru antenele de frecvenţe ridicate directive, se
A13 = Ar − (G1 + G 3 ) poate considera Er « Ed şi deci Er ≈ 0. La frecvenţe mai joase şi pentru antene cu directivitate mai redusă,
reflexia este chiar dorită; prin reglarea înălţimii antenei de recepţie, se poate obţine o întărire a câmpului
A23 = Ar − (G 2 + G 3 ) recepţionat (Ed şi Er sunt în fază). În acest caz, pentru creşterea reflexiei, antenele se plasează pe o
placă/podea bună conducătoare. Dacă se poate ţine seama de reflexii, metoda poate fi aplicată şi în spaţii
închise cu reflexii multiple. Erorile datorate reflexiei solului pot fi reduse prin:
folosirea polarizării verticale;
de unde rezultă câştigurile corespunzătoare celor trei antene: z
z exploatarea caracteristicilor de directivitate ale antenelor, precum şi folosirea unor suporţi corespunzători de susţinere
3 1 a acestora;
G1 = Ar − ( A12 + A13 − A23 ) z plasarea unor materiale absorbante de unde electromagnetice pe pământ, care să reducă reflexiile.
2 2 Având în vedere mulţimea surselor de perturbaţii, este recomandat ca măsurările să fie repetate de un număr
3 1 suficient de ori şi să se prelucreze statistic rezultatele obţinute.
G 2 = Ar − ( A12 + A23 − A13 )
2 2
3 1
G 3 = Ar − ( A23 + A13 − A12 )
2 2
CALIBRAREA ANTENELOR PRIN

Observaţii: METODA AUTORECIPROCITĂŢII
Măsurările se poat realiza şi cu ajutorul unui analizor de reţea. În acest caz se Se consideră două antene pasive identice (condiţii de câmp depărtat), una
determină parametrul de împrăştiere S21: fiind antena de emisie, iar cealaltă, de recepţie; pe baza teoremei de
2 P reciprocitate se poate scrie:
S 21 = r ⇔ s 21 = 20 log S 21
Pt AR ⎛ Gλ ⎞
2
4π r PR
PR = GPE = PE ⎜ ⎟ ⇒ G=
4π r 2 ⎝ 4π r ⎠ λ PE
⎛ 4π r ⎞
g e + g r = s 21 + A12 A12 = 20 log ⎜ ⎟ Observaţii: 1
⎝ λ ⎠ A12 = A r − 2 ⋅ G ⇒ G= ( A r − A12 )
2
Altă metodă de măsurare: antena emiţătoare se conectează printr-un atenuator
calibrat şi se reglează atenuarea A, până ce se obţine acelaşi nivel ca şi la recepţie.
4πr
G= A
λ
123
CALIBRAREA ANTENELOR PRIN
METODA AUTORECIPROCITĂŢII Observaţii:
Metoda descrisă anterior poate fi folosită şi pentru calibrarea 1. Se pot folosi cuploare direcţionale care permit identificarea undei directe şi
reflectate.
unei singure antene, cu condiţia ca aceasta să fie bilaterală 2. Calibrarea antenelor prin metoda autoreciprocităţii în impuls (metoda ecoului),
(metoda autoreciprocităţii). antena în regim de emisie transmite o undă impuls spre ecranul reflector care, dupa
reflexie, este captat de aceeaşi antenă în regim receptor. Dacă cele două impulsuri
nu se suprapun, se poate elimina cuplorul direcţional şi se poate determina direct
câştigul în funcţie de frecvenţă.
Ipoteze:
AER Antena imagine antena este perfect adaptată la circuitul de excitare/recepţie,
x x
antena este fără pierderi.
semnalele nedorite se pot identifica măsurând antena îndreptată spre cerul liber sau
Ecran
spre un perete perfect absorbant.
Dacă se măsoară coeficientul de reflexie ρ, ( r=2x ), se poate scrie:
ρ=
PR 8πρ
Fig. 5. Metoda autoreciprocităţii. PE ⇒ G= x
Noţiuni fundamentale de compatibilitate 494 λ
MĂSURAREA DIRECTIVITĂŢII
Observaţii: ANTENELOR
Din relaţia ⇒ între 1/ρ şi x există o dependenţă liniară; peste această dreaptă se
suprapune o sinusoidă din cauza reflexiilor multiple dintre reflector şi antenă; se
recomandă aplicarea unei metode de optimizare în stabilirea pantei (prin folosirea Pentru caracteristica de directivitate se determină o secţiune
regresiei liniare).
Altă metodă de măsurare foloseşte analizorul de reţea. orizontală şi o secţiune verticală (se ridică diagramele pentru
pentru două antene, parametrul de transfer este:
2
câmpul electric, E, modificând azimutul, ϕ şi elevaţia, θ ):
2 ⎛ λ ⎞
S 21 =⎜ ⎟ GT G R
⎝ 4π r ⎠
pentru o singură antenă, se determină S11 pentru semnalul reflectat:
2
( ) ( ) (
E ϕ ϕ ,θ = 90 0 ; E ϕ ϕ = 90 0 ,θ ; Eθ ϕ ,θ = 90 0 ; Eθ ϕ = 90 0 ,θ ; ) ( )
2 ⎛ λ ⎞ 2 8π x 8π xf
S 11 ref =⎜ ⎟ G ⇒ G = S 11 ref = S 11 ref
⎝ 4π r ⎠ λ c0
Observaţii: Este necesară o calibrare iniţială pentru a determina reflexiile interne prin
S11 în absenţa ecranului şi aplicarea unei corecţii:
S11 ref = S11 mas − S11cor

124
MĂSURAREA CÂMPULUI
Observaţii: ELECTROMAGNETIC
1. Măsurarea - în câmp depărtat, cu 2 antene: una în regim de emisie şi una în regim de Măsurarea intensităţii câmpului se face cu senzor de câmp sau antenă, în câmp
recepţie; antena testată – antena de recepţie, este plasată pe o masă rotativă, cu sisteme de
măsurare (azimut şi elevaţie). apropiat (ambele componente ale câmpului) şi câmp depărtat (suficientă
măsurarea unei singure componente).
2. La FÎ - “spaţiului liber”; este necesar să se elimine reflexiile, (cele provenite de la pământ).
Prezenţa reflexiilor se determină printr-o baleiere a frecvenţei de emisie; reflexiile produc Pentru măsurarea intensităţii câmpului electric:
E [dB μ V/m ] = U RM [dB μ V ] + AF [dB/m ] + Pcablu [dB ]

modificări rapide ale semnalului recepţionat din cauza defazajelor şi recombinării undelor.
3. În domeniul UM şi UM polarizarea câmpului electromagnetic este verticală. Deoarece λ
este mare, distanţa de măsurare trebuie să fie mare, (condiţia de câmp depărtat - criteriul
Rayleigh). La FÎ, polarizarea poate fi şi orizontală sau de altă natură (eliptică sau circulară). l se foloseşte antena cadru;
Până la frecvenţe de ordinul a 30 MHz,
4. Pentru antenele de emisie mari, măsurările se fac “in situ”, (la locul de funcţionare cu
ajutorul elicopterelor), pe verticală, la o distanţă constantă (în cerc). Diagramele orizontale se
fac în maximul celor verticale. Abaterile de la drum sau cerc produc erori suplimentare. Datele U [V ] = E [V/m ]n
[ ] 2πf [Hz ]
S m2
privind traiectoria - de la sol. 3 ⋅ 10 8
5. Din cauza lobilor secundari măsurările sunt influenţate de undele reflectate de sol.
Coeficientul de reflexie depinde de rezistivitatea şi constanta dielectrică a solului, frecvenţă şi Observaţii: 1. Pentru creşterea sensibilităţii - condensator în paralel cu
unghiul de incidenţă al undei. antena. Pentru reducerea erorilor, simetrizarea/ecranarea antenei.
La FJ este preponderentă componenta imaginară, în timp ce la frecvenţe ridicate, pământul 2. Ecuaţia este valabilă dacă dimensiunile cadrului sunt de cel puţin 12 ori mai
poate fi considerat ca un dielectric.
mici decât λ; frecvenţa de rezonanţă proprie trebuie să fie de cel puţin 3 ori
mai mare decât frecvenţa la care se face măsurarea.
MĂSURAREA CÂMPULUI
ELECTROMAGNETIC Observaţii:
1. Pe baza caracteristicii de directivitate se poate determina raportul faţă/spate. Unele
firme definesc în alt mod raportul faţă/spate.
La frecvenţe mai mari de 30 MHz se utilizează dipoli adaptaţi, obţinându-se:
2. Pentru câmpurile complexe, puterea totală PT se determina prin măsurarea a două
3 ⋅ 10 8 componente ortogonale într-o direcţie dată.
U [V ] = E [V/m ]
π f [Hz ]
Deoarece ieşirea dipolului este simetrică - adaptarea cu receptorul (tensiunea PT (θ , ϕ ) =
1
2Z 0
[ 2
E1 (θ , ϕ ) + E 2 (θ , ϕ )
2
]
la bornele receptorului este ½ din tensiunea electromotoare de la bornele
antenei). 3. Măsurarea polarizării - rotirea antenei emiţătoare cu planul de polarizare
cunoscut. Se măsoară amplitudinea şi faza semnalului recepţionat la mai
Observaţii: Dacă măsurarea se face cu o antenă cu câştigul G, puterea
multe frecvenţe. (Elipsa de polarizare, E1 – câmpul orizontal, E2 – câmpul
recepţionată de antenă va fi:
vertical).
4. Apar erori datorită modului de orientare a antenelor. Uneori este important
E 2 λ2 E 2 λ2 şi sensul de rotaţie; (sensul de rotaţie este cel al acelor de ceasornic). O altă
Pr = G , Pr = G U
Z 0 4π ⇒ E = 10 Ω)
,
Z 0 4π (Rs=50Ω,Zo=377 sursă de erori - instabilitatea fazei măsurate. Erori suplimentare - modificarea
λ G distanţei dintre antene (vântul sau vibraţiile în special la frecvenţe ridicate).
125
MĂSURAREA IMPEDANŢEI
ANTENELOR Observaţii:
Impedanţa proprie este importantă în problemele de adaptare. Deoarece antena
nu poate fi ecranată, asupra ei acţionează o serie de perturbaţii. Impedanţa unei
antene poate fi modificată de cablul de legătură în caz de neadaptare, inclusiv 2. Pentru unele aplicaţii (GSM) se admite VSWR de 1,5(impedanţa variază între
probleme de reflexii. 33-75 Ω); în zonele de neadaptare apar: unda directă, reflectată şi transmisă,
Observaţii: 1. Măsurarea adaptării antenelor se face cu ajutorul reflectometrului inclusiv atenuările din linii.
cu purtătoare modulată cu impuls; întrucât sistemele de antene sunt selective,
frecvenţa purtătoarei se alege în funcţie de banda de frecvenţe utilă. Forma 3. Măsurarea fazei, ca şi a lungimii electrice, este importantă pentru grupurile de
impulsului modulator stabileşte banda de frecvenţe în care se lucrează. antene. “Lungimea electrică” are sens dacă este mai mică decât lungimea de undă;
Principiul de funcţionare al reflectometrului (principiului ecoului), se bazează pe la cablurile lungi se fac două măsurări: la frecvenţă suficient de joasă pentru
reflexia undelor în zonele de neadaptare / discontinuitate. Amplitudinea determinarea lungimii electrice reale şi la frecvenţa de funcţionare. Lungimea
impulsului reflectat este proporţională cu gradul de neadaptare. Folosind
impulsuri scurte, se poate determina şi distanţa până la locul neadaptării: electrică se poate determina şi pe baza factorului de reflexie măsurat la
intrare/ieşire pentru o linie în scurtcircuit/ în gol.
1 c0
d def = τ
2 εr

126

Noţiuni Fundamentale de Compatibilitatea Electromagnetică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Noţiuni Fundamentale de Compatibilitatea Electromagnetică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NOŢIUNI FUNDAMENTALE

Noţiuni fundamentale de 2.2. Cuplajul prin diafonie

ELECTROMAGNETICĂ Cuplajul în câmp al firelor

NOŢIUNI FUNDAMENTALE NOŢIUNI FUNDAMENTALE

Spectrul de frecvenţe este o sursă naturală limitată!

•să nu reacţioneze imprevizibil la emisia altor sisteme din mediul

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 4 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 5

- sunt introduse instalaţiile fixe - definite ca o combinaţie particulară

practică în ingineria CEM, capabile să asigure complianţa instalaţiilor

Porturi ale echipamentului

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 8 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 9

Nivel de imunitate Zone rezidenţiale, comerciale, de industrie uşoară – alimentate de

Zone industriale – alimentate de la reţeaua de înaltă sau medie

Nr. de echipamente ⇒ grade de severitate pentru teste.

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 10 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 11

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 16 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 17

Rezistenţe Efectul pelicular

Inductivitatea lineică Efect de

λ/1000 λ/100 λ/30 λ/10 l

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 20 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 21

C ircu it s urs ă Z ss Zv2 h

Rg,, Rg - de valori mari sau mici? e=−

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 24 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 25

Cuplajul dintre un câmp electric variabil şi un conductor

- apare ca urmare a reflexiei câmpului electric de către conductor, care

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 28 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 29

- la frecvenţe ridicate (l ≈ λ, apar fenomene de rezonanţă) U = 2× π× f × S× μ0× H

I = E λ l /240 - la frecvenţe înalte(dimensiunea minimă a buclei mai mare de λ/4)

Semnale şi perturbaţii Un impuls perturbator poate fi caracterizat prin:

- În raport cu victima perturbatiile pot fi: 0,1S0 0,1S0

1) raportul: timp de creştere şi frecvenţa semnalului,

Efectul de antenă pentru un traseu

20 50 100 200 500 1000 2000 MHz

Semnal obţinut la ieşire

UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 36 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 37

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 38 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 39

Nivelul câmpului electromagnetic Nivelul câmpului electromagnetic

- La definirea SAR(Specific Absorption Rate – rata specifică de

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 40 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 41

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 42 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 43

Seria/transformata Fourier Importanţa amplitudinii

Frecvenţa Frecvenţa Frecvenţa

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 44 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 45

Semnale de banda largă

- Semnalul are energia împraştiată într-un spectru larg, mai mare

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 46 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 47

a)Impuls dublu exponenţial b)Impuls sinus amortizat

- amplitudine: S0 / amplitudinea vârf la vârf: S0 + S0'

Denumirea impulsului se compune din: Se notează prin:

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 50 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 51

Semnale de testare Clasificarea impulsurilor

Dacă δ < 10-5, perturbaţia este de regim tranzitoriu, altfel se

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 52 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 53

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 54 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 55

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 58 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 59

Zgomotul Termic Definiţii ale zgomotului de fond

Atenţie: Dacă banda de rezoluţie se reduce la 1kHz, nivelul

Valoarea medie a log

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 62 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 63

În figură este reprezentată suma a 4 semnale sinusoidale

Observaţie: Din cauza Teoremei limită centrală, de obicei,

Noţiuni fundamentale de compatibilitate 64 Noţiuni fundamentale de compatibilitate 65