prea mult

prea puţin

prea gras

prea slab

sau nimeni.

râs sau

lacrimi

duşmani

iubiţi

străini cu feţe ca

unghiile de la

degetele mari

armate alergând prin

râuri de sânge

fluturând sticle de vin

înjunghiind cu baionetele şi violând

virgine

sau un tip în vârstă într-o cameră ieftină

cu o poză a lui M. Monroe

în această lume există singurătate atât de multă

încât o poţi vedea în mişcarea lentă a limbilor

unui ceas.
oameni atât de obosiţi

mutilaţi

fie de dragoste fie de lipsa ei.

oamenii nu sunt buni

unii cu alţii

bogaţii nu sunt buni cu bogaţii

săracii nu sunt buni cu săracii

ne este frică

sistemul nostru de învăţământ

ne spune la toţi că putem fi

cu toţii învingători de super-căcat.

nu ne-a spus despre şanţuri

şi sinucideri.

sau teroarea unui om

îndurerat, undeva,

singur

neatins de nimeni

căruia nimeni nu-i adresează

nici un cuvânt

oamenii nu sunt buni unii cu alţii.

oamenii nu sunt buni unii cu alţii.

oamenii nu sunt buni unii cu alţii.

cred că nu vor fi niciodată.

nu le cer să fie.

dar uneori mă gândesc la asta.

mărgelele se vor clătina

norii se vor înnora

iar criminalul va decapita copilul

ca şi cum ar muşca dintr-o îngheţată pe băţ.

prea mult

prea puţin

prea gras

prea slab

sau nimeni.

mai mulţi cei care mă urăsc

decât cei care mă iubesc

oamenii nu sunt buni unii cu alţii

poate dacă ar fi

morţile noastre nu ar mai fi aşa de triste.

între timp mă uit la fetele tinere

lujere

flori de posibilităţi.
trebuie să existe o cale.

în mod sigur trebuie să existe o cale la care nu ne-am gândit încă.

cine mi-a pus creierul ăsta înăuntru?

urlă

cere

spune că există o şansă

nu va spune

„nu”.