aducă la Lumină şi viaţă veşnică.
Dacă atunci a coborât în cele mai de jos
ÎNVIEREA LUI HRISTOS – ÎNCEPUTUL VINDECĂRII NOASTRE
Iubitului cler, cuviosului cin monahal şi poporului lui Dumnezeu din
întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, har, pace şi bucurie, iar de la
noi, arhierească binecuvântare
Iubiţi credincioşi,
Hristos a înviat!
În noaptea sfântă a Învierii Fiului lui Dumnezeu, ceva tainic, ceva
uimitor, Cineva ne cheamă în Sfânta Biserică pentru întâlnirea cea mai
presus de cuget. Lumina sfântă a Învierii lui Hristos cheamă toți credincioșii
în Biserică, prin cuvintele Celui ce aduce lumii iertarea: „Veniți la Mine toți
cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.” Toată osteneala și
toată suferința credincioșilor în această sfântă noapte este alinată de Lumina
învierii lui Iisus.
Înteaga lucrare lumească, oboseala minţii, povara din suflete, fricile,
temerile, tristeţea şi confuzia, nemulţumirile şi neîmplinirile arată că în noi
se află adesea o stare de suferință ca urmare a acceptării păcatului. „Unda
întunericului și a neființei, spune părintele Dumitru Stăniloae, duhurile
rele fac din noi iaduri în care ardem și ne zvârcolim dureros”. Într-o
asemenea stare fiind, ni se spune că undeva, cândva, Cineva a înviat din
moarte, un mormânt a devenit loc de lumină. Gustarea morții ca urmare a
păcatului aduce cu sine întunericul, disperarea și lipsa de sens în care adesea
se chinuie omul îndepărtat de Dumnezeu, însă, deși acestea stăpânesc
veacul de aici, prin glasul Bisericii înțelegem că Hristos, după Înviere, a
coborât la iad pentru ca pe cei ce erau ţinuţi, în „latura şi umbra morţii” să-i
1 2
ale pământului, adică în iad, se naşte în noi nădejdea că se va coborî şi în
cele mai de jos ale ființei noastre. Undeva, în adâncul sufletelor noastre,
strigăm cu durere şi nădejde şi spunem: „Doamne, înviază cu noi și ne
miluiește!”, sau rostim, împreună cu Părintele Dumitru Stăniloae: „De s-ar
fi coborât și în noi Domnul murind, ca să germineze în inimile noastre
viața cea primenită, luminoasă, curată și bună! De-ar fi spart și
întunecimile din noi, de-ar fi împrăștiat cugetele rele ce ne chinuie, de-ar
fi spart plafonul ce ascunde privirii sufletului nostru cerul cu frumusețea
lui! De-am înflori și noi cu Învierea Domnului, în lumina soarelui
dumnezeiesc, la o viață nouă!”.
Ostenelile vieții fac adesea pe om să lucreze pentru cele materiale,
lăsând partea spirituală în plan secund. Prin aceasta se realizează
îndepărtarea de Dumnezeu. Alteori, în pofida eforturilor noastre, criza
profundă în care se află omenirea l-a orientat pe om spre alte tărâmuri decât
cel al Bisericii. Şi într-o situaţie, şi în cealaltă, omul, din adâncul fiinţei sale,
strigă după ajutor. Cine poate auzi strigarea celui orfan, strigarea văduvei,
strigătul plin de tristețe al tuturor celor aflați în suferințe și nevoi dacă nu
Însuși Hristos Mântuitorul lumii? Dumnezeu adevărat și Om deplin, Iisus
Hristos cunoaște lacrimile suferințelor noastre și chemă pe toți cei
împovărați pentru a le oferi odihna Învierii.
Iubiți fii duhovnicești,
Cele mai profunde înțelesuri ale cunoașterii lui Dumnezeu se
descoperă credincioșilor în această noapte sfântă, când îngerii cântă
deopotrivă cu oamenii slăvind pe Hristos, Cel ce a înviat pentru ca noi să
fim vii. În teologia acestei nopți se înțeleg două aspecte importante: că
păcatul și moartea stăpânesc această lume, iar suferințele și bolile de tot
felul sunt rezultatul îndepărtării noastre de Izvorul Binelui și că putem fi
izbăviți din acestea numai prin învierea lui Hristos. Primirea luminii învierii
Fiului lui Dumnezeu este începutul vindecării noastre, mai ales în aceste
zile de grea încercare prin care trece întreaga umanitate. Moartea din noi
poartă mai multe nume: tristeţe, deznădejde, sclavie, ură, minciună,
plictiseală, desfrâu ş.a. Din această moarte, omul nădăjduieşte să fie
eliberat. Îşi ridică mâinile sale şi aşteaptă izbăvire. Multe idolatrii, ideologii
şi sisteme de gândire sau credinţe religioase i se oferă drept alternativă şi
sprijin. În pofida unui sentiment de eliberare pe care acestea îl oferă
temporar, iadul devine tot mai adânc şi moartea tot mai acaparatoare.
Numai prin Hristos putem simți și trăi izbăvirea. Hristos-Dumnezeu,
Cel care odinioară S-a adresat tânărului din Nain şi, prin el, nouă tuturor a
zis: „Tinere, ție îți zic: scoală-te!”, acelaşi Hristos îi întăreşte pe toţi cei
cuprinşi de frică, de temeri şi frământări lăuntrice care au sentimentul că
totul ar fi pierdut, spunându-le: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”. Şi iarăşi
cuvântul lui Hristos răsună la poarta inimii celor cuprinşi de întunericul cel
dens al necredinţei, zicând: „Eu sunt lumina lumii!” şi „Eu sunt Calea,
Adevărul și Viața”. Prin faptul că Dumnezeu îngăduie suferința și moartea
produsă de pandemia ce ne-a cuprins înțelegem, încă o dată, că a slăbit
credința noastră și că ne-am împotrivit lui Dumnezeu prin libertatea ce ne-a
fost oferită în dar. Libertatea noastră nu poate fi despărțită de iubirea lui
Dumnezeu, căci această despărțire duce la îndepărtarea noastră liberă și
conștientă de Ziditorul tuturor.
Prin puterea Crucii şi a Învierii Sale, Hristos coboară în noi, în
mormântul nostru şi ne ridică sufletul din moarte la înviere şi viaţă
adevărată. Ne face, astfel, părtaşi la taina bucuriei, libertăţii, iubirii,
adevărului, credinţei şi nădejdii, împărtăşindu-ne aceste daruri
dumnezeieşti în familiile noastre, în obştile monahale, în comunităţile
creştine, în Biserică, în plinătatea ei. Aceasta este taina sfântă la care ne
3 4
cheamă Hristos-Domnul să participăm, să ne ridicăm şi să ne îmbogăţim în
ziua cea mare a praznicului Învierii.
Drept-slăvitori creştini,
În această noapte de Înviere, se cuvine să cugetăm la starea noastră
lăuntrică, la starea lumii din jurul nostru. Există multă suferință în noi şi în
lume, dar există şi oameni ai învierii şi ai vieţii celei adevărate. În ciuda
crizei adânci prin care trece omenirea, sunt foarte multe spaţii de libertate şi
adevăr, de bucurie şi pace lăuntrică. Şi aceasta nu departe de noi. Uneori
chiar lângă noi există oameni care nu şi-au plecat genunchii în faţa mulţimii
de idoli aşezaţi peste tot. Sunt oameni care şi-au păstrat neprihănirea, cât
este posibil omeneşte. Sunt, de asemenea, oameni care au căzut adânc şi rău,
dar şi-au venit în fire şi au fost ridicaţi din întunericul patimilor la lumina
unei vieţi frumoase. Dacă privim cu atenţie şi onestitate în jurul nostru,
descoperim că, pe lângă oameni trişti şi abătuţi, sunt şi persoane pline de
viaţă, entuziasm şi bucurie. Dacă insistăm în această analiză şi mai adânc,
constatăm că valorile care îi animă pe aceşti oameni care trăiesc din plin
bucuria vieţii sunt credinţa în Dumnezeu, o familie frumoasă şi ataşamentul
faţă de neamul din care fac parte. Aceştia nu sunt lipsiţi de ispite şi de
încercări. Uneori au parte şi de căderi dureroase. Însă legătura lor cu
Dumnezeu, cu familia şi cu valorile neamului de care se simt ataşaţi îi ajută
să se ridice mai uşor şi să devină mai puţin vulnerabili în faţa unor viitoare
încercări. Apartenenţa la o parohie, jertfa şi bucuria prezenţei copiilor în
viaţa lor, precum şi ataşamentul faţă de istoria, limba, pământul şi eroii
neamului îi fac mai puternici, mai optimişti, mai plini de viaţă, știind că
Hristos este permanent cu ei.
 Iubiţi fii duhovniceşti,
În aceste zile de Paşti, pline de lumina Învierii lui Hristos, este bine
să ne lăsăm pătrunşi de gânduri adevărate şi să împlinim astfel chemarea
noastră de a trăi taina morţii şi Învierii Domnului Hristos, ca temelie a
morţii şi învierii noastre împreună cu El. Pe El să Îl rugăm să ne fie mereu
aproape, în El să ne punem nădejdea, ca în momente de cumpănă sau de
cădere, mâna Lui să ne ridice din suferința ce se află în noi sau în lume. Pe
El să-L rugăm să ne facă fii ai Învierii şi ai Vieţii veşnice.
An de an acest mare praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos
reprezintă renașterea întregii creații. Întunericul este înlocuit de lumină,
plânsul se schimbă în bucurie, iar credința slabă, acum se întărește văzând
pe Domnul biruitor al morții. Astăzi suntem chemați să ne împărtășim din
taina Învierii prin unirea noastră deplină cu Hristos în cadrul Sfintei
Liturghii prin Sfânta Împărtășanie. Astfel, Dumnezeu ne descoperă taina
vieții, ne descoperă nemurirea pentru veșnicie. Lumea Vechiului Testament
s-a arătat străină de această taină, însă ea a păstrat nădejdea împăcării
omului cu Dumnezeu. Legea nouă aduce în prim plan învierea Fiului lui
Dumnezeu, iar lumina Învierii aduce cu sine alungarea întunericului
patimilor și a morții. Prin înviere, moartea care părea stăpâna acestei lumi,
a fost surpată de Cel ce este Însăși Viața. Teama permanentă de moarte din
sufletele noastre a fost desființată de Hristos – Viața cea veșnică. Iubirea lui
Dumnezeu nu poate fi îngrădită și de aceea, prin înviere, Hristos se coboară
la Iad și aduce lumina vieții celor ținuți acolo din veac. Toți drepții
Vechiului Testament își văd acum împlinită bucuria de a fi iarăși împreună
cu Dumnezeu.
Iubiți credincioși,
Hristos Mântuitorul lumii trimite lumina Sa până la marginile
5 6
pământului. Această lumină, împreună cu credința în Hristos a fost adusă
oarecând pe pământul Dobrogei de Sfântul Apostol Andrei, care a
propovăduit tuturor că Hristos a înviat. Lumina peșterii sale nu este alta
decât lumina Fiului lui Dumnezeu înviat care luminează și astăzi, la aproape
2000 de ani de la primul altar creștin, în sufletele noastre, ale tuturor. Având
ca model pe Sfântul Apostol Andrei, creștinătorul Dobrogei, să facem din
inimile noastre altare în care să se sălașluiască lumina lui Hristos, și astfel,
prin cuvânt și faptă să ne facem adevărate candele de lumină, adevărați
mărturisitori ai lui Dumnezeu.
Acestă noapte sfântă, marcată de lumina lui Hristos ce este împărțită
credincioșilor, din lumina cerească coborâtă la Ierusalim, să vă aducă
fiecăruia în suflet tăria credinței în Hristos Cel plin de lumină.
Vă îmbrățișăm cu părintească dragoste și vă dorim o viață nouă în
Hristos Domnul Cel Înviat, zile îndelungate, cu pace, întru bucurie și cu
sănătate deplină și vă adresăm vestirea cea de biruință purtătoare:
Hristos a înviat!
Al vostru Arhipăstor,
pentru tot binele doritor
şi către Hristos Cel înviat rugător,
† TEODOSIE
ARHIEPISCOPUL TOMISULUI
ARHIEPISCOPIA TOMISULUI
Str.Arhiepiscopiei Nr.23
900732, Constanta
Tel: 0241.614.020
0241.614.257
Fax: 0241.611.732
0241.611.201
www.arhiepiscopiatomisului.ro