Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4.Scopul criminologiei
Scopul general
il constituie fundamentarea unei politici penale eficiente, in masura sa determine
prevenirea si combaterea fenomenului infractional.
Scopull imediat
In timp ce in dreptul penal vizeaza apararea valorilor sociale fundamnetale, criminologia
urmareste stabilirea cauzelor care determina producerea criminalitatii
5.Functiile criminologiei
Functia descriptiva
H. Mannheim include in notiunea de fenomenologie sau simptomatologie a crimei
observarea si colectarea dateror referitoare la criminalitate si criminali, tipologiile
infractorilor si comportamentelor infractionale, caracteristicile fizico-psihice ake acestora
si evolutia carierei lor criminale, starea si dinamica faptelor antisociale comise.
Conceptele operationale de ordin descriptiv sunt:
- mediul
- terenul
- personalitatea
- actul
Terenul este un concept folosit pentru a desemna trasaturile de ordin bioconstitutional ale
individului:
J. Pinatel:
- la baza sta ereditatea, mostenirea informationala genetica
- daca la ereditate se adauga mutatiile genetice, se obtine nativul
- daca la nativ se adauga modificarile intervenite asupra fatului, in uter, intervine
congenitalul
- daca la congenital se adauga modificarile somatice, se obtine constitutionalul
- daca la constitutional se adauga modificarile fizice si psihologice intervenite de-a lungul
existentei umane se obtine terenul
Personalitatea
Actul infractional
6. Functia explicativa
Principalele concepte operationale de ordin explicativ utilizate in criminologie sunt:
- cauza
- conditia
- efortul
- factorul
- mobilul
- indicele
7. Functia predictiva
Cercetarea de predictie vizeaza anticiparea unor modificari calitative si cantitative in
dinamica fenomenului infractional, atat in ceea ce priveste tipologiile infractionale cat
si autorii implicati. Conceptele operationale de ordin predictiv sunt :
Prezent, viitor, probabilitate, similitudine, extrapolare, hazard, risc si prognoza.
8.Functia profilactica
Se materializeaza in sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalitatii, in
inlantuirea lor logica si transpunerea acestora intr-un sistem coerent de masuri de
prevenire si combatere a fenomenului infractional.
10.clasificarea criminalitatii
a) In functie de gradul de cunoastere a criminalitatii:
- Criminalitatea reala
- Criminalitatea aparenta
- Criminologia judiciara
- Criminalitatea legala
11.Ramurile criminologiei
a) mijloace juridice
- de drept penal
- de drept in general
b) mijloace empirice
Cele doua sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate insa se sustin
reciproc in plan stiintific, imprumutand reciproc notiuni, procese si reguli teoretice pentru
cercetarea fenomenului infractional special. Ele sunt si convergente deoarece urmaresc
acelasi scop si anume prevenirea si obtierea unei eficacitati mai mare in combaterea
fenomenului infractional.
Etapele cercetarii:
a) Documentarea( observarea, documentarea, colectarea datelor)
b) Elaborarea ipotezelor explicative :
- dupa obiectul studiat se pot referi la : faptele supuse explicarii, conceptele
utilizate in teorie sau in practica, regularitati observate. Contradictii dintre
observatiile noi si cele anterioare
- dupa nivelul lor de generalitate: ipotezele pot fi generale ( se refera la un
ansamblu de fenomene), sau particulare( stabilesc legatura intre doua fenomene)
Pentru a putea fi acceptate din punct de vedee metodologic, ipotezele trebuie sa
intruneasca urmatoarele conditii:
- sa se refere la fenomene observabile
- sa utilizeze concepte precise
- sa fie specifice domeniului analizat
- sa fie verificabile
Sunt considerate inadmisibile ipotezele circulare sau contradictorii.
c) Verificarea ipotezelor pe cale experimentala ( o incercare extrem de dificila
deoarece criminalitatea nu se prodce in laborator, pentru realizarea anumitor
experimente se utilizeaza grupurile de control)
- are drept scop aprecierea valorii stiintifice a mijloacelor de lupta contra delicventei,
descoperirera modalitatilor de inbunatatire a acestora si identificarea alterol noi-
- Etapele cercetarii aplicate
a) Documentarea ( presupune studierea domeniului supus cercetarii si vizeaza analiza
continutului teoretic al domeniului studiat, ratiunea care a stat la baza adoptarii mijlocului
respectiv de lupta impotriva criminalitatii, masura si modalitatile de aplicare ale
mijlocului respectiv.)
b) Diagnosticarea este o consecinta logica a documentarii in carese apreciaza masura in
care mijlocul de lupta impotriva criminalitatii functioneaza si care sunt rezultatele
obtinute.
c) Presupunerea la schimbare reprezinta etapa finala si are loc doar daca rezultatele
cercetarii o impun si indica exact ce trebuie schimbat precum si modalitatile prin care se
obtine pentru ca ea sa conduca la un nou obiectiv, explicand modificarile care se vor
produce in urma aplicarii acesteia si de ce au fost preferate in situatia existenta.
Reprezinta o metoda prin care omul de stiinta urmareste sa sesizeze legaturile dintre
diferite fenomene si mai ales sa decsopere inlantuirea cauzala dintre acestea.
Particularitatile experimentului sunt provocarea, varietatea si repetarea fenomenului prin
interventia activa a cercetatorului.
Tipuri de experiment:
Cesare Lombroso si Enrico Ferri sunt cei care au creat primele tipologii specifice
incercand sa demostreze tipologia unui criminal inascut , prin sublinierea unor
trasaturi considerate stigmate ale crimei.
O alta tipologie complexa a fost realizata de criminologul austriac Seeling care retine
8 tipuri de criminali:
- criminalii profesionisti care evita sa munceasca, principala lor sursa de venit
provenind din infractiune
- criminalii contra proprietatii
- criminalii agresivi
- criminalii carora le lipseste controlul sexual
- criminalii care intr-o situatie decriza nu gasesc decat o solutie “ criminala”
- criminalii caracterizati printr-o lipsa de disciplina sociala
- criminalii dezechilibrati psihic
- criminalii care reactioneaza in baza unor reactii primitive
Observarea- este recomandata in studierea unor colectivitati sau grupuri mai restranse, a
unor activitati determinate. Se poate realiza asupra unor grupuri de infractori aflati in
detinere sau in stare de liberatarte.
Tipuri de observare:
a) in functie de relatia observatorului cu realitatea, observarea poate fi directa sau
indirecta
b) in functie de etapa cercetarii, observarea poate sa fie globala, de familiarizare
pealabila cu tot complexul de situatii in care se afla persoanele vizate, sau
partiala, axata pe anumita tematica
c) in raport cu obiectivele si scopurile urmarite, observarea poate fi sistematizata
( de tip cantitativ) si nesistematizata( de tip calitativ)
d) in raport cu pozitia observatorului fata de sistemul studiat, observarea poate fi
externa( in afara sistemului respectiv), interna( participarea observatorului la viata
grupului studiat) care mai poarta numele si de observare participativa. Aceasta
participare poate fi activa sau pasiva, partiala sau totala
C. Interviul clinic
D. In raport cu natura relatiei care se stabileste intre operator si intervievat se
distinge intre interviu sensibil, neutru si sever.
Lombroso extinde concepţia lui Gall cu privire la corelaţia dintre anomaliile craniului şi
funcţiile creierului şi la alte trăsături ale individului. În urma efectuării unor examene
antropometrice, medicale şi psihologice asupra a 5907 delincvenţi, el a formulat ipoteza
atavismului evoluţionist, potrivit căreia, caracterele omului primitiv pot apare la anumite
persoane sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaţii ale scheletului şi cutiei cra-
niene, asimetrie bilaterală, dezvoltarea masivă a maxilarelor, anumite anomalii ale
urechilor, ochilor, nasului, mâinilor şi picioarelor). Ulterior Lombroso a lărgit această
ipoteză incluzând degenerescenţa epileptică, precum şi alte anomalii de natură fiziologică,
constituţională şi psihologică. Când la o persoană sunt întrunite mai multe anomalii, mai
ales de natură atavică, acesta ar fi un criminal înnăscut, un individ cu puternice înclinaţii
criminogene, care nu pot fi neutralizate prin influenţa pozitivă a mediului (termenul de
"criminal înnăscut" nu a fost inventat de Lombroso, ci de discipolul său, Enrico Ferri1).
Totuşi, anomaliile amintite (între care insensibilitatea morală, vanitatea, incorigibilitatea)
nu presupun în mod necesar săvârşirea de infracţiuni, ci constituie doar o predispoziţie în
acest sens, printr-un efect de daltonism moral.
Iniţial, Lombroso a estimat tipul de criminal înnăscut la 65-70% din totalul
criminalilor. Ulterior, sub efectul criticilor ce i s-au adus, a limitat acest procent la 30-35%.
Totodată, el a expus o tipologie mai complexă, adăugând, alături de criminalul înnăscut,
tipurile pasional, epileptic, ocazional şi din obişnuinţă. Studiile de psihiatrie pe care le-a
efectuat l-au dus la concluzia unor similitudini între criminalul înnăscut şi criminalul
alienat, între ei apărând ca o categorie intermediară, nebunul moral.
1
Conf. J.Pinatel, op.cit., p.176.
Cercetarile de antropologie compratata- efectuate de A E Hooton in 1939, cu scopull
de a demostra ca trasaturile exterioare si comportamentul individului sunt in stransa
legatura, e esuat, nereusind sa demonstreze implicarea inferioritatii biologice in
etioligia infractionalitatii.
Teoria freudiana
Prima etapa:
-una din cele mai cunoscute idei a facut referire la inconstient( partea invizibila a
icebergului care formeaza cel mai larg si cel mai puternic sector al mintii noastre
Ulterio Freud si-a imbunatatit teoria si in cea de a doua etapa acesta face referire la
personalitate si cuprinde Eul, Supereul si Sinele
In conceptia lui Freud, diferenta dintre infractor si non infractor s-ar situa la nivelui
Sinelui.
37. . Orientarea psihologică. Teorii post-Freudiene
Alfred Adler
E. Alexandre si H.Staub
Etienne de Greef
Procesul criminal
În evoluţia acestui proces se disting trei etape. În prima etapă, numită de autor "faza
asentimentului temperat", individul normal suferă o degradare progresivă a personalităţii
ca urmare a unor frustrări repetate. Convins de injustiţia mediului social în care trăieşte, el
nu mai găseşte nici o raţiune pentru a respecta codul moral al acestui mediu.
În cea de-a doua etapă, denumită a "asentimentului formulat", individul acceptă
comiterea crimei, îşi caută justificări, caută un mediu mai tolerant.
În cea de-a treia etapă apare "criza", în decursul căreia este acceptată eliminarea
victimei, aşteptându-se ocazia favorabilă pentru "trecerea la act". În această ultimă fază,
individul trece printr-o "stare psihică periculoasă", care prefigurează "trecerea la act".
Procesul criminogen este axat de E. de Greef pe un Eu care consimte şi tolerează
ideea crimei. Elementul de diferenţiere între infractor şi noninfractor constă în faptul că
infractorul trece mai uşor la comiterea actului, într-o situaţie favorabilă, deci o diferenţă de
grad. Trăsătura psihică fundamentală care permite trecerea la act ar fi indiferenţa afectivă a
individului.
Numita si “scoala lioneza” a promovat teoria conform careia mediul social are un
rol foarte important in nasterea fenomenului criminologic.
Enrico Ferri, discipol al lui Lombroso, isi indreapta cercetarile asupra cauzelor exogene,
socio-econimoce ale fenomenului infractional.
Acesta a prezentat factorii criminogeni dupa urmatoarea clasificare:
a) factori antropologici(endogeni) care tin de constitutia infractorului, de psihologia
acestuia si de caracteristicele personale
b) factori fizici sau exogeni ( climatul, anotimpurile, conditii atmosferice)
c) factori de mediu social( densitatea populatiei, familia, educatia, opinia publica,
etc)
- Doctrina modelului conflictual isi are originea, intr-o mare masura, in cadrul
filosofiei sociale, economice si politice abordata de germanii Karl Marx si Friendrich
Engles. Acestia doi considerau ca, in cadrul unei societati capitaliste impartita pec
lase sociale, mereu vor aparea conflict si contradictii care, in final, vor degenera,
revolutiile fiind inevitabile.
- Scoala economica reprezinta teoria marxista preluata in cadrul criminologiei,
factorii economici reprezentand principale surse ale criminalitatii.
- Conform scolii economice, cauzele crimei sunt sociale si nu biologice; nici un act
nu este immoral sau criminal, ci criminalitatea reprezinta doar moralitatea sociala
curenta; in orice societate bazata pe dominatia unei clase sociale, dreptul penal va
apara interesele acesteia; din cauza sistemului capitalist, omul devine mai egoist si
mai capabil sa comita infractiuni
52. Orientarea sociologica. Curentul interactionist.
- bazele acestei teorii au fost puse de catre englezii Ian Taylor, Paul Walton si Jack
Young, in cadrul lucrarii “The New Criminology”
- acestia considera ca, in cadrul analizei actului infractional, exista cinci etape cu
valoare explicative:
a. studierea originilor indepartate ale actului infractional (inegalitatea din cadrul
societatii in legatura cu distribuirea puterii, a bogatiilor sau a privilegiilor de clasa)
b. originile immediate ale actului infractional (analiza politica a crimei trebuie sa fie
completata de “psihologia sociala a crimei”
c. actul infractional insusi (dinamica sociala a actului infractional)
d. originile imediate ale reactiei sociale (elaborarea unei “psihologii a reactiei sociale”
ar fi in masura sa explice motivul pentru care oamenii au atitudini atat de diferite fata
de actele antisociale
e. originile indepartate ale reactiei sociale: studierea acestui fenomen va scoate la
lumina faptul ca intregul system penal nu poate fi considerat neutru, ci un instrument
de dominare a claselor sociale defavorizate
- clasificarea factorilor criminogenic este dificila deoarece acestia variaza, dar si din
cauza faptului ca fenomenul infractional este un rezultat al actiunilor acestora renite. -
J. Pinatel clasifica factorii criminogenic in factori geografici, economici, culturali si
politici
- studiile effectuate au relevant faptul ca fenomenul infractional poate fi, intr-o mare
masura, influentat atat de prosperitate, cat si de saracie, acesti factori putand sa
determine anumite comportamente umane, inclusive comportamente infractionale.
- Anumiti factori economici considerati a avea un continut criminogen pronuntat
sunt:
a. industrializarea (progresul social-economic generat de industrializare a fost insotit
de a cresterea a criminalitatii deoarece mari mase de populatie din zona rurala au
migrat in zona urbana pentru a avea un trai mai bun, adaptarea acestora la noul mediu
de viata s-a realizat greu)
b. Somajul (somajul ataca echilibrul interior al individului, in cadrul familei, tatal isi
pierde calitatea de “cap al familiei”, aparand stari de confuzie, anxietate, alcoolism,
anumite studii scotand in evidenta faptul ca, in perioade de recesiune economica,
exista o crestere insemnata a talhariilor, furturilor, inselaciunilor etc)
c. Nivelul de trai (teoriile criminologice au scos in evidenta faptul ca nu numai
saracia reprezinta un factor criminogen, ci si dorinta de imbogatire pe cai rapide si
ilicite, criminologii evocand criminalitatea gulerol albe)
d. Crizele economice (scaderea nivelului de trai a claselor sociale defavorizate in
timpul crizelor economice genereaza, mai ales in cadrul tarilor care inca sunt in
tranzitia catre economia de piata, cresterea criminalitatii)
- s-a constatat faptul ca, din punct de vedere statistic, exploziile in rata natalitatii,
structura demografica a sexelor, mobilitatea geografica si sociala a populatiei
reprezinta factori criminogenic importanti.
- in cee ace priveste rata natalitatii, s-a constatat faptul ca cea mai active perioada
infractionala a individului se situeaza in intervalul de varsta 18-30 de ani, dar mai ales
in jurul varstei de 25 de ani. Astfel, cresterea brusca a populatiei, genereaza o crestere
a delicventei juvenile. Insa, rata natalitatii este o cauza indirecta a cresterii
criminalitatii, la aceasta contribuind o multitudine de alti factori.
- in ceea ce priveste mobilitatea sociala si urbanizarea, s-a constatat faptul ca
urbanizarea are consecinte criminogene mari deoarece, in primul rand, institutiile
sociale existente au suferit o mare dezorganizare, iar alte institutii sociale noi au luat
nastere. Familia a fost afectata prin cresterea ratei divorturilor, abandonul familial,
diminuarea autoritatii parintesti etc. Astfel, din cauza transformarilor social-culturale
rapide in mediul urban, au aparut schimbari in personalitatea umana, aparand multe
personae inadaptate, alienate, instrainate si infractori.
a) aptitudini (care pot fi de baza, adica mostenite prin genetica, sau superioare, adica
cele dobandite prin intermediul invatarii si a perfectionarii individuale),
b) temperament, caracter ( care reprezinta un ansamblu d einsusiri care se manifesta
constant in cadrul conduitei individului),
c) comportamentul (sau conduit, adica reactia sistemului nervos-central in cadrul
proceselor de relatie su cocietatea).
- personalitatea nu reprezinta doar consecinta ereditatii, interactiunile dintre individ si
mediu putand adduce schimbari asupra personalitatii umane, astfel, societatea, cat si
modul de percepere a societatii a individului pot adduce schimbari asupra
personalitatii acestuia. Omul este un om social, care isi modeleaza personalitatea prin
invatare si imitare.
- din punct de vedere criminologic, cea mai importanta component a personalitatii
umane este caracterul.
- in ceea ce priveste personalitatea infractorului, in criminologie, aceasta este o
notiune cuprinzatoare, cuprinzand ansamblul trasaturilor, insusirilor, calitatilor
persoanei care a comis infractiunea.
- cauzele faptei sociale nu presupun doar doar existent unui anumit tip de
personalitate, actul infractional reprezentand, de fapt, raspunsul pe care personalitatea
orientate antisocial il ofera unei situatii determinate.
- situatia preinfractionala reprezinta un ansamblu de circumstante exterioare
personalitatii infractorului, care precede actul infractional. Situatia preinfractionala
are doua elemente: evenimentul, respective circumstantele. Evenimentul reprezinta
raspunsul instantaneu la o provocare sau eveniment socant (de exemplu omorul in
cazul flagrantului aduletrului) dar poate precede cu mult formarea ideii criminale (in
cazul furtului, talhariei sau delapidarii, actiuni care survin in urma unor lipsuri
material prelungite).
- circumstantele reprezinta elemente ce favorizeaza trecerea la act (ca de exemplu
prezenta unei arme in cadrul savarsirii infractiunilor cu violenta)
- de asemenea si victim poate avea un rol important in savarsirea infractiunii, atunci
cand aceasta are un comportament provocator, neglijent sau indifferent fata de
comiterea infractiunii.
- trecerea la savarsirea actului infractional este elemental care diferentiaza infractorii
de noninfractori . Astfel, in momentul in care personalitatea unui individ a fost
influentata de factori care favorizeaza comiterea unei infractiuni, reactia fata de
situatia care poate provoca un act infractional, va fi una negativa, acesta alegand sa
trateze aceasta situatie printr-un comportament violent, impulsive, sau neglijent.
- de-a lungul istoriei, pentru o lunga perioada de timp, societatea a avut o reactive
sociala represiva asupra criminalitatii. Initial, societatea practica o razbunare private
nelimitata, ce nu se axa doar pe infractor, cat si asupra intregului clan din care acesta
facea parte, reactia sociala nefiind astfel proportionala cu gravitatea faptei. Odata cu
evolutia timpului, reactia represiva a evoluat incet, deoarece efectele riposte
nelimitate erau negative. Un exemplu de evolutie a reactiei repressive este reprezentat
de Codul lui Hammurabi, in cadrul caruia era practicat principiul “ochi pentru ochi,
dinte petru dinte”, razbunarea devenind limitata doar asupra faptuitorului. Ea fiind
individualizata si echivalenta cu raul provocat, dar si controlata de autoritatea centrala
a comiunitatii.
- Odata cu evolutia omenirii, societatea a abordat idea de pedeapsa, dar si de egalitate
in fata legii. Cezare Beccaria a atacat coruptia sistemului judiciar si penitenciar din
epoca sa, a atacat pedepsele brutale si violente, cat si pedeapsa cu moartea. Acesta
considera ca pedeapsa trebuie sa aiba ca obiective prevenirea savarsirii infractiunilor,
determinarea infractorului sa comita o fapta mai putin grava in cazul in care
prevenirea a esuat si s amentina criminalitatea la un nivel scazut.
- Doctrina apararii sociale reprezinta rezultatul dintre lupta dintre modelul represiv si
modelul preventiv. Astfel, autori precum Filippe Grammatica, Marc Ancel sau
Thorsten Sellin considera ca finalitatea dreptului penal este apararea sociala, care se
realizeaza atat prin prevenire, cat si prin represiune.
- Apararea sociala promoveaza o politica penala in care se acorda prioritate prevenirii
crimei, dar si tratamentului si resocializarii delicventului. In cadrul acestei teorii,
autorii considera ca idea prevenirii criminalitatii, ca modealitate de reactive impotriva
fenomenului infractional si idea individualizarii pedepsei in raport cu persoana
infractorului joaca un rol extrem de important in apararea sociala.
Aceasta este ultima tendinţă, apărută în cadrul modelelor de reacţie socială împotriva
criminalităţii, unde se încearcă îmbinarea şi compromisul între modelul preventiv,
modelul curativ şi tendinţa neoclasică represivă. Tendinţa moderată este politica
moderată a naţiunilor sec. XXI, reprezentînd politica „bunului simţ”. Ea se axează pe
ideea că atît o represiune foarte dură, cît şi renunţare completă la aceasta, vor duce la
creşterea continuă a fenomenului infractional. Tot cetăţenii trebuie să înţeleagă că
lupta împotriva criminalităţii nu poate fi dusă numai prin mijloace represive şi că
această luptă nu este numai problema poliţiei şi a altor organe de drept, ci este lupta
tuturor. Cetăţenii trebuie să se implice cît mai activ în soluţionarea problemelor
comunităţii din care fac parte, inclusiv probelemelor criminalităţii. Unele idei şi
propuneri ale tendinţei moderate se întîlnesc în cadrul modelelor preventiv şi curativ
de reacţie socială anti-infracţională, însă, drept an al apariţiei moderate se consideră a
fi anul 1985, cînd această tendinţă a fost dominantă în cadrul Congresului al VII-lea
de la Milano, cu denumirea „Prevenirea criminalităţii pentru libertate, justiţie, pace şi
dezvoltare”. Lucrările Congresului s-au finalizat cu importante principii care s-au
transformat în planul de acţiuni de la Milano. Punctele cheie ale acestui plan, ţin de
exploatarea şi încurajarea diverselor forme de participare a comunităţii la prevenirea
şi contracarea fenomenului criminal, prin crearea alternativelor la detenţie, printre
care, ca de exemplu, aplicarea cît mai frecventă a pedepsei cu munca neremunerată în
serviciul comunităţii.