Madalina Constantin Maltratarea Copilului Intre Cunoastere Si Interventie 1 PDF

M\d\lina Constantin
Maltratarea copilului -
`ntre cunoa[tere
[i interven]ie
1
MALTRATAREA COPILULUI - ~NTRE CUNOA{TERE {I INTERVEN}IE
Acest volum a ap\rut `n cadrul Programului de Promovare a
Asisten]ei Sociale `n Rom=nia derulat de Asocia]ia Lumen cu sus]inere
financiar\ din partea Centrului Virtual de Resurse în Asisten]\ Social\
asistentasociala.ro [i firmei de consultan]\ Expert Projects.
EXPERT
e
p
h l
www.asistentasociala.ro
artaprecedete
ritoriu
Www.expertprojects.ro Www.asociatialumen.ro
Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare.

Orice multiplicare neautorizat\, indiferent de suport, este interzis\ [i
va fi pedepsit\ conform legii.
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale:

M\d\lina Constantin - Maltratarea copilului - `ntre
cunoa[tere [i interven]ie, Ia[i, Editura Lumen, 2004,
România
Bibligr.
P: 298, cm 14,8 X 21
ISBN : 973-7766-24-5
Design copert\: Euro Market Advertising
Editura Lumen, 2004

M\d\lina Constantin
2
Maltratarea copilului -
`ntre cunoa[tere
[i interven]ie
3
4
Cuprins
Argument .....................................................................................
9
Cap. I – Cadru teoretic general cu privire la abuzul asupra

copilului ................................................................................
13
1.1. Copilul – victim\ a abuzului..........................................................13
1.1.1. Specificul protec]iei [i bun\st\rii copilului ........................................13
1.1.2. Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 [i situa]ia actual\ 24
1.2. Defini]ii [i forme ale abuzului asupra copilului.............................28
1.2.1. Apari]ia termenului de abuz asupra copilului ....................................28
1.2.2. Conceptul de maltratare în rela]ie cu abuzul asupra copilului...........30
1.3. Teorii explicative privind abuzul asupra copilului ........................41
Cap. II – Abuzul fizic asupra copilului la nivel familial ...........

53
2.1. Familia [i violen]a fizic\ împotriva copilului ................................53
2.1.1. Caracteristici ale comportamentului parental abuziv în familiile
dezorganizate .................................................................................................53
2.1.2. Limita dintre comportamentul normativ [i comportamentul abuziv al
p\rin]ilor.........................................................................................................57
2.1.3. Violen]a fizic\ asupra copilului ca percept educa]ional în cultura
tradi]ional\ româneasc\..................................................................................58
2.2. Etiologia [i factorii de risc ai abuzului asupra copilului................63
2.2.1. Argumente în explicarea etiologiei abuzului .....................................63
2.2.2. Factori favorizan]i (de risc) ai apari]iei abuzului...............................69
2.3. Copiii abuza]i fizic [i tipuri de comportamente abuzive în mediul
familial................................................................................................74
2.3.1. Copilul – victim\ a agresiunii parentale ............................................74
2.3.2. Diferen]a dintre accident [i abuz fizic asupra copilului.....................78
2.3.3. Clasificarea abuzului fizic asupra copilului.......................................79
2.3.4. Pedeapsa corporal\ ca metod\ de disciplinare a copilului .................84
2.3.5. Violen]a domestic\ [i efectele ei asupra dezvolt\rii copilului ...........90
5
Cap. III – Consecin]e psiho-sociale ale abuzului fizic asupra
copilului ................................................................................ 96
3.1. Semnele [i consecin]ele abuzului fizic ..........................................96
3.2. Traumele [i consecin]ele lor asupra dezvolt\rii copiilor..............106
3.3. Copilul în situa]ia de maltratare...................................................108
Cap. IV Neglijarea – Form\ specific\ de maltratare a

copilului116
4.1. Neglijarea copilului, „o violen]\ neviolent\”?.............................116
4.2. Categorii [i tipuri de neglijare .....................................................118
4.3. Situa]ia neglij\rii copilului în România .......................................123
4.4. Cauzele neglij\rii copilului..........................................................127
4.5. Consecin]ele neglij\rii asupra dezvolt\rii copilului.....................128
Cap. V - Familia [i neglijarea copilului................................... 131

5.1. Familia ca mediu propice de dezvoltare a copilului ....................131
5.2. Violen]a intrafamilial\ [i neglijarea copilului ..............................134
5.3. Familia – cauza în neglijare sau resurs\ în prevenirea ei ?..........137
Cap. VI – Specificul interven]iei `n cazul copilului abuzat ....

139
6.1. Necesitatea protec]iei copilului abuzat [i principiile protec]iei
copilului............................................................................................139
6.2. Modelul interven]iei sociale în re]ea [i rolul re]elei sociale în
cazurile de abuz ................................................................................143
6.2.1. Re]eaua social\ de rela]ii a familiei abuzive....................................145
6.2.2. Re]eaua profesional\ [i echipa multidisciplinar\ de interven]ie ......149
6.3. Etapele specifice în investigarea cazurilor de abuz asupra copilului154
6.3.1. Semnalarea (sesizarea) abuzului......................................................155
6.3.2. Înregistrarea cazului ........................................................................157
6.3.3. Evaluarea ini]ial\ .............................................................................157
6.3.4. Evaluarea familiei ............................................................................163
6.3.5. Planificarea interven]iei ...................................................................166
6.3.6. Interven]ia ........................................................................................167
6.3.7. Evaluarea final\ ...............................................................................173
6.3.8. Închiderea cazului............................................................................175
6
6.4. Obiective [i dileme în protec]ia copilului [i prevenirea abuzului 175
CUPRINS
Cap. VII - Studii de caz ...........................................................

180
Studiu de caz nr. 1 ..............................................................................180
Studiu de caz nr. 2 ..............................................................................196
Studiu de caz nr. 3 ..............................................................................212
Studiu de caz nr. 4 ..............................................................................230
Studiu de caz nr. 5 ..............................................................................249
Concluzii.............................................................................................263
Cap. VIII - Percep]ia ie[enilor asupra cauzelor violen]ei asupra

copilului .............................................................................. 265
Concluzii generale................................................................... 294

Bibliografie.............................................................................. 297
7
8
Argument
În prezent, în România sistemul de protec]ie a copilului cunoa[te o

dezvoltare vizibil\ la majoritatea nivelurilor, îmbun\t\]irea acestui sistem [i
cre[terea calit\]ii serviciilor oferite beneficiarilor direc]i, fiind cunoscute
atât pe plan na]ional cât [i interna]ional.
Cu toate acestea societatea româneasc\ se confrunt\ îns\ cu o problem\
grav\, aflat\, din p\cate, în plin\ ascensiune, [i anume maltratarea copilului,
problem\ care a început s\ preocupe [i s\ alarmeze societatea [i mai ales
profesioni[tii în domeniul protec]iei copilului [i familiei.
Insuficienta cunoa[tere teoretic\ a termenilor, conceptelor, teoriilor care
]in de problematica maltrat\rii copilului, a consecin]elor acestor fenomene
asupra dezvolt\rii copilului, lacunele legislative în protec]ia copilului,
num\rul relativ redus al speciali[tilor forma]i [i cu experien]\ practic\ în
acest domeniu, constituie, pe lâng\ complexitatea [i dificultatea
interven]iei în astfel de cazuri, adev\rate obstacole în calea diminu\rii [i
prevenirii maltrat\rii copilului.
Abuzul fizic este cea mai frecvent\ form\ de abuz asupra copilului [i de
multe ori este considerat\, din p\cate, chiar o metod\ educativ\ eficient\ mai
ales în mediul familial, îmbr\când diferite forme [i având la baz\ anumite
percep]ii, ne]inându-se cont sau nefiind cunoscute efectele acestui
comportament asupra copilului.
Principalul motiv pentru care mi-am ales aceast\ tem\, respectiv abuzul
asupra copilului, îl constituie faptul c\ acest domeniu este mai pu]in
cunoscut, analizat [i în]eles în ]ara noastr\, chiar dac\ abuzul se reg\se[te
frecvent la nivel familial, institu]ional [i societal.
Având în vedere înmul]irea vizibil\ a cazurilor de abuz asupra copilului
în societatea româneasc\, pe de o parte, [i acordarea unei importan]e
relativ sc\zute acestui fenomen social precum [i num\rul redus al
speciali[tilor în acest domeniu, pe de alt\ parte, exist\ o necesitate
stringent\ de a face cunoscut\ problematica abuzului asupra copilului, a
consecin]elor pe care le are asupra acestuia [i mai ales identificarea unor
metode de prevenire [i interven]ie eficiente [i nu în ultimul rând formarea
9
unor speciali[ti care s\ intervin\ cu succes în rezolvarea unor astfel de
cazuri.
Lucrarea de fa]\, intitulat\ MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE
CUNOA{TERE {I INTERVEN}IE - î[i propune delimitarea abuzului
fizic asupra copilului de celelalte forme de abuz [i abordarea acestei
probleme din perspectiva mediului familial, începând cu încadrarea acestei
forme de abuz în conceptul de maltratare a copilului [i terminând cu
specificul interven]iei în astfel de cazuri, întreaga lucrare fiind tratat\ în
lumina sistemului protec]iei [i bun\st\rii copilului.
Lucrarea este compus\ dintr-o parte teoretic\ (care însumeaz\ patru
capitole) [i o parte practic\ (în care sunt tratate cinci studii de caz de abuz
fizic asupra copilului [i o microcercetare pe aceea[i tem\).
Primul capitol al lucr\rii cuprinde: o analiz\ obiectiv\ a sistemului de
protec]ie a copilului în România, în special în ceea ce prive[te problema
maltrat\rii copilului, o descriere a situa]iei abuzului asupra copilului în
România înainte de 1989 [i situa]ia actual\, urmat\ de identificarea
apari]iei termenului de abuz, delimitarea [i definirea formelor de abuz
existente [i analiza principalelor teorii explicative ale acestui fenomen.
Al doilea capitol prezint\ o analiz\ a fenomenului de abuz asupra
copilului în mediul familial. În acest capitol se reg\sesc analizate
urm\toarele subiecte: comportamentul parental agresiv, violen]a fizic\ ca
metod\ educativ\, etiologia [i factorii de risc ai abuzului asupra copilului,
copilul ca victim\ a agresiunii parentale, clasificarea abuzului fizic asupra
copilului, pedeapsa corporal\ ca metod\ de disciplinare a copilului [i, nu în
ultimul rând, violen]a domestic\ [i efectele ei asupra dezvolt\rii copilului.
În cel de-al treilea capitol sunt prezentate [i analizate consecin]ele
psiho-sociale ale abuzului fizic asupra copilului, un accent deosebit fiind
pus pe semnele [i consecin]ele abuzului asupra dezvolt\rii, traumele [i
consecin]ele lor [i rela]iile copilului legate de situa]ia de maltratare.
ARGUMENT
Capitolele patru [i cinci fac referire la fenomenul de neglijare al

copilului `n familie. Aici sunt descrise tipurile de neglijare, cauzele [i
consecin]ele acesteia [i efectele violen]ei maritale asupra `ngrijirii
copilului.
Ultimul capitol al lucr\rii se refer\ la specificul interven]iei în cazul
copilului abuzat. În acest capitol sunt descrise principiile protec]iei
10
copilului, metodele specifice de interven]ie în cazul abuzului asupra
copilului, o importan]\ deosebit\ acordându-se în acest caz modelului
interven]iei sociale în re]ea. De asemenea, în capitolul patru sunt
prezentate [i descrise etapele specifice în investigarea cazurilor de abuz
asupra copilului, capitolul încheindu-se cu identificarea [i analizarea unor
obiective [i dileme în protec]ia copilului [i prevenirea abuzului.
În cea de-a doua parte a lucr\rii sunt prezentate [i analizate cinci studii
de caz referitoare la abuzul fizic asupra copilului în mediul familial.
De asemenea, lucrarea mai cuprinde o microcercetare pe tema abuzului
fizic asupra copilului în mediul familial, principalul scop al acestei
microcercet\ri fiind aflarea p\rerii p\rin]ilor cu privire la aplicarea pedepsei
fizice perceput\ ca metod\ educativ\.
Lucrarea se încheie cu câteva concluzii generale privind situa]ia actual\
a copilului abuzat [i obiectivele principale protec]ia copilului în România.
11
Cap. I – Cadru teoretic general cu privire la

abuzul asupra copilului
1.1. Copilul – victim\ a abuzului
1.1.1. Specificul protec]iei [i bun\st\rii copilului
Plasarea copilului în centrul intereselor unei societ\]i trebuie s\

constituie o prioritate a tuturor factorilor implica]i [i responsabili cu
protec]ia lui.
„Prin sistemele de servicii sociale destinate bun\st\rii copilului, o
societate exprim\ valoarea [i drepturile pe care le acord\ copiilor [i
copil\riei.
În anii care au urmat celui de-al doilea r\zboi mondial, în ]\rile
occidentale, odat\ cu restabilirea situa]iei socio–economice, s–a manifestat
o important\ orientare a cercet\torilor din domeniul [tiin]elor socio–umane
[i medicale spre protec]ia copiilor.
Renumi]i psihanali[ti, psihiatri [i psihologi ca R.A. Spirz (1946), J.
Bowlby (1951, 1954, 1960), A. Freud (1942, 1946, 1952), Winnicott
(1964), Ainsworth [i Boston (1952), E. Pikler (1969) [i al]ii [i–au propus
s\ aduc\ în aten]ia opiniei publice efectele traumelor care afecteaz\ copiii
datorit\ separ\rii de p\rin]i, neglij\rii sau a condi]iilor inadecvate de
cre[tere [i de educa]ie [i s\ orienteze atât pe p\rin]i cât [i pe autorit\]ile
responsabile de situa]ia copiilor spre acele nevoi ale copiilor a c\ror
îndeplinire va conduce la men]inerea s\n\t\]ii lor psihice”(Roth–
Szamosközi, 1999 :15).
În acest domeniu, perioada anilor 1960 a adus schimb\ri importante în
privin]a în]elegerii consecin]elor negative ale ocrotirii copiilor în institu]ii,
în descoperirea riscurilor posibile de abuz împotriva copiilor în propriile
lor familii, în privin]a introducerii unor programe comunitare de tip
12
preventiv [i în stabilirea unor conven]ii interna]ionale referitoare la
drepturile copiilor. Declara]ia Drepturilor Copilului, elaborat\ de O.N.U în
1959, atrage aten]ia membrilor Organiza]ei Unite c\ to]i copii, indiferent
de ras\, culoare, sex [i na]ionalitate, far\ nici un fel de discriminare, au
dreptul la protec]ie social\ [i la asigurarea posibilit\]ilor pentru o
dezvoltare s\n\toas\, îndeplinindu-se nevoile lor de dragoste, în]elegere, de
stimulare [i de securitate. În anii urm\tori se constat\ o dezvoltare a
cercet\rilor în ceea ce prive[te nevoile copilului, în asigurarea c\rora
familiei îi revine rolul central. Nevoile copilului au fost clasificate în:
nevoi de hran\, de ad\post, de îndrumare [i educa]ie, nevoia de identificare
[i apartenen]\, de a fi acceptat [i apreciat. Pe m\sur\ îns\ ce s–au înmul]it
studiile cu privire la nevoile [i drepturile copilului în întreaga lume [i au
început s\ fie cunoscute (atât de profesioni[tii în domeniu cât [i de opinia
public\ în general), nevoile copilului s–au diversificat, atât ca num\r cât [i
ca importan]\, ele constituind baza pe care s–au creat legisla]iile
interna]ionale [i na]ionale în domeniul protec]ei copilului.
Acesta a fost fundalul pe care s–au elaborat legisla]iile na]ionale [i
ap\rarea copiilor de abuzuri [i neglijare în propriile lor familii, în familii
de plasament sau în institu]ii destinate protec]ei lor.
Anii 1980, [i 1990 sunt caracteriza]i pe plan interna]ional printr–o
cre[tere continu\ a aten]ei orientate spre acest domeniu, cauzat\, pe de o
parte, de perfec]ionarea chiar [i în ]\rile dezvoltate din punct de vedere
economic al fenomenului abuzului [i neglij\rii copilului, iar pe de alt\ parte
de situa]ia din ]\rile slab dezvoltate [i în curs de dezvoltare, în care copiii
constituie cea mai vulnerabil\ categorie social\, expus\ s\r\ciei [i violen]ei.
Efectele negative ale acestor fenomene sociale asupra dezvolt\rii
intelectuale ale copiilor, sau asupra capacit\]ii lor de în]elegere au fost
adesea puse în discu]ie.
13
„Preocuparea fa]\ de bun\starea copilului este multidisciplinar\

acoperind aspecte multiple ale personalit\]ii copiilor, dominat\ fiind îns\ de
unghiul de vedere al profesiei de asisten]\ social\.
De fapt primele activit\]i specifice de asisten]\ social\ s–au dezvoltat [i
s–au specializat în domeniul ocrotirii copilului [i al familiei sale.
Categoriile de copii la care se refer\ în mod special sistemele de
protec]ie a copilului sunt:
Copiii supu[i unor rele tratamente (abuza]i sau neglija]i);
Copiii abandona]i temporar sau permanent în institu]ii de ocrotire sau
afla]i în plasament familial sau adopta]i;
Copiii cu boli cronice (SIDA, cei n\scu]i dependen]i de droguri etc.) sau
cei cu tulbur\ri de dezvoltare, deficien]e fizice, senzoriale, sau
cu dificult\]i de înv\]are [i care necesit\ ocrotire special\;
Copiii afla]i în familii care tr\iesc în s\r\cie;
Copiii din comunit\]i minoritare marginalizate;
Copiii orfani de unul sau ambii p\rin]i;
Copiii victime ale calamit\]ilor naturale, r\zboaielor sau altor
catastrofe” (Roth–Szamosközi, 1999, pp.16-17).
Datorit\ specificului vârstei, lipsei de experien]e sociale [i mai ales
datorit\ dependen]ei totale de adult, copiii reprezint\ cea mai vulnerabil\
categorie social\.
„Copilul este o fiin]\ cu însu[iri calitativ diferite de cele ale adultului [i
are în mod legitim dreptul de a ocupa o pozi]ie privilegiat\ [i de a se
bucura de un tratament specific” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative
Sociale, 2002: 22.).
„Pentru a se dezvolta armonios, pentru a deveni un adult echilibrat [i
adaptat, copilul are nevoie de:
Dragoste din partea celor care îl îngrijesc pentru a deveni un adult
echilibrat [i adaptat;
Condi]ii optime de dezvoltare fizic\ [i s\n\tate;
Un cadru familial echilibrat, f\r\ tensiuni [i conflicte, bazat pe
ata[ament [i respect între membrii familiei;
Condi]ii de educa]ie [i acces la informa]ie;
14
CADRU TEORETIC GENERAL CU PRIVIRE LA ABUZUL ASUPRA COPILULUI
Copilul are nevoie s\ i se recunoasc\ valorile, s\ fie recompensat pentru

realiz\rile sale, în]eles atunci când gre[e[te [i ajutat atunci când trebuie s\
g\seasc\ solu]iile cele mai potrivite problemelor sale;
Copilul poate fi educat cu tact [i r\bdare evitând violen]a [i pedepsele
nejustificate; acestea nu vor conduce la o disciplinare a copilului ci la
reac]ii contrare a[tept\rilor adultului;
Indiferen]a, ignorarea [i respingerea copilului sunt la fel de
traumatizante ca [i hiperprotec]ia sau preten]iile prea mari din partea
adultului” (Organiza]ia Salva]i Copiii, 1999: 16).
Copilul este vulnerabil [i are nevoie de protec]ie special\ datorit\
caracteristicilor specifce vârstei:
Lipsa aproape complet\ a posibilit\]ilor fizice [i psihice de ap\rare;
Capacitatea redus\ de în]elegere a efectelor, a consecin]elor unor
ac]iuni proprii sau ale altor persoane;
Imposibilitatea de a discerne între inten]iile bune sau rele ale altor
persoane;
Gradul crescut de sugestibilitate [i inocen]\.
Copilul trebuie recunoscut ca persoan\ independent\ care reprezint\ o
valoare în sine [i care are drepturi ce trebuie respectate.
El trebuie protejat împotriva oric\ror forme de violen]\, maltratare,
neglijare, împotriva explor\rii sexuale, a abuzului sexual, precum [i a
celorlalte forme de abuz.
„Thoburn (1988, p.290) define[te sistemul ocrotirii copilului în vederea
asigur\rii bun\st\rii sale ca fiind ansamblul de servicii oferite de un stat,
prin care li se asigur\ copiilor suport material, asisten]\ medical\, educa]ie
[i locuin]\.
Thoburn distinge acest în]eles larg al sistemului ocrotirii copilului de
accep]ia restrâns\ a domeniului [i anume aceea de acordare de servicii
acelor copii care nu pot atinge, sau este pu]in probabil s\ ating\, în lipsa
unor servicii specializate, standarde acceptabile de s\n\tate [i dezvoltare.
Aceast\ a doua accep]ie a termenului este mai apropiat\ aceleia în care se
folose[te azi în România, termenul de sistem de protec]ie al copilului”.
(Roth–Szamosközi, 1999: 17) Herezog (1997) face [i ea distinc]ia între
sensul larg [i cel restrâns al ocrotirii copilului. În primul sens, asigurarea
bun\st\rii se refer\ la întreg evantaiul de servicii menite s\ asigure
15
dezvoltarea, s\n\tatea, educa]ia [i ocrotirea tuturor copiilor iar în cel de– al

doilea protec]ia copiilor este o structur\ separat\, menit\ s\ ofere sprijin
categoriilor de copii afla]i în situa]ii speciale de dificultate, fiind expu[i
unor condi]ii de cre[tere care le pun în pericol s\n\tatea psihic\ sau fizic\.
„Costin et al. (1991) clasific\ serviciile de protec]ie orientate direct
c\tre copii în:
servicii care ofer\ suport familiilor;
servicii care suplimenteaz\ îngrijirea oferit\ de c\tre p\rin]i; servicii
care suplinesc îngrijirea parental\.
În prima categorie se înscrie munca asisten]ilor sociali care ofer\ suport
copiilor [i p\rin]ilor, în conformitate cu criteriile de evaluare [i interven]ie
ale muncii sociale cu indivizii [i familiile. Uneori aceast\ munc\ de suport
este oferit\ f\r\ ca ea sa fie cerut\ de c\tre p\rin]i, care nu recunosc neap\rat
nevoia de ajutor sau caracterul inadecvat al propriului lor comportament
fa]\ de copil. A doua categorie cuprinde serviciile de zi destinate ocrotirii
copiilor. În a treia categorie se încadreaz\ alternativele pe care sistemul de
protec]ie a copilului le are pentru cazul în care copilul este scos din
propriul c\min, sau [i–l pierde”(Roth–Szamosközi, 1999:19).
Consider\m al\turi de Costin et al (1991) c\ pentru ca aceste forme de
servicii s\–[i poat\ îndeplini menirea de a proteja copilul, ele trebuie s\
dobândeasc\ pe de o parte un caracter terapeutic, iar pe de alt\ parte un
caracter preventiv. Evaluarea riscului este îns\ o activitate complex\, care
necesit\ din partea profesionistului o evaluare detaliat\ a situa]iei.
Schema cuprinz\toare a serviciilor sociale care trebuie s\ r\spund\
cazurilor de copii afla]i în dificultate în propria lor familie, datorit\ unor
tratamente inadecvate, include servicii specializate de investiga]ie,
comisia cu atribu]ii de decizie privind plasarea copiilor sau men]inerea lor
în familie, tribunale specializate pentru investigarea [i decizia copiilor în
care sunt implica]i copii, servicii specializate de plasament familial, [i o
re]ea de familii de plasament, un serviciu specializat de adop]ie, o re]ea a
institu]iilor reziden]iale de copii, o re]ea terapeutic\ pentru copii [i familii.
Pentru ca o astfel de re]ea de servicii sociale s\ func]ioneze, ea trebuie s\
se afle în legur\ cu serviciile poli]iei [i cele medicale, pentru c\ acestea
furnizeaz\ date indispensabile deciziilor care trebuie luate în favoarea
copiilor.
16
În România, sistemul de protec]ie a copilului a cunoscut schimb\ri

majore dup\ 1989, schimb\ri care se impuneau, dat\ fiind dorin]a ]\rii
noastre de a se alinia la standardele interna]ionale cu privire la protec]ia [i
bun\starea copilului, precum [i recunoa[terea necesit\]ii respect\rii [i
promov\rii nevoilor [i mai ales a drepturilor copiilor, prea pu]in cunoscute
[i mediatizate în perioada comunist\, dar nu în ultimul rând [i datorit\
contextului socio–economic [i familial în care tr\iesc copii, majoritatea
familiilor confruntându–se cu probleme sociale diverse.
Condi]iile tot mai dificile ale vie]ii copiilor, persisten]a problemelor în
institu]iile de ocrotire [i extinderea fenomenelor de neglijare [i abuz au
condus la recunoa[terea necesit\]ii de a se renun]a la formele [i structurile
vechi [i de a accepta o concep]ie nou\ despre protec]ia copilului, concep]ie
orientat\ mai mult spre prevenirea abandonului [i ajutorarea familiilor
considerate ca fiind cele cu risc. A[a cum se arat\ în Raportul Dezvolt\rii
Umane (1995), noua lege român\ pentru protec]ia copilului [i a familiei
trebuie s\ intre în vigoare în 1994. Ea a fost îns\ definitiv formulat\ abia în
1997 [i adoptat\ ca lege de c\tre parlament în 1998, dup\ câteva corec]iuni
minimale.
„Pân\ în iunie 1997 a fost pus\ în vigoare doar Legea 3/1970 pentru
protec]ia copilului. Aceasta prevedea câteva reglement\ri pentru ap\rarea
copilului dar nu prezenta posibilit\]ile de interven]ie împotriva abuzului
fa]\ de copil, nu deschidea nici o cale pentru copilul abuzat de a se putea
adresa autorit\]ilor [i nici ca altcineva s\ dezv\luie asemenea cazuri.
Existau paragrafe în legea pentru protec]ia copilului care prevedeau
posibilit\]ile de a pedepsi p\rintele care neglijeaz\ copilul sau care
abuzeaz\ de el, dar nu se men]ionau modalit\]ile practice, nu se ar\ta unde
sau la cine s\ se adreseze copilul, nici nu se specifica ce reprezint\ un caz
de urgen]\ [i cum s\ se ac]ioneze într–un asemenea caz.
Iat\ principiile pe care le lu\m în considerare în analiza stadiului actual
de aplicare în România a Conven]iei privind Drepturile Copilului:
respectarea primordialit\]ii interesului copilului; afirmarea
dreptului acestuia de a cre[te într-o familie; luarea în
considerare a opiniei copilului în toate problemele care îl
privesc; primordialitatea siguran]ei copilului [i posibilitatea lu\rii unor
m\-
17
suri de urgen]\ pentru asigurarea acestui deziderat; necesitatea existen]ei

unei perspective [i a unei planific\ri pe termen
lung în privin]a dezvolt\rii copilului; asigurarea particip\rii
profesioni[tilor în activit\]ile de protec]ie a
copilului; asigurarea continuit\]ii rela]iilor copilului cu familia sa natural\;
preferin]a acord\rii unui cât mai mare sprijin pentru familiile cu dificult\]i,
înaintea sau în locul îndep\rt\rii copilului din familie” (Roth– Szamosközi,
1999, pp.37 – 38).
Un mare pas înainte în sprijinul Conven]iei Interna]ionale privind
Drepturile Copilului a fost realizat în aria protec]iei copiilor fa]\ de abuz;
în timp ce în Legea nr.3/1970 au fost prea pu]ine men]iuni privitoare la
protec]ia copilului abuzat, acum articolul 14 din Legea 108/1998 ([i
ordonan]a 26/1997) precizeaz\ c\ serviciul specializat al D.J.P.C. trebuie s\
intervin\ în situa]ii speciale pentru a ap\ra copilul de p\rin]ii care îi
pericliteaz\ securitatea, dezvoltarea fizic\ [i integritatea moral\.
„Din punct de vedere legislativ, în România, încriminarea relelor
tratamente aplicate copilului se poate face conform Codului Penal, care
sanc]ioneaz\ agresiunile produse asupra unei persoane de c\tre o alta,
Codul Familiei, care prevede dec\derea din drepturile parentale a acelor
p\rin]i care aplic\ rele tratamente copilului, [i Legii 108/1998, care reia
Ordonan]a de Urgen]\ nr. 26/1997 privind protec]ia copilului aflat în
dificultate”(Muntean, Ana, 2001 :59).
„Conform legii, copilul în dificultate este copilul a c\rui integritate
fizic\ [i moral\ este pus\ în pericol. Ceea ce trebuie luat în considerare
atunci când se apreciaz\ dac\ un copil se afl\ sau nu în dificultate este ce s–
ar întâmpla dac\ acest copil nu ar primi servicii [i care este efectul pe care
accesarea serviciilor l–ar avea asupra copilului” (IX th I.S.P.C.A.N
European Conference on Child Abuse and Neglect, 2003 :4).
Se remarc\ absen]a complet\ a cuvântului „abuz” din textul Ordonan]ei
guvernamentale din iunie 1997. Aceast\ deficien]\ a fost corectat\ par]ial
în Legea 108/1998 care declar\ c\ statul este obligat s\ „garanteze protec]ia
copilului fa]\ de orice form\ de violen]\, inclusiv violen]\ sexual\, abuzul
fizic sau psihic, abandonul sau neglijarea” (Roth–Szamosközi, 1999: 39).
„Dreptul român face referire doar la «abuz de drept», cu privire la acele
situa]ii în care un drept personal recunoscut de lege este exercitat, cu rea
18
credin]\, cu dep\[irea limitelor prev\zute de lege [i cu nerespectarea

scopului s\u economic [i social. Abuzul de drept este sanc]ionat de justi]ie.
În ceea ce prive[te no]iunea de «abuz asupra copilului» (fizic, emo]ional
sau psihic, sexual), ea nu este definit\ de c\tre legisla]ia român\, rezultând
doar din interpretarea prevederilor O.U.G 26/1997 [i ale Conven]ei cu
privire la Drepturile Copilului” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative
Sociale, 2002: 144).
Vom defini abuzul asupra copilului ca acea fapt\ care pune în pericol
dezvoltarea, securitatea sau integritatea fizic\ sau moral\ a copilului.
Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului, art. 19 , restrânge câmpul de
aplicare al no]iunii de abuz determinând ca subiec]i activi „p\rin]ii, unul
din ei, reprezentantul sau reprezentan]ii legali sau orice persoan\ c\reia i–a
fost încredin]at copilul”.
Pentru a stabili dac\ o anumit\ fapt\ este sau nu abuz, este util s\ se
urm\reasc\ criteriile stabilite de prevederile Conven]ei cu privire la
Drepturile Copilului, ratificat\ de c\tre România prin Legea 18/1990. O
fapt\ prin care se aduce atingerea con]inutului drepturilor prev\zute în
Conven]ie [i prin care sunt puse în pericol dezvoltarea, securitatea sau
integritatea fizic\ a copilului, reprezent\nd un abuz, sanc]ionabil ca atare.
Nu avem înc\ o lege specific\ bazat\ pe o cunoa[tere a fenomenului de
abuz [i neglijare a copilului, cu toat\ gravitatea consecin]elor pe care le
antreneaz\ acest fenomen.
„Respectarea [i ap\rarea copilului împotriva oric\ror forme de abuz
presupune asigurarea unui sistem de protec]ie adecvat, care s\ cuprind\:
definirea juridic\ a abuzului; proceduri
juridice de interven]ie;
programe na]ionale de preven]ie, sus]inere [i interven]ie; structuri
abilitate [i competente, specializate în raportarea, instru-
mentarea [i tratarea cazurilor de abuz; stategii comune de ac]iune”
(Organiza]ia Salva]i Copiii, 1999: 7).
În concluzie, reorganizarea sistemului de protec]ie a copilului în a[a fel
încât s\ se ridice la nivelul standardelor interna]ionale, s\ corespund\
necesit\]ilor copiilor, p\rin]ilor [i familiilor [i s\ se încadreze în politica
comunit\]ilor [i localit\]ilor, este o sarcin\ foarte dificil\. Aceast\
19
reorganizare reprezint\ de asemenea [i o [ans\ unic\ pentru ca munca

social\ s\–[i dovedeasc\ valoarea, dup\ rena[terea sa din propria-i cenu[\.
„Rezisten]a sistemului de îngrijire a copilului din perioada anterioar\
(1992-1996) în adoptarea standardelor moderne euro-atlantice s-a datorat
în primul rând absen]ei unei legisla]ii corespunz\toare. Schimbarea de baz\
a legii pentru reglementarea protec]ei copilului a avut loc în perioada
1997-1998. Schimb\rile de structur\ legal\ sunt bine receptate de c\tre
profesioni[ti [i de majoritatea cadrelor care lucreaz\ în serviciile sociale
pentru copii.
Schimb\rile legisla]iei privitoare la abuzul fa]\ de copil nu sunt urmate
prompt de schimb\ri practice.
Aceste schimb\ri nu au reu[it s\ amelioreze pân\ acum calitatea vie]ii
unui mare num\r de copii afla]i în situa]ie dificil\ dar dau speran]e pentru
transformarea sistemului de protec]ie a copilului în direc]ia respect\rii
drepturilor sociale” (Roth–Szamosközi, 1999: 41).
În ultimii ani, în România majoritatea serviciillor sociale s-au îndreptat
c\tre protec]ia copilului ([i familiei), fapt explicabil, dat\ fiind importan]a
acordat\ în societate copilului, îndeplinirii nevoilor sale de cre[tere [i
dezvoltare [i rolul major al familiei în acordarea unei îngrijiri
corespunz\toare a acestora, dar [i datorit\ vulnerabilit\]ii copilului [i nevoii
sale de protec]ie în cazul în care dezvoltarea sau suprave]uirea îi sunt
periclitate.
„Interesul principal al adul]ilor din orice familie trebuie s\-l constituie
bun\starea copilului, iar spre acest punct se focalizeaz\ [i preocup\rile
asistentului social care lucreaz\ cu diferite familii dezavantajate sau cu
copii din reziden]e de îngrijire” (Spânu, 1998: 30).
Elementele fundamentale ale sistemului de asisten]\ social\ a copilului
pot fi prezentate sistematizat astfel:
Servicii de sprijin pentru familia natural\;
Servicii de înlocuire a familiei naturale (tutel\, adop]ie, plasament,
leag\n, cas\ de copii);
Servicii de evaluare a protec]iei copilului (autoritate tutelar\ în cadrul
prim\riilor, unit\]i [colare, sanitare, unit\]i de poli]ie);
Sistemul de reglementare a disputelor [i conflictelor (tribunale,
reclama]ii, autoritate tutelar\).
20
Orice referire la bun\starea copilului ar trebui s\ fie asociat\ cu dou\

categorii de programe: de preven]ie [i interven]ie efectiv\.
Protejarea copilului înc\ de la na[tere împotriva oric\rei forme de abuz
sau exploatare din partea adul]ilor familiei proprii sau a adul]ilor din
institu]iile de îngrijire specifice pentru copii, reprezint\ unul din punctele
stipulate în Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului, semnat\ la 20
noiembrie 1989 [i ratificat\ de c\tre România la 25 septembrie 1990.
„Bun\starea copilului este organic legat\ de necesit\]ile acestuia, de
protec]ia lui în fa]a oric\rei forme de abuz sau tendin]\ de exploatare, de
schimb\rile negative care se pot produce în via]a sa, de posibilitatea
p\rin]ilor sau îngrijitorilor de a face fa]\ necesit\]ilor copilului, de gama
împuternicirilor pe care Tribunalul le poate folosi [i nu în ultimul rând de
calitatea îngrijirii.
Îngrijirea, în tripla sa dimensiune - fizic\, psihologic\ [i social\
reprezint\ un concept care explic\ standardul de via]\ al familiei [i în mod
special, bun\starea copilului în cadrul sistemului familial.
Înscriindu-se în lista drepturilor copilului îngrijirea se poate caracteriza
prin urm\toarele tr\s\turi” (Sp=nu, 1998:36):
Siguran]a mediului în care este crescut copilul. Asistentul social va
încerca s\ descopere dac\ zona de joac\ a copilului prezint\ vreun risc, dac\
exist\ persoane care supravegheaz\ permanent copilul, în special copilul
mic (sub 3 ani), dac\ medicamentele, substan]ele chimice, toxice sunt
depozitate departe de mediul accesibil copilului;
Cur\]enia. Facilit\]ile de ocrotire [i îngrijire a copilului trebuie s\
asigure standardele sanitare de baz\. În acest sens vor fi relevante
r\spunsurile la întreb\ri precum: cât de curate sunt toaletele [i lenjeria
intim\ a copilului, cât este de bine respectat\ norma fundamental\ de igien\
(sp\larea mâinilor înainte de mas\), care este atitudinea principalului
îngrijitor al copilului (mam\, rud\, baby-sitter);
Experien]a [i educa]ia îngrijitorului. Aceasta reprezint\ unul dintre
cele mai acute aspecte ale îngrijirii copilului în familie, dar [i în institu]iile
special amenajate, solicitând o evaluare exact\ din partea asistentului
social, precum [i programe bine articulate de educare a îngrijitorilor în
comunitate;
21
Caracterul stimulativ al mediului în care este crescut [i îngrijit copilul.

Aspectul ludic al activit\]ilor adecvate vârstei copilului reprezint\ o
necesitate care se înscrie în sfera stimul\rii interac]iunilor dintre copil [i
adultul care îl îngrije[te.
De aceea de îngrijirea copilului depinde îns\[i buna dezvoltare (fizic\,
intelectual\, emo]ional\) a acestuia, apoi ca adolescent, tân\r [i nu în
ultimul rând ca viitor adult.
Sunt considerate necesare [i chiar provocatoare câteva din ipotezele
care sprijin\ m\surile de îngrijire a copilului (Sp=nu, 1998: pp 36-37):
P\rin]ii care cer ajutor de la serviciile de asisten]\ social\ au resurse
care pot fi mobilizate;
Principalele surse ale dificult\]ilor parentale sunt de ordin structural:
s\r\cia, locuin]a, s\n\tatea, izolarea social\, lipsa de prosperitate;
P\rin]ii au drepturi sociale în calitate de cet\]eni, iar rolul asistentului
social este de a restabili capaciatatea p\rin]ilor de a se implica în via]a de
comunitate [i de a-[i maximiza responsabilit\]ile p\rinte[ti;
Solu]iile de spijinire a familiilor pentru îngrijirea copiilor pot fi
realizate prin intermediul institu]iilor din re]eaua de stat, dar [i prin
intermediul agen]iilor sau organiza]iilor neguvernamentale, precum [i prin
activitatea de voluntariat;
Serviciile de evaluare a necesit\]ilor copiilor trebuie realizate în
colaborare cu p\rin]ii. De aceea, aceste servicii pot fi considerate ca fiind:
servicii indirecte: sprijin acordat familiilor în comunitate prin re]eaua de
difuzare a informa]iilor referitoare la îngrijire, cre[terea [i educarea
copiilor, servicii directe de nivel ridicat: sprijin intensiv acordat familiilor,
programe de terapie familial\.
„Nici un ghid nu poate acoperi în mod exhaustiv multitudinea riscurilor
familiei de a experimenta deprivarea social\ sau dificult\]i. Combinarea
elementelor derivate din via]a particular\ a membrilor familiei cu cele
generate de structura social\ conduce spre eviden]ierea principalelor
categorii de probleme ale familiei, abuzul asupra copilului clasându–se
printre aceste probleme” (Spânu, 1998: 38).
22
1.1.2. Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 [i

situa]ia actual\
„În România, înainte de decembrie 1989, de[i existau abuzuri de orice

natur\, comise asupra copiilor, fie în mediile familiale, fie în mediile
institu]ionale ([coli, c\mine pentru copii etc.), acestea nu au putut fi aduse
în aten]ia opiniei publice pentru a fi sanc]ionate - moral sau penal, dup\
caz, ca urmare a t\inuirii voluntare sau involuntare a celor ce le comiteau,
precum [i a diminu\rii artificiale a acestora - ca pondere, întindere,
gravitate [i intensitate – din partea factorilor responsabili ai statului. La
acestea se adaug\ [i lipsa unor studii, cercet\ri [tiin]ifice legate de
problema abuzului, care s\ permit\ radiografierea mediilor ce favorizeaz\
aceste abuzuri, stabilirea cauzelor, inciden]a [i amploarea acestui flagel,
tipologia acestora, precum [i punerea la dispozi]ia celor interesa]i a unui
evantai de metode, tehnici [i procedee de prevenire, combatere, diminuare
sau stopare a abuzurilor îndreptate împotriva copiilor” (Sursa: http//
www.cmsc.ro/abuz copii.html, consultat pe 11.10.2001). Mascarea,
t\inuirea, lipsa de transparen]\ [i necooperarea din partea celor implica]i,
precum [i refuzul institu]iilor abilitate de a demara aceste abuzuri
împotriva copiilor, în detrimentul unei imagini pozitive în raport cu
comunitatea interna]ional\, au rezultat dovezi gr\itoare de înc\lcare
flagrant\ a drepturilor copilului.
Dup\ decembrie 1989, odat\ cu reformarea tuturor institu]iilor statului,
precum [i a presiunilor interna]ionale f\cute în urma dezv\luirilor în
massmedia na]ional\ [i interna]ional\ cu privire la o serie de abuzuri
comise împotriva copiilor, interesul [i preocuparea pentru respectarea
drepturilor copilului, atât din partea opiniei publice, cât [i din partea
institu]iilor statului român a devenit prioritar\, ceea ce a f\cut posibil\,
deopotriv\, realizarea unor studii [i cercet\ri [tiin]ifice (chiar dac\
deocamdat\ sunt modeste) [i elaborarea [i adoptarea unei legisla]ii
corespunz\toare în materie de protec]ia drepturilor copilului, armonizat\ la
cea interna]ional\. Printre studiile [tiin]ifice efectuate în România cu
privire la problematica neglij\rii [i abuzului copilului, pot fi amintite
studiile de teren realizate la Cluj (1996), pe un lot de 488 de p\rin]i [i 789
de elevi din clasele V-X, sub coordonarea dr. Traian Rotariu. Se mai pot
23
ad\uga la acestea o serie de dezbateri, seminarii, conferin]e na]ionale [i

interna]ionale cu privire la problematica abuzului împotriva copilului,
stabilindu-se definirea conceptului de abuz/neglijare, amploarea, cauzele,
inciden]a, tipologia, precum [i o serie de strategii de prevenire, diminuare,
combatere sau stopare a acestui flagel.
Situa]ia actual\ cu privire la fenomenul abuzului [i neglij\rii

asupra copilului în România
Sursa tabelelor [i graficelor: Sondaj CURS (2000)
Tabelul 1.1.2.1.
Prevalen]a cazurilor de abuz/neglijare a copilului în România, pe
total ]ar\ [i medii reziden]iale
Indici sintetici ai TOTAL Mediul urban Mediul rural

abuzului/neglijării copilului în familie ŢARA N= 852 N=704
N= 1556
Număr % Număr % Număr %
Abuz fizic 287 18,4 124 14,6 163 23,2
Neglijare fizică 1055 67,8 538 63,1 517 73,4
Copii în familii sărace 867 55,7 414 48,6 453 64,3
Exploatarea copiilor către 106 6,8 35 4,1 71 10,1

de familie
Neglijarea educaţională 888 57,1 502 58,9 386 54,8
Agresiune verbală 993 63,8 531 62,3 462 65,6
24
Abuz psihologic 398 25,6 198 23,2 200 28,4
Neglijare psihologică 708 45,5 333 39,1 375 53,3
Abuz sexual 1 0,1 - 0,0 1 0,1
Graficul 1.1.2.1.
Indici sintetici ai abuzului/neglij\rii copilului în familie
80 73,4 Total tara

67,8
70 63,1 64,3 ,8 65
6362 ,3 , 6 Mediu urban
55 ,7 5758 ,9
,1 54,8
60
48 ,6
Mediu
53 ,3rural
45 ,5
50 39 ,1
40
25,6 28 ,4
30 23 ,2 23 ,2
18 ,4
20 14 , 6
10,1
6 ,84,1
10 0 ,1 0 , 1
0
Abuz sexual
Agresiune verbala
Neglijare educationala
Abuz fizic
Abuz psihologic
Neglijare fizica
Neglijare psihologica
Exploatarea copiilor de
Copii in familii sarace
catre familie
Activitate de protec]ie a copilului abuzat
1. Activitate de protec]ie a copilului abuzat - în anul 2002
Nr. Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV

Tip caz Total
crt. 2002 2002 2002 2002
1 Număr apeluri Help-Line 64 68 51 37 220
Număr total de cazuri copii ce
au suferit diverse forme de
2 78 95 85 60 318
abuz sesizate/instrumentate în
urma apelurilor de urgenţă
25
2. Activitate de protec]ie a copilului abuzat în anul 2003

Nr. Trim.I Trim. II Trim. III
Tip caz
crt. 2003 2003 2003
Număr total de cazuri copil ce au suferit
diverse forme de abuz
98 32 93
sesizate/instrumentate în urma apelurilor
de urgenţă
Sursa: Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i
Din datele prezentate în Tabelul 1.1.2.1. rezult\ c\ abuzul [i neglijarea

copilului au ponderi însemnate în România. Dintre cele patru forme de
abuz, cel psihologic ocup\ primul loc (26%), abuzul fizic locul doi (18%),
pe ultimele locuri situându-se exploatarea copiilor în familie prin
trimiterea lor la cer[it, la lucru sau re]inerea lor de a merge la [coal\ pentru
treburi casnice sau îngrijirea fra]ilor mai mici (7%) [i abuzul sexual
(0,1%) (Revista de Asisten]\ Social\ nr.1, 2003: 39). Asupra propor]iilor
înregistrate pentru ultimele dou\ tipuri de abuz, în special pentru cel
sexual, avem rezerve datorit\ incertitudinilor asupra sincerit\]ii
declara]iilor p\rin]ilor referitoare la acest aspect. Se [tie c\, în m\sura în
care o persoan\ întrevede consecin]ele negative ale unor ac]iuni,
neconformitatea lor cu normele sociale [i mai ales juridice, ea tinde s\
ascund\ (s\ nu declare) respectivul comportament.
Ponderile înregistrate pe diferitele tipuri de neglijare ar trebui
considerate un semnal de alarm\ pentru societate [i autorit\]i dac\ avem în
vedere c\ formele de neglijare sunt practic „anticamera” abuzului: de la
neglijarea fizic\ [i psihologic\ nu mai este decât un pas pân\ la agresiunea
fizic\ sau abandonul copilului.
Analizând distribu]ia indicilor sintetici ai abuzului [i neglij\rii copilului
pe medii reziden]iale (Graficul 1.1.2.1.) se constat\ inciden]a mai mare a
tipurilor respective în familiile din mediul rural comparativ cu cele din
ora[e, cu excep]ia neglij\rii educa]ionale.
26
1.2. Defini]ii [i forme ale abuzului asupra copilului
1.2.1. Apari]ia termenului de abuz asupra copilului
„Termenul de «sindrom al copilului abuzat», exprimând morbiditatea

de dezvoltare, a fost folosit pentru prima oar\ sub egida medical\ a lui C.
H. Kempe [i a colaboratorilor s\i, în 1962” (IXth ISPCAN European
Conference on Child Abuse and Neglect, 2003: 1).
Medicul din Colorado a prezentat atunci „rezultatele unor studii
referitoare la fracturile multiple, vizibile cu raze X, ale copiilor b\tu]i
(Kempe, Silverman, Steele, Droegemuller, Silver, 1962)” (Ionescu, 2001:
14).
Conform statisticilor lor, realizate în America acelor ani, pân\ la 300 de
copii dintr-un milion erau b\tu]i.
H. Kempe a impus medicilor pediatri din S.U.A., mai întâi, [i apoi din
lumea întreag\, în 1962, „sindromul copilului b\tut”, fiind recunoscut drept
ini]iatorul domeniului prevenirii abuzului [i neglij\rii copilului.
De-a lungul timpului, diferi]i cercet\tori care au studiat fenomenul
abuzului asupra copilului au propus mai multe defini]ii care doreau s\
eviden]ieze caracteristicile [i modul de abordare a acestui fenomen social.
„Fenomenul de abuz asupra copilului, prezent ast\zi în toate societ\]ile
[i în rândul fiec\rei clase sociale, are la baz\ mai multe teorii universal
acceptate: medical\, psihologic\, social\, ecologic\, feminist\ [.a. Aceste
teorii conduc la definirea abuzului ca: o înc\lcare a legilor/a codului penal,
un act cu consecin]e medicale [i/sau psihologice, un fenomen
multidimensional rezultat din interac]iunea mai multor elemente:
caracteristicile p\rin]ilor [i ale copiilor, procesul de interac]iune familial\,
contextul comunitar, cultural [i social” (Miftode, 2002: 7).
În literatrura de specialitate se pot reg\si urm\toarele defini]ii:
Abuz asupra copilului: „profitarea de pe urma diferen]ei de putere
dintre un adult [i un copil prin desconsiderarea personalit\]ii celui de-al
doilea” (Roth–Szamosközi, 1999: 45) sau „cauzarea inten]ionat\ a unei
27
v\t\m\ri ce afecteaz\ s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului”(N. Freude,

1989);
Maltratarea: „orice form\ de ac]iune sau de omitere a unei ac]iuni
care este în detrimentul copilului [i are loc profitându-se de incapacitatea
copilului de a se ap\ra, de a discerne între ceea ce este bine sau r\u, de a
c\uta ajutor [i de a se autoservi (Popescu, 1989: 2) sau „orice form\ de
violen]\, de tentativ\ sau de brutalizare fizic\ sau mental\ sau de neglijare,
inclusiv violen]\ sexual\, în timpul în care copilul se afl\ în îngrijirea
p\rin]ilor, sau a unuia dintre ace[tia, sau a reprezentan]ilor legali ai
acestora, sau în îngrijirea oric\rei alte persoane c\reia i-a fost încredin]at”
(Conven]ia ONU cu privire la Drepturile Copilului, art. 19).
Rele tratamente aplicate minorului: „punerea în primejdie grav\,
prin m\suri sau tratamente de orice fel, a dezvolt\rii fizice, intelectuale sau
morale a minorului de c\tre p\rin]i sau de orice persoan\ c\ruia minorul i-a
fost încredin]at spre cre[tere [i educare” (Codul Penal Român, art. 306).
Copil în situa]ie de risc: „se refer\ la o popula]ie de copii
necunoscut\ ca num\r sau ca pondere, în privin]a c\rora avem cuno[tin]\
despre comportamente [i situa]ii care indic\ posibilitatea unor rele
tratamente suportate de c\tre minor (diferite tipuri de neglijare sau abuz),
dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent” (Rotariu [i colaboratorii,
1966).
Orice act prin care se produc v\t\m\ri corporale, tulbur\ri psiho-
emo]ionale [i expuneri la situa]ii periculoase sau percepute ca fiind
periculoase de c\tre copil constituie abuz.
Comportamentele abuzive ale adul]ilor asupra copiilor sunt des
întâlnite în literatura de specialitate [i sub denumirea de maltratare a
copilului, aceasta fiind folosit\ pentru a descrie tratarea neadecvat\ a
copilului de c\tre persoanele responsabile cu îngrijirea lui. A[adar, exist\ o
nevoie de a clarifica conceptul de maltratare în rela]ie cu abuzul asupra
copilului, de vreme ce aceste dou\ descrieri sunt adesea interschimbabile.
28
1.2.2. Conceptul de maltratare în rela]ie cu abuzul asupra

copilului
1.2.2.1. Apari]ia termenului de maltratare
„Ap\rut în limba francez\ de-abia în 1987 (Robert, 1996), substantivul

maltratare face referin]\ la relele tratamente ale c\ror victime pot fi copiii:
violen]e fizice, psihologice, neglij\rile grave, abuzurile sexuale etc."
(Ionescu, 2001: 13).
Chiar dac\ nu este un fenomen nou, maltratarea este un fenomen social
care a re]inut aten]ia de-abia la sfâr[itul secolului al XIX-lea. Pân\ în acel
moment, copiii erau considera]i proprietatea p\rin]ilor [i constituiau o
resurs\ economic\, reprezentând o mân\ de lucru în plus. De atunci,
în ]\rile occidentale dezvoltate, a avut loc o redefinire cultural\ a
reprezent\rii copilului.
„Din cauz\ c\ familia î[i pierde calitatea de produc\tor direct, copilul nu
mai constituie un capital, ci un cost pe care p\rin]ii îl accept\ sau îl refuz\.
Capitalul este perceput acum ca «un bun de consum afectiv». El are o
valoare afectiv\ [i este perceput ca o garan]ie a unei rela]ii afective
privilegiate. În unele cazuri, copiii pot exercita func]ii instrumentale (care
cresc în importan]\ pe m\sur\ ce statutul socio-economic al p\rin]ilor
scade) [i face oficiul de furnizor de statut [i/sau de asigurare.” (Ionescu,
2001: 13)
Cercetarea a ignorat problema relelor tratamente pân\ în anii ’60, când
un medic din Colorado, C. Henry Kempe, a prezentat rezultatele unor
studii referitoare la fracturi multiple, vizibile cu raxe X, ale copiilor b\tu]i
(Kempe, Silverman, Steele, Droegemuller, Silver, 1962).
În 1988, în lucr\rile preg\tiroare ale legii referitoare la prevenirea
relelor tratamente [i a protec]iei copilului din Fran]a, comisia de lucru a
utilizat ca defini]ie de lucru pentru copilul maltratat urm\toarea aser]iune:
„copilul victim\ a p\rintelui sau a adultului care îl are în grij\, fie prin
acte brutale voluntare comise contra copilului, fie prin omisiunea
inten]ionat\ a îngrijirilor, fapte care conduc la r\niri fizice sau
comportamentale, mai greu de eviden]iat pentru c\ nu las\ urme fizice;
29
brutalit\]i controlate, comportamente sadice, manifest\ri rejetante,

dispre]uitoare fa]\ de copil, abandon afectiv, exigen]e educa]ionale
dispropor]ionate fa]\ de capacit\]ile copilului… ca [i abuzul sexual. Toate
acestea afecteaz\ dezvoltarea psihoafectiv\ a copilului, putând duce pân\ la
distrugerea corporal\ a copilului” (Divet, Heleine, Morellec,
1999)”( Muntean, 2001:
56).
1.2.2.2. Elemente pentru o defini]ie a conceptului de maltratare
Definirea fenomenului de maltratare a copilului poate fi f\cut\ din punct

de vedere legislativ, cultural, psihologic.
„Exist\ câteva elemente definitorii ale maltrat\rii copilului:
raport inegal de for]e între victim\ [i agresor;
victima, copilul, se afl\ în îngrijirea agresorului;
agresorul are un acces permanent la victim\;
imoralitatea/iresponsabilitatea agresorului; efectele se r\sfrâng
asupra dezvolt\rii copilului: încetinirea,
stoparea sau regresia în dezvoltarea copilului;
maltratarea poate fi produs\ prin omisiunea unor nevoi ale copilului
(neglijare) sau prin comiterea cu inten]ie a unor acte agresive
împotriva copilului (abuz);
abuzul se face cu inten]ie distructiv\;
neglijarea are loc de obicei pe un fundal al indiferen]ei [i
ignoran]ei parentale vis-á-vis de nevoile copilului” (Muntean,
2001: 56).
Dac\ avem în vedere aceste lucruri putem spune c\, folosind cuvântul
maltratare ne referim la p\rin]i sau persoane care îngrijesc copilul într-un
asemenea grad încât starea s\n\t\]ii sale fizice [i/sau emo]ionale precum [i
dezvoltarea sa sunt în pericol (Kempe, 1979).
Luând în considerare cele afirmate mai sus, rezult\ c\ maltratarea
copilului cuprinde deopotriv\ actele deliberate comise împotriva copilului,
care fac obiectul abuzului, dar [i lipsa sau omiterea satisfacerii unor nevoi
30
de baz\ ale copilului (privându-l astfel de o dezvoltare normal\), întâlnit\

sub denumirea de neglijare.
Astfel, o defini]ie cât mai expresiv\ a maltrat\rii poate fi cea dat\ de dr.
Popescu [i dr. R\du] (1998, p. 2-3), care aduce ca [i completare ideea c\
abuziv\ poate deveni [i omiterea unor ac]iuni, nu numai comiterea unor
acte împotriva copilului: „maltratarea este orice form\ voluntar\ de ac]iune
sau de omitere a unei ac]iuni care este în detrimentul copilului [i are loc
profitând de incapacitatea copilului de a se ap\ra, de a discerne între ceea
ce este bine sau r\u, de a c\uta ajutor [i de a se autoservi”.
Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului define[te maltratarea ca
fiind orice form\ de violen]\, v\t\mare, abuz fizic sau mental, abandon sau
neglijen]\, rele tratamente, exploatare, abuz sexual.
1.2.2.3. Variabile care influen]eaz\ defini]ia maltrat\rii

„Putem considera c\ maltratarea se constituie într-un continuum care
merge de la absen]a maltrat\rii pân\ la maltratarea extrem\.
Pragul dincolo de care putem vorbi de maltratare este subiectiv [i este
condi]ionat de diversele variabile” (Ionescu, 2001: pp. 14-15):
Prima variabil\ este limita moral\ între bune tratamente [i maltratare.
Este greu de stabilit limita între normal [i patologic, fie c\ este vorba de
lipsa îngrijirii (limita între o educa]ie prea pu]in adecvat\ [i una neadecvat\
care motiveaz\ o semnalare), modul de a exprima afec]iunea (limita între o
demonstra]ie de afec]iune potrivit\ sau nu) sau pedepsele aplicate (limita
intensit\]ii acceptabile a unei palme date unui copil neascult\tor).
A doua variabil\ este durata actului de maltratare. Toate familiile tr\iesc
perioade de tensiune, momente în care p\rin]ii pot ac]iona nepotrivit.
Chiar [i p\rintele cel mai calm poate s\-[i piard\ r\bdarea [i s\[i strâng\ de
bra] copilul care face o criz\ în fa]a casei unui magazin, de exemplu. În
schimb, acest p\rinte nu va ajunge la o înl\n]uire de comportamente
violente care s\ se constituie în maltratare.
O alt\ variabil\ de care trebuie s\ ]inem cont atunci când definim pragul
dincolo de care putem vorbi de maltratare este contextul sociocultural în
care tr\ie[te copilul, pentru c\ este foarte clar c\ nu exist\ o idee universal
valabil\ referitoare la cea mai bun\ metod\ de a cre[te un copil. Cu alte
31
cuvinte, pentru a fi opera]ionale, defini]iile diferitelor forme de maltratare

trebuie s\ fie adaptabile fiec\rui context socio-cultural.
În fine, defini]ia diferitelor componente regrupate în conceptul de
maltratare depinde de obiectivele profesioni[tilor. De exemplu, în
profesiile juridice, pentru a lua o decizie juridic\, se pune accesul pe
dovezile de abuz, în func]ie de legea în vigoare, în timp ce, pentru a
realiza o interven]ie în favoarea copilului, profesioni[tii din domeniul
s\n\t\]ii mintale sunt preocupa]i mai ales de efectele maltrat\rii.
1.2.2.4. Tipuri de maltratare a copilului

„În DSM-IV (American Psychiatric Association, 1996), conceptul de
maltratare regrupeaz\ trei componente principale: abuzul fizic (sau
violen]a), abuzul sexual [i neglijarea. reunite sub titulatura „Probleme
legate de abuz sau neglijare”, aceste componente sunt clasificate la „Alte
situa]ii care pot face obiectul unui examen clinic” în DSM-IV. Situa]iile
din aceast\ sec]iune sunt codificate pe Axa I. Abuzul fizic asupra unui
copil poart\ codul T74.1, abuzul sexual, T74.2, iar neglijarea, T74.0.
Trebuie men]ionat [i Y07.X [995.5], când motivul examin\rii se refer\ la
victim\” (Ionescu, 2001: 16).
Primele dou\ componente (violen]a [i abuzul sexual) se refer\ la
comportamente inadecvate din partea unor persoane care se afl\ în mod
obi[nuit într-un raport de autoritate cu copilul. Este vorba, de obicei,
despre adul]i, dar poate fi vorba [i despre adolescen]i (Heston, 1993).
Neglijarea, din contra, se refer\ la omiterea unor gesturi necesare unei
bune dezvolt\ri a copilului. Aceste gesturi sunt comise de persoanele care
r\spund de copil.
Trebuie s\ re]inem c\ maltratarea este de dou\ tipuri (Gabel, 1999):
1. maltrarea de criz\, care apare în mod normal în familiile cu o
func]ionare armonioas\, dar al c\ror ciclu de via]\ trece prin momente de
adaptare care le pun în pericol echilibrul intern, copiii devenind atunci ]
apii isp\[itori ai crizei;
2. maltratarea transgenera]ional\, este întâlnit\ în familiile al c\ror
mod de via]\ este haotic, ale c\ror rela]ii sunt dezorganizate [i în care
caren]ele, maltrat\rile [i confundarea rolurilor se repet\ de-a lungul mai
multor genera]ii.
32
„Din punct de vedere al interven]iei în maltratare se identific\ dou\

categorii de copii: copii în situa]ii de risc de maltratare [i copii victime ale
maltrat\rii” (Muntean, 2001: 56).
Copiii în situa]ii de risc de maltratare: cei care au condi]ii de existen]\
(via]\) ce risc\ s\ le pun\ în pericol s\n\tatea, moralitatea, educa]ia,
între]inerea, dar care nu au fost înc\ maltrata]i.
Reperarea precoce a riscului poate conduce la m\suri care s\ previn\
producerea maltrat\rii. În general necesit\ un sprijin pentru familie astfel
ca aceasta s\ devin\ capabil\ de a cre[te copilul.
Copiii victime ale matrat\rii: cei care sunt victimile violen]ei fizice,
mentale, a abuzului sexual, a neglij\rii severe cu consecin]e grave asupra
dezvolt\rii fizice [i psihice.
În general se evalueaz\ locul, forma, asocierea leziunilor, în rela]ii cu
vârsta copilului [i cu m\rturiile copilului (implicite sau explicite în
comportamentul copilului). Adesea prin îndep\rtarea copilului de rela]ia
maltratant\ semnele dispar, ceea ce constituie o dovad\ în plus a maltrat\rii.
„Copiii expu[i maltrat\rii formeaz\ un grup foarte eterogen. În literatura
de specialitate exist\ o diferen]\ uzual\ între patru tipuri de maltratare:
copii expu[i abuzului fizic; copii
neglija]i:
copii expu[i abuzului emo]ional; copii expu[i
abuzului sexual (Killén, 1998: 26).
Termenul de abuz asupra copilului folosit pentru prima dat\ de H.
Kempe pentru a descrie copilul b\tut este ast\zi folosit pentru toate
formele de maltratare, nu doar pentru abuzul fizic, dar [i pentru formele de
neglijare [i abuz emo]ional [i sexual.
„Varia]iile abuzului se înscriu pe o gam\ larg\ de intensit\]i, de la
maltratarea lejer\, simpla neglijare (indiferen]\ fa]\ de nevoile
fundamentale ale copilului [i fa]\ de îngrijire) ori diferitele forme de abuz
emo]ional (injurii, ironie, umilire, depreciere, exigen]e sau constrângeri
nerealiste, violen]\ verbal\), pân\ la formele de abuz fizic (b\taie,
schingiuire, explotare prin supunere la munci nepotrivite cu vârsta) [i abuz
sexual (inclusiv expunerea la situa]ii imorale). Abuzul grav, repetat, mai
ales asupra unui copil mic, poate conduce la moarte – accidental sau prin
33
infanticid sadic” (IXth ISPCAN, European Conference on Child Abuse

and Neglect, 2003).
Abuzul fizic
„Abuzul fizic este probabil cea mai frecvent\ form\ de abuz.
A fost prima form\ de abuz recunoscut\ de speciali[ti, [i definit\ de H.
Kempe, ini]iatorul domeniului prevenirii abuzului [i neglij\rii copilului, ca
fiind: «atacuri neaccidentale sau injurii fizice, mergând de la forme
minime pân\ la injurii fatale, provocate copilului de c\tre persoana care îl
îngrije[te»” (apud, Lynch, 1985) (Muntean, 2001: 48).
Abuzul fizic asupra copilului „reprezint\ ac]iunea sau lipsa de ac]iune
(singular\ sau repetat\) din partea unui p\rinte sau a unei persoane aflat\ în
pozi]ie de r\spundere, putere sau încredere care are drept consecin]\
v\t\marea fizic\ actual\ sau poten]ial\.
El presupune pedepse ca: a[ezarea în genunchi a copilului, legarea lui,
lovirea, r\nirea, otr\virea, intoxicarea etc.” (Salva]i Copiii/Alternative
Sociale, 2002: 11).
În general abuzul fizic asupra copilului presupune folosirea for]ei fizice
de c\tre cel care îngrije[te copilul (p\rintele, tutorele, p\rintele de
plasament, baby-sitter) având ca rezultat v\t\marea copilului. Categoria
copiilor abuza]i fizic îi include pe cei care au fost r\ni]i în mod deliberat,
precum [i pe cei r\ni]i datorit\ insuficientei supravegheri.
„Gelles [i Straus prev\d dou\ stadii de dezvoltare a paternurilor abuzive
[i de facilitare sau inhibare a factorilor compensatori sau destabilizatori al
abuzului: expresivitatea violen]ei în abuzul fizic, v\zut\ ca modalitate de
reducere a tensiunilor acumulate, dar [i ca reac]ie de r\spuns la ac]iunea
violent\ a altei persoane asupra abuzatorului [i legitimitatea actului violent
explicat prin folosirea for]ei în situa]ii sociale speciale”(Miftode, 2002:
165).
Violen]a fizic\ se exprim\ prin diferite gesturi aplicate copilului, în mod
inten]ionat, de c\tre o alt\ persoan\, gesturi care pot merge de la pedepse
corporale excesive pân\ la comportamente extreme, care pot pune în
pericol via]a copilului. Printre consecin]ele comportamentelor extreme
care pot fi reg\site în semnal\rile referitoare la copiii abuza]i fizic putem
cita: arsurile de ]igar\, fracturile, hemoragiile interne. Acestea sunt
34
consecin]ele cel mai des semnalate [i identificate de medicii din spitale,

pentru c\ ele au consecin]e grave asupra dezvolt\rii copilului.
„Se poate face distinc]ia între violen]a «legitim\» pentru abuzator, care
este justificat\ în ochii acestuia (de exemplu, atunci când este legat\ de
corectarea unui tip de comportament), [i violen]a «nelegitim\»,
nejustificat\ (ca de exemplu, arderea copilului cu ]igara)” (Ionescu, 2001:
17).
Abuzul emo]ional (psihologic)

„Toate formele de abuz [i neglijare a copilului au componente [i
consecin]e psihologice. Anumite forme de maltratare au îns\, ca
instrument, tocmai mijloace de natur\ psihologic\, de aceea cercet\tori ca
Garbarino, Guttman [i Seelly (1986), precum [i Brassard, Germain [i Hart
(1987) au propus definirea abuzului psihologic ca fiind o form\ distinct\ de
rele tratamente” (Roth-Szamosközi, 1999: 49). Garbarino [i colegii s\i
considerau în 1986 c\ maltratarea psihologic\ nu trebuie considerat\ ca
fiind doar o consecin]\ a celorlalte forme de rele tratamente, subordonat\
fa]\ de ele, ci - dimpotriv\ - ar trebui s\ fie luat\ ca pilon central al
eforturilor de în]elegere a disfunc]ion\rii familiei, precum [i a nevoilor de
protec]ie a copilului. Garbarino [i colaboratorii definesc abuzul psihologic
comis împotriva unui copil ca fiind „atacul concertat al unui adult asupra
dezvolt\rii con[tiin]ei de sine [i a competen]ei sociale a copilului ” (1986, p.
8).
„Abuzul emo]ional asupra copilului este un comportament comis
inten]ionat de un adult lipsit de c\ldur\ afectiv\, care jigne[te, batjocore[te,
ironizeaz\, devalorizeaz\, nedrept\]e[te sau umile[te verbal copilul, în
momente semnificative sau repetat, afectându-i, în acest fel, dezvoltarea [i
echilibrul emo]ional” (IXth ISPCAN European Conference on Child Abuse
and Neglect, 2003). Abuzul emo]ional reprezint\ respingerea copilului ca
fiin]\; fie intruziunea emo]ional\, fie ignorarea emo]iilor pozitive sau
negative, „c\lirea” prin reguli stricte, f\r\ drept de negociere, înfrico[area
copilului prin izolare, închizându-l în spa]ii întunecoase, f\cându-l s\
a[tepte cu încordare, dezam\gindu-l, min]indu-l, blamându-l,
amenin]ându-l cu abandonul, abordându-l cu atitudini inconsecvente
pentru acela[i tip de gre[eli, comunicând cu el într-o manier\ neclar\,
35
ambiental\, prea înc\rcat\, insensibil\. Tot abuz emo]ional poate fi

considerat\ [i atitudinea autoritar\ dominatoare, îngrijirea [i controlul
excesiv sau discontinuu, care sufoc\ independen]a copilului. Uneori,
copilul este abuzat emo]ional prin supunerea la practici bizare-magice sau
pseudoreligioase. De men]ionat c\ toate celelalte forme de abuz au o
component\ emo]ional\.
„Abuzul emo]ional sau violen]a psihologic\ regrupeaz\ în acela[i timp
violen]a verbal\ (insultarea copilului, umilirea, denigrarea, respingerea,
refuzul), pedepsele abuzive [i izolarea, exigen]ele excesive, care pun
copilul în situa]ia de e[ec, sau amenin]\rile, ca, de exemplu, amenin]area
cu moartea. Violen]a psihologic\ se caracterizeaz\ printr-o form\ de
violen]\ repetat\ [i sus]inut\” (Ionescu, 2001, pp. 17-18).
Fa]\ de abuzul fizic, violen]a psihologic\ este îndreptat\, de obicei, spre
copiii mai mari. Dup\ un studiu realizat de American Association for
Protecting Children (1988), copiii violenta]i psihologic au în medie 7,87
ani, în timp ce cei abuza]i fizic au 5,54 ani.
Asistarea copiilor la scenele de violen]\ dintre p\rin]ii lor este de
asemenea considerat\ o form\ specific\ de abuz emo]ional.
Latimer (1998) include expunerea la violen]a familial\ ca entitate a
maltrat\rii. Aceasta survine atunci când copilul este martor al violen]ei din
mediul familial. „Copilul se poate afla în aceea[i camer\ sau poate auzi
schimburile verbale violente dintr-o alt\ camer\. Poate, de asemenea, s\
observe consecin]ele unei lupte dintre p\rin]i (contuzii sau ferestre sparte).
Majoritatea copiilor martori ai violen]ei familiale v\d agresiunea comis\
împotriva unuia dintre p\rin]i, adesea împotriva mamei, îns\ uneori [i
împotriva fratelui sau sorei” (Ionescu, 2001: 18).
Abuzul sexual
Abuzul sexual asupra copilului este – de[i con]ine certe elemente de
abuz fizic [i psihologic – o categorie aparte de rele tratamente aplicate
minorului. Abuzul sexual cuprinde: atragerea, convingerea, folosirea,
coruperea, for]area [i obligarea minorului s\ participe la activit\]i de natur\
sexual\ sau asistarea unei alte persoane în timpul unor activit\]i care
servesc ob]inerea de c\tre adul]i a pl\cerii.
36
Mai pe scurt, prin defini]ia sa, abuzul sexual împotriva copilului este
obligarea sau îndemânarea acestuia, de c\tre o persoan\ adult\, s\ participe
la activit\]i sexuale care servesc pl\cerii adultului.
Abuzul sexual asupra copiilor este un fenomen nou cu care se confrunt\
speciali[tii [i opinia public\ în general. Este greu de estimat inciden]a
acestui fenomen, mai ales din cauza faptului c\ acesta nu este raportat de
obicei datorit\ mentalit\]ii p\rin]ilor sau persoanelor care îngrijesc copiii,
conform c\reia trebuie p\strat secretul presiunilor exercitate de abuzator [i,
nu în ultimul rând, datorit\ faptului c\ opinia public\ nu este înc\ preg\tit\
pentru a reac]iona în astfel de cazuri.
„Abuzul sexual este implicarea unui copil într-o activitate sexual\ pe
care el nu o în]elege, pentru care nu are capacitatea de a-[i da
încuviin]area informat\, pentru care nu este preg\tit din punct de vedere al
dezvolt\rii sau care încalc\ legile sau tabuurile sociale” (apud, Raport of
the Consultation on Child Abuse Prevention - WHO, Organiza]ia Salva]i
Copiii/ Alternative Sociale, 2002, p. 12).
Copiii sunt dependen]i de cei care îi îngrijesc pentru satisfacerea
nevoilor fizice [i emo]ionale. Din aceast\ cauz\ abuzul sexual asupra
copiilor poate fi s\vâr[it de p\rin]i, bunici (Margoliu 1992, a) [i alte rude
apropiate (Margoliu 1994), precum [i de c\tre al]i adul]i de „încredere” (de
exemplu, prietenul mamei) (Margoliu 1992, b), profesorul, vecinul sau
persoana care îngrije[te copilul (Margoliu 1992, c).
„Abuzul sexual s\vâr[it de c\tre cei ce îngrijesc copilul cuprinde un larg
spectru de activit\]i, de la urm\rirea împreun\ cu copilul a filmelor sau
revistelor porno pân\ la privirea adultului în timpul masturb\rii sau
practicarea unor jocuri cu tent\ sexual\, ca pip\irea [i apoi masturbarea sau
intromisiunea oral\, anal\ sau genital\. Adultul folose[te astfel copilul
pentru satisfacerea propriilor sale nevoi (Finkelhor, 1986)” (Killén, 1998,
pp. 39-40).
Copilul este supus unei rela]ii de dependen]\ culpabilizatoare, în care el
trebuie s\ respecte t\cerea în ceea ce prive[te abuzurile sexuale, sub
amenin]area c\ va crea necazuri abuzatorului. Impactul abuzului sexual
depinde de identitatea abuzatorului (un abuz intra-familial - incestul în
special - este mult mai d\un\tor decât un abuz extrafamilial), de vârsta
37
copilului [i de caracteristicile episoadelor de abuz sexual (frecvente, cu

sau f\r\ penetrare etc.).
Neglijarea
„Considerat\ de unii autori ca o form\ specific\ de abuz, neglijarea este
incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-
i asigura nevoile biologice, emo]ionale, de dezvoltare fizic\ [i psihic\,
precum [i limitarea accesului la educa]ie” (Organiza]ia Salva]i Copii/
Alternative Sociale, 2002: 13).
„Neglijarea copilului presupune privarea minorului de satisfacerea
nevoilor sale biologice, emo]ionale [i de dezvoltare psihic\. Astfel,
neglijarea fizic\ se refer\ la privarea de alimenta]ie, de îmbr\c\minte, de
medicamente sau de domiciliu; neglijarea educa]ional\ implic\ tot ceea
ce ]ine de frecventarea unei forme de înv\]\mânt, prin obligarea copilului
la alte activit\]i decât cele [colare sau la vagabondaj, iar neglijarea
emo]ional\ presupune ignorarea evenimentelor importante din via]a
copilului, omiterea încuraj\rilor a[teptate de copil, modalit\]ile neadecvate
de r\spuns la nevoile sale emo]ionale” (IXth ISPCAN European Conference
on Child Abuse and Neglect, 2003).
Neglijarea mai este definit\ ca reprezentând condi]iile în care persoana
responsabil\ de îngrijirea copilului, fie inten]ionat, fie din neaten]ie,
permite copilului s\ experimenteze suferin]e care pot fi evitate [i/sau nu
reu[e[te s\ asigure una sau mai multe condi]ii care sunt esen]iale pentru
dezvoltarea capacit\]ilor fizice, intelectuale [i emo]ionale ale unei
persoane,
Neglijarea pune în pericol dezvoltarea normal\ a copilului - dezvoltarea
bio-psihi-socio-cultural\ - [i, prin efecte grave pe care le produce, necesit\
interven]ie prompt\ [i adecvat\.
Cele mai grave forme de neglijare sunt:
neasigurarea unei alimenta]ii adecvate nevoilor de dezvoltare
ale copilului;
neasigurarea unei îmbr\c\min]i adecvate; dezinteres fa]\
de starea de s\n\tate a copilului;
locuin]\ cu spa]iu [i igien\ necorespunz\toare; insuficienta
supraveghere;
38
lipsa de preocupare pentru educa]ia copilului;

privarea copilului de afec]iune; abandonul
copilului.
Chiar dac\ exist\ o diferen]\ uzual\ între tipurile de abuz asupra

copilului, ele se întrep\trund, astfel încât fiecare form\ de abuz prezint\
componente din celelalte forme.
Clasificarea abuzurilor în abuz fizic, psihic, sexual este artificial\
pentru c\, de fapt, exist\ o împletire a diferitelor forme de abuz. Abuzul
fizic are [i consecin]e psihice, abuzul sexual este înso]it de efecte fizice [i
psihice asupra copilului, abuzul economic poate deveni abuz fizic (dac\
munca dep\[e[te capacitatea fizic\ a copilului), emo]ional (mai ales dac\
munca este umilitoare) sau sexual (prostitu]ia, pornografia).
„Evantaiul formelor de rele tratamente este larg, cuprinzând toate
aspectele personalit\]ii: cel fizic, cel psihic (emo]ional), cel moral [i cel
sexual. De obicei relele tratamente cuprind [i laturile fizice ale
personalit\]ii, iar abuzurile sexuale sunt înso]ite cel mai adesea de v\t\m\ri
fizice [i întotdeauna de v\t\m\ri emo]ionale. De asemenea, abuzurile fizice
au adesea repercursiuni psihice [i uneori au motiva]ii sexuale sau sunt
înso]ite în mod expres de un comportament sexual” (Roth-Szamosközi,
1999: 45). Dac\ formele de rele tratamente se întrep\trund, cu atât mai
mult coexist\ consecin]ele lor, care se manifest\ simultan sau consecutiv
asupra tuturor laturilor personalit\]ii copilului, putând induce tulbur\ri în
dezvoltarea personalit\]ii pe plan cognitiv, emo]ional, moral [i sexual.
Astfel, abuzul fizic, cel psihic sau sexual poate conduce la retard în
dezvoltarea intelectual\, la tulbur\ri de echilibru emo]ional [i la consecin]e
fizice pe plan psiho-somatic.
Abuzul de orice form\ înseamn\ profitarea de pe urma diferen]ei de
putere dintre un adult [i un copil, desconsiderarea personalit\]ii celui deal
doilea. El poate fi reg\sit oriunde [i oricând în istoria [i în prezentul
societ\]ii omene[ti, în art\ [i literatur\, în legendele omenirii [i în pove[tile
pentru copii. „Abuzul înseamn\ violen]a adultului împotriva copilului,
fenomen care este prezent în realitatea noastr\ ast\zi, mai aproape sau mai
departe de c\minul nostru, în func]ie nu numai de valorile noastre, dar [i
39
de tradi]iile pe care le urm\m în cre[terea copiilor [i de capacitatea de a ne

controla impulsurile.” (Roth-Szamosközi, 1999: 46)
1.3. Teorii explicative privind abuzul asupra copilului
„Pentru ca protec]ia copiilor împotriva abuzurilor s\ poat\ dobândi

consisten]a procedural\, profesioni[tii au elaborat modele explicative care
s\ le permit\ în]elegerea elementelor constituive [i contextuale ale apari]iei
relelor tratamente” (Roth-Szamosközi, 1999: 131).
contextul de via]\ al copilului înainte de maltratarea propriu-zis\;
caracteristicile traumatice ale relelor tratamente;
reac]iile copilului [i ale agen]ilor semnificativi din mediul s\u de
via]\ ca urmare a relelor tratamente [i dezv\luirii acestora; modul cum se
suprapune maltratarea peste dezvoltarea copilului; cursul recuper\rii
în urma relelor tratamente.
1.3.1. Concep]ia medical\ privind abuzul asupra copilului

Una din primele, dar [i ast\zi influentele concep]ii privind abuzul comis
împotriva copilului este cea care consider\ acest fenomen ca o boal\.
„Descriind simptomele dup\ care pot fi diferen]iate traumatismele
neaccidentale de cele accidentale suferite de sugari, pornind de la
sindromul abuzului fizic pe care l-a descris la sugari („battered baby
sindrom”), Kempe (1962) a fundamentat concep]ia medical\ privind
abuzurile.
Pornind de la criterii medicale, s-a considerat c\ abuzul asupra copilului
este o boal\ suficient de bine delimitat\ pentru a fi considerat\ o unitate
specific\ de diagnostic. Patologia specific\ acestei „boli” const\,
primordial, în tulbur\ri de personalitate ale p\rin]ilor, tulbur\ri care se
manifest\ în rela]ia lor cu propriul copil, sub ac]iunea unor factori stresori
specifici rela]iei p\rin]i-copii” (Roth-Szamosközi, 1999: 132).
Caracteristicile p\rin]ilor care î[i maltrateaz\ copiii:
imaturitate izolare social\ stima de sine redus\ ob]inere
dificil\ a pl\cerii percep]ie fals\ despre copil, adesea cu
40
schimbarea rolurilor frica de a r\sf\]a copilul încredere în

valoarea pedepsei
incapacitatea de a dovedi emo]ie privind nevoile copilului [i de a
r\spunde adecvat.
Unii p\rin]i care comit abuzuri apar]in tipului de personalitate lipsit de
autocontrol, imatur, cu impulsuri violente [i agresivitate cronic\; într-un alt
tip s-ar încadra acei p\rin]i care prezint\ personalit\]i rigide, lipsite de
c\ldur\, care sunt deta[a]i de copii [i de problemele lor; la unii p\rin]i care
comit abuzuri s-a g\sit un grad sc\zut de inteligen]\; dar al]ii au avut
inteligen]a normal\ sau chiar superioar\; din punctul de vedere al for]ei
personalit\]ii; unii p\rin]i au ca tr\s\turi tipice anxietatea,
autoculpabilizarea excesiv\, precum [i depresia cronic\, pe când al]ii sunt
plini de sine [i lipsi]i de remu[c\ri. Este greu s\ se asocieze în mod global o
anumit\ tipologie patologic\ la cazuistica p\rin]ilor care abuzeaz\ frecvent
copiii.
În urma unei analize a situa]iei sociale a copiilor b\tu]i, s-a constatat c\
mul]i dintre ei proveneau din sarcini nedorite [i/sau na[teri nelegitime,
aveau p\rin]i prea tineri sau existau suspiciuni de infidelitate între so]i.
Factorii lega]i de statusul socio-economic pot influen]a [i ei stresul
suportat de p\rin]i. În aceast\ concep]ie medical\, factorii sociali nu se
consider\ ca având o valoare explicativ\ în privin]a tulbur\rilor rela]iei
p\rinte-copil. Ei sunt îns\ considera]i ca ac]ionând asupra factorilor de
personalitate, capacitatea de rezisten]\ la stres fiind, în concep]ia medical\,
o caracteristic\ de personalitate.
„Pornind de la constatarea c\ p\rin]ii î[i trateaz\ adesea în mod diferit
proprii copii naturali, s-au identificat anumite caracteristici ale copiilor
care, din cauza stresului indus p\rin]ilor, sporesc riscul comportamentului
abuziv. Este vorba de factori ca greutatea sc\zut\ la na[tere, prematuritatea,
un anume handicap sau o boal\ cronic\ a copilului, temperamentul
irascibil, nelini[tit al acestuia. Ace[ti factori pot conduce la dificult\]i
sporite ale p\rin]ilor, ceea ce constribuie uneori la deficien]e ale
rela]ion\rii p\rinte-copil” (Roth-Szamosközi, 1999: 134).
Toate încerc\rile de a stabili o tipologie foarte clar\ a p\rin]ilor de tip
abuziv par s\ conchid\ c\ nu exist\ un singur tip de tr\s\turi psihice sau de
caracteristici ale copilului sau ale situa]iei de via]\ a familiei, care s\
41
cauzeze instalarea unor tulbur\ri grave în rela]ia p\rinte-copil, de tipul

abuzului [i a neglij\rii copilului. Este mult mai probabil ca factorii cauzali
s\ se întrep\trund\. Concep]ia medical\ privind abuzul are menirea, la fel ca
în cazul descrierii celorlalte boli, de a permite descrierea simptomelor,
recunoa[terea [i diferen]ierea lor, dar [i prevenirea din timp a instal\rii
bolii.
Cunoa[terea simptomatologiei [i a etiologiei permite nu numai
diagnosticul sindromului de „copil b\tut”, dar permite [i identificarea
preventiv\ a personalit\]ilor predispuse s\ comit\ abuzuri. În [tiin]ele
medicale, metodele principale de preven]ie constau în distrugerea sau
reducerea contactului cu agentul cauzal [i tratamentul pentru reducerea
efectului agentului cauzal care nu a putut fi evitat.
În fenomenul de abuz îndreptat împotriva copilului, agentul cauzal este
v\zut a fi adultul care comite abuzul. Serviciile sociale [i medicale pot
încerca depistarea acestor persoane [i influen]area lor pentru a înl\tura sau
cel pu]in pentru a reduce pericolul pentru copii (Gough, 1993).
„În concluzie, modelul medical de analiz\ a cazurilor de abuz are
avantaje incontestabile. El are o clar\ tendin]\ spre obiectivitate, dorind s\
stabileasc\ manifest\rile m\surabile ale abuzului [i neglij\rii copilului.
Cu ajutorul simptomatologiei descrise, pe baza modelului medical, sau
ini]iat studii de prevalen]\ a fenomenului de rele tratamente îndreptate
asupra copilului.” (Roth-Szamosközi, 1999: 142).
1.3.2. Teoria transmiterii multigenera]ionale a abuzului
„Concep]ia prin care problemele psihosociale se consider\ a fi
transmise din genera]ie în genera]ie este larg r\spândit\. Investiga]iile în
cazurile de abuz împotriva copiilor au constatat c\ p\rin]ii abuzivi
proveneau din familii cu un grad crescut de violen]\, respectiv au fost ei
în[i[i abuza]i în copil\rie.
Rutter (1989) consider\ c\ atitudinile [i comportamentele parentale sunt
complexe [i nici transmiterea lor nu poate fi privit\ unidimensional. Nu
stilul parental este cel care se transmite genetic, ci, de exemplu,
predispozi]ia c\tre unele tulbur\ri psihice. Intergenera]ional se transmit, de
asemenea – dar pe c\i sociale [i nu genetice – condi]iile defavorizante de
locuin]\, de venit, care ac]ioneaz\ ca factori de stres social. Sus]in\torii
acestei concep]ii scot în eviden]\ transmiterea familial\ a anumitor modele
42
culturale, de cre[tere a copiilor, modele în care autoritatea parental\,

agresivitatea verbal\ sau fizic\, ignorarea sentimentelor copiilor (sau
opusul acestuia) sunt caracteristice” (Roth-Szamosközi, 1999, pp.
146147).
Steele [i Pollak (1968) au intervievat 60 de p\rin]i, participan]i la un
program de tratament psihosocial, care [i-au abuzat copiii. Autorii au
sus]inut c\ to]i p\rin]ii din grup fuseser\ abuza]i în copil\rie. De[i invocat
adesea ca punct de referin]\ în cercet\rile care relev\ transmiterea
modelelor parentale peste genera]ii, studiul a folosit o defini]ie neclar\
(prea larg\) pentru a defini ceea ce înseamn\ experien]e traumatice
datorate abuzului în copil\rie [i nu a recurs la un grup de control, pentru a
verifica diferen]ele de frecven]\ în privin]a experien]elor raportate prin
interviu.
Sintetizând concluziile a numeroase cercet\ri care au examinat
transmiterea multigenera]ional\ a relelor tratamente adresate copiilor,
Kaufman [i Zigler (1989) trag concluzie c\ nu se poate neglija pericolul
repet\rii istoriei abuzului, care este de aproximativ 30%, de 6 ori mai mare
decât în popula]ia neselec]ionat\ (de 5%).
1.3.3. Teoria ata[amentului
Aceast\ teorie specific\ are menirea s\ deschid\ calea în]elegerii corecte
a procesului de dezvoltare psiho-social\ normal\ a personalit\]ii în general
[i a copiilor în special.
„Unul dintre cercet\torii care au deschis calea spre analiza profund\ a
acestui domeniu a fost John Bowlby. Studiile lui Bowlby au pus în lumin\
nevoia puternic\ a oric\rui copil pentru stabilirea unor leg\turi profunde de
ata[ament cu persoanele adulte (în primul rând, desigur cu p\rin]ii, în lipsa
acestora cu bunicii … sau chiar cu alte rude, vecini, educatori etc.) [i rolul
fundamental, în aceast\ privin]\, al imaginii pe care [i-o fac copiii despre
aceste persoane. În lipsa unei asemenea imagini puternice sau cel pu]in
normale [i în lipsa unui ata[ament adecvat, dezvoltarea copilului este
periclitat\ iar evolu]ia lui spre o via]\ de adult fireasc\ afectiv este pus\ sub
semnul întreb\rii. Stabilitatea [i „for]a” personalit\]ii adulte î[i au originea
în stabilitatea [i profunzimea sentimentelor de ata[ament afectiv din timpul
copil\riei” (Miftode, 1998: 212).
43
Ata[amentul are caracter dinamic, adic\ apare, se formeaz\, se

„maturizeaz\”, atinge apogeul în anumite condi]ii ale copil\riei, se poate
deteriora sub inciden]a unor factori, sl\be[te [i chiar dispare atunci când
persoana ata[ant\ dispare [i ea.
Rela]iile de ata[ament au – con[tient sau incon[tient – misiunea de a
proteja persoana mai slab\, vulnerabil\ în raport cu factorii sau agen]ii
externi sau interni. În aceast\ perspectiv\, ata[amentul poate fi definit drept
mecanism de protec]ie (în leg\tur\ direct\ cu diferitele mecanisme de
autoap\rare ale individului în cauz\ - retragerea în sine, uitarea etc.).
Interac]iunea dintre p\rin]i [i copilul lor este decisiv\ pentru felul cum
se percepe copilul pe el însu[i [i lumea din jurul s\u, [i cum se dezvolt\.
Interac]iunea este important\ pentru gradul [i calitatea ata[amentului
copilului fa]\ de p\rin]i.
„Un ata[ament fa]\ de cineva înseamn\ s\ fii absolut dispus s\ cau]i
apropierea [i contactul cu persoana în cauz\ [i, mai presus de toate, atunci
când situa]ia este nesigur\.
Pare a fi o presupunere comun\ c\ exist\ întotdeauna un ata[ament
pozitiv fa]\ de p\rin]i. Nu este a[a. Calitatea interac]iunii decide calitatea
ata[amentului.
44
Raporturile
p\rin]i-copii
Baz\afectiv\ Comportamentsocial
sigur\ Ata[ament normal
Curaj
Independen]\de
mi[care
Diminuarea
maxim\ast\rilor
anxioase
Fig. 1
Teoria ata[amentului
Raporturi inter-variabile
Comportamentul de ata[ament poate fi cel mai bine observat atunci

când copilul este obosit, speriat, bolnav sau are o nevoie special\ de
îngrijire” (Killén,1998: 190).
Mai multe cercet\ri efectuate au studiat în special modelele de
ata[ament asociate cu abuzul fizic [i neglijarea.
Schneider, Braunwald, Carlson [i Cicchetti (1985) au ar\tat c\ un copil
maltratat, spre deosebire de al]i copii, are un ata[ament nesigur fa]\ de
persoanele care îi acord\ îngrijire.
Crittend (1985) a descoperit c\ to]i copiii abuza]i [i neglija]i au
prezentat ata[ament nesigur fa]\ de p\rin]ii lor.
45
Ata[amentul între p\rin]i [i copii apare ca un fir invizibil între ei. Acolo
unde p\rin]ii [i-au privat copilul [i au negat interac]iunea [i stabilitatea în
rela]ia cu ei, este greu s\ precizezi comportamentul de ata[ament al
copilului.
Acolo unde ini]iativa [i lipsa de r\spundere din partea celui care ofer\
îngrijire este slab\ sau absent\, copilul se ab]ine de la comportamentul
orientat spre ata[ament.
În evaluarea îngrijirii oferite copilului este foarte important s\ observ\m
calitatea interac]iunii [i a tipului semnificativ de ata[ament. Calitatea
ata[amentului este factorul central, la fel ca [i posibilit\]ile individuale ale
copilului pentru dezvoltare, poten]ialul lui cu alte persoane. Copiii cu
ata[ament sigur sunt cei mai flexibili.
Este nevoie ca tratamentele s\ fie îndreptate spre aceste modele de
interac]iune.
1.3.4. Concep]ia ecologic\-interac]ionist\ privind abuzul

Analiza ecologic\ care studiaz\ rela]ia dintre individ [i mediul în care
tr\ie[te este o metafor\ sugestiv\ pentru concep]ia care are ca perspectiv\ de
baz\ analiza [i în]elegerea rela]iei dintre individ [i propriul s\u mediu.
„Modelul ecologic aplicat în asisten]a social\ a fost preluat din teoria
sistemelor, printre primii de c\tre Germain (1973, 1979).
Pentru a surprinde varietatea influen]elor de mediu, Bronfenbrenner
(1979) propune studiul unei probleme sociale concomitent, la diferite
nivele ale sistemului pe care îl reprezint\ mediul social: al
microsistemului, al mezosistemului [i al macrositemului” (Roth-
Szamosközi, 1999, pp. 154-155). Acest model a fost dezvoltat de Belsky
(1980) pentru a servi ca un cadru teoretic integrator pentru
comportamentele sociale, inclusiv cele din categoria relelor tratamente
împotriva copilului.
Analiza de la nivelul subsistemului ontogenetic se preocup\ de factorii
individuali care privesc p\rintele care comite agresiuni împotriva copiilor
s\i (exemplu: istoria parental\, nivelul de dezvoltare intelectual\,
în]elegerea nevoilor copilului etc.).
Microsistemul se refer\ la rela]iile familiale care constituie mediul de
via]\ proxim al copilului (tipul [i m\rimea familiei, influen]a copilului
46
asupra dinamicii familiale, evenimente familiale care pot avea un rol

declan[ator în producerea unor fenomene de tipul maltrat\rii).
Exosistemul este mediul mai larg de existen]\ al unui individ sau al
unei familii nucleare. El cuprinde familia l\rgit\, vecin\tatea în care
locuie[te familia, comunitatea (etnic\, religioas\) de care ea apar]ine,
incluzând toate valorile [i rela]iile mai mult sau mai pu]in suportive din
acel sistem.
Macrosistemul este cel mai larg cadru de influen]\ asupra fenomenelor
din familie. În aceast\ categorie intr\ atitudinile societ\]ii fa]\ de violen]\ [i
fa]\ de copii, a[tept\rile fa]\ de [coal\, nivelul de via]\ din societate,
politicile sociale în vigoare etc.
La nivelul tuturor acestor sisteme, Cichetti [i Rizley constat\ factorii
facilitori (de risc) [i compensatori ai maltrat\rii copilului.
„Exist\ o distinc]ie între factorii situa]ionali stabili [i cei tranzi]ionali,
atât în categoria factorilor compensatori cât [i în cea a factorilor de risc.
Printre factorii care contribuie în mod stabil la cre[terea riscului de abuz
pot fi în[irate caracteristicile de personalitate ale adultului, respectiv ale
copilului, cum ar fi: lipsa stimei de sine, experien]a unui abuz suferit în
copil\rie, dar [i izolarea social\, s\r\cia. De asemenea, se mai pune în
eviden]\ factorii de la nivelul macrosocial, cum ar fi acceptarea cultural\ a
violen]ei, a pedepselor fizice etc.” (Roth-Szamosközi, 1999: 166)
Factorii tranzi]ionali de risc sunt purt\tori ai unor evenimente stresante
care ac]ioneaz\ pe durat\ mai scurt\ (dificult\]ile în via]a marital\, [omajul,
schimb\rile din via]a familiei etc.).
Dintre factorii compensatori de durat\ putem enumera climatul familial
stabil, încrederea p\rintelui în propriile capacit\]i parentale. Dintre factorii
biologici pot fi remarca]i cei lega]i de s\n\tatea membrilor familiei, dintre
factorii economici se remarc\ stabilitatea socio-economic\, iar dintre
factorii culturali, accentuarea metodelor neviolente de educare [i
socializare.
Factorii compensatori cu valoare tranzi]ional\ pot [i ei aduce progrese
în atitudinea de nemaltratare a copilului (perioadele fericite [i de armonie
din via]a unui cupul marital).
Ac]iunea factorilor stabili [i tranzi]ionali de risc aminti]i nu poate fi
determinat\ prin ea îns\[i, pentru declan[area unui comportament abuziv la
47
adresa copilului. Maltratarea este explicat\ în acest model prin interrela]ia

factorilor compensatori [i a celor de risc. Rezult\ c\ abuzul împotriva
copilului este un fenomen multicauzal în care factorii care privesc
dezvoltarea [i personalitatea copilului interac]ioneaz\ cu factorii
personalit\]ii p\rin]ilor, interac]iunea lor trebuind analizat\ din perspectiva
nivelurilor individuale, familiale, interpersonale, organiza]ionale [i
macrosociale.
„Perspectiva ecologic\ asupra riscului privind copilul ne trimite la
principalele rela]ii de interac]iune dintre copil, p\rin]ii s\i (sau înlocuitorii
lor) [i subsistemele modului lor de trai.” (Roth-Szamosközi, 1999: 169)
Conform principiului interac]iunii factorilor, riscurile pentru copii
provin din interac]iunile p\rin]ilor cu proprii copii, ambii prezentând
anumite particularit\]i [i experien]e psihologice date. Aceste interac]iuni
sunt influen]ate de elementele microclimatului social, cu propriul nivel de
stres influen]at, la rândul s\u, de factori sociali independen]i de individ sau
de familie. Aceasta însemn\ c\ ac]iunile [i atitudinile parentale de neglijare
sau de abuzare a copiilor pot fi concepute ca reac]ii inadecvate, improprii,
la stresul social. P\rin]ii care comit rele tratamente sunt – deci - în
majoritatea lor indivizi cel mai adesea normali, care încearc\ s\ fac\ fa]\
condi]iilor lor severe de via]\ cu ajutorul unor mecanisme adaptative
individuale, formate pe parcursul propriei lor dezvolt\ri ontogenetice.
1.3.5. Concep]ii de factur\ sociologic\

Analiza familiilor ce-[i maltrateaz\ copiii este concentrat\ asupra
modului în care ei lupt\ cu problemele sociale [i economice, pe lâng\
propriile lor probleme din interiorul familiei.
Deseori ei au dificult\]i economice considerabile, se confrunt\ cu o
proast\ acomodare, condi]ii de munc\ nesigure sau lipsa unui loc de munc\.
Modul în care ace[ti factori afecteaz\ maltratarea poate fi evaluat. Ei
sunt, de obicei, interrela]iona]i.
”Simons (et al. 1966) a studiat abuzul fizic exercitat de p\rin]i în
familiile cu multe probleme. El a ar\tat c\ numai factorii socio-economici
nu sunt o cauz\ a abuzului. A fost stabilit\ o interac]iune între factorii
sociali, psihici [i emo]ionali. În orice caz, abuzul fizic apare mai des în
regiunile cu familii ce au un venit redus (Garbarino, 1976) [i o rat\ mare a
48
[omajului (Cochran [i Brassard, 197). Flatten (1983) a ar\tat c\ venitul

familial [i tipul familiei determin\ cine va deveni client al serviciului
pentru bun\starea copilului. Cu toate acestea, o situa]ie material\ bun\
poate, de asemenea, s\ ascund\ maltratarea. Tot a[a cum situa]iile
economice pot fi ele însele motivele abuzului. De exempu, lipsa de control
a impulsurilor poate conduce atât la probleme economice cât [i la abuz”
(Killén, 1998, pp. 206-207).
Factorii de stres pot genera efecte negative. Un singur factor nu trebuie
în mod necesar s\ reprezinte un risc deosebit.
Din ce în ce mai mul]i cercet\tori ai fenomenului maltrat\rii includ
factorii lega]i de situa]ia economic\ printre determinan]ii
comportamentului parental. Mai mult, mediul socio-economic (sc\zut sau
ridicat) [i calitatea suportului social al familiei sunt considerate ast\zi de
autori ca Aber et al. (1989), Mill [i Aldgate (1996), Thoburn (1997) ca
fiind factori care influen]eaz\ nu numai declan[area relelor tratamente, dar
[i consecin]ele abuzului asupra dezvolt\rii copilului, precum [i
posibilit\]ile de interven]ie în aceste cazuri.
„Al\turi de nivelul socio-economic sc\zut – [i nu independent de acest
nivel – se constat\ adesea ponderea crescut\ a relelor tratamente în familii
cu mul]i copii. Pentru a ilustra semnifica]ia acestui factor, Zigler [i Mall
(1898) noteaz\ c\ 40% din cazurile de maltratare din S.U.A. se petrec în
familiile cu 4 sau mai mul]i copii, de[i aceste familii sunt reprezentate
doar 20% în popula]ia total\” (Roth-Szamosközi, 1999: 161).
În figura de mai jos este ilustrat\ leg\tura dintre factorii socio-
economici cei familiali [i caracteristicile copilului.
caracteristici caracteristici ale clasa socială parentale şi dezvoltării

familiale copilului
SES maltratare nivel de dezvoltare
nivel de adaptare
mediul familial la un nou mediu
Fig. 2
49
Diagrama unei teorii unificatoare a abuzului

(Aber et al., 1989)
Rezultatele cercet\rii privind expunerea copiilor din jude]ul Cluj la
abuz [i neglijare (Rotariu et el., 1996) arat\ c\ riscul de abuz comis asupra
copiilor cre[te odat\ cu precaritatea st\rii materiale a familiei.
Aceast\ concluzie a rezultat din analiza r\spunsurilor la chestionare a
792 de copii [i 485 de p\rin]i. Conform tabelului de mai jos, din punctul de
vedere al riscului expunerii copiilor la abuz, familiile mai s\race se disting
clar de cele mai înst\rite. (Roth-Szamosközi, 1999: 161) Tabelul 1.3.1.
Starea material\ [i riscul de abuz în familie
RISCUL DE ABUZ
Starea materială
a familiei
e l e v i p ă r i n ţ i
da total da total
36 69 50 109
mai săracă
52,2% 8,7% 45% 22%
177 664 43 190

medie
26,7% 83,8% 22,6% 39,2%
13 59 43 186
mai înstărită
22% 7,4% 23,1% 38,4%
226 792 136 485

Total
28,5% 100% 28% 100%
Procentul copiilor expu[i maltrat\rii în familie cu nivel socio-economic

sc\zut este de aproape trei ori mai mare decât în familiile cu nivel socio-
economic ridicat.
50
Rela]iile semnificative între num\rul de copii din familie [i relele

tratamente împotriva lor au reie[it [i ele din studiul de la Cluj.
(RothSzamosközi, 1999: 162).
Tabel 1.3.2.
Riscul de abuz în func]ie de num\rul membrilor din familie
RISCUL DE ABUZ
Număr de
copii sub 18 ani
e l e v i p ă r i n ţ i
da total da total
1 copil 63 254 30 157
24,8% 31,9% 19,1% 32,2%
2 copii 97 349 69 235
27,8% 43,9% 29,4% 48,2%
3 copii 35 114 24 64
30,7% 14,3% 37,5% 13,1%
4 copii sau 32 78 13 32
mai mulţi 41% 9,8% 40,6% 6,6%
Total 227 795 136 488
28,5% 100% 28% 100%
Pedepsele fizice grave sunt aplicate de peste trei ori mai frecvent în
familiile cu patru [i mai mul]i copii fa]\ de cele cu un singur copil [i de
dou\ ori mai frecvent decât în familiile cu doi copii (Rotariu et al., 1996).
{i din aceast\ cercetare se confirm\, deci, c\ num\rul de copii din familie
este un factor important de cre[tere a stresului familial.
Al\turi de starea material\ [i num\rul de membri, un alt factor social
relevant pentru expunerea copiilor la riscul maltrat\rii este gradul de
izolare social\ a familiei, respectiv m\sura în care familia poate mobiliza
un suport social adecvat în favoarea ei, în cazul în care singur\ nu face fa]\
presiunilor sociale.
De aici decurge ideea c\ riscul de rele tratamente cre[te în familiile
nucleare fa]\ de cele tradi]ionale, în care convie]uiesc simultan mai multe
genera]ii.
„Un alt factor social important este apartenen]a la un grup minoritar.
Din studiul de la Cluj amintit deja (Rotariu et al., 1996) a rezultat c\
num\rul copiilor c\rora li se aplic\ pedepse fizice (în general), pedepse
51
fizice grave etc. este mai mare în popula]ia de rromi cuprins\ în lot.
Indicatorii dintr-un asemenea grup etnic, religios etc. nu ac]ioneaz\
separat, ci sunt cu ceilal]i factori de natur\ comunitar\, ca rata
delincven]ei, condi]iile de locuit, gradul de [colarizare, accesibilitatea la
servicii sociale”. (Roth-Szamosközi, 1999: 163).
52
Cap. II – Abuzul fizic asupra copilului la
nivel familial
2.1. Familia [i violen]a fizic\ împotriva copilului
2.1.1. Caracteristici ale comportamentului parental abuziv în
familiile dezorganizate
Familia r\mâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protec]iei [i

educa]iei copilului. Factorii familiali sunt ca proximitate [i importan]\ cei
care asigur\ dezvoltarea unei personalit\]i armonioase, securizarea fizic\,
afectiv\ [i material\ a copilului.
Cu toate c\ familia trebuie s\ constituie un mediu securizant pentru
copil, aici se întâlnesc frecvent diferite forme de abuz.
„Asisten]ii sociali, cei care lucreaz\ în domeniul protec]iei copilului, se
confrunt\ zilnic cu familii care nu ofer\ o îngrijire adecvat\ copiilor lor.
Copiii sunt expu[i unor tipuri diferite de neglijare, precum [i unor
comportamente abuzive din punct de vedere emo]ional, fizic sau/[i
sexual” (Miftode, 2002: 211).
Abuzul familial este comis de membrii familiei copilului - în special
de c\tre cei în care copilul are încredere, cei îns\rcina]i cu îngrijirea
copilului; de aceea, abuzul asupra copilului în mediul familial prezint\ un
grad mai mare de gravitate decât abuzurile comise asupra copilului în
institu]ii de ocrotire, [coli etc., datorit\ unei „duble” traumatiz\ri - în urma
abuzului propriu-zis [i trauma legat\ de „lezarea” ata[amentului fa]\ de
persoanele în care avea încredere [i pierderea sentimentului de securitate
oferit de familie.
53
Exist\ familii în care rela]iile dintre membrii ei (p\rin]i-copii) sunt

afectate de diferite probleme care influen]eaz\ ciclul normal de via]\ [i
creaz\ tensiuni c\rora p\rin]ii [i copiii lor le fac fa]\ cu greu. Astfel,
principalele func]ii ale familiei - asigurarea confortului prin satisfacerea
nevoilor tuturor membrilor familiei [i cre[terea noilor genera]ii – se
deterioreaz\ treptat, iar de multe ori, pe fundalul acesta, iau na[tere
comportamentele abuzive îndreptate asupra copilului, care pot varia de la
o palm\ peste obraz dat\ copilului pân\ la situa]ii grave care pot conduce
la infanticid.
„Maltratarea poate fi mai mult sau mai pu]in grav\. Ea poate fi de
scurt\ sau de lung\ durat\. Poate fi asociat\ cu situa]ii particulare sau poate
fi cronic\. În unele familii aspectul maltrat\rii poate avea o singur\
dimensiune, pe când în altele copilul poate fi expus la mai multe sau chiar
la toate tipurile de maltratare.
Cu toate acestea, exist\ anumite elemente comune legate de lipsa de
cunoa[tere [i respect a nevoilor copiilor, respingere [i indiferen]\” (Sursa:
http://www.iatp.md/cnpac/copii maltrata]i/consultat pe 28.11.2003).
Unor p\rin]i le lipse[te abilitatea de a se angaja pozitiv în rela]ia lor cu
copilul [i de a da prioritate nevoilor de baz\ ale copilului înaintea
propriilor lui nevoi. Copilul poate fi plasat în situa]ia de a tr\i în anxietate
sau grija continu\ de ceea ce s-ar putea întâmpla. Cu oricare dintre aceste
categorii am avea a face, pentru realizarea unui ajutor eficient, este
indispensabil\ o evaluare de ansamblu a copilului [i nevoilor sale.
De obicei, abuzuri foarte grave (cum ar fi b\taia), cu consecin]e extrem
de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare [i maturizare
psihocomportamental\ a copilului, se întâlnesc în cadrul familiilor unde
lipsesc dragostea, ata[amentul [i rela]iile bazate pe încredere reciproc\.
Tat\l î[i poate bate so]ia [i copiii. Aceast\ situa]ie se agraveaz\ dac\ el este
alcoolic. Mama de obicei manifest\ un comportament pasiv, de supunere
t\cut\, sus]inut de aflarea ei prelungit\ la serviciu, starea ei boln\vicioas\
sau plecarea pur [i simplu din familie.
Ambii p\rin]i, la rândul lor, pot fi victimile unor abuzuri asem\n\toare
suferite în copil\rie. P\strând conspira]ia, membrii familiei se comport\ de
parc\ în familie totul merge perfect, for]a]i de teama incon[tient\ fa]\ de
destr\marea familiei [i teama de a fi p\r\si]i. Copilul serve[te ca mijloc de
54
ABUZUL FIZIC ASUPRA COPILULUI LA NIVEL FAMILIAL
distrac]ie [i consolare pentru p\rin]i, deseori este folosit pentru muncile

din cas\ [i pentru a-i îngriji pe copiii mai mici, dar [i pentru confortul
sexual al p\rin]ilor sau pentru demonstrarea puterii.
Riscul apari]iei abuzului asupra copilului în mediul familial depinde
foarte mult de calitatea rela]ion\rii dintre p\rin]i [i copiii lor.
„În evaluarea bun\st\rii copilului avem tendin]a de a acorda mai mult\
importan]\ factorilor externi decât interac]iunii dintre p\rin]i [i copii
(Killén Heap). Gray (1978) a comparat 30 de mame abuzive [i un grup de
control format din 30 de mame normale. Ea a descoperit c\ aceste grupuri
nu se diferen]iaz\ unul de altul în mod semnificativ în rela]ie cu factorii
de stres la care au fost supuse. Diferen]a semnificativ\ între cele dou\
grup\ri a fost abilitatea acestor mame de a reac]iona cu empatie fa]\ de
dependen]a copiilor lor [i fa]\ de comportamentele agresive” (Killén,
1998: 207).
Un copil poate rezista bine unor noi dificult\]i venite din exterior dac\
interac]iunea cu p\rin]ii s\i se caracterizeaz\ prin acceptare [i angajament
pozitiv din partea lor.
Rolul empatiei în rela]ia cu abuzul a fost mai departe studiat de
Letournean. Ea a studiat rela]ia dintre stres [i agresiunile p\rin]ilor [i
empatie. În datele ob]inute de la clasa de jos [i cea muncitoare ea n-a g\sit
nici o leg\tur\ între stres [i abuz. Pe de alt\ parte ea a descoperit c\ lipsa de
empatie a fost variabila ce a influen]at frecven]a abuzurilor în condi]ii
diferite de stres.
Studiile în care se observ\ interac]iunea dintre p\rin]i [i copii confirm\
calitatea rela]iei p\rinte-copil. Interac]iunea dintre p\rin]i [i copilul lor
este decisiv\ pentru felul cum se percepe copilul pe el însu[i [i lumea din
jurul s\u, [i cum se dezvolt\.
Astfel, se poate spune c\ în familiile abuzive lipsa empatiei,
ata[amentul deficitar, slaba îndeplinire a func]iilor parentale constituie
fundamentul pe care se construie[te abuzul asupra copilului, iar factorii
externi influen]eaz\ via]a familial\, având de multe ori un rol semnificativ
în consolidarea contextului maltrat\rii.
„Familia trebuie s\ fie un mediu în care copilul s\ se simt\ iubit, s\ fie
în siguran]\, s\ g\seasc\ un model parental [i un model educa]ional pe care
s\-l aplice în viitor când va fi el însu[i p\rinte. Dar nu întotdeauna familia
55
este în armonie, uneori datorit\ unor factori interni [i externi apare un

dezacord [i o dizarmonie ce constituie un model de alterare a rela]iilor
p\rin]i-copii”.
În familia dezorganizat\ supravegherea [i disciplina copiilor nu are loc
în parametri normali. Dezacordul partenerilor na[te o tensiune
permanent\, agresivitate fizic\ [i verbal\, care antreneaz\ un stres cronic.
Ostilitatea permanent\ între p\rin]i se soldeaz\ cu m\suri coercitive fa]\ de
copii, ceea ce le induce acestora agresivitatea (Irimescu, 2002).
P\rin]ii care nu sunt în rela]ii bune cu partenerul devin brusc nervo[i,
agresivi [i violen]i. P\rin]ii deveni]i agresivi nu controleaz\ bine
activit\]ile copilului, îl pedepsesc pentru gre[eli variate, indiferent dac\ au
aspect pro-social sau antisocial. Aceste pedepse dure semnific\ mai mult
dispozi]ia sufleteasc\ a p\rintelui decât comportamentul vinovat al
copiilor. Copilul se simte nemul]umit [i iritat, metoda violen]ei nu îl
înva]\ ce trebuie s\ fac\, ci cel mult ce nu trebuie s\ fac\. Se ajunge astfel
la o rela]ie nefireasc\ cu copilul [i acesta înceteaz\ s\ mai r\mân\ receptiv
la m\surile disciplinare impuse. Acest „stil” de rela]ie cu copilul conduce
curând la agresivitate din partea lui, [tiut fiind c\ m\surile coercitive
repetate cresc ostilitatea [i agresivitatea.
„Exist\ dou\ tipuri de p\rin]i abuzivi [i prin combinare apare [i cel de al
treilea tip:
p\rin]i abuzivi din dorin]a de a disciplina copilul;
p\rin]i abuzivi din dorin]a, con[tientizat\ sau nu, de a distruge co-
pilul; p\rin]i abuzivi care afirm\ c\ doresc disciplinarea copilului negând
inten]ia distructiv\.
De obicei ei sunt cei mai periculo[i c\ci nu-[i recunosc tratamentul
inacceptabil pe care îl aplic\ copilului” (Muntean, 2001: 64).
Între metodele educative acceptate de o societate ca fiind potrivite
pentru copii [i eficiente, [i cele considerate ca f\când parte din categoria
tratamentelor d\un\toare dezvolt\rii normale a copilului exist\ în general o
delimitare, care difer\ îns\ de la o societate la alta, de la o cultur\ la alta.
56
2.1.2. Limita dintre comportamentul normativ [i comportamentul

abuziv al p\rin]ilor
„Fenomenul de abuz asupra copilului este prezent în toate societ\]ile [i

în rândul fiec\rei clase sociale, el fiind considerat un fenomen
multidimensional rezultat din interac]iunea mai multor elemente:
caracteristicile p\rin]ilor [i ale copiilor, procesul de interac]iune familial\,
contextul comunitar, cultural [i societal” (Miftode, 2002: 157).
Atunci când se delimiteaz\ atitudinea normal\ fa]\ de copil de ceea ce
se consider\ un comportament abuziv este foarte important contextul
socio-cultural în care tr\ie[te copilul precum [i nivelul de acceptare al
societ\]ii vizavi de violen]\, pedeaps\ fizic\, statutul copilului în societate
etc.
Astfel, definirea unui comportament ca fiind abuz/maltratare a
copilului trebuie s\ fie adaptabil\ (în acord) cu acel context cultural [i
social în care copilul tr\ie[te, de valorile [i normele pe care le promoveaz\
respectiva societate.
„Un exemplu din Canada arat\ c\ violen]a apare atunci când un adult
folose[te cuvinte considerate ofensatoare fa]\ de copil („e[ti r\u”, „nu e[ti
bun de nimic”). Este de neconceput folosirea b\t\ii ca metode educativ\. În
schimb, în alte culturi, respectarea autorit\]ii parentale, supunerea
copilului [i utilizarea pedepsei corporale fac parte din normele culturale.
Ne referim la tradi]iile educative din ]\rile mediteraneene [i la pedepsele
corporale folosite de unele [coli din Anglia” (Ionescu, 1999: 15).
În cercetarea sa privind analiza rela]iei mam\-copil în România, Vaida
(1998) înscrie abandonul copilului în contextul social, economic [i politic
al unui regim post-totalitar, al unei societ\]i în criz\. Ea sus]ine c\
abandonul, în m\sura în care constituie un „fenomen”, reprezint\ un
simptom al societ\]ii române[ti actuale. Abandonul nu este doar o
problem\ singular\ în fa]a unei situa]ii individuale imediate, ci este [i un
r\spuns la o problem\ colectiv\.
Fiecare tip de civiliza]ie selec]ioneaz\ un anumit comportament
normativ, acceptat ca „tratare bun\ a copilului”, dincolo de care ar începe
comportamentul abuziv, respectiv maltratarea.
57
„Un comportament este considerat într-o societate dat\ ca fiind abuziv,

dac\ el dep\[e[te standardul obi[nuit al comunit\]ii. Desemnarea unui
anumit comportament din cadrul familial ca fiind abuz sau neglijare
depinde de o serie de factori sociali [i culturali” (Roth-Szamosközi, 1999:
64).
B\taia peste fund sau o palm\ dat\ unui copil sunt considerate în
România forme acceptabile de pedepse date de c\tre p\rin]i. Chiar dac\ un
p\rinte aplic\ aceste forme de pedeaps\ în mod frecvent (chiar zilnic), nici
un asistent social, oricât de vehement s-ar împotrivi b\t\ii, nu ar putea
considera justificat\ pedepsirea p\rintelui, sau dec\derea lui din drepturile
de p\rinte numai pe aceast\ baz\, nici dac\ acest stil parental ar prezenta
urm\ri pe planul comportamentului [i al echilibrului emo]ional al
copilului.
„Recunoa[terea normelor culturale mai strânse sau mai largi nu
înseamn\ îns\ c\ profesionistul interesat de copil s\ nu încerce s\ intervin\
în folosul unui copil afectat de un asemenea stil parental. Interven]ia sa
nu va avea îns\ un fundament la fel de ferm ca în cazul în care legile
interzic cu des\vâr[ire b\taia.” (Roth-Szamosközi, 1999: 64)
În Suedia sau în Olanda, astfel de pedepse sunt ilegale [i dac\ se
dovede[te c\ un p\rinte le aplic\ frecvent, el poate fi judecat [i condamnat
pentru abuz fizic împotriva propriului copil.
2.1.3. Violen]a fizic\ asupra copilului ca percept educa]ional în
cultura tradi]ional\ româneasc\
„În ultimii 25-30 de ani s-a încercat s\ se r\spund\ la întrebarea: de ce

p\rin]ii î[i abuzeaz\ fizic copiii? Mul]imea de date este considerabil\. În
ceea ce prive[te neglijarea sunt mai pu]ine schimb\ri (Wolok, 1990), iar în
abuzul emo]ional, înc\ [i mai pu]ine (Covitz, 1986 [i Rohner, 1986). În
timpul ultimilor ani s-a ridicat adesea aceast\ problem\ (Finkelhofer,
1988, Furnis, 1991)” (Killén, 1998: 110). V\zut\ în totalitate, se poate
vorbi chiar de o cre[tere a volumului de cuno[tin]e despre p\rin]i în
situa]ii de maltratare.
58
În ciuda preocup\rii [i distan]\rii noastre, exist\ o baz\ mai bun\ decât

în vremurile dinainte, pentru a se în]elege de ce se întâmpl\
inacceptabilul, de ce a nu gândi devine regul\ [i care sunt circumstan]ele,
care-i fac pe unii s\ abuzeze [i pe al]ii s\ devin\ salvatori.
Abuzul asupra copilului este favorizat de rela]ionarea p\rinte-copil
deficitar\, de caracteristicile p\rintelui, ale copilului, de modelul cultural
de educare al copilului existent în comunitate, dar nu în ultimul rând de
situa]ia socio-economic\ [i contextul familial.
„Diferite [tiri [i reportaje despre abuzuri asupra copiilor sunt difuzat
frecvent pe toate canalele de televiziune, astfel c\ românii sunt con[tien]i
de existen]a acestei probleme în societate. Cunoa[terea se limiteaz\ îns\
doar la cazurile de violen]\ extrem\.
Studiile efectuate în perioada 1990-2000 arat\ o înr\ut\]ire a calit\]ii
vie]ii copiilor din România. Maltratarea copilului în societatea
româneasc\ se manifest\ atât în mediul social cât [i în cel familial.
Percep]ia adul]ilor asupra abuzului relev\ lipsa acut\ de comunicare [i
mentalitatea educativ\ punitiv\ lipsit\ de empatie pentru copil (ca de
exemplu: „Trebuie s\ fii sever cu copilul…”, „B\taia e rupt\ din rai!”,
„A[a am fost crescut [i eu…”, „Nu po]i s\ cre[ti un copil f\r\ s\-l ba]i…”)
(Sursa: http://www.cmsc.ro/abuzcopii.html, consultat pe 11.10.2003).
Abuzul este favorizat de factori obiectivi (mentalitatea româneasc\ ce
consider\ b\taia drept un mijloc educativ sigur, s\r\cia, [omajul,
apartenen]a la un grup social defavorizat, familiile monoparentale) [i de
factori subiectivi (perceperea copilului în mod nerealist, tendin]a de a
considera copilul r\spunzator pentru satisfacerea nevoilor adultului [i nu
invers, a[tept\ri nerealiste din partea adultului privind colaborarea
copilului, incapacitatea adultului de a avea o rela]ie bazat\ pe empatie cu
copilul [i de a-[i st\pâni propriile frust\ri, care se r\sfrâng, astfel, asupra
copilului).
„Orice adult crede c\-[i poate exercita liber dreptul de a-l pedepsi pe
copil, mai ales când este vorba despre propriul copil. Pedeapsa fizic\ este
folosit\ pentru a provoca durere. Pedeapsa minor\, cea care nu pericliteaz\
fizic copilul, prin repetare sau folosit\ impropriu, în concordan]\ cu
faptele comise, poate conduce la traume psihice [i variaz\ de la lovirea cu
59
palma pân\ la utilizarea unor obiecte dure, r\nirea, legarea, provocarea de

arsuri, trasul de p\r sau chiar otr\virea” (IX th ISPCAN European
Conference on Child Abuse and Neglect, 2003). În m\sura în care lovirea
produce v\t\mare, risc substan]ial pentru s\n\tate/integritate corporal\,
pedeapsa grav\ devine abuz fizic. La fel poate fi considerat\ exploatarea
puterii de munc\ a copilului.
Gradul abuzului difer\ în func]ie de v\t\marea produs\ copilului. Forme
grave, periculoase pentru s\n\tatea copiilor apar uneori printre modalit\]ile
„educative” aplicate copiilor de c\tre un p\rinte, care-[i exercit\ dreptul de
a pedepsi copilul.
„E greu de decis unde începe abuzul grav, aceasta mai ales când este
vorba de o pedeaps\ administrat\ copilului. Oricât de toleran]i am fi cu
privire la dreptul p\rin]ilor de a-[i educa copiii [i de a-[i alege metodele
educative, abuzul începe atunci când s\n\tatea psihic\ sau fizic\ a copilului
este pus\ în pericol. Pornind de la aceasta, consider\m c\ studiul
fenomenului de abuz [i neglijare poate porni de la relevarea prevalen]ei
unor fenomene poten]ial cauzatoare de abuzuri, induse în
comportamentele punitive ale p\rin]ilor” (Roth-Szamosközi, 1999: 47).
P\rintele î[i atribuie drepturi depline asupra modului în care î[i cre[te [i
î[i educ\ copilul. Dac\ toate lucrurile ar merge bine, nu avea de a face cu
atâtea situa]ii în care copii sunt supu[i la atitudini incorecte, nepotrivite
sau la diferite forme de abuz în propriile lor familii, al c\ror num\r, din
p\cate, cre[te pe zi ce trece.
„Din punct de vedere cultural, în România, diferitele forme de violen]\
sunt bine tolerate de c\tre societate. Reamintim în sensul acesta rezultatele
studiului întreprins de EPOCH (End Physical Punishment of Children
Worldwide) în 1992:
96% din popula]ia adult\ din România nu consider\ c\ a p\lmui copilul
înseamn\ a-l umili;
84% dintre p\rin]i utilizeaz\ p\lmuirea copilului ca metod\ de educa]ie.
Reamintim de asemenea studiul nostru întreprins pe trei genera]ii,
care, de[i a avut loc în 1997 (Muntean, 1999), rezultatele lui nu se
îndep\rteaz\ prea tare de rezultatele ob]inute de EPOCH în 1992”
(Muntean, 2001: 63).
60
Într-o cercetare condus\ în 1997, în Timi[oara, [coala general\ nr. 22,

pe un lot de:
32 de copii/elevi în clasa a VII-a;
36 de p\rin]i ai acestor copii; 34 de
bunici ai acelora[i copii
au rezultat câteva date semnificative care arat\ c\ de la o genera]ie la
alta con[tiin]a efectelor nocive ale b\t\ii cre[te, în vreme ce inciden]ele de
abuz fizic asupra copiilor scad, de[i nu în aceea[i m\sur\ (Muntean, 1999).
Astfel: copiii recunosc în propor]ie de 68,7% c\ sunt b\tu]i, în vreme
ce p\rin]ii lor, doar 18,7% consider\ c\ b\taia copilului este o metod\
potrivit\ de educa]ie.
Apare un procent de aproape 50% de copii care sunt b\tu]i, de[i p\rin]ii
lor [tiu c\ aceasta nu este o metod\ adecvat\ de educa]ie.
În genera]ia p\rin]ilor, 78,1% au fost b\tu]i de c\tre p\rin]ii lor, actualii
bunici. Deci 60% dintre p\rin]i care au fost b\tu]i în copil\rie sunt
con[tien]i de efectele negative ale b\t\ii. Cu toate acestea, ei utilizeaz\
b\taia în rela]ia cu copilul lor.
Ei consider\ în propro]ie de 84,3% c\ b\taia este o metod\ necesar\ în
educa]ie.
Aceea[i cercetare a investigat de asemenea opinia public\ cu privire la
b\taia copilului. Rezultatele arat\ c\ opinia public\ consider\ c\ în familia
român\ abuzul fizic al copilului se întâlne[te cu o frecven]\ de 90% (80%
consider\ c\ este un fenomen generalizat [i frecvent întâlnit), 16,6%
consider\ b\taia ca o metod\ educativ\ indispensabil\, iar 20% c\ este o
metod\ uneori necesar\.
„În cultura tradi]ional\ româneasc\ a-]i bate copilul semnific\ a face
om din el [i un percept educa]ional te înva]\ s\ nu ascuzi bâta de copil. Se
[tie c\ unde d\ mama cre[te, iar b\taia e rupt\ din rai. Copilului îi dai o
mam\ de b\taie, [.a.m.d.
Dac\ mentalitatea î[i recomand\ aceste practici, propria ta experien]\ de
copil ]i le confirm\, [i nu exist\ nici o [coal\ pentru cea mai dificil\ [i
important\ meserie, aceea de p\rinte, p\rintele va apela la b\taie [i pedepse
fizice f\r\ a se întreba prea mult asupra consecin]elor [i a c\uta
alternative.” (Muntean, 2001: 63)
61
În absen]a unei preg\tiri de specialitate, chiar [i persoanele care

lucreaz\ cu copiii, sunt deci a[a zi[ii „profesioni[ti”, vor fi tributarii
aceleia[i mentalit\]i, atât în rela]ia cu proprii copii cât [i cu cei c\rora le
ofer\ serviciile. Mentalitatea se instaleaz\ în golul l\sat de ignoran]\.
S-au prelucrat diferite categorii ale abuzului fizic. Unele dintre ele fac
diferen]e între pedepsele disciplinare [i abuzul fizic. Unii accentueaz\
asupra faptului c\ scopurile sunt diferite. „Disciplinarea dore[te s\-l educe
pe copil, indiferent de faptul c\ suntem sau nu de acord cu forma folosit\.
«Arat\ vergeaua [i strici copilul». Un preot norvegian o spune alt fel: «Cel
ce-[i iube[te copilul, îl pedepse[te». De cealalt\ parte, abuzul asupra
copilului arat\ r\bufnirile tensiunilor interioare ale p\rin]ilor” (Killén,
1998: 29).
În unele ]\ri (de exemplu Norvegia) disciplinarea fizic\ este deja

interzis\ prin lege, ceea ce nu este cazul României, din nefericire.
Pedepsirea fizic\ a copilului constituie înc\, în societatea româneasc\, un
mijloc de educare considerat mai sigur decât alte alternative [i chiar unul
„firesc”, dat\ fiind diferen]a de putere [i pozi]ia copilului în cadrul
familiei, cu atât mai mult cu cât disciplinarea fizic\ a fost folosit\ genera]ii
de-a rândul, [i chiar p\rin]ii nu au beneficiat de un alt tratament în
copil\ria lor, care ar fi putut s\-i ajute s\ identifice alte mentalit\]i de a-[i
educa propriul copil f\r\ a-i afecta acestuia s\n\tatea [i dezvoltarea fizic\ [i
psihic\.
„B\taia afecteaz\ ceea ce este mai important – sensibilitatea copilului.
Chiar dac\ a fost s\ zicem, vinovat, copilul b\tut are impresia c\ este
neîn]eles, [i nu este numai o impresie, b\taia r\ne[te profund demnitatea, îl
poate face s\ piard\ încrederea în sine [i în ceilal]i, diminueaz\
comunicabilitatea [i sociabilitatea [i na[te timiditatea” (Irimescu, 2002).
Sub aspectul psihologic, mecanismul producerii maltrat\rii copilului
precum [i consecin]ele nu difer\ fundamental de la o societate la alta.
Ceea ce difer\ sunt formele [i frecven]a de manifestare a maltrat\rii
copilului. Aceste elemente circumstan]iale ale maltrat\rii sunt în rela]ie cu
fundalul socio-economic [i cultural, care reprezint\ unul din elementele de
sus]inere a fenomenului.
62
Vom g\si îns\ mereu acelea[i raporturi definitorii între agresor [i

victim\ [i acelea[i aspecte ale personalit\]ii celor implica]i.
„Sub aspectul consecin]elor, nu exist\ diferen]e de la o cultur\ la alta;
ceea ce se atinge în maltratare sunt structurile de baz\ ale fiin]ei umane.
Acestea condi]ioneaz\ capacitatea individului de a se adapta eficient, de a
avea o via]\ autonom\, ceea ce înseamn\ inteligen]\ [i creativitate în
g\sirea solu]iilor la micile [i marile probleme ale adapt\rii, [i de a cre[te
copii s\n\to[i [i normali” (Muntean, 2001: 64).
2.2. Etiologia [i factorii de risc ai abuzului asupra

copilului
2.2.1. Argumente în explicarea etiologiei abuzului

Abuzul asupra copilului este explicat ca un fenomen multicauzal, în
care factorii care privesc dezvoltarea [i personalitatea copilului
interac]ioneaz\ cu factorii personalit\]ii p\rin]ilor – interac]iune ce trebuie
analizat\ din perspectiva nivelurilor individuale, interpersonale,
institu]ionale [i macrosociale.
„Autori precum Bronfenbrenner (1979), Carlson (1984), Garbarino,
Guttman [i Seely (1986) în explicarea cauzelor abuzului iau în
considerare elementele situate la diferite niveluri ale mediului social:
al microsistemului: tipul [i m\rimea familiei, natura rela]iilor
familiale, roluri [i paternuri interac]ionale, influen]a copilului asupra
dinamicii familiale, istoricul familial, evenimentele familiale cu rol de
declan[are a abuzului; al mezosistemului: familia l\rgit\, vecin\tatea,
comunitatea etnic\, religioas\, normele sociale, locul de munc\, valorile [i
rela]iile suportive [i al macrosistemului: atitudinea societ\]ii fa]\ de
violen]\ [i fa]\ de copii, stereotipuri de sex [i rol, nivelul de trai din
societate, probleme sociale, politici sociale” (Miftode, 2002, pp. 162-
163).
63
La nivelul tuturor acestor sisteme, Cichetti [i Rizley constat\ factori

facilitatori (de risc) [i factori compensatori ai maltrat\rii copilului
(Tabelul 2.2.1.1.)” (Roth-Szamosközi, 1999: 167).
Tabelul 2.2.1.1.
Factorii compensatori [i cei de risc care influen]eaz\ maltratarea
copilului
Nivelul
Factori
exosistemului Nivelul
Nivelul ontogenetic, Nivelul microsocial (relaţiile şi macrosistemului
individual (al familiei)
componentele (al societăţii)
comunităţii)
• • • •
COMPENSATORI
Inteligen Famili Suport Un tip de

ţa a are social cultură
părinţilo copii adecva care
r; sănăto t în promoveaz
• şi; reţeaua ă
Talentel • socială răspundere
e lor Cel ; a faţă de
speciale; puţin • copii;
• un Puţine •
Nivelul părinte evenim Un tip de
lor poate ente cultură
ridicat oferi stresan care se
de suport te; opune
şcolariza copilul • violenţei şi
re; ui: Puterni apără
• că victimile;
•
Famili afiliere •
Conştiin
a are în Prosperitat
ţa unui
un comunitatea e
trecut traumatizant religioasă;
(prelucrarea statut economică
socioeconomic • .
abuzului suferit în
Experi
copilărie) acceptabil (siguranţa
enţe
• bunăstării cotidiene) şcolare
Înfăţişar pozitiv
ea fizică e ale
plăcută; adulţil
• or şi
Deprind copiilo
erile r din
interpers familie
onale ;
bune. •
Interve
nţii
terapeu
tice
profita
bile
pentru părinţi;
• • • •
DE RISC
Istoria Tensiu şomaj; Accepta

individu nile • rea
ală a marita Izolare culturală
părinţilor cuprinde le; a a
64
experienţa abuzului; • socială violenţei

• Tulbur a ;
Stima de ări de familie •
sine compo i; Accepta
scăzută rtamen • rea
t Lipsa culturală
a
ale copiilor; suportu a
părinţilo
• lui în pedepsel
r nivelul
Boli reţeaua or fizice
scăzut cronic socială aplicate
de e ale ; copiilor;
inteligen copiilo • •
ţă şi de r; Slabe Conside
şcolariza • legătur rarea
re, Famili i de copiilor
deprinde a cu prieten ca fiind
rile un ie şi propriet
inperper singur vecinăt atea
sonale părinte ate; părinţilo
; • r;
ineficien
te • Experi •
Statut enţe Nivelul
socio- şcolare crescut
econo problematice de
mic (corijenţe), sărăcie
scăzut. repetenţii, relaţii în
tensionate cu populaţi
educatorii, e.
absenteism.
(Kaufman [i Zigler, 1989, p. 189)
Factorii de risc sunt purt\torii unor evenimente stresante ce ac]ioneaz\

pe o durat\ scurt\ de timp, în timp ce factorii compensatori permit sta bilirea
armoniei în îngrijirea [i educarea copiilor [i ofer\ o baz\ privind
receptivitatea nevoilor copilului.
În explicarea fenomenului de abuz asupra copilului s-au elaborat mai
multe concep]ii [i teorii menite s\ identifice cauzele maltrat\rii: medical\,
psihologic\, social\, ecologic\ etc.
„Unii cercet\tori pun accentul pe patologia autorului maltrat\rii ca

etiologie principal\: scoruri ridicate la m\sur\torile psihopatologice
(Williams [i Finkelhor, 1990), distorsiuni cognitive (Seidman, Marshal,
Hudson [i Robertson, 1994), percep]ii negative [i a[tept\ri nerealiste fa]\
de copii (Azar, Barnes [i Twentyman, 1988). Este adev\rat c\ mamele din
familiile în care g\sim situa]ii de maltratare cronic\ sunt adesea foarte
depresive, în special din momentul na[terii copilului care face obiectul
semnal\rii. Ele au un accentuat sentiment de neputin]\ fa]\ de rezolvarea
65
problemelor cu care se confrunt\ familia [i nu se simt într-o pozi]ie de

autoritate fa]\ de copil; ele simt c\ acesta de]ine controlul situa]iei. Se
observ\, de altfel, frecventa parentificare a copilului de la care mama
a[teapt\ s\ umple golul afectiv pe care l-a tr\it în copil\rie. A[adar, aceast\
mam\ nu-[i poate asuma în mod corect rolul de p\rinte [i nu poate spera în
ob]inerea unor satisfac]ii din asta.” (Ionescu, 1999: 23).
Alte teorii se elaboreaz\ în jurul transmiterii intergenera]ionale a
maltrat\rii. Observ\m, într-adev\r, c\ unele familii care maltrateaz\ sunt
cunoscute de mai multe genera]ii de c\tre profesioni[tii din domeniul
social. Aceste familii tr\iesc la marginea societ\]ii [i nu frecventeaz\ decât
marginali. Astfel, este foarte greu pentru un copil maltratat care provine
din acest mediu s\ evolueze. În schimb, chiar dac\ faptul de a cre[te într-
un mediu în care domne[te violen]a constituie un model e ducativ
negativ, nu to]i adul]ii care au fost maltrata]i în copil\rie devin parteneri
sau p\rin]i violen]i. Invers, nu to]i adul]ii care maltrateaz\ provind dintr-
un mediu în care se exercitau acte de maltratare. A[adar, transmiterea
intergenera]ional\ trebuie s\ fie considerat\ drept o etiologie ca oricare
alta.
Se pune accentul pe factorii lega]i de contextul familial [i de mediu, în
special pe [omaj, s\r\cie, lipsa sus]inerii sociale (Whipple [i Webster-
Stratton, 1991). Cercet\rile lui Polansky, Ammons [i Gaudin (1985) ale
lui Bouchard [i Desfossés (1989), Garbarino [i Sherman (1980) [i
PalacioQuintin, Couture, Poquet, Jourdan-Ionescu, Lacharité, Ethier,
Dias, Desaulniers, Coté, Coderré [i Calille (1995) au scos în relief faptul
c\ familiile în care maltratarea este cronic\ au re]ele sociale reduse [i
nesatisf\c\toare. În acela[i timp, nu [tiu s\ foloseasc\ resursele comunit\]ii.
Mai mult, p\rin]ii care maltrateaz\ cronic dovedesc o participare social\
mai redus\. Copiii acestora sunt, de asemenea, mai pu]in implica]i social.
Se pare c\ ansamblul familiei, [i nu numai mama, este supus acestei st\ri
de singur\tate, de izolare social\ [i de absen]\ a sus]inerii sociale.
„Incapacitatea p\rin]ilor de a intra în contact [i de a între]ine rela]ii
sociale reciproce pare a fi responsabil\ de izolarea social\ în care tr\iesc
ace[tia [i nu numai s\r\cia ecologiei lor sociale (Polansky [i colab., 1985).
S\ adaug\m la aceasta c\ o mam\ c\ruia îi lipse[te sprijinul social risc\ s\
aib\ probleme rela]ionale cu copilul s\u, mai mult decât o mam\ care nu
66
este izolat\ (Dumas [i Wahler, 1985). Re]eaua social\ disfunc]ional\ a

familiei poate deci participa la etiologia maltrat\rii copilului.
Diverse situa]ii de criz\ familial\ (divor], adop]ie, recompunere
familial\, doliu, sinucidere, alcoolism, toxicomanie) care sunt generatoare
de angoase pot constitui baza maltrat\rii (Raoult, 1999).” (Ionescu, 2001:
24)
Adesea, poate fi vorba de un act de maltratare trec\tor, legat de
momentul de criz\; de exemplu, în momentul unui divor], tat\l poate
deveni violent fa]\ de copii, iar mama depresiv\, din cauza problemelor pe
care trebuie s\ le dep\[easc\. Dup\ ce trece criza, p\rin]ii vor împ\rt\[i din
nou momente agreabile cu copiii lor [i vor restabili un sistem educativ
eficient, f\r\ violen]\ sau neglijare.
Evident, dac\ criza familial\ din copil\rie a fost de scurt\ durat\, copilul
va suferi foarte pu]in consecin]ele actelor de maltratare la care a fost
supus. În schimb, un copil care tr\ie[te într-o familie confruntat\ cu mai
multe crize, care se întind pe mai mul]i ani (separare urmat\ de alcoolism,
apoi de sinuciderea unuia dintre p\rin]i, atunci când cel\lalt se
rec\s\tore[te) va fi, f\r\ îndoial\, subiect al maltrat\rii de lung\ durat\.
Este clar c\ maltratarea este un fenomen care poate avea cauze
multiple: patologia p\rin]ilor, caren]ele rela]ionale copil-p\rinte,
problemele familiei. Regrupând factorii de risc în care copilul se
confrunt\ [i regrupându-i în raport cu copilul însu[i, cu p\rin]ii s\i sau cu
mediul în care tr\ie[te, putem lua în considera]ie diferitele variabile
etiologice ale maltrat\rii.
Bazându-se pe perspectiva ecologic\ dezvoltat\ de Bronfenbrenner
(1979, 1996), figura 2.2.1.1. reprezint\ diferitele niveluri de risc care pot
afecta copilul într-o anumit\ etap\ a dezvolt\rii sale. Diferi]ii factori care
intervin în dezvoltarea uman\ se influen]eaz\ reciproc, dup\ o concep]ie
sinoptic\ a efectelor de interac]iune între diversele contexte de via]\
(Robin, 1997).
Fig. 2.2.1.1.
67
Viziunea ecosistemic\ a factorilor de protec]ie (Jourdan-Ionescu,

1998)
Factoriderisc
Factoriderisc
Mediulsocial Factoriderisc
Familie
Caracteristici
individuale
COPII
Factoriderisc
Factoriderisc
Observ\m c\, în cea mai mare parte a studiilor, copiii maltrata]i apar]in
unor familii dezorganizate, cu nivel socio-economic defavorizat. Astfel de
caracteristici care influen]eaz\ func]ionarea microsistemului familial
constituie, de la bun început, factori de risc de maltratare. Într-adev\r,
copilul poate tr\i într-un context în care coexist\ diverse riscuri de mediu
(de exemplu: s\r\cia, o re]ea social\ compus\ numai din adul]i în care
copilul nu poate s\ aib\ încredere), diverse riscuri familiale (de exemplu:
num\r crescut de copii în familii, mam\ foarte tân\r\, tat\ alcoolic sau
toxicoman) [i chiar unele riscuri legate de propriile caracteristici (s\n\tate
fragil\, stim\ de sine redus\, tulbur\ri de limbaj, de exemplu). Printre
caracteristicile individuale ale copilului putem sublinia [i prezen]a unui
handicap sau a unei boli cronice. Un copil care a fost descoperit la na[tere
ca purt\tor de trisomie 21 (sindrom Down) sau care este atins de o
afec]iune, provoac\ la p\rin]i un [oc ce poate duce la dorin]a de abandon
sau la rela]ii de cuplu marcate de violen]\ legat\ de g\sirea unui vinovat.
Mergând în sensul cauzelor multiple care interac]ioneaz\ în maltratare,
Marceline Gabel (1999) enumer\ fenomenele urm\toare (Ionescu, 2001:
26):
68
factorii socio-economici;
factorii psihologici (psihoz\, abuz de droguri, alcoolism, defici-
en]\);
factori de mediu (izolare, lipsa sprijinului social); factori lega]i
de istoria familiei (separare, doliu, [omaj); factori educativi
(pedepse corporale); factori lega]i de dezvoltarea normal\ a unui
copil mic (exersarea
controlului sfincterian, tulbur\ri de somn, refuz alimentar etc.);
factori lega]i de existen]a unui copil sau de caracteristicile
acestuia (nu corespunde copilului imaginar sau reparator în ceea ce
prive[te sexul, o tr\s\tur\ fizic\ etc.); factori de ordin interactiv.
Ace[ti factori pot fi regrupa]i dup\ modelul ecosistemic în trei
grupuri: cei care provin din caracteristicile copilului, cei în leg\tur\ cu
caractersticile p\rin]ilor, cei care provin din mediul familial [i din mediul
înconjur\tor.
Exist\ indicatori ai riscului de maltratare a copilului care apar adesea
înc\ înainte de na[terea copilului, în comportamentul parental [i pe care
specialistul trebuie s\ fie capabil s\-l descifreze. Pe de alt\ parte, ace[tia nu
trebuie lua]i izolat, ci doar prin cumularea mai multor semne.
„Ansamblul de elemente de mai jos creaz\ pentru personalul
medicosocial [ansa unei evalu\ri iar pentru familii schi]eaz\ tipul de
sprijin sau de ajutor necesar.
Evaluarea va permite apoi pesonalului din domeniul social s\ aleag\
din evantaiul mijloacelor de care dispune pe acelea care se potrivesc cel
mai bine pentru a veni în sprijinul copilului [i al p\rin]ilor s\i.
M\sura de sprijin sau de acompaniere trebuie explicat\ familiei,
deoarece acceptul familiei condi]ioneaz\ reu[ita proiectului de interven]ie
conceput spre a servi intereselor copilului [i ale p\rin]ilor s\i” (Ghid
pentru profesioni[ti, 2003: 3).
Identificarea precoce a factorilor de risc trebuie s\ permit\
implementarea unor ac]iuni preventive de natur\ social\, educativ\,
psihologic\. Acestea la rândul lor trebuie s\ fac\ obiectul unor monitoriz\ri
[i evalu\ri regulate.
69
2.2.2. Factori favorizan]i (de risc) ai apari]iei abuzului

Factori de risc
1. Perioada sarcinii [i primele luni de via]\ ale copilului (a)
Perioada peri-natal\:
negarea [i ascunderea sarcinii, sarcin\ nedorit\, neacceptat\;
sarcin\ tr\it\ subiectiv ca fiind dificil\;
antecedente de moarte subit\ sau deces al unui copil; antecedente
obstretice, avorturi spontane sau provocate, spitaliz\ri
în timpul sarcinii;
situa]ia actual\ a mamei: izolare, ruptur\ afectiv\, disfunc]ii con-
jugale;
vârst\ mic\ a mamei sau sarcini apropiate; lipsa unui domiciliu
stabil, condi]ii proaste de locuit; condi]ii de via]\ care implic\ o
oboseal\ excesiv\ (condi]ii de
munc\, navet\…);
antecedente de plasament provizoriu sau alte tipuri de protec]ie
social\ a unor copii ai familiei respective;
absen]a unui proiect de viitor pentru copilul care urmeaz\ s\ se
nasc\ sau pentru modul în care urmeaz\ s\ fie îngrijit; absen]a
unui sprijin social.
(b)Perioada [ederii în maternitate:
c\utarea [i reconsiderarea semnalelor înregistrate în perioada pre-
natal\; na[tere dificil\ cu probleme, prematur\ sau întârziat\;
separarea mamei de copil imediat dup\ na[tere;
intoleran]a mamei la ]ipetele copilului;
anxietate excesiv\ generat\ de îngrijirile care se impun pentru copil;
copil cu malforma]ii sau cu un handicap; în
general, rela]ii proaste cu copilul;
refuzul mamei de a vedea copilul, de a se ocupa de el;
dificult\]i în hr\nirea copilului; conduite
sau inten]ii inadecvate;
impulsuri (tendin]e) periculoase reale sau care pot fi b\nuite;
depresie sau psihoz\ post-natal\;
70
descoperirea unor elemente sociale, familiale, de risc ([omaj,

absen]a
unui domiciliu stabil…); absen]a preg\tirilor pentru venirea copilului;
internare f\r\ acte a mamei în vederea na[terii; fuga mamei din
spital [i abandonul copilului; prelungirea din motive psiho-sociale
a [ederii în spital; internarea prelungit\ a copilului datorit\
proastei condi]ii fizice.
(c) Intoarcerea acas\: reconsiderarea indicatorilor de risc din
perioada precedent\; mam\ depresiv\;
mam\ care de la na[tere se neglijeaz\; `ngrijiri
inadecvate ale copilului;
copii prezentând diferite tulbur\ri (alimentare, de somn…);
cazarea în centrul maternal; cererea de plasament a
copilului.
(d) La încheierea concediului maternal, preluarea îngrijirii
copilului: lipsa unui aranjament pentru îngrijirea copilului pe
perioada cât
p\rin]ii sunt pleca]i la munc\; cerere de plasament pe
o perioad\ determinat\; instabilitatea
plasamentului;
utilizarea regulat\ de medicamente calmante;
conflict între p\rin]i [i persoanele care îngrijesc copilul (cre[\, fa-
milie etc.); spitaliz\ri
repetate.
Este de notat faptul c\ orice femeie care na[te trece prin unele
dificult\]i în anumite perioade, f\r\ a pune îns\ în pericol dezvoltarea
copilului s\u.
2. Caracteristici parentale, caracteristici ale copilului [i condi]ii

socio-economice [i familiale (IXth ISPCAN European Conference on
Child Abuse and Neglect, 2003):
(a) Caracteristici parentale (sau ale adultului abuzator):

adul]ii abuzatori au suferit, la rândul lor, episoade de maltratare sau au
avut o copil\rie nefericit\, conformându-se modelului comportamental al
71
c\ror victime au fost. Adul]ii respectivi au nevoie de suport [i de

rezolvarea psihologic\ a problemelor r\mase din copil\rie; consum\
excesiv alcool, droguri;
sufer\ de boli mentale (depresie, inclusiv comportament suicidar ori
psihotic) sau au o s\n\tate precar\, care nu le permite s\ securizeze via]a
copilului; sunt imaturi din punct de vedere mental sau afectiv, instabili
emo]ional, cu prag sc\zut de toleran]\ a frust\rilor [i cu dificult\]i de
adaptare, lipsi]i de empatie rela]ional\. Nu-[i pot amâna propria satisfac]ie
[i î[i descarc\ stresul pe loc. Sunt ostili [i rejectivi pentru c\ nu au
încredere în propriile lor abilit\]i. Caut\ suport „parental” protector în
propriul lor copil pe care-l încarc\ emo]ional cu probleme personale; au
cuno[tin]e sumare despre dezvoltarea copilului, nu-l apreciaz\
corect, nu-l accept\, nu-l aprob\; au a[tept\ri nerealiste din partea lui
(privitor la reac]ii, perfor-
man]e); au un stil educativ conflictual (fie autoritar, critic, intolerant,
ostil, restrictiv, fie hiperprotector anxios sau perfec]ionist, fie indolent,
indiferent); comunicarea lor este ambigu\, nu [tiu cum s\-[i exprime
tr\irile fa]\ de cei apropia]i, nu pot separa sentimentul pozitiv fa]\ de copil
de sentimentul negativ fa]\ de ceea ce a comis copilul. Are o rigiditate
rela]ional\ [i o rat\ crescut\ de agresivitate; egocentrism sau/[i ata[ament
redus fa]\ de un copil nedorit, ale
c\rui nevoi nu le în]elege [i nu le satisface; sunt izola]i social, se tem c\
vor fi respin[i, nu încearc\ s\ se
apropie; le lipse[te imagina]ia, spiritul ludic; au comportamente
perverse, sadice fa]\ de copil; antecedente de violen]\ sau acte delictuale
ale p\rin]ilor; familie tradi]ional\ care folose[te b\taia ca metod\
educativ\; orientarea [i aderarea la o grupare filosofic\ sau religioas\ care
impune anumite interdic]ii (asisten]\ medical\, impiedicarea accesului la
informare etc.).
(b) Caracteristici ale copilului:
na[tere prematur\, probleme prenatale, peri- sau postnatale (mai
ales dificult\]i de alimentare sau necesitatea spitaliz\rii timpurii);
boln\vicios în primii ani de via]\, cu un handicap, cu „nevoi
speciale” cu aspect dezagreabil sau cu retard; copil instabil, cu
tulbur\ri de aten]ie, greu de disciplinat;
72
„asem\narea” copilului cu o persoan\ fa]\ de care p\rintele are

resentimente mai mult sau mai pu]in con[tiente [i fa]\ de care nu-[i poate
direc]iona violen]a; statutul copilului (adulterin, din alte rela]ii etc.);
[edere înafara familiei;
(c) Condi]ii socio-economice [i familiale
antecedente penale sau familiale semnificative (divor], secrete ale
familiei…); p\rinte unic sau în rela]ie de coabitare;
vârsta p\rin]ilor în covaria]ie cu clasa social\;
intervalul dintre na[teri;
separarea copilului de mam\ mai mult de 14 ore dup\ na[tere; absen]a
hr\nirii la sân;
izolare social\ a familiei sau conflicte maritale;
aglomerare în spa]iul de domiciliu;
stres economic, s\r\cie; stres
profesional;
pierderi situa]ionale ([omaj, decese, mut\ri frecvente, accidente etc.);
transmiterea multigenera]ional\ a anxiet\]ii sau a violen]ei, care se repet\
[i determin\ anumite valori culturale ce guverneaz\ via]a familiei;
confuzii între genera]ii;
al]i copii ai familiei care se afl\ în servicii de protec]ie a copilului; o
nou\ sarcin\.
Factorii de risc cei mai frecven]i în maltratare (Palicari, 2001)
COPILUL PARINŢII
• Probleme de sănătate fizică; • Nivel redus de şcolarizare

• Naştere prematură/greutate mică la • Probleme de sănătate mintală
naştere; • Probleme legate de consumul de • Probleme perinatale; alcool/drog
• Probleme de dezvoltare a copilului • Vârsta mică a mamei la naşterea
• de vârstă mică primului copil
• Probleme de comportament • Nivel intelectual scăzut al mamei
• de vârstă mică • Maltratări în copilărie
73
CARACTERISTICI • Încarcerarea unuia dintre părinţi

ALE FACTORILOR • Handicap important sau boală DE RISC
cronică a unuia din familie
CONTEXT FAMILIAL SAU

DE MEDIU
• S\r\cie
• Instabilitatea structurii familiale
• Frecven]a ridicat\ a mut\rilor • Num\r mare al copiilor în familie
• Violen]\ conjugal\
(Adaptat dup\ Jourdan-Ionescu, 1998)

Înl\n]uirea cauzal\ a victimiz\rii
}inând cont de multitudinea [i posibilele combina]ii ale factorilor
enumera]i, un incident de abuz se poate desf\[ura dup\ urm\torul algoritm:
Situa]ii stresante, frecvente, pe termen lung;
Adul]i abuzatori, ale c\ror caracteristici îi determin\ s\ aprecieze
diferit rela]ia cu copilul fa]\ de adul]ii normali;
Stres emo]ional, provocat reciproc de adult [i de copil; Diminuarea
autocontrolului [i inhibi]iei comportamentale; Iminen]a abuzului
asupra copilului.
2.3. Copiii abuza]i fizic [i tipuri de comportamente

abuzive în mediul familial
2.3.1. Copilul – victim\ a agresiunii parentale

Uneori p\rin]ii î[i îndeplinesc bine func]iile de p\rin]i, dar în situa]ii de
criz\ ajung s\-[i abuzeze copilul, iar alteori ace[tia î[i neglijeaz\ de la bun
început copilul [i îl expun constant la abuzuri fizice [i emo]ionale.
74
Din nefericire, cele mai multe abuzuri asupra copilului au loc în

familie, iar forma de abuz cea mai frecvent întâlnit\ este abuzul fizic.
„Copilul este o fiin]\ vulnerabil\; v\t\mat, el prezint\ adesea semne
fizice cu diverse grade de gravitate: hematoame, echimoze, fracturi,
arsuri. leziuni interne, pl\gi, dilacer\ri. Nu toate leziunile fizice sunt îns\
accidentale. Agresarea copilului în mod deliberat de c\tre adultul în grija
c\ruia se afl\ el, provocarea de leziuni sau otr\virea lui, este definit\ ca
abuz fizic. Acest fel de abuz este înso]it de traume psihice imediate sau
ulterioare (Popescu, R\du], 1998) care trebuie luate [i ele în considerare în
cazul aprecierii gravit\]ii actului violent. Pecora et al. (1992) dau o
defini]ie care merge în acela[i sens [i anume: „abuzul fizic este v\t\marea
produs\ neaccidental de persoana în grija c\reia se afl\ un copil la un
moment dat” (Roth-Szamosközi, 1999: 46). În privin]a acestui tip de
defini]ie se pune întrebarea dac\ nu ar trebui incluse aici [i acele forme de
violen]\ care nu au provocat v\t\m\ri la comitere, dar care include, prin
repetare, probabilitatea crescut\ a v\t\m\rilor (de exemplu, cazul în care
p\rintele arunc\ spre copil cu diverse obiecte – de pild\, cu scaunul – [i ar
putea foarte u[or s\-l r\neasc\). Ideea extinderii defini]iei nu se produce
doar c\ rezultant\ a durerii fizice, ci [i ca urmare a amenin]\rii cu violen]a
[i a tr\irii iminen]ei acesteia. Dar judecarea comportamentelor în func]ie
de majoritatea legilor existente se face în mai mic\ m\sur\ pe seama
inten]iilor oamenilor [i în mai mare m\sur\ pe seama actelor comise
efectiv [i a consecin]elor acestora. A[adar, profesioni[tii au nevoie de
criterii de diferen]iere între diversele tipuri de abuzuri, criterii pe care le
construiesc pornind de la nivelul de suferin]\ produs\ copilului (Mardiker,
1996).
„Categoria copiilor abuza]i fizic îi include pe cei care au fost r\ni]i în
mod deliberat, precum [i pe cei r\ni]i datorit\ insuficientei supravegheri.
Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile [i arsurile (Mobbs,
1986). Contuziile pot ap\rea de la ciupituri, lovituri, trântiri ale copilului.
Pute]i g\si exemple de contuzii pe spatele sau fundul copilului, l\sate de
palme sau obiecte, urme de degete pe obraji, pe picioare sau bra]e, de la
ciupituri, precum [i ochi vine]i ca urmare a loviturilor primite. Pe lâng\
aceste r\ni, cara arat\ folosirea unor obiecte sau a mâinilor, exist\ acele
contuzii care nu arat\ foarte diferit de cele pe care copiii [i le fac adesea la
75
joac\. Localizarea r\nii, vârsta copilului [i explica]ia felului în care acestea

au ap\rut, pot indica totu[i abuzul. Arsurile provin adesea de la ]ig\ri. Ele
pot fi, de asemenea, produse cu ajutorul înc\lzitoarelor sau al fierului de
c\lcat” (Killén, 1998: 27).
Asemenea semne vizibile ale traumei sunt [ocante [i trezesc furia,
protestul [i disperarea noastr\. Nu reu[im de fiecare dat\ s\ observ\m
suferin]a, anxietatea, neajutorarea [i disperarea copilului, experien]ele
sale avute cu un adult, care nu mai are control asupra propriilor acte [i
care este capabil s\ provoace v\t\m\ri fizice. Astfel, copilul este l\sat s\ se
adapteze [i s\ fac\ singur fa]\ acestor experien]e abuzive care vin din
partea celor care se consider\ c\ ar trebui s\-l protejeze. Aceste experien]e
se cumuleaz\ v\t\m\rilor emo]ionale, care, pe termen lung, pot avea efecte
mult mai serioase.
Situa]ia poate fi chiar [i mai complicat\, datorit\ faptului c\ v\t\m\rile
cele mai grave nu au în mod necesar nici un semn exterior, cum ar fi de
exemplu, loviturile la cap f\cute unui copil mic, mai ales bebelu[ilor.
Scutur\ri puternice provocate copiilor de vârst\ mic\ pot duce la un efect
de biciuire a capului (Dykes, 1996), v\t\mare care ar putea ap\rea în alte
circumstan]e, cum ar fi accident de ma[in\ (ciocnire frontal\). Acest efect
poate conduce la sânger\ri ale meningelui, în membrana protectoare a
creierului, sau în interiorul ochiului. C\derile sau loviturile la cap pot
conduce la serioase v\t\m\ri ale creierului, chiar dac\ acestea nu sunt
observate imediat. Este vorba de copilul care a fost trântit de nenum\rate
ori cu capul de mas\ pentru c\ „nu se opre[te din plâns. Aceste lovituri pot
avea serioase consecin]e cum ar fi epilepsia, paralizia [i întârzierea în
dezvoltare. Sechelele pot, de multe ori, s\ nu fie evidente decât târziu, [i
atunci s\ nu fie asociate cu abuzul.
Alte v\t\m\ri provenite frecvent din abuzul fizic deliberat sunt mâinile
[i picioarele rupte. Razele X pot ar\ta, de asemenea, semne ale unor
fracturi anterioare. Este posibil ca abuzul s\ se fi perpetuat dintr-o
perioad\ cu mult anterioar\ apari]iei [ansei ca o persoan\ sau situa]ie s\
permit\ depistarea acestuia. Dac\ un copil are anumite probleme de
s\n\tate, cum ar fi o fragilitate a oaselor (osteogenez\ imperfect\)
(Peterson [i McAllison, 1989; Carty, 1988) iritant\, dar nu neap\rat foarte
grea, manevrarea mai dur\ a copilului poate avea serioase consecin]e care
76
cu u[urin]\ pot fi considerate ca abuz fizic, cu toate c\ aceste consecin]e

nu ar fi fost atât de severe în cazul unui copil s\n\tos.
„Exist\ situa]ii care pot fi asociate cu aceste tipuri de abuz. În
conflictele maritale, agresiunea care se dore[te direc]ionat\ spre unul din
so]i poate fi adesea canalizat\ spre copil. În situa]iile în care copilul
respins devine turbulent, el ajunge «s\-i înnebuneasc\» pe p\rin]i. Copilul
pare s\ func]ioneze în familie ca un fel de «]ap isp\[itor». P\rin]ii, [i
adesea fra]ii [i surorile, î[i descarc\ frust\rile [i agresivitatea pe copil.
Toate acestea sunt probabil mult mai pronun]ate în cazul [omajului extins
sau al altor dificult\]i. O situa]ie mult mai complicat\ pare s\ apar\ atunci
când copilul reprezint\ o proiec]ie negativ\ pentru p\rin]i. Unii dintre
ace[ti copii sunt rejecta]i în mod extrem înc\ de la început, totul
petrecându-se cu repetate abuzuri fizice.” (Killén, 1998: 28).
Spaima trece, vân\t\ile dispar, oasele se sudeaz\. Cu toate acestea
copilul tr\ie[te mai departe în incertitudinea [i anxietatea unui nou abuz.
Neîncrederea, atmosfera emo]ional\ din cas\ [i atitudinile p\rin]ilor sunt
înc\ prezente, iar toate acestea îl duc pe copilul abuzat fizic într-o stare
confuz\ (Rohner [i Rohner, 1980; Covitz, 1986; Garbarino, 1986; Flaser,
1993).
Copilul înva]\ s\ se perceap\ ca „un copil r\u” care nu merit\ dragoste [i
îngrijire. Se a[teapt\ s\ fie respins. Pentru a nu risca o nou\ respingere, va
încerca s\ se apere folosindu-[i toate eforturile pentru a evita stârnirea
furiei celor mari. Copilul tr\ie[te zilnic în aceast\ situa]ie, la nivele diferite
de con[tientizare. De la o zi la alta copilul se obi[nuie[te cu faptul c\
adultul îl abuzeaz\.
S-au prelucrat diferitele categorisiri ale abuzului fizic. Unele fac
diferen]a între r\nile dovedite sau admise a fi deliberate [i suspiciunea
legat\ de asemenea r\niri. Altele fac diferen]a între abuzul activ [i cel
pasiv. Dac\ p\rin]ii recunosc sau nu faptul c\ au cauzat v\t\m\ri copilului
depinde foarte mult de rela]ia lor cu asistentul social. Este foarte greu de
evaluat dac\ v\t\marea produs\ este urmarea unui act deliberat sau este
urmarea pasivit\]ii [i neprotej\rii copilului.
„S-a propus ca modalitate de limitare a conceptului de abuz asupra
copilului s\ se considere doar v\t\m\rile produse în mod deliberat. Acest
77
lucru este îns\ extrem de dificil de evaluat. Gradul de inten]ie este adesea
neclar chiar p\rin]ilor.
De multe ori exist\ o leg\tur\ strâns\ între pedepsele fizice, percepute
ca metode de educare a copiilor, [i abuzul fizic asupra copilului. Este greu
de realizat îns\ o diferen]iere clar\ în practic\.” (Killén, 1998: 28)
Ceea ce începe ca o rela]ie disciplinar\ poate sfâr[i ca abuz, deoarece
decisiv, din acest moment, este modul în care p\rin]ii î[i vor st\pâni
tensiunile interne. Disciplinarea fizic\ este deja interzis\ prin lege în
unele ]\ri. Potrivit legii norvegiene (Legea copilului 1981, paragraful 30):
„Nu este permis\ expunerea copilului la violen]\ sau comportarea fa]\ de
acesta în orice alt mod prin care s\n\tatea lui emo]ional\ [i fizic\ ar putea fi
periclitat\”. V\t\marea fizic\ este, cu toate acestea, doar temporar\, chiar
dac\ este vorba despre una serioas\. Spaima, precum [i climatul emo]ional
asociat sunt p\trunz\toare [i de durat\.
Clausen [i Crittenden (1991) au g\sit c\ abuzul emo]ional a fost prezent
în aproape toate cazurile de abuz fizic [i c\ abuzul emo]ional a fost cel
care a cauzat cele mai mari daune dezvolt\rii copilului.
Abuzul emo]ional trebuie s\ fie în centrul aten]iei noastre.
Este important s\ fim con[tien]i c\ m\rimea sau gravitatea v\t\m\rii nu e
în mod necesar o m\sur\ a gradului de patologie a familiei.
„Consecin]a abuzului fizic depinde [i de anumite elemente de [ans\,
cum ar fi cazul în care copilul trântit cade pe cimentul unei înc\peri de
baie în compara]ie cu cel care cade pe carpet\. Exist\ tendin]a de a ne
concentra aten]ia asupra v\t\m\rii în sine [i mai pu]in asupra situa]iei în
care aceasta a avut loc, ceea ce ne dep\rteaz\ de o evaluare clar\ a situa]iei
familiale în momentul apari]iei r\nii. În modul acesta, limitele familiei,
precum [i resursele acesteia sunt slab evaluate.” (Killén, 1998: 30)
2.3.2. Diferen]a dintre accident [i abuz fizic asupra copilului

În general, atunci când p\rin]ii abuzatori sunt interoga]i cu privire la
contextul abuzului, ace[tia nu recunosc c\ ei sunt cei implica]i direct în
comiterea abuzului asupra propriului copil [i reclam\ un accident care s-a
întâmplat f\r\ ca unul din ei s\ aib\ vreo participare.
78
Pentru a putea deosebi abuzul de accident este necesar s\ cunoa[tem

caracteristicile accidentului [i caracteristicile abuzului asupra copilului.
De o real\ importan]\ în acest sens este colaborarea între speciali[tii care
investigheaz\ cazul [i cu care asistentul social lucreaz\ în echip\
(psihologi, medici, educatori, poli]i[ti etc.), a c\ror p\rere ca profesioni[ti
are un rol decisiv în stabilirea situa]iei reale: abuz sau accident.
„Accidentarea copilului este neinten]ionat\ [i se refer\ la r\nirea ce are
loc atunci când adultul este mai pu]in precaut fa]\ de riscuri (oboseala,
stres, furie…) – sunt rezultatul unor izbucniri f\r\ inten]ia de a r\ni copilul
[i nu acte sadice, premeditate (Irimescu, 2002). Accidentele au loc
datorit\:
Pierderii controlului (copilul este împins);
Dispute [i violen]\ marital\ (copilul intervine între p\rin]i în momentul
incidentului);
Consumul de alcool/drog;
Lipsa de supraveghere a copilului.
Pentru a deosebi abuzul de accident trebuie cunoscute câteva
caracteristici ale abuzului (Miftode, 2002: 165): existen]a unei perioade
lungi [i inexplicabile de la incident pân\ la prezentarea la tratament
(abuz). În cazul unui accident p\rin]ii aduc copiii la medic într-o or\,
maxim dou\;
p\rin]ii nu ofer\ o explica]ie coerent\ [i concis\ în leg\tur\ cu
leziunile copilului;
p\rin]ii devin iritabili dac\ sunt întreba]i asupra împrejur\rilor care
au condus la producerea accidentului, manifest\ ostilitate, au o
certitudine diferit\ de suferin]a parental\;
p\rin]ii încearc\ s\ schimbe subiectul abordând alte probleme;
existen]a unor rapoarte medicale anterioare, r\niri, accident\ri – care
trebuie citite de asistentul social înaintea interviului ini]ial;
diagnosticul pus de medicul care a examinat copilul (exemplu:
cazul copiilor ar[i cu ]igara de concubinul mamei/violen]a fizic\
asupra copilului de c\tre concubinul mamei - ambii oligofreni);
comportamentul non-verbal al copilului (team\, plâng când se
apropie cel ce i-a abuzat, manifest\ nelini[te la desp\r]irea de
cel\lalt p\rinte [i au tendin]a de a le cere acestora tot mai multe
79
favoruri, de a sta tot mai mult timp împreun\. De asemenea,

manifest\ reluctan]\ în a exploata restul lumii [i tr\iesc sentimentul
c\ le lipse[te dragostea [i sprijinul).
în situa]ii de stres, de tensiune, copilul este mai fericit dac\ nu este
împreun\ cu p\rintele care îl abuzeaz\;
îngrijirea inversat\ - copilul caut\ în acest mod constant s\ aib\ grij\
de p\rin]i – servesc mama cu o ]igar\ [i aduc b\uturi alcoolice, în
general r\spund cererilor formulate de p\rin]i.
2.3.3. Clasificarea abuzului fizic asupra copilului

„Pentru profesioni[tii implica]i în acordarea unor diverse forme de
asisten]\ copiilor (medici, educatori, asisten]i sociali, psihologi), nivelul
de s\n\tate fizic\ al unui copil constituie principalul criteriu de apreciere a
îngrijirii acordate copilului de c\tre persoanele care au aceast\ îndatorire”
(Roth-Szamosközi, 1999: 46). S\n\tatea fizic\ este un standard central al
calit\]ii vie]ii copilului. Criteriul grijii fa]\ de s\n\tatea copilului [i al
c\ut\rii surselor de v\t\mare fizic\ este central în protec]ia copilului.
Este important de [tiut c\ nici un semn luat în considerare nu ne
permite afirmarea unei situa]ii de maltratare. Anumite boli sau accidente
pot provoca simptome asem\n\toare.
„Uneori, îns\, locul, partea de corp unde ap\rea leziunea, forma ei,
asocierea între anumite tipuri de leziuni, ]inând seama [i de vârsta
copilului, sunt suficiente pentru a afirma existen]a unor situa]ii de
maltratare.
Se poate întâmpla ca semnele [i simptomele identificate s\ dispar\ prin
îndep\rtarea copilului de mediul s\u familial. Dac\ se petrece acest lucru,
diagnosticul se poate considera confirmat prin chiar acest fapt” (Ghid
Gradul abuzului difer\ în func]ie de v\t\marea produs\ copilului. În
func]ie de gravitatea v\t\m\rilor [i de consecin]ele lor asupra s\n\t\]ii [i
dezvolt\rii copilului, abuzul fizic se poate clasifica în urm\toarele
categorii (Miftode, 2002, pp. 166-167):
v\t\m\ri corporale u[oare: vân\t\i, pl\gi, eroziuni (pe fa]\, pe zone
mari din trunchi, spate, fese, coapse, pe zone neexpuse vederii directe), în
80
forme neobi[nuite, agregate sau oglindind instrumentul cu care au fost

produse, în stadii diferite de vindecare; arsuri de gradul unu, doi sau trei
provocate de c\ldura uscat\ sau umed\ (arsuri de ]igar\ sau trabuc, arsuri
pe fese [i organele genitale indicând imersia în lichid fierbinte; arsuri
provocate de funie pe bra]e, membre inferioare, gât sau trunchi, arsuri a
c\ror configura]ie indic\ forma obiectului cu care au fost produse);
alopecie (chelie) consecutiv\ smulgerii repetate, brutale a p\rului; v\t\m\ri
corporale (oase, mu[chi) sau v\t\m\ri ale organelor interne, caracterizate
prin schimbarea colora]iei normale, durere, deformare sau imobilitate;
fracturi ale oaselor lungi (bra], picior), fracturi în diferite stadii de
vindecare, fracturi multiple la copilul sub 2 ani, rupturi de organe,
hemoragie intern\, lovituri la nivelul capului (fracturi craniene, ale
mandibulei, ale piramidei nazale, edem cerebral, hematom subdural,
hemoragii retiniene). C\derile sau loviturile la cap pot conduce la serioase
v\t\m\ri ale creierului chiar dac\ acestea nu sunt observate imediat
(exemplu, copilul care a fost trântit de nenum\rate ori cu capul de mas\
pentru c\ „nu se opre[te din plâns”. Aceste lovituri pot avea serioase
consecin]e, cum ar fi: epilepsia paralizia [i întârzierea în dezvoltare.
Fracturile cele mai frecvent întâlnite sunt cele ale membrelor, ale
coastelor precum [i fracturi la nivelul craniului.
Fracturi ale membrelor: felul în care apar din punct de vedere clinic [i
în radiografii depinde de vârsta copilului.
la sugari: deformarea grosolan\ a unui membru este foarte rar\.
se înregistreaz\ mai degrab\ o umfl\tur\, neputin]a sau durerea la
realizarea anumitor mi[c\ri (cele mai frecvente sunt fracturile de diafiz\,
cele prin smulgere metafiziar\); la copiii mai mari, fracturile de membre
nu au nici un caracter specific. B\nuiala existen]ei unor rele tratamente
aplicate copilului (sindromul Silverman) vine din asocierea fracturilor cu
alte leziuni semnificative sau din descoperirea unor fracturi vechi.
Fracturile coastelor [i ale craniului sunt dificil de identificat în absen]a
unor radiografii. (Ghid pentru profesioni[ti, 2003: 7).
acte periculoase (acte ce constituie un risc sever pentru s\n\tate,
securitatea sau bun\starea copilului) – introducerea în organismul
copilului altfel decât sub control medical a oric\rei substan]e care ar putea
afecta temporar sau permanent func]iile unuia sau mai multor organe [i ]
81
esuturi (exemplu, folosirea inadecvat\ a substan]elor cu regim special, a

medica]iei prescrise, a medicamentelor curente [i a cantit\]ilor mari de
alcool, Folosirea de c\tre femeile gravide din neglijen]\ [i/sau nechibzuin]\
a substan]elor toxice pentru f\t [i care pot determina na[terea unui copil cu
dependen]e sau deficien]e fizice sau neeurologice, administrarea unei
diete necorespunz\toare vârstei copilului (diete bizare, sare în exces),
electrocutarea, înecarea sau sufocarea, lovirea capului copilului de zid sau
de alte obiecte, trasul de p\r, conducerea ma[inii sub influen]a alcoolului
[i având un copil în ma[in\, lovirea copilului cu b\]ul, cureaua sau cu alte
obiecte în cap, peste organele genitale sau în p\r]i moi ale corpului,
r\sucirea for]at\ sau îndoirea p\r]ilor corpului copilului, disciplinarea fizic\
a unui copil mic; folosirea armelor mortale în apropierea unui copil.
Este foarte greu de evaluat dac\ v\t\marea produs\ este urmarea unui
act deliberat sau este urmarea pasivit\]ii [i neprotej\rii copilului.
S-a propus ca modalitate de limitare a conceptului de abuz asupra
copilului s\ se considere doar v\t\m\rile produse în mod deliberat. Acest
lucru este dificil de evaluat, gradul de inten]ie este adesea neclar chiar
p\rin]ilor.
pedepsele crude sau inumane (acte ce cauzeaz\ suferin]\ fizic\ [i/sau
psihic\ extrem\): refuzul de a da copilului mâncare sau ap\ pe perioade
îndelungate; constrângerea copilului de a sta în cad\ cu ap\ rece,
deprivarea de somn, încuierea copilului afar\ pe vreme rece [i f\r\ haine
potrivite, încuierea copilului în locuri întunecoase pentru perioade lungi
de timp, constrângerea copilului s\ m\nânce materiale necomestibile
(exemplu: s\pun, ]ig\ri, trabuc), imobilizarea copilului în c\tu[e sau
frânghii, folosirea unor [ocuri electrice de tensiune joas\.
minori exploata]i prin munc\ - folosirea copilului la activit\]i care
dep\[esc capacit\]ile [i rezisten]a sa fizic\. Aceste tipuri de activit\]i pot
afecta echilibrul psihic al copilului, dac\ sunt contrare preocup\rilor
specifice vârstei sale, sunt înjositoare (exemplu: cer[itul) [i împiedic\
realizarea sa [colar\ sau profesional\.
Cazuri particulare (Ghid pentru profesioni[ti, 2003: 9)

Intoxica]ii ale copilului, datorate toxicomaniei p\rin]ilor, unei st\ri de
dependen]\ alcoolic\ sau consumului excesiv de medicamente al p\rin-
82
]ilor;
Sindromul Munchausen prin intermediar
P\rin]ii pot fi responsabili pentru o patologie indus\ prin administrarea
voluntar\ a unor medicamente sau prin sus]inerea existen]ei unor
simptome la copil care nu au fost niciodat\ confirmate de speciali[ti. În
ambele cazuri, p\rin]ii solicit\ medicilor [i personalului medical
numeroase investiga]ii medicale sau chirurgicale, victimizând copilul.
Poate fi invocat de c\tre p\rin]i orice semn func]ional pentru a ob]ine
investiga]iile [i procedurile dureroase [i distructive pentru copil.
Sindromul copilului scuturat (text extras din Copilul în dificultate).
„Este o form\ de rele tratamente aplicate copilului cu vârst\ sub un an
sau chiar sub [ase luni; evaluarea gravit\]ii manifest\rii ]ine seama de
vârsta copilului victim\, de tabloul clinic ini]ial care poate pune sub
semnul întreb\rii prognosticul vital [i de severitatea sechelelor
neurologice.
R\mâne principala cauz\ a decesului consecutiv relelor tratamente:
aproximativ 15% dintre acestea.
În 1972, un pediatru radiolog, John Caffey introduce termenul devenit
clasic de sindrom al copilului scuturat, „whiplash shaken infant
syndrome” prin care descrie un tablou clinic cuprinzând hemoragii
retiniene, hematom subdural sau subacehnoidian [i absen]a oric\ror
leziuni externe ale traumatismului.
Diagnosticarea relelor tratamente la un sugar de câteva luni este un
proces complex [i dificil în absen]a unor semne exterioare ale
traumatismului [i a identific\rii factorilor de risc.
Scuturatul copilului se poate petrece într-un context de violen]\
inten]ionat\ dar [i de comportamente inadecvate, inconsecvente, ale
p\rin]ilor sau ale celor care îngrijesc sugarul, mai ales datorit\ ignor\rii
gravit\]ii poten]iale a unor astfel de manevre. Scuturatul copilului poate
ap\rea la un moment dat ca fiind mai acceptabil [i mai pu]in periculos
decât lovirea lui, ca r\spuns la tensiunea pe care o creaz\ prin scâncetul
neîncetat, iritant. Adeseori consecin]ele scutur\rii sunt prezentate de c\tre
p\rin]i sau îngrijitori în cadrul unei boli a copilului. În aceast\ situa]ie
diagnosticul este înc\ [i mai dificil de stabilit. Este boala autentic\?
83
Semnele scutur\rii sunt oare anterioare sau posterioare bolii? Toate

acestea sunt probleme greu de rezolvat în practic\.
Echipele care lucreaz\ cu astfel de cazuri sunt foarte preocupate [i
solicitate emo]ional [i de aceea se impune func]ionarea în
pluridisciplinaritate pentru a se proteja de proiec]iile agresive sau de
minimaliz\ri sau dramatiz\ri excesive atunci când se iau m\surile necesare
în astfel de situa]ii”.
Categoriile de copii care se pot diferen]ia dup\ gravitatea efectelor
abuzului sunt (Roth-Szamosközi, 1999: 48):
copiii supu[i abuzului fizic minor (suprafe]e de piele înro[ite, leziuni
u[oare); copiii supu[i abuzului fizic major (cap spart, mâini, coaste rupte,
arsuri etc.);
categoria copiilor cu risc. Aceasta se refer\ la o popula]ie de copii
necunoscut\ precis ca num\r sau ca pondere, în privin]a c\rora avem
cuno[tin]\ despre comportamente [i situa]ii care indic\ posibilitatea unor
rele tratamente care ar fi suportate de c\tre minor (diferite tipuri de
neglijare sau de abuz), dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent.
Studiile care se ocup\ de prevalen]a fenomenului de abuz în popula]ie pot
da indicii estimative privind ponderea acestor copii.
categoria minorilor exploata]i prin munc\ face parte din aceast\
în[irare deoarece se refer\ la includerea copilului în activit\]i care dep\[esc
capacit\]ile rezisten]ei sale fizice.
Un raport al Institutului Na]ional de Cercetare [tiin]ific\ în domeniul
Muncii [i Protec]iei Sociale (dup\ Popa, 20.03.1998) prezint\ date dup\
care 5,66% dintr-un lot de familii intervievate au declarat c\ î[i trimit unul
sau mai mul]i copii sub 15 ani la munc\, iar 2,83% au evitat s\ r\spund\
(f\r\ s\ nege îns\). Dintre muncile prestate de copii se indic\ un procent de
23,2% de copii care cer[esc, 21,6% încarc\, descarc\ sau car\ marf\, 10,8%
spal\ ma[ini, 8,6% sunt vânz\tori ambulan]i, mai ales de ziare, iar al]ii
strâng gunoaie, fac cur\]enie, muncesc în agricultur\ sau zootehnie. Dintre
copiii care muncesc, 53,1% au declarat c\ muncesc în timpul anului
[colar, 26,6% chiar în timpul programului de studii, 10,7% afirm\ c\
munca nu i-a silit s\ abandoneze [coala, dar sunt mult mai obosi]i, iar
14,4% recunosc c\ munca i-a împiedicat s\ urmeze [coala.
84
2.3.4. Pedeapsa corporal\ ca metod\ de disciplinare a copilului

Ce este pedeapsa corporal\?
„Pedeapsa corporal\ sau fizic\ înseamn\ folosirea for]ei fizice cu
inten]ia de a cauza un grad de durere sau disconfort, având ca scop
disciplinarea, corectarea [i controlul, schimbarea comportamentului sau
din credin]a c\ este util în educarea copilului.
Suferin]a fizic\ poate fi cauzat\ prin mai multe metode, cum ar fi:
lovirea copilului cu mâna sau cu un obiect, ciupirea, trasul de p\r,
scuturarea etc.
Leg\tura dintre pedeapsa corporal\ [i cea psihic\
Pedeapsa corporal\ (fizic\) poate avea efecte psihice asupra copilului
(exemplu: cauzeaz\ sc\derea stimei fa]\ de sine, triste]e, ru[ine, depresie
etc.). Violen]a psihic\, care include tratamente umilitoare sau degradante
[i amenin]\ri la adresa copilului poate fi la fel sau chiar mai d\un\toare
pentru copil” (IXth ISPCAN European Conference on Child Abuse and
Neglect, 2003).
Dimensiunea problemei
Este dificil s\ ob]inem date reale despre folosirea pedepsei fizice
asupra copilului. P\rin]ii ([i educatorii) au tendin]a s\ nu raporteze acest
fenomen [i este imposibil s\ ob]inem informa]ii de la copiii mici. Atât
eviden]ele statistice cât [i cele populare arat\ c\ pedeapsa corporal\ este
aplicat\ în aproape toate societ\]ile, ceea ce înseamn\ c\ în întreaga lume
milioane de copii sunt pedepsi]i fizic [i emo]ional de aceia care ar trebui
s\-i îngrijeasc\. Pedeapsa corporal\ este aplicat\ copiilor, acas\, la [coal\, în
institu]iile medicale, la locurile lor de munc\, pe str\zi.
Pân\ acum 11 ]\ri au interzis aplicarea pedepsei corporale asupra
copiilor.
Acceptarea social\
Exist\ justific\ri comune pentru justificarea pedepsei corporale în
diferite culturi [i contexte. Argumentele principale care sus]in aplicarea
pedepsei corporale sunt: copiii au nevoie de metoda aceasta de
disciplinare pentru a înv\]a ceea ce este r\u [i ceea ce este bine, pentru a-i
respecta pe cei mai în vârst\, pentru a munci din greu [i a fi supus; cum
sunt crescu]i copiii este problema familiei, nu a societ\]ii; pedeapsa
85
corporal\ a fost aplicat\ de-a lungul genera]iilor [i nu s-a întâmplat nimic

r\u cu cei c\rora li s-a aplicat; p\rin]ii sunt uneori foarte stresa]i din cauza
s\r\ciei sau suprasolicit\rii [i nu sunt de acord c\ solu]ia este îndep\rtarea
cauzelor acestor stresuri.
Impactul asupra copiilor
R\ni fizice [i psihice
Cercet\rile f\cute în diverse ]\ri arat\ severitatea efectelor negative a
pedepsei corporale asupra copilului. Copiii ar putea suferi r\ni care
necesit\ aten]ie medical\, las\ urme permanente [i pot cauza chiar moarte.
Lovirea copiilor poate cauza sânger\ri, leziuni ale organelor interne,
probleme de vedere.
În unele ]\ri au fost raportate modalit\]i de pedeaps\ corporal\ ca:
for]area copilului s\ stea ore întregi în soare, s\ fumeze ardei iute, ceea ce
poate cauza tuse [i vom\, s\ î[i contorsioneze trupul [i s\ stea ore întregi în
acea pozi]ie, ceea ce poate cauza r\ni sau sânger\ri; trasul de p\r [i de
urechi etc.
Cercet\rile au demonstrat c\ exist\ o corela]ie direct\ între pedeapsa
corporal\ [i depresie, stima de sine sc\zut\, inadaptare social\ [i rela]ii
s\race cu p\rin]ii [i cu autorit\]ile.
Pedeapsa corporal\ (sau fizic\) devine abuz fizic atunci când atrage
dup\ sine consecin]e care pun în pericol s\n\tatea fizic\ [i psihic\ a
copilului [i are efecte negative asupra dezvolt\rii acestuia.
Pedepsele minore aplicate în mod obi[nuit nu d\uneaz\ s\n\t\]ii [i
integrit\]ii corporale a copilului. Nici ele nu sunt îns\ total lipsite de
pericol pentru s\n\tatea sa mental\.
Folosite în mod repetat, impropriu sau în neconcordan]\ cu faptele
comise, ele pot s\ conduc\ la traume psihice, deoarece transmit copilului
mesajul violen]ei fizice. Ele pot fi considerate abuzive [i în cazurile când,
f\r\ s\ fie ie[ite din comun, sunt aplicate foarte des copiilor, dar [i atunci
când pedepsele nu corespund gre[elilor comise de copil sau când ele sunt
menite s\ aduc\ satisfac]ii adultului, nu s\ corecteze comportamentul
copilului.
Abuzive sunt considerate în primul rând pedepsele din categoria celor
grave, pe care le definim ca cele care comport\ un risc substan]ial pentru
s\n\tatea [i integritatea corporal\ a minorului, chiar la o singur\ aplicare
86
(arsuri cauzate copilului, înfometarea acestuia, folosirea unor instrumente

periculoase – a unui furtun sau cablu, a unui cu]it etc. – folosirea
curentului electric [i altele provocatoare de urme adânci [i r\ni. De la
pedeapsa corporal\ la abuzul fizic asupra copilului
„La nivelul familiei sanc]iunea poate lua diferite forme:
moral\ (dezaprobare, avertizare, critic\, admonestare); în plan
matrimonial economic (anularea surselor de bani, a jocurilor,
obiecte vestimentare promise etc.);
interdic]ii [i priva]iuni (interzicerea vizion\rii unor spectacole,
a particip\rii la unele jocuri sportive, excursii etc.); sanc]iuni
prin activit\]i;
multiplicarea sarcinilor casnico-gospod\re[ti, teme, exerci]ii,
probleme în plus fa]\ de cele cerute la [coal\, repetarea de mai
multe ori a unor teme nereu[ite (Mitrofan [i Mitrofan, 1991).
Pentru a avea efect pozitiv, sanc]iunea trebuie s\ fie, pe de o parte,
corespunz\toare [i concordant\ culpei, [i pe de alt\ parte, adaptat\ la
particularit\]ile psihologice specifice vârstei [i particularit\]ile psihologice
individuale. Pentru un copil sensibil, emotiv, deosebit de impresionabil
simpla aluzie la unele abateri [i nerealiz\ri au efecte mult mai puternice
decât sanc]iunile mai severe asupra unui copil mai pu]in sensibil [i mai
pu]in impresionabil. P\rin]ii trebuie s\ manifeste mult\ grij\, mult\ r\bdare
[i mult tact în aplicarea sanc]iunii/pedepsei, în a[a fel încât aceasta s\ nu
aib\ efecte psiho-traumatizante asupra personalit\]ii copilului. Din
categoria pedepselor trebuie exclus\ lovirea fizic\, b\taia care afecteaz\
puternic demnitatea copilului. P\rin]ii nu trebuie s\ ]in\ cont în modul lor
de a-[i educa copiii de proverbe de tipul «b\taia e rupt\ din rai», «nu
ascunde bâta de copil», «îl bat ca s\-l fac om» (Muntean, Ana, 1999)”
(Irimescu, 2002).
Ei pot face o confuzie între educarea, disciplina copilului [i maltratarea
lui. C\ci dac\ proverbele î[i spun cum s\ disciplinezi copilul folosind b\]ul,
ele nu î[i spun pân\ unde s\ mergi cu folosirea lui [i în ce moment m\surile
disciplinatorii devin distructive pentru copil, trec în opusul inten]iei
p\rintelui de „a face om din el”.
Departe de a constitui o simpl\ ciocnire urmat\ de o durere fizic\
trec\toare, b\taia are o semnifica]ie mult mai profund\ [i mai grav\ pentru
87
psihicul copilului. În primul rând, b\taia este forma cea mai manifest\ de
umilire. Un copil supus unei maltrat\ri nu este îndurerat pentru c\ îl doare,
ci traumatizat din cauza reprezent\rii demnit\]ii sale c\lcate brutal în
picioare de c\tre p\rinte.
În cazul folosirii pedepsei, p\rintele trebuie s\ `l ajute pe copil s\
în]eleag\ bine în ce a constat abaterea [i de ce este necesar\ m\sura luat\
pentru ca evitarea conduitei negative s\ se bazeze nu pe fric\ [i team\ ci pe
convingere.
„Educa]ia copilului este strict dependent\ de maturitatea noastr\
privind capacitatea noastr\ de a în]elege micul univers, pe care copilul [il
formeaz\ înc\ de la primul contact cu lumea exterioar\. Nu trebuie sc\pat
din vedere faptul c\, copilul î[i formeaz\ personalitatea în condi]iile lui de
via]\ [i în împrejur\rile în care î[i desf\[oar\ activitatea lui psihic\. El nu
trebuie considerat ca un mecanism al perceperii voin]ei noastre, dar nici
ca o fiin]\ ce prezint\ [i la unele interese, uneori neinteresante, dar plin de
dorin]e, sentimente ce trebuie stimulate în cadrul complexit\]ii factorului
educa]ional. Spiritul lui de observa]ie, imagina]ia, perceperea, gândirea [i
orice conexiune pozitiv\ în rela]ia copilului cu mediu se des\vâr[e[te
numai sub influen]a unei bune educa]ii familiale.” (Irimescu, 2002).
P\rin]ii admiratori ai comport\rilor brutale pierd r\bdarea de a-[i dirija
copiii în mod ra]ional. Ei vor s\ impun\ cu for]\ felul lor de gândire [i
ac]iune, ceea ce constituie o gre[eal\. P\lmuirea copilului nu trebuie
considerat\ ca o necesitate pedagogic\. E adev\rat c\ unii copii trag
înv\]\minte serioase dup\ asemenea pedepse, dar al]ii sunt revolta]i asupra
felului în care p\rin]ii voi s\-i conving\. Când pedepsirea prin p\lmuire
este de neînl\turat, ceea ce se întâmpl\ foarte rar, poate da [i rezultate
bune. Impresia l\sat\ copilului, în cazul acesta, poate fi de lung\ durat\, iar
copilul s\ evite pe viitor asemenea constrângeri. Reprimarea brusc\ a unor
purt\ri nepermise poate fi d\un\toare, c\ci dac\ nu este îndrept\]it\ poate
crea complexe care s\ preg\teasc\ la copil o stare de revolt\ permanent\.
Argumente împotriva folosirii pedepsei fizice:
limitele între pedeapsa fizic\ [i abuz pot fi adese ambigue – orice
p\rinte care apeleaz\ la pedeapsa fizic\ poate în anumite condi]ii s\
evolueze spre abuz; pedeapsa fizic\ face parte din categoria „înt\riri
negative” (frica de durere sau de lovituri nu pot constitui o motiva]ie
88
autentic\ pentru un comportament deziderabil); recurgerea frecvent\ la

pedeapsa fizic\ implic\ precocitatea capacit\]ii [i autorit\]ii parentale. În
cazul în care copilul r\spunde doar la pedeapsa fizic\, putem aprecia c\
autoritatea p\rin]ilor [i-a pierdut puterea;
pedeapsa fizic\ are ca rezultat formarea la copil a unei mentalit\]i
de învins [i nu de înving\tor.
Diferen]a între disciplinare [i abuz este foarte bine eviden]iat\ în
tabelul urm\tor, unde sunt prezentate caracteristicile disciplin\rii copilului
care nu au efecte negative asupra acestuia [i caracteristicile disciplin\rii
considerate drept abuz asupra copilului.
Tabel 2.3.4.1.
Diferen]a între disciplinare [i abuz (Muntean, 2001: 65) (prelucrat
dup\ Mitchell [i Withman, 1994)
Nr.
Disciplină A b u z
crt.
Măsurile luate de adult sunt Măsurile sunt lipsite de logică:
relaţionate în mod logic cu legătura între faptă şi pedeapsă
1
comportamentul “indisciplinat” al este abstractă
copilului
Nu se face un proces copilului; Copilul şi comportamentul lui
2 copilul nu este “judecat” sunt judecate şi etichetate: “eşti
un copil rău, prost…” etc.
Pedeapsa se referă doar la situaţia Se referă la greşelile din trecut şi
3
prezentă la alte greşeli care se cumulează
Are ca şi consecinţă dezvoltarea Dezvoltă motivaţia extrinsecă a
motivaţiei intrinseci a copilului copilului (a face cum trebuie
(copilul face lucrurile cum trebuie pentru a scăpa de pedeapsă)
4
din proprie iniţiativă şi nu impuse
de control dinafară) şi a sensului
autodisciplinei
5 Copilul nu este umilit şi supus Copilul este umilit de adult şi
supus cu forţă
Există o oarecare libertate (între Nu permite alternative şi nici nu
6 anumite limite ştiute de copil) de implică gândirea copilului asupra
alegere a pedepsei situaţiei
Copilul învaţă să-şi asume Adultul are responsabilitatea
7 responsabilitatea pentru faptele reacţiilor şi a comportamentelor
sale copilului
89
Are la bază conceptul de respect şi Se bazează pe o relaţie

egalitate între copil şi adult inferior/superior, dominantă şi
8
control al adultului asupra
copilului
Dezvoltă capacitatea copilului de a Dezvoltă în copil sentimentul că
9 rezolva probleme doar adulţii pot rezolva
problemele copiilor
Demonstrează copilului dragostea Demonstrează copilului ostilitatea
10
şi afecţiunea adultului adultului faţă de el
Consecin]e sociale ale pedepsei fizice

Cel mai puternic mesaj transmis neinten]ionat copilului prin folosirea
pedepsei corporale este acela c\ violen]a este un comportament
acceptabil, c\ este în regul\ cu o persoan\ puternic\ s\ foloseasc\ for]a
pentru a corecta pe cel mai slab. Aceasta ajut\ la perpetuarea unui ciclu al
violen]ei în familie [i societate.
2.3.5. Violen]a domestic\ [i efectele ei asupra dezvolt\rii copilului
Violen]a intra-familial\ este un act sau un ansamblu de acte la

s\vâr[irea c\rora se folose[te un anumit grad de for]\ fizic\, realizat în
cadrul unui grup care îndepline[te func]ii familiale. (L.A.D.O. 1997).
Violen]a domestic\ afecteaz\ func]ionarea familiei în cele mai evidente
dar [i în cele mai ascunse mecanisme ale ei. Ea conduce la construirea
unor destine nefericite pentru to]i membrii ei. C\ci efectele nu sunt doar
acum [i aici, ci ele repercuteaz\ într-un viitor f\r\ limite.
„Func]ia principal\ a familiei, cre[terea copiilor, este distorsionat\, cu
largi [i dramatice consecin]e în viitor. Perturbarea acestei func]ii se
petrece în general, ca o stare de boal\ cronic\ ce se acutizeaz\ în
momentele evenimentelor de violen]\. Cercet\rile arat\ c\ trauma copiilor
care cresc într-o atmosfer\ de violen]\, chiar dac\ nu ei sunt victimele
directe, este mai intens\ [i cu consecin]e mai profunde [i mai de durat\
decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor [i neglij\rii
din partea p\rin]ilor (Catheline, Marcelli, 1999)” (Muntean, 2001: 65).
Func]iile parentale nu mai pot fi împlinite. O mam\ victim\ a violen]ei
so]ului este mai pu]in capabil\ s\ asigure îngrijirile de baz\ necesare
90
copilului (hran\, cas\, haine, s\n\tate fizic\, sau s\-l protejeze pe acesta de
r\niri, accidente, pericole fizice sau sociale). Cople[it\ de ru[ine pentru
ceea ce i se întâmpl\, de sentimentul e[ecului în cea mai important\ rela]ie
interpersonal\, de teroare, de autoacuza]ii (Polman, 1994) femeia nu mai
este capabil\ de a juca nici unul din rolurile impuse de via]a familiei.
Comportamentul agresiv al p\rin]ilor are consecin]e nefavorabile
asupra procesului de dezvoltare [i maturizare psiho-comportamental\ a
copilului. Violen]a în familie duce la perturb\ri emotiv-ac]ionale ale
personalit\]ii, la un nivel mintal sc\zut, la incapacitate de a-[i controla [i
înfrâna tendin]ele [i impulsurile, la tulbur\ri de caracter, tulbur\ri ale
afectivit\]ii, imaturizare caracterologic\, inadaptare social\.
„Copiii martori, supu[i indirect agresiunii intrafamiliale manifest\ o
anumit\ nesiguran]\, o lips\ de încredere în ei, de unde [i lipsa ini]iativei.
Sunt timizi, anxio[i, cu un oarecare grad de infantilism. Inteligen]a este în
cel mai bun caz de nivel mediu. Climatul familial conflictual îi determin\
s\ fug\ de realitate, s\ se retrag\ în fantezie. Sunt prezente tulbur\ri de
contact, sentimente de culpabilitate [i complexe de inferioritate.
Identitatea de sine este perturbat\, performan]ele sunt diminuate iar
randamentul [colar este sc\zut. Au nevoie de în]elegere [i afec]iune”
(Violen]a în familie, 1998, pp. 35-36).
Majoritatea copiilor care tr\iesc într-un mediu familial dominat de
violen]\ sunt foarte timizi, intr\ foarte greu în contact cu ceilal]i, nu au
ini]iativ\. Prezint\ serioase deficien]e de socializare familial\ [i [colar\,
concretizate prin fug\ de acas\, abandon [colar, consum de alcool,
acceptarea unor anturaje nefaste care au exacerbat labilitatea lor moral\ [i
afectiv\ [i au constituit factori favorizan]i pentru comportament
delincvent.
Reac]ia [i structurarea personalit\]ii copilului care cre[te într-o
atmosfer\ violent\ nu este uniform\ pentru to]i indivizii. Intervine aici
fenomenul de rezilien]\ a copilului care-i va face pe unii dintre ei, câ]iva
mai puternici, s\ fac\ fa]\ for]ei distructive a violen]ei domestice [i s\
scape mai pu]in marca]i. Este îns\ o [ans\ pe care o au doar unii copii, [i
în virtutea c\reia nu poate fi neglijat efectul nociv al violen]ei domestice
asupra dezvolt\rii noilor genera]ii.
91
„Traumele care au loc în afara familiei nu zdruncin\ fundamental

încrederea copilului în lumea exterioar\ deoarece se p\streaz\ nealterat\
figura parental\ care îl poat\ ap\ra, sistemul de rela]ii [i siguran]a
intrafamilial\ r\mânând neatinse. Schema este relativ simpl\: lumea este
periculoas\ [i amenin]\toare, dar acas\ exist\ siguran]\ [i sus]inere demn\
de încredere.
O situa]ie mult mai complex\ apare atunci când, în cazurile violen]ei
familiale, chiar persoanele de încredere devin agresori. Aici eforturile de
compensare ale copilului ajung într-o înfund\tur\ periculoas\. Copilul nu
mai are criterii prin care s\ diferen]ieze între figurile de rela]ie prietenoase
[i du[m\noase, amenin]\toare [i de ajutor” (Revista de Securitate
Comunitar\, nr. 5/2002: 62).
Într-un climat familial dominat de violen]\ [i rela]ii bazate pe
agresivitate [i supunere, copiii sunt cei care au cel mai mult de suferit.
Copiii sufer\ al\turi de mamele lor adev\rate traume, ei pot fi supu[i
continuu atât abuzului emo]ional, cât [i abuzului fizic, iar în unele cazuri
abuzului sexual.
Trauma psihic\ suportat\ de c\tre copil îi poate afecta acestuia starea de

s\n\tate mental\ [i somatic\, existând [i posibilitatea de perpetuare
transgenera]ional\ a maltrat\rii.
„Analiza pe tipuri de conflicte intrafamiliale (ceart\, violen]\/b\taie

între so]i [i consum de alcool) relev\ c\ abuzul are valorile mai mari în
familiile în care este prezent\ violen]a între so]i [i existen]a unui b\utor
înr\it (de b\uturi alcoolice)” (Abuzul [i neglijarea copilului în familie în
Revista de Asisten]\ Social\ nr.1/2003: 45). Situa]ia este valabil\ pentru
trei forme de abuz analizate: fizic, educa]ional [i psihologic. În cazul
abuzului fizic, valoarea acestuia ajunge la aproape 50% în familiile cu
violen]\ [i consum mare de alcool, comparativ cu 18% pe total ]ar\
(Graficul nr. 2.3.5.). Se precizeaz\ c\, pe baza declara]iilor subiec]ilor
propor]ia gospod\riilor în care exist\ violen]\ între so]i este în e[antion de
8%, iar a familiilor în care cel pu]in un membru al familiei este b\utor
„înr\it” este de 10%.
Graficul 2.3.5.
92
Forme de abuz/neglijare a copiilor în func]ie de faptul dac\ p\rin]ii

se ceart\ sau nu (Revista de asisten]\ social\ nr. 1/2003: 46)
Concluzii
În România, abuzul [i neglijarea copilului reprezint\ ast\zi o problem\
acut\, întrucât copilul nu este ferit de pericole [i de v\t\mare nici m\car în
sânul familiei.
„Dimensiunile cantitative privind amploarea fenomenului, varietatea
de tipuri sau forme de abuz [i neglijare a copilului în familie ne arat\ c\
avem de-a face cu situa]ii nedorite, uneori dramatice, care afecteaz\,
întrun fel sau altul, majoritatea familiilor au copii minori din România.
Chiar dac\ anumite forme de abuz sau neglijare nu sunt grave în sine sau
se produc cu frecven]\ redus\, ele pot avea efecte nedorite în ceea ce
prive[te comportamentul acestor copii în viitoarea lor calitate de p\rin]i”
(„Abuzul [i neglijarea copilului în familie”, în Revista de Asisten]\
Social\ nr.1/ 2003, pp. 49-50).
Din p\cate, pedeapsa fizic\ aplicat\ copiilor de c\tre p\rin]i, b\taia,
continu\ s\ fie un fenomen destul de r\spândit în România [i în societ\]ile
contemporane [i este una dintre formele cele mai „uzuale” folosite de
p\rin]i în „educarea „ sau disciplinarea copilului.
În România, potrivit datelor de sondaj, b\taia este practicat\ în aproape
jum\tate din num\rul gospod\riilor cu copii în între]inere (47,2%). Dintre
acestea, 79% din cazuri, copiii sunt b\tu]i numai cu mâna, în 16% cu
mâna [i diverse obiecte [i în 5% din cazuri numai cu obiecte. ]inând
seama de specificul unor modele culturale pe care le are pedepsirea fizic\
a copilului, se poate realiza o distinc]ie între pedeapsa fizic\ tradi]ional\
sau conven]ional\, abuzul fizic [i pedeapsa fizic\ sever\.
„Chiar dac\ pedeapsa fizic\ tradi]ional\ (b\taia cu mâna în urma c\ruia
nu r\mâne urme) de]ine ponderea cea mai important\ în structura pedepsei
fizice aplicate copilului (37,7%) trebuie s\ semnal\m propor]iile relativ
însemnate ale gospod\riilor în care sunt aplicate forme mai grave de
pedeaps\ fizic\, cum sunt b\taia cu diferite obiecte (10%), lovirea copilului
oriunde se nimere[te atunci când p\rintele este sup\rat (21%) sau acea
93
form\ sever\ de b\taie în urma c\reia copilului îi r\mân urme (5,5%)”

(„Abuzul [i neglijarea copilului în familie”, în Revista de Asisten]\
Social\ nr.1/2003, pp. 49-50). Aceast\ din urm\ propor]ie, chiar dac\ se
reduce la
0,5%, pentru cazurile cu frecven]\ ridicat\ (se întâmpl\ des [i foarte des),
prin extrapolarea la nivelul popula]iei de minori ne arat\ ca în aceast\
situa]ie se afl\ circa 25.000 de copii.
Faptul c\ [i p\rin]ii [i copiii asociaz\ pedepsirea fizic\ cu disciplina sau
îndreptarea gre[elilor înseamn\ c\ atât p\rin]ii, cât [i copiii, trebuie educa]i
cu privire la existen]a altor moduri eficiente [i nonviolente de disciplinare
[i instruire a copiilor, astfel ca ei s\ poat\ înv\]a în alt mod s\ disting\
binele de r\u, prin încurajarea lor atunci când se comport\ bine [i, în
situa]ii contrare, aplicarea unor penalit\]i nonviolente.
Abuzul [i neglijarea sunt comportamente fundamentale pe anumite
modele culturale bine înr\d\cinate, în condi]iile existen]ei [i conjug\rii mai
multor factori de risc din mediul familial, [colar sau social, de aceea se
impune informarea [i schimbarea atitudinilor tuturor factorilor implica]i –
copii, p\rin]i, pedagogi, personal medical, poli]i[ti, judec\tori, factori
politici.
Schimbarea mentalit\]ii fa]\ de problema abuzului [i neglij\rii se poate
realiza numai printr-o educare [i informare sus]inut\ a actorilor sociali cu
privire la dimensiunile [i consecin]ele psihologice, medicale [i sociale ale
fenomenului. De aceea, se impun elaborarea [i derularea de programe,
metodologii [i servicii pentru prevenirea [i interven]ia în cazurile de abuz
[i neglijare.
„Analiza comparativ\ a rezultatelor acestor cercet\ri întreprinse pân\
acum în România cu privire la abuzul [i neglijarea copilului în familie
relev\ anumite regularit\]i privind formele de manifestare [i cauzele
acestui fenomen. Factorii comuni care apar în toate analizele [i pot fi
considera]i cauze ale abuzului [i neglij\rii copilului sunt s\r\cia, nivelul
sc\zut de educa]ie [i informare, conflictele [i destr\marea familiilor,
alcoolismul [i comportamentul deviant al p\rin]ilor.” (Revista de Aisten]\
Social\ nr.1/2003: 5)
Cercet\rile [i studiile efectuate în ceea ce prive[te maltratarea copilului
confirm\ leg\tura strâns\ de asociere dintre formele de abuz [i cele de
94
neglijare. Relele tratamente aplicate copiilor în familie se întrep\trund [i

afecteaz\ puternic personalitatea copilului.
Cap. III – Consecin]e psiho-sociale ale
abuzului fizic asupra copilului
3.1. Semnele [i consecin]ele abuzului fizic

Efectele abuzului fizic asupra copilului sunt deosebit de periculoase
pentru dezvoltarea normal\ a personalit\]ii copilului, [i nu de pu]ine ori
prezint\ un risc major pentru s\n\tatea fizic\ [i psihic\ a acestuia, în cazuri
grave putând conduce chiar la deces.
„Abuzul nedepistat [i netratat produce modific\ri grave în structurarea
personalit\]ii copilului, cu repercursiuni majore în timp. Pe termen scurt,
efectele abzului sunt mai u[or de identificat, analizat [i de ameliorat, dar
de cele mai multe ori efectele lui nefaste înso]esc individul de-a lungul
întregii vie]i. Cu cât interven]ia [i recuperarea se fac mai târziu fa]\ de
momentul producerii abuzului, cu atât sunt mai dificile [i cu [anse mai
reduse de succes” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative sociale, 2002:
20).
Consecin]ele abuzului asupra copilului pot fi clasificate în trei mari
categorii:
„Se pot distinge consecin]ele directe ale maltrat\rii, consecin]e asupra
dezvolt\rii copilului [i consecin]e pe termen lung” (Ionescu, 1999: 28).
95
Consecin]e directe
„Putem s\ ne d\m seama c\ un copil a fost supus unei forme de abuz
(sau neglijare) observând [i analizând modific\rile produse în
comportamentul s\u în compara]ie cu cel cunoscut pân\ în acel moment”
(Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative sociale, 2002: 19).
Imediat dup\ comiterea abuzului, simptomatologia dezvoltat\ de
victim\ este preponderent de tip somatic [i emo]ional.
”În ceea ce prive[te consecin]ele directe ale maltrat\rii, putem men]ine
consecin]ele fizice ale abuzului [i violen]ei fizice ca, de exemplu, arsuri,
pl\gi, contuzii, fracturi repetitive [i multiple, fragilitate somatic\”
(Ionescu, 1999: 28). Pe lâng\ consecin]ele fizice, maltratarea d\ na[tere [i
la diferite tulbur\ri psihopatologice la copil: tulbur\ri psihosomatice,
tulbur\ri ale sferei sfincteriene (enurezis, de exemplu), tulbur\ri alimentare
(grea]\, anorexie, bulimie), tulbur\ri ale somnului (insomnii, vise
anxioase), tulbur\ri de comportament (agresivitate sau retragere,
automutilare), depresie, tulbur\ri nevrotice (fobii, ca de exemplu teama de
întuneric) sau psihotice (disociere, percep]ie gre[it\ a pericolului, gânduri
cople[itoare).
S\ subliniem c\ tulbur\rile psihopatologice prezentate de copiii
maltrata]i nu au nimic specific. Acestea pot fi [i semnul unei st\ri de
disconfort psihologic a copilului, f\r\ nici o leg\tur\ cu maltratarea.
„În general, semnele maltrat\rii fizice pot fi constatate la urm\toarele
niveluri:
Starea general\: confruntarea cu situa]iile de abuz consum\ energetic,
ceea ce conduce la întârzierea dezvolt\rii staturo-ponderale [i mentale,
deficit al limbajului, caren]e alimentare, tulbur\ri de somn;
Tulbur\ri cu exprimare somatic\: rahitism, insomnii precoce, enurez\,
encoprez\, dermatoze, nanism, psihosocial, anorexie mental\;
Aspect clinic: diverse leziuni consecutive traumatismelor directe
(echimoze, escoria]ii, hematoame în locuri neobi[nuite, zgârieturi, p\r
smuls), fracturi osoase, deform\ri ale membrelor, leziuni la nivelul
sistemului nervos central (dizabilit\]i motorii, deficite senzoriale, paralizii
oculare, convulsii, com\), hemoragii cerebrale sau retiniene, leziuni ale
organelor interne;
96
CONSECIN}E PSIHO-SOCIALE ALE ABUZULUI FIZIC ASUPRA COPILULUI
Manifest\ri comportamentale, polarizate fie spre ascultare

necondi]ionat\, fie spre instabilitate: nu vrea s\ se a[eze, motiveaz\ ciudat
urmele de pe corp/nu-[i aminte[te cauza lor, evit\ orice confruntare cu
p\rintele, pare excesiv de docil, împietrit sau bizar, cu reac]ii de ap\rare
fizic\ motivate sau, dimpotriv\, manifestând teribilsm [i volen]\ în rela]iile
interpersonale, atitudini provocatoare, din nevoia disperat\ de a atrage
aten]ia, hiperactivitate generat\ de frust\rile repetate etc.;
Tr\iri emo]ionale: team\, neîncredere, curiozitate sc\zut\ sau absent\,
vigilen]\ anxioas\, copil „meduzat” (înlemnit) fa]\ de anturaj,
vulnerabilitate la situa]ii stresante, dificult\]i de autocontrol, de
în]elegere, înv\]are, vise, co[maruri, mânie, motiva]ie s\rac\, frica de
separare” (IXth ISPCAN European Conference Preveting Child Abuse and
Neglect, 2003).
Trebuie men]ionat faptul c\ nici un semn luat în considerare în mod
izolat nu ne permite afirmarea existen]ei unei situa]ii de maltratare.
Anumite boli sau accidente pot provoca simptome asem\n\toare.
„Uneori îns\, partea de corp unde apare leziunea, forma ei, asocierea
între anumite tipuri de leziuni, ]inând seama [i de vârsta copilului, sunt
suficiente pentru a afirma existen]a unor situa]ii de maltratare.
Se poate întâmpla ca semnele [i simptomele identificate s\ dispar\ prin
îndep\rtarea copilului de mediul s\u familial. Dac\ se petrece acest lucru,
diagnosticul se poate considera confirmat chiar prin acest fapt” (Ghid
Relele tratamente aplicate copilului pot fi întâlnite la orice vârst\ a
copilului [i în toate mediile. În timp ce maltratarea fizic\ este cel mai
adesea u[or de identificat prin semnele caracteristice care pot fi
identificate pe corpul copilului, suferin]ele psihologice sau abuzurile
sexuale sunt mai greu de identificat. De aceea profesioni[tii care lucreaz\
cu copilul trebuie s\ aib\ capacitatea de a recunoa[te semnele care pot
sugera existen]a unor suferin]e mai pu]in evidente.
Consecin]e asupra dezvolt\rii copilului
„Cea mai mare parte a cercet\rilor privitoare la consecin]ele relelor
tratamente asupra dezvolt\rii copilului au fost efectuate în Statele Unite [i
se refer\ la maltratare în general. Studiile care precizeaz\ tipul de
97
maltratare la care copilul este supus sunt rare [i, atunci când este cazul,
este vorba frecvent de abuzul sexual” (Ionescu, 1999: 29).
Ori, efectele maltrat\rii asupra dezvolt\rii copilului depind de diferite
variabile, dintre care prima este, în mod evident, tipul de maltratare. Alte
variabile, la fel de importante, sunt:
gravitatea [i frecven]a episoadelor de maltratare;
stadiul de dezvoltare pe care copilul l-a atins în momentul e-
pisodului; autorul
maltrat\rii;
plasarea în afara familiei din motive de maltratare; sexul
copilului;
sprijinul existent (de exempul, re]eaua social\ a copilului); variabilele
sistemului familial.
„La acestea se mai pot ad\uga:
nivelul de comprehensiune al victimei;
caracteristicile personale ale victimei (vulnerabilitate sau rezisten]\
la stres);
caracteristicile abuzului” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative
sociale, 2002: 20).
Studiile realizate în Marea Britanie [i Statele Unite având un e[antion
reprezentativ de copii maltrata]i au eviden]iat corela]ia dintre abuz fizic [i
dezvoltarea fizic\, mental\, cognitiv\ [i progresul educa]ional al acestora.
„Cele mai evidente efecte ale abuzului fizic asupra copiilor sunt observate
în sfera comportamentului, copiii maltrata]i fizic fiind predispu[i
prezent\rii unor tulbur\ri de comportament. De asemenea, abilitatea
cognitiv\ [i progresul în educa]ie au fost g\site ca fiind mai sc\zute în
compara]ie cu acei copii care nu au suferit abuz fizic. Cealalt\ component\
a studiilor o reprezint\ rela]ia dintre maltratarea fizic\ a copilului [i
comportamentul s\u antisocial ca viitor adult. Un num\r semnificativ de
adolescen]i infractori au fost abuza]i fizic în copil\rie, ceea ce valideaz\
una din ipotezele studiilor amintite” (Spânu, 1998: 79).
Dac\ în copil\rie dezvoltarea copiilor este distorsionat\ din cauza
abuzurilor fizice în primul rând, dar [i emo]ionale ale adul]ilor asupra
copiilor, ulterior ace[tia vor manifesta o încredere minim\ în p\rin]i, în
98
general în adul]i, [i se vor caracteriza prin inabilitatea de a tolera

ata[amentul, apropierea, precum [i incapacitatea de a controla impulsurile
agresive: func]ionarea personalit\]ilor ca viitori adul]i poate fi, deci,
deficitar\. Abuzarea fizic\ a copilului contribuie la realizarea unui
dezechilibru între principalele activit\]i specifice vârstei: hr\nire, odihn\,
joac\, conduce la un nivel sc\zut al stimei de sine [i auto-încrederii,
împiedic\ dezvoltarea unui sentiment puternic de ata[ament fa]\ de o
persoan\ apropiat\ [i, nu în cele din urm\, marcheaz\ puternic sensibilitatea
copilului.
„Unele dintre caracteristicile individuale sau de mediu pot totu[i
constitui factori protectivi care vor permite copiilor s\ compenseze
efectele maltrat\rii.
Putem cita ca exemplu de factor de protec]ie de mediu: o re]ea de
sus]inere social\ în cartier, existen]a unui model de reu[it\ [colar\ sau
implicarea în activit\]i sportive. Pe plan individual, abilit\]ile de rezolvare
a problemelor, capacit\]ile bune de coping (de a face fa]\), încrederea în
sine [i robuste]ea pe planul s\n\t\]ii constituie factori de protec]ie (Kimchi
[i Shaffner, 1990)” (Ionescu, 1999: 30).
Evident, nu numai prezen]a factorilor de protec]ie pot ap\ra copilul de
efectele devastatoare ale maltrat\rii ci mai ales, interac]iunea dintre
factorii de risc [i factorii de protec]ie va influen]a consecin]ele abuzului
asupra copilului.
De la vârsta cea mai mic\, maltratarea are efecte asupra dezvolt\rii
copilului atât pe plan afectiv, cât [i asupra celorlalte aspecte ale dezvolt\rii
[i asupra adapt\rii [colare.
Consecin]ele pe plan afectiv
„Copiii care sunt sau au fost supu[i relelor tratamente manifest\ un
ata[ament care face dovada lipsei de securitate (Egeland [i Sroufe, 1981;
Schneider-Rosen, Braunwald, Carlson [i Cicchetti, 1985), un tip de
ata[ament atipic denumit dezorganizat/dezorientat sau model de tip D.
Acest ata[ament dezorganizat se exprim\ prin comportamente bizare, care
apar în rela]iile cu persoanele care se ocup\ de copii, ca, de exemplu,
întreruperi sau blocaje în rela]ie. Copiii maltrata]i au, în general, modele
de ata[ament atipic de tip D (în 80% dintre cazuri, în compara]ie cu mai
99
pu]in de 20% pentru o popula]ie de copii care nu au fost maltrata]i)”

(Carlson, Cicchetti, Barnett, Braunwald, 1989, apud Ionescu, 1999: 30).
Exprimarea emo]iilor este, de asemenea, influen]at\ de existen]a
maltrat\rii. Copiii maltrata]i exprim\ mai pu]in afecte pozitive decât
ceilal]i copii. „Copiii abuza]i fizic exprim\ multe afecte negative
(Gaensbauer [i Hiatt, 1984). Copiii violenta]i dau, de asemenea, dovad\
de hipervigilen]\ [i au reac]ii rapide la stimulii agresivi (Lewis, 1992 [i
Hennesy, Rabideau, Cicchetti [i Cummings, 1994). Înseamn\ c\, într-o
situa]ie social\ normal\, copiii supu[i violen]elor nu î[i adapteaz\ reac]iile
fa]\ de ceilal]i, ca o reac]ie la episoadele dramatice pe care le-au tr\it. În
fa]a unor abord\ri amicale, copiii maltrata]i vor avea reac]ii nepotrivite,
de exemplu, de evitare (George [i Main, 1979)” (Ionescu, 1999: 32). De
asemenea, vor reac]iona agresiv la exprim\rile emo]ionale ale celorlal]i.
Mai mul]i autori subliniaz\ agresivitatea copiilor care au fost martori ai
violen]ei conjugale (Miller-Perin [i Perrin, 1999).
Imaginea de sine a copiilor maltrata]i nu se poate elabora în mod
satisf\c\tor. Steele (1997) [i Kaufman [i Cicchetti (1989) evoc\ respectul
de sine redus [i faptul c\ ace[tia percep o diminuare a competen]elor.
„În cazul abuzului fizic sentimentele de inferioritate persist\ [i la vârsta
adult\. Comunicarea este dificil\, marcat\ de violen]\. Violen]a este tr\it\
ca o modalitate de schimb, ca un ata[ament interpersonal, mai ales dac\ a
fost un model parental de agresivitate. Se produce o stranie identificare cu
acest model, pentru c\ violen]a a fost perceput\ de copil ca un semn al
interesului p\rintelui fa]\ de el” (IXth ISPCAN European Conference on
Child Abuse and Neglect, 2003).
Dup\ Palacio-Quintin (1991), copiii maltrata]i se percep ca având mai
multe comportamente negative [i mai pu]ine pozitive, în compara]ie cu
copiii care nu au fost supu[i unor acte de maltratare. În func]ie de tipul de
maltratare, unele variabile intermediare modific\ impactul maltrat\rii
asupra stimei de sine: este cazul gravit\]ii, pentru abuzul fizic (Kinard,
1982).
„Diferitele experien]e tr\ite de copiii maltrata]i – faptul de a fi victim\
[i/sau martor al violen]ei – contribuie la dezvoltarea unor personalit\]i
socialmente anxioase, deta[ate, care evit\ contactele cu ceilal]i sau
100
reac]ioneaz\ inadecvat prin comportamente agresive” (Lewis, D. O.,

1992, apud Ionescu: 32).
Consecin]e asupra celorlalte aspecte ale dezvolt\rii copilului

Alte consecin]e ale maltrat\rii afecteaz\ dezvoltarea fizic\, motorie,
cognitiv\ [i de limbaj a copilului, ca [i capacit\]ile de autonomie,
competen]ele sociale, achizi]iile pe planul comportamentelor adaptive [i,
în sfâr[it, capacit\]ile ludice.
„Copiii maltrata]i sunt mai frecvent spitaliza]i din cauza relelor
tratamente la care sunt supu[i (abuzul fizic). Pe planul dezvolt\rii fizice se
observ\ mai ales impactul v\t\m\rilor în cazul copiilor maltrata]i fizic
(Ammerman [i Galvin, 1998).
Abuzul fizic provoac\ efecte neurologice care ating regiunile creierului

ce r\spund de memorie, de înv\]are [i de regularizarea afectelor [i de
exprimarea emo]iilor (Neuberger, 1997)” (Ionescu, 1999: 32).
În ceea ce prive[te dezvoltarea motorie, copiii maltrata]i ob]in, în
general, rezultate inferioare în ceea ce prive[te motricitatea, în compara]ie
cu copiii de aceea[i vârst\ care nu au fost supu[i maltrat\rii (Fitch, Cadol,
Goldson, Wendell, Schwartz [i Jackson, 1976; Appelbaum, 1979;
PalacioQuintin [i Jourdan-Ionescu, 1994). Ei dovedesc o coordonare
mediocr\ (Hughes [i Di Brezzo, 1987) [i au deficite perceptivo-motorii
(Tarter, Hegedeus, Winston [i Alterman, 1984).
Indiferent de controlul evalu\rii de c\tre p\rin]i, profesori sau cei de o
vârst\ cu ei, copiii maltrata]i apar ca având competen]e sociale mai reduse
decât ceilal]i copii (Salzinger, Feldman, Hammer [i Rosario, 1991;
Trickett, 1993; Feldman, Salinger, Rosario, Alvarado [i colab., 1995).
Competen]ele sociale reduse pot fi puse, f\r\ îndoial\, în leg\tur\ cu tipul
de ata[ament dezorganizat care îi caracterizeaz\ pe ace[ti copii.
„Se constat\ de asemenea o întârziere pe planul dezvolt\rii jocului.
Howard (1986) arat\ c\ se uit\ mai mult la televizor copiii mici maltrata]i
fizic pe care i-a studiat (12 copii de la unu la cinci ani [i 12 copii
neabuza]i de aceea[i vârst\ [i din acela[i mediu socio-economic) decât
copiii neabuza]i de vârst\ pre[colar\ (cu o or\ [i jum\tate mai mult pe zi).
101
Deci, copiii maltrata]i au mai pu]in ocazia s\ se joace, ceea ce duce la o

întârziere de 8,4 luni a dezvolt\rii la nivelul jocului, fa]\ de vârsta real\
(mai ales la nivelul imit\rii [i a particip\rii)” (Howard, A. C., 1986, apud
Ionescu, 1999: 34). Pe lâng\ acest retard, constat\m c\ cei maltrata]i
folosesc mai pu]in jocul simbolic [i c\ prefer\ jocurile repetitive pe care le
joac\ singuri (Alessandri, 1991). Mediul familial în care tr\iesc
promoveaz\ rar schimburile în jurul jocului, familiile care maltrateaz\ (fie
c\ este vorba de maltratare cronic\ sau trec\toare) oferindu-[i rar ocazia de
a se juca în mod pl\cut împreun\.
„Jocul repetitiv al copilului, sc\derea gradului s\u de creativitate,
reducerea capacit\]ii sale de înv\]are sunt semne ale regresului în
ansamblu al comportamentului celui abuzat” (Roth-Szamosközi, 1999:
121).
Consecin]ele pe planul adapt\rii [colare

Maltratarea are consecin]e nefavorabile asupra performan]ei [colare în
general (Dodge Reyome, 1988) sau, în special, asupra lecturii (Oats [i
Peacock, 1984) [i a matematicii (Eckenrode, Laird [i Doris, 1993). Este
afectat progresul [colar. „Se remarc\ existen]a unui num\r mult mai mare
de [colari repeten]i.: 50% dintre cei violen]i repet\ primul an de [coal\
(Erickson [i colab., 1989). În majoritatea cazurilor, ace[ti copii nu
beneficiaz\ de sus]inere familial\ pentru realizarea temelor, nici de o
motiva]ie extern\ pentru reu[ita [colar\” (Erickson, M. F. and colab., apud
Ionescu, 1999: 34).
„Adesea copii abuza]i au performan]e [colare slabe, ceea ce le scade
statutul în grupul de elevi, reducându-le [ansele de integrare [colar\. Le
lipsesc resursele motiva]ionale de a se mobiliza în vederea realiz\rii
[colare. Se întâmpl\ ca, în cazul unui copil abuzat în mod cronic
retragerea acestuia, închiderea în sine, demobilizarea sa s\ fie atât de
pronun]ate, încât copilul s\ creeze falsa impresie a unuia cu handicap
mental” (RothSzamosközi, 1999: 122).
Copiii expu[i la violen]\ conjugal\ prezint\ dificult\]i de înv\]are care
duc, de asemenea, la probleme [colare. Aceste dificult\]i sunt legate de
ciclul de violen]\ la care sunt martori (tensiune, agresiune, remisiune,
102
reconciliere) [i climatul de teroare în care tr\iesc (Beaudoin [i Turcotte,

1999).
„Acest bilan] al studiilor referitoare la impactul maltrat\rii asupra
dezvolt\rii copiilor mici arat\ c\ la copiii supu[i maltrat\rii dezvoltarea este
afectat\ de ceea ce au tr\it pe plan afectiv, al rela]iilor familiale, [colare
etc.” (Ionescu, 1999: 35).
Consecin]e pe termen lung ale abuzului fizic

Numeroase efecte ale maltrat\rii constatate pe termen scurt nu se
atenueaz\ pe termen lung. Din contr\, de-a lungul anilor, maltratarea va
produce consecin]e care vor fi asociate marginaliz\rii persoanei.
„Adolescentul nu se va sim]i bine cu sine însu[i [i va avea comportamente
antisociale. Va avea mai des tendin]a de a avea probleme legate de
consumul de droguri sau alcool, tulbur\ri alimentare, de a se confrunta cu
o sarcin\ în adolescen]\, de a fi delincvent, de a se prostitua etc. (Latimer,
1998)” (Latimer, 1998, apud Ionescu, 1999: 35).
„Ata[amentul dezorganizat tr\it de copilul maltratat se reg\se[te la
adult, care are ata[amente ce dovedesc lips\ de siguran]\ - descrise drept
patologie rela]ional\ de Cicchetti (1990). În rela]iile de dragoste pe care le
tr\iesc sunt în mod frecvent subiecte de violen]\ conjugal\.
Pentru c\ nu au avut modele educative adecvate, atitudinile parentale
ale acestor adul]i sunt nepotrivite” (Ionescu, 1999: 36).
Observ\m tendin]a de a reproduce ciclul intergenera]ional al maltrat\rii
(Ethier, 1992). Aceast\ tendin]\ a fost constatat\ referitor la mamele
violente (Cappel [i Heiner, 1990); în prezent, pu]ine cercet\ri se refer\ la
ta]ii abuzatori.
„Consecin]ele abuzului fizic asupra dezvolt\rii copilului au fost
îndelung studiate. Unii autori consider\ c\, în urma abuzului fizic copiii au
înv\]at c\ lumea lor este una imprevizibil\, adesea un loc periculos, iar
adul]ii care îi îngrijesc pot fi furio[i, depresivi [i distan]i. Lâng\ un p\rinte
abuziv, ata[amentul copilului este afectat, determinându-l pe acesta s\ se
perceap\ ca fiind incompetent, neiubit [i de neiubit” (Miftode, 2002: 167).
La maturitate prezint\ adesea probleme afective (depresie, triste]e,
anxietate). Ei devin limita]i în perceperea propriilor sentimente [i
103
întâmpin\ dificult\]i în interpretarea [i reac]ionarea la expresiile

emo]ionale ale altora.
Studiile asupra copiilor abuza]i fizic au identificat atât comportamente
agresive verbal [i fizic, cât [i comportamente evitante”. Ca reac]ie la
conflict sau la o problem\ copiii abuza]i recurg la un tip de ostilitate
verbal\ sau fizic\ sau la obedien]\ pasiv\ pentru a rezolva problema sau
pentru a-[i satisface nevoile” (Helfer, Kempe, Krugman, apud Miftode,
2002: 168).
Dezvoltarea psihologic\ este puternic marcat\ de abuzul suferit
manifestându-se la nivelul comunic\rii, rela]ion\rii, afectivit\]ii [i al
nivelului intelectual.
„Consecin]ele pe termen lung ale diferitelor forme de maltratare sunt,
a[a cum putem constata, multiple. Ceea ce este îngrijor\tor e faptul c\
acestea tind s\ se cumuleze de-a lungul timpului” (Ionescu, 1999: 36).
Este esen]ial ca astfel de consecin]e s\ fie reduse prin punerea în
practic\ a unor interven]ii, atât tradi]ionale (terapie individual\, educa]ie
familial\, art-terapie etc.), cât [i inovatoare (familii de sprijin, asocierea
mai multor tipuri de interven]ii, exprimarea emo]iilor prin intermediul
computerului, grupuri de sus]inere virtuale). În contextul social actual
este esen]ial [i se impune în mod special, utilizarea la maximum a
resurselor comunitare [i dezvoltarea factorilor de protec]ie individual\ sau
familial\.
3.2. Traumele [i consecin]ele lor asupra dezvolt\rii
copiilor
Relele tratamente au asupra copilului efectele unui eveniment

traumatic.
„În categoria evenimentelor traumatice intr\ dezastrele naturale,
accidentele de munc\, de circula]ie, cele casnice etc. [i v\t\m\rile
inten]ionate produse de oameni. În aceast\ ultim\ categorie intr\ toate
actele violente comise de unii împotriva altora. Garbarino et al. (1992)
delimiteaz\ dou\ categorii ale victimelor unor evenimente traumatice:
victimele primare, care sufer\ direct de pe urma evenimentului [i
104
victimele secundare, care asist\ la întâmpl\ri de natur\ traumatic\,

exercitate asupra unor persoane îndr\gite” (Roth-Szamosközi, 1999: 106).
Victim\ primar\ este copilul accidentat grav de c\tre un coleg, copilul
abuzat fizic (sau sexual), copilul bolnav care nu este dus la medic,
adolescenta ironizat\ continuu de mama sa [i izolat\ de colegii s\i etc.
Victimele secundare sunt acei copii care sunt martori ai violen]elor din
familie (când, de exemplu, un copil asist\ la b\taia crunt\ la care sunt
supu[i fra]ii sau mama, sau când sora mai mic\ asist\ la violarea sorei mai
mari) etc.; în toate aceste cazuri reac]iile copiilor sunt comparabile cu ale
celor din situa]ia de victim\ primar\, având adesea consecin]e traumatice.
„În ultimele dou\ decenii, o direc]ie important\ a cercet\rilor privind
abuzul îndreptat asupra copiilor s-a orientat asupra studiilor clinice
privind consecin]ele violen]ei asupra comportamentului lor. Într-o anchet\
desf\[urat\ asupra unui lot de p\rin]i a 3334 de copii, Straus [i Gelles
(1987) au g\sit c\ la copiii supu[i violen]ei tulbur\rile de comportament
erau în mod semnificativ mai frecvente decât la copiii care nu au avut
experien]e traumatice” (Roth-Szamosközi, 1999: 106). Aceste probleme
comportamentale ale copiilor abuza]i au cuprins diferite tulbur\ri de
adaptare la cerin]ele mediului social: crize de furie (17,5% fa]\ de 10%),
e[ec [colar (16,1% fa]\ de 6,2%) r\u [i neascult\tor acas\ (15,7% fa]\ de
8%), rela]ii de prietenie cu minori problem\ (10,9% fa]\ de 2,3%).
„În anul 1980, prin includerea în manualul DSM-III (revizuit în 1987),
s-a recunoscut sindromul de stres post-traumatic (Post Traumatic Stres
Disorder-PTSD), ca fiind o categorie aparte de diagnostic „oficial”
aplicabil\ în cazurile copiilor care au suferit experien]e traumatice. PTSD
se diferen]iaz\ de formele acute ale reac]iei la stres (Acute Stres
DisorderAST). În cadrul ambelor sindroame, sunt incluse anxietatea
accentuat\, generalizat\, depresia, pierderea respectului de sine, retragerea
în sine, comportamentele de evitare, de negare, de furie [i cele agresive”
(RothSzamosközi, 1999: 106). Dac\ fenomenele descrise apar în primele
patru s\pt\mâni de la ac]iunea evenimentului traumatic [i se rezolv\ în
aceast\ perioad\, atunci capacitatea de adaptare a organismului copilului a
biruit stresul, nu va suferi de PTSD. Dac\ îns\ simptomele persist\ mai
mult de o lun\, consecin]ele psihice se vor prelungi pentru perioade de
105
timp greu de determinat, adesea - în lipsa unui ajutor de specialitate –

pentru toat\ via]a.
„În func]ie de persisten]a stresorilor, Terr (1991) deosebe[te traumele
de tip I (rezultat în urma unui singur atac) [i cele de tipul al II-lea (în
urma unei serii de atacuri). Cele dou\ traume duc la percep]ii [i
consecin]e pe termen lung diferite. Trauma de tipul I este numit\ [i trauma
de [oc [i este amintit\ detaliat, de obicei ea este consecin]a unui singur
eveniment traumatic. O traum\ de gradul al II-lea este o traum\ durabil\
care poate avea drept consecin]e negarea [i anestezia emo]ional\; frecvent
apar depersonalizarea [i disocierea” (Organiza]ia Salva]i
Copiii/Alternative Sociale, 2002: 45).
Adaptarea la traum\ se realizeaz\ prin intrarea în func]iune a
mecanismelor de ap\rare. Copiii se str\duiesc s\ uite de traumele lor
cronice, s\ evite s\ se gândeasc\ la ele sau s\ vorbeasc\ despre ele.
Diminuarea reactivit\]ii la lumea exterioar\ [i insensibilitatea psihic\
(încremenirea) au semnifica]ia desensibiliz\rii în fa]a durerii provocate de
abuz.
„În literatur\ sunt descri[i o serie de factori care influen]eaz\ gradul de

traumatizare. Ace[tia sunt:
Expunerea la traum\. Cu cât persoana este mai implicat\ în
evenimentul traumatic [i expus\ o perioad\ mai lung\ de timp, cu atât este
mai mare riscul dezvolt\rii unei psihopatologii.
Rela]ia cu victima. Rela]ia cu victima este unul dintre factorii cei mai
importan]i asocia]i traumei psihice. Cu cât mai apropiat\ este rela]ia, cu
atât mai mare este riscul de traumatizare.
Severitatea stresului. Nu numai r\spunsul imediat la un eveniment
stresant influen]eaz\ capacitatea de r\spuns adaptativ. Studiile arat\ c\
aceia care manifest\ reac]ii severe (exemplu: atacuri de panic\ sau
disociere) prezint\ un risc mai mare de traumatizare.
Perceperea amenin]\rii. Impresia subiectiv\ a individului despre
evenimentul traumatic poate fi mai important\ decât evenimentul în sine.
Astfel, persoanele care percep evenimentul ca extrem de amenin]\tor vor
106
dezvolta reac]ii traumatice” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative

Sociale, 2002: 45).
Consecin]ele actelor inten]ionate de violen]\ orientate împotriva unui
copil nu se restrâng, a[adar, numai la nivelul fizic al v\t\m\rii produse, ci
se extind la nivelul psihic, transformându-se în leziuni greu de vindecat,
care pot afecta chiar structura creierului infantil.
„Actele inten]ionate de violen]\ submineaz\ încrederea fundamental\ a
copilului în umanitate [i poate crea o inabilitate pe via]\ de a dezvolta
rela]ii apropiate, de încredere” (Garbarino et al., 1992)” (Garbarino, et al.,
1992, apud Roth-Szamosközi, 1999: 109).
Simptomele care caracterizeaz\ tulburarea posttraumatic\ transpun pe
plan psihic [ocul violent, p\trunz\tor, generalizând astfel efectele lui
asupra întregii personalit\]i.
3.3. Copilul în situa]ia de maltratare

Abordarea acestei tematici se poate realiza din dou\ puncte de vedere
care vizeaz\:
tr\s\turile înn\scute ale copilului care afecteaz\ [i sunt afectate de
situa]ia de maltratare; percep]iile [i reac]iile copilului legate de situa]ia
de maltratare.
Tr\s\turile înn\scute ale copilului
„«Fiecare copil este unic» – exist\ numeroase diferen]e
temperamentale între noii n\scu]i.
Thomas (1968) face urm\toarea clasificare a copiilor: copilul
dificil;
copilul de care te po]i apropia cu greu;
copilul cuminte” (Killén, 1998, apud IXth ISPCAN European Con-
ference Preveting Child Abuse and Neglect, 2003).
În continuare ne vom opri asupra extremelor: „copilul cuminte” [i
„copilul dificil”: Copilul cuminte:
manifest\ o anumit\ regularitate în comportament (fapt pentru care
107
devine previzibil); reac]ioneaz\ pozitiv la

noi stimuli;
abilitate de adaptare la noi schimb\ri (de mediu, alimentare etc.);
intensitate moderat\ a reac]iilor sale.
Copilul dificil:
are un somn [i obiceiuri de via]\ neregulate; accept\
cu greu noul tip de hran\ ce i se ofer\; se adapteaz\ cu
greu sau deloc la schimb\ri; prezint\ reac]ii negative
[i intense.
Este u[or de imaginat modul în care ace[ti factori constitu]ionali de
baz\ ai copilului trezesc în p\rin]i reac]ii diferite. Astfel:
copiii cumin]i le ofer\ p\rin]ilor sentimentul de a fi ni[te p\rin]i
buni, le dau convingerea c\ lucrurile vor merge bine – „cerc bun”.
copiii dificili au nevoi diverse, greu de intuit [i de satisf\cut de p\rin]i,
care stabilesc cu copilul într-un mod dificil o interac]iune pozitiv\, fapt
care le genereaz\ sentimentul e[ecului, care ar putea duce la formarea unui
cerc vicios. Aici p\rin]ii reac]ioneaz\ în mod negativ la ac]iunile copilului,
iar copilul care înregistreaz\ atitudinea p\rin]ilor devine mai dificil\ [i prin
aceasta înt\re[te reac]iile negative ale p\rin]ilor.
„Este îns\ cunoscut faptul c\ în general: copiii dificili care sunt
îngriji]i de mame sensibile vor prezenta o dezvoltare normal\, iar
copiii cumin]i, cu poten]ial, care vor avea o îngrijire
necorespunz\toare [i lipsit\ de afec]iune vor prezenta o dezvoltare
s\r\c\cioas\” (Killén, 1998).
Capacit\]ile înn\scute ale copilului vor afecta:
comportamentul de ata[ament al copilului;
interac]iunea cu mediul; dezvoltarea sa
ulterioar\.
Al\turi de anumitele tr\s\turi temperamentale ale „copilului dificil”,
prematuritatea [i dizabilit\]ile fizice sau emo]ionale ale copilului, pot fi în
anumite condi]ii factori provocatori ai situa]iilor abuzive.
Percep]iile [i reac]iile copilului legate de situa]ia de maltratare
Strategii de supravie]uire
Percep]ia împrejur\rilor
108
Copilul va dezvolta sentimente de încredere sau neîncredere fa]\ de

mediu în func]ie de modul în care nevoile sale de baz\, cele emo]ionale
precum [i cele fizice sunt sau nu satisf\cute.
„Copilul care este expus maltrat\rilor în timpul primilor ani ai vie]ii va
dezvolta un ata[ament nesigur fa]\ de p\rin]i [i va avea dificult\]i în
stabilirea încrederii în ceilal]i. Pe m\sur\ ce va cre[te, î[i va crea o imagine
negativ\ atât despre lume cât [i despre sine. El va interpreta [i percepe
mediul în baza experien]elor tr\ite în propriul c\min.
Dac\ copilul î[i va rezolva conflictul de baz\ al dezvolt\rii pe varianta
neîncrederii, abilitatea sa de a rezolva viitoarele conflicte într-un mod
pozitiv, va fi mult redus\” (Killén, 1998: p. 85).
Probleme de dependen]\
Situa]iile de maltratare sunt caracterizate printr-o satisfacere
inadecvat\ a nevoilor. Insatisfacerea nevoilor creeaz\ probleme de
dependen]\ care se dezv\luie cel mai adesea în dou\ moduri diferite: o
dependen]\ deschis\ [i una defensiv\.
Dependen]a deschis\ se poate manifesta ca o tendin]\ constant\ spre
contacte fizice, comportament de c\utare a aten]iei, preocupare pentru
controlul [i st\pânirea altora, încerc\ri permanente de a mul]umi [i de a fi
acceptat de c\tre p\rin]i.
Dependen]a defensiv\ se manifest\ ca o independen]\ excesiv\ [i o
retragere emo]ional\, atât fa]\ de p\rin]i, cât [i fa]\ de al]i adul]i.
Aceast\ dependen]\ defensiv\ se poate prezenta ca o atitudine rece [i
dificil\ în care copilul pare s\ se poarte ca [i cum nu i-ar p\sa de nimeni.
Reac]ii de suferin]\ în separare
„Spitz (1946) [i Bowlby (1960) au realizat primele descrieri legate de
depresia copiilor care se instaleaz\ în momentul separ\rii acestora de
p\rin]i. Este, de asemenea, interesant\ descrierea reac]iilor copiilor mici în
timpul spitaliz\rii f\r\ p\rin]i, atât timp cât sunt avute în vedere situa]iile
de maltratare. În aceste situa]ii este posibil ca profesioni[tii s\ g\seasc\
diferite explica]ii pentru faptul ca în situa]iile de maltratare copiii prezint\
în mod surprinz\tor atât de slabe reac]ii când sunt muta]i din casele lor (în
institu]ii, familii foster). Notele de caz cum ar fi: „s-a adaptat foarte
repede” sau „pare a fi fericit\ [i nu întreab\ niciodat\ de mama sa” pot fi
109
interpretate ca un semn al adapt\rii [i sunt considerate ca fiind resurse ale

copilului, îns\ o asemenea lips\ a reac]iilor dramatice la copilul care este
mutat din propria familie poate ar\ta c\t de v\t\mat este acel copil” (Killén,
1998: p. 88).
Anxietatea [i agresivitatea copiilor afla]i în situa]ii de maltratare pot fi
adesea cople[itoare. Ace[ti copii î[i tr\iesc anxietatea în situa]ii concrete
de abuz [i sunt anxio[i în leg\tur\ cu situa]ii abuzive ce pot ap\rea în
viitor, anxietate ce poate deveni cronic\. Ei fac fa]\ sentimentelor lor în
moduri diferite. Agresivitatea înseamn\ pentru mul]i cea mai bun\ metod\
de ap\rare [i mul]i dintre ei au înv\]at acas\ cum s\ se descurce în situa]iile
problematice, fiind agresivi. Acei copii care au fost supu[i abuzului fizic
se arat\ a fi mai agresivi fa]\ de ceilal]i copii care nu au fost crescu]i
îmtrun mediu violent. De asemenea, agresivitatea manifestat\ la vârsta
adult\ poate fi observat\ înc\ din primii doi ani de gr\dini]\ (Iacobson [i
Straker, 1982). Ace[ti copii în loc s\-[i canalizeze agresivitatea înspre
proprii p\rin]i, o revars\ asupra altor persoane. Astfel, observ\m c\ cei
mici preiau comportamentele p\rin]ilor de la o vârst\ foarte mic\. Unii
copii interiorizeaz\ anxietatea [i agresivitatea devenind autodistructivi,
deprima]i, retra[i [i evitând contactele cu ceilal]i.
Disocierea
Se pare c\, în general, copiii folosec mult mai des decât adul]ii
disocierea ca mecanism de ap\rare pentru a se proteja de consecin]ele
psihice ale traumelor suportate (Putnam, 1993). Folosirea disocierii [i
neg\rii creaz\ copilului posibilitatea de a se elibera de simptomele [i
amintirile abuzului. Astfel amnezia total\ sau par]ial\ a abuzului poate
persista luni sau chiar ani.
Unii pretind c\ experien]ele traumatice repetate sunt reamintite mai
pu]in complet decât un singur episod traumatic (Terr, 1988). Un copil
care a suferit abuzuri repetate poate fi, din aceast\ cauz\, mai pu]in capabil
s\-[i aminteasc\ ce s-a întâmplat decât un copil care a fost expus abuzului
o singur\ dat\.
Deprimarea
„Depresia copiilor poate fi adesea observat\ în jocul lor. Copiii au
nevoie s\ se joace, ei se joac\ pentru a se distra, dar [i pentru a înv\]a. În
110
timpul jocului ei tr\iesc diferite experien]e. Mul]i copii afla]i în situa]ii de

maltratare aproape c\ nu se joac\ deloc, acesta fiind un mod de a-[i
exprima depresia. În cazurile în care se joac\, o fac într-un mod stereotip”
(Killén, 1998: 93).
Terr a folosit conceptul de „joc posttraumatic”, pentru a desemna acest
tip de joc. Acest copil este în]epenit în anumite experien]e c\rora nu le
poate face fa]\, [i exteriorizeaz\ aceasta, de exemplu, în desenele sale.
Reac]ii psihosomatice
S\n\tatea fizic\ joac\ un rol important în dezvoltarea unui copil [i în
rela]ia sa cu situa]ia de maltratare. Copiii care sunt crescu]i în condi]ii
stresante sunt mai boln\vicio[i decât al]i copii. Ace[ti copii au nevoie de
un limbaj psihologic. Ei î[i comunic\ sentimentele de nepl\cere prin
intermediul limbajului durerii [i prin diferite simptome pe care le prezint\,
lucru care este [i interesant, dar [i îngrijor\tor, atâta vreme cât aici sunt
implicate dimensiunile abuzului emo]ional [i sindromul Munchausen,
prin împuternicire.
Imaginea de sine – stima de sine
„O important\ cale de dezvoltare a imaginii de sine a copilului o
reprezint\ percep]ia lui despre p\rin]i. P\rin]ii abuzivi îi comunic\ de
timpuriu copilului faptul c\ nu este suficient de bun, c\ nu este dorit, [i c\
el este cel responsabil pentru tot ce se întâmpl\ r\u în familie. Simte c\
nimeni nu se ocup\ de el. El va dezvolta de-a lungul timpului o imagine
de sine distorsionat\ [i negativ\ [i o stim\ de sine sc\zut\.” (Killén, 1998:
94)
Teoria anxiet\]ii [i vinov\]iei – loialitatea [i p\strarea secretului
Copiii depun un efort deosebit în încercarea de a în]elege situa]ia în
care se afl\. Ei încearc\ s\ interpreteze situa]iile [i s\ explice
comportamentul agresorului într-un mod în care s\-l plaseze pe acesta
într-o lumin\ bun\, în timp ce copilul ia asupra sa întreaga responsabilitate
[i vin\. Procesul de interpretare depinde de vârsta cognitiv\ a copilului.
Aceste lucruri s-au observat atât în situa]ii de abuz fizic, abuz sexual, în
situa]iile abuzului de alcool al p\rin]ilor.
111
Aici copii care au semnalat de timpuriu lumii adulte faptul c\ sunt

implica]i în astfel de activit\]i au primit, drept r\spuns, neîncrederea [i
negarea. Astfel li s-a confirmat faptul c\ ei sunt cei care gre[esc.
Întârzieri de dezvoltare
Copiii care au fost expu[i diferitelor tipuri de abuz prezint\ adesea
diferite grade de retard în dezvoltarea neurologic\, cognitiv\, cât [i în
dezvoltarea psihomotorie. Acestea pot fi observate înc\ din primele luni
de via]\ (Appelbaum, 1980).
Probleme de înv\]are
Având atât probleme de concentrare a aten]iei, cât [i întârzieri de
dezvoltare este inevitabil ca ace[ti copii s\ prezinte diferite tipuri [i grade
de probleme de înv\]are. Tr\irile lor în rela]iile cu al]i copii [i adul]i sunt
caracteristice pozi]iei de ap\rare.
Retardul mental
Cercet\rile f\cute asupra copiilor care au fost expu[i abuzului fizic au
ar\tat o apari]ie relativ mare a retardului mental la ace[ti copii. O parte a
acestuia este de natur\ organic\, dar poate fi, de asemenea, [i rezultatul
interac]iunii copil-p\rinte. Poate fi cauzat atât de leziuni cerebrale,
subalimentare, precum [i de un abuz emo]ional continuu.
„În leg\tur\ cu strategiile de supravie]uire [i conducere în situa]ii de
maltratare, dup\ Grey [i Kempe (1976), copilul oscileaz\ între strategia de
comportament «exagerat de bine adaptat» (overadjusted) [i
comportamentul «hiperactiv [i distructiv» (acting aut)” (Roth-
Szamosközi, 1999: 124).
„Cei care apar]in primului grup se comport\ astfel încât s\
îndeplineasc\ dorin]ele [i a[tept\rile adul]ilor. Ei sunt adesea hipersensibili
la semnalele trimise de adul]i, semnale legate de modul în care copilul ar
trebui s\ se comporte. Ace[ti copii folosesc o mare parte din resursele
proprii pentru a face fa]\ acestor a[tept\ri” (Killén, 1998: 101). Cei care
apar]in celuilalt grup prezint\ un comportament continuu provocator,
agresiv, distructiv [i hiperactiv. Dac\ vom p\trunde în spatele acestor
aparent diferite strategii de supravie]uire vom descoperi acelea[i
sentimente de neajutorare, vinov\]ie, confuzie, axietate, mânie, goliciune
sufleteasc\, deprimare [i agresivitate.
112
„Dup\ Killén (1996), la rândul ei, supradaptarea se poate manifesta în

diferite forme. În cazul copiilor cu un comportament supraadaptat,
supracontrolat, ea a pus în eviden]\:
grupul copiilor care î[i duc cu bine la îndeplinire sarcinile, sunt
lupt\tori activi [i „înving”, nu se las\ comple[iti de abuz; grupul celor care
adopt\ rolul de a avea grij\ de p\rin]ii lor; copii care se str\duiesc s\ nu
ias\ în eviden]\ [i de aceea sunt
retra[i, pasivi” (Roth-Szamosközi, 1999: 124).
Dintre comportamentele explozive, impulsive (acting out) au fost

identificate tipurile: agresiv distructiv f\r\ odihn\
de m\sc\rici
Aceast\ clasificare nu înseamn\ c\ un copil va prezenta doar una sau
alta dintre aceste manifest\ri, ele putând alterna, în func]ie de situa]ia de
fapt sau de starea emo]ional\ în care se afl\ copilul. De exemplu, copilul
de obicei t\cut [i retras poate prezenta uneori comportamente impulsive,
cu explozii de furie împotriva unui coleg; copilul pasiv poate deveni
autoagresiv, f\când o tentativ\ de suicid; copilul maltratat deosebit de
dotat, creativ, ambi]ios, poate renun]a dintr-o dat\ la planurile sale [i
poate prezenta comportamente antisociale. Dup\ Killén, strategiile de
supravie]uire adoptate de copii depind de tipul de temperament, de
nivelul de dezvoltare fizic\, de sensibilitatea lor, creativitatea [i
capacitatea lor intelectual\.
„Strategiile de supravie]uire [i st\pânire a situa]iei reprezint\
modalitatea copilului de a face fa]\ situa]iei de maltratare, de a se ap\ra
atât împotriva propriilor sentimente, cât [i a mediului înconjur\tor. Cu
ajutorul acestor strategii ei î[i asigur\ un anumit control asupra situa]iei
sau în cel mai r\u caz, o iluzie a control\rii situa]iei” (Irimescu, 2002).
Concluzii
Pentru profesionistul implicat în investigarea situa]iilor de rele
tratamente împotriva copilului [i în acordarea de suport copilului [i
familiei sale sau celor care-l îngrijesc este foarte important ca simptomele
descrise anterior s\ fie recunoscute. „De[i aceste simptome se reg\sesc [i
113
în alte sindroame clinice decât al celor ce deriv\ din maltratare, ele r\mân
totu[i indicatori care trebuie s\-l fac\ pe profesionist s\ ridice problema
posibilit\]ii maltrat\rii copilului [i s\ analizeze cu grij\ aceast\ posbilitate”
(Roth-Szamosközi, 1999: 126).
Un prim scop al analizei simptomelor este acela de a stabili
diagnosticul corect privind cauzele care se ascund înd\r\tul unor schimb\ri
în comportamentul unui copil. Scopul final este îns\ acela de a ajuta
copilul s\ dep\[easc\ situa]ia dificil\ în care se afl\ ca urmare a supunerii
sale la diverse forme de rele tratamente, iar interven]ia care urmeaz\ s\ o
planific\m în interesul copilului nu poate s\ nu porneasc\ de la semnele
sale de suferin]\.
Cap. IV Neglijarea – Form\ specific\ de
maltratare a copilului
4.1. Neglijarea copilului, „o violen]\ neviolent\”?

În momentul în care se vorbe[te despre abuz asupra copilului gândul
ne zboar\ automat la abuzul sexual, fizic [i/sau emo]ional. Într-adev\r, am
fost [i suntem înv\]a]i cu cazuri foarte dure [i grave pe care atât literatura
de specialitate c=t [i mass-media ni le prezint\ cu obstina]ie. Uit\m îns\ o
form\ de maltratare care este [i ea foarte important\: neglijarea copilului.
Conform standardelor psihiatrice (DSM-IV), în cadrul conceptului de
maltratare, neglijarea este cea de-a treia component\ (cod T 74.0), fiind
caracterizat\ printr-o omitere a satisfacerii unor nevoi esen]iale ale
copilului. „Dac\ într-un caz de abuz clasic p\rintele produce o v\t\mare
direct\ a copilului, în cazul neglij\rii adultul respectiv „uit\” s\ aib\ grij\ de
copil. Aceast\ diferen]iere ne poate sugera ideea c\ neglijarea nu este atât
de grav\. Nimic mai fals, c\ci din punct de vedere al efectelor asupra
copilului, în multe cazuri nu exist\ diferen]e, suferin]a psihologic\ [i fizic\
fiind de multe ori la fel de mare” (Revista de Securitate Comunitar\, Anul
II, nr. 5/2002: 69). În literatura româneasc\ o defini]ie a maltrat\rii o g\sim
114
la dr. Popescu [i dr. R\du]: “maltratarea este orice form\ voluntar\ de

ac]iune sau de omitere a unei ac]iuni care este în detrimentul copilului [i
are loc profitând de incapacitatea copilului de a se ap\ra, de a discerne
între ceea ce este bine sau r\u, de a c\uta ajutor [i de a se autoservi”.
115
Neglijarea poate fi definit\ ca: “incapacitatea sau refuzul adultului de a

comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emo]ionale, de
dezvoltare fizic\ [i psihic\, precum [i limitarea accesului la educa]ie”
(Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 13).
Neglijarea mai este definit\ ca reprezentând „condi]iile în care persoana
responsabil\ de îngrijirea copilului, fie inten]ionat, fie din neaten]ie
permite copilului s\ experimenteze suferin]e care pot fi evitate [i/sau nu
reu[e[te s\ asigure una sau mai multe condi]ii care sunt esen]iale pentru
dezvoltarea capacit\]ilor fizice, intelectuale [i emo]ionale ale unei
persoane” (Gaudin, 1993 apud Miftode, 2002: 178).
Dac\ abuzul asupra copilului se face cu inten]ie distructiv\, neglijarea
are loc de obicei pe un fundal al indiferen]ei [i ignoran]ei parentale vizavi
de nevoile copilului. Formele de maltratare de multe ori se întrep\trund
simultan sau consecutiv în familiile problem\. În momentul în care c\ut\m
informa]ii de specialitate, cea referitoare la abuz abund\, pentru c\ precizia
[i acurate]ea diagnosticului este mai mare. Literatura american\ (Faller,
1981) ne spune c\ raport\rile cazurilor de neglijare sunt de cinci ori mai
numeroase decât cele de abuz.
„Alte studii, cum este cel efectuat de Erickson [i Egeland în 1996 ne
spun c\ din 2,7 milioane de copii maltrata]i în 1990 în S.U.A., 45% erau
cazuri de neglijare, 25% violen]e fizice [i 16% abuzuri sexuale. Raport\ri
similare se g\sesc în Fran]a [i Quebec (Canada) tinzând s\ men]in\
procentul neglij\rii ca cel mai ridicat” (Revista de Securitate Comunitar\,
Anul II, nr. 5/2002: 69). Actele izolate [i minore de neglijare au o
probabilitate sc\zut\ de a împiedica o dezvoltare s\n\toas\ a copilului.
Sesizarea apare atunci când actele respective se succed temporal [i
gradual. De multe ori, neglijarea este un predictor al unor viitoare abuzuri
(„anticamera” abuzului).
4.2. Categorii [i tipuri de neglijare
În literatura de specialitate sunt men]ionate mai multe categorii [i
forme de neglijare a copilului de c\tre proprii p\rin]i, foarte des întâlnite de
practicienii în domeniul protec]iei copilului [i familiei.
116
NEGLIJAREA - FORM| SPECIFIC| DE MALTRATARE A COPILULUI
„Dup\ Miller-Perrin [i Perrin avem neglijare grav\ atunci când nevoile

vitale nefiind îndeplinite, via]a copilului este în pericol [i neglijare
general\ ce implic\ insuficienta asigurare de c\tre p\rin]i sau tutori legali a
nevoilor legate de alimenta]ie, îmbr\c\minte, locuin]\, îngrijiri medicale”
(Revista de Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/2002: 69).
La Faller (1981) g\sim o trecere în revist\ mai exhaustiv\ (Revista de
Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/2002: 69):
E[ec în cre[terea copilului: hr\nire

proast\/inadecvat\;
deprivare nutri]ional\ ce apare atunci când p\rintele nu asigur\
copilului o hran\ adecvat\ [i adaptat\ vârstei; nedezvoltarea fizic\ a
copilului f\r\ cauze organice: p\rin]ii nu
reu[esc s\-[i hr\neasc\ copilul datorit\ lipsei:
a) unor cuno[tin]e adecvate privind tehnica hr\nirii;
b) unor resurse financiare suficiente;
c) ata[amentului fa]\ de copil; apar întârzieri în în\l]imea [i
greutatea copilului sugar [i antepre-
[colar; nedezvoltarea psihosocial\ datorit\ depriv\rii de suport emo]ional.
Neglijare fizic\, ce presupune lipsa asigur\rii unei locuin]e adecvate,

îmbr\c\minte sau îngrijire fizic\. Inciden]a acestei categorii este mare atât
în S.U.A., de 9 copii dintr-o 1000 dup\ Costin (Roth, 1999) dar [i în
România (9,4% într-o cercetare efectuat\ de Rotariu pe 485 familii din
Cluj).
Nesupraveghere adecvat\. Se refer\ în special la p\rin]ii care î[i las\

timp îndelungat copiii f\r\ supraveghere. Unora dintre copii li se refuz\
accesul în locuin]\, sau sunt supraveghea]i de adul]i ce pot abuza de ei.
Factorii ce sunt lua]i în considerare fac apel la durata, vârsta [i maturitatea
copilului. Intervin îns\ [i factori culturali: De exemplu, în Quebec copii nu
pot fi l\sa]i f\r\ supraveghere pân\ la [ase ani, pe când în S.U.A. aceast\
perioad\ ajunge la [apte ani.
117
Neglijare medical\ este considerat\ neacordarea asisten]ei medicale

copiilor, cu consecin]e grave asupra s\n\t\]ii [i vie]ii lor.
Neglijare educa]ional\ este astfel definit\ doar în raport cu copilul din

familie [i const\ în nefrecventarea regulat\ a unei forme de educa]ie
adecvate, ceea ce poate duce la deprivare educa]ional\ [i cultural\. În
România, conform cercet\rii efecuate de Rotariu în 1996 formele
principale se manifest\ prin neasigurarea de c\tre p\rin]i a rechizitelor
necesare (13,1% dintre elevi) [i dezinteresul lor fa]\ de [coal\ (10,7% în
aprecierea profesorilor). O alt\ cauz\ a acestui fenomen o constituie
obligarea copiilor de a-[i îngriji fra]ii mai mici sau de a munci.
Neglijare emo]ional\, cea din urm\ men]ionat\ dar nu ultima. De[i ea

ca [i abuzul emo]ional este foarte des citat\ [i invocat\ în diferite conven]ii
[i legi, este foarte greu de f\cut dovada existen]ei ei. O defini]ie poate fi
lipsa sprijinului emo]ional atât de necesar copilului pentru cre[terea lui
armonioas\ [i s\n\toas\. În general acesta ar trebui s\ se manifeste din
fraged\ copil\rie, implicând elemente de atingere fizic\, mângâieri,
comunicare verbal\ între p\rinte [i copil. Un climat afectiv rece poate
conduce la tulbur\ri de personalitate.
O alt\ categorie a neglij\rii este admiterea de practici contrare
interesului copilului, cum ar fi privitul îndelung la televizor (6 –8 ore/zi),
acceptarea unei alimenta]ii nes\n\toase, cum ar fi exclusiv bazat\ pe
dulciuri etc. (preluat dup\ Ciofu, C., 1993).
La tipurile de neglijare descrise mai sus se mai adaug\ [i altele, cum ar fi:
Alte tipuri de neglijare emo]ional\ - „alte neglij\ri ale nevoilor
emo]ionale ale copilului (cum ar fi de exemplu restric]ii exagerate
evidente, a[tept\ri nepotrivite fa]\ de vârst\/sexul copilului sau nivelul de
dezvoltare etc.)” (Miftode., 2003: 179).
Abandon [i supraveghere inadecvat\: comportamentul p\rin]ilor care
`[i abandoneaz\ copiii prin excluderea copilului din familie, trimiterea
copilului pe strad\ sau dezinteres pentru cre[terea [i îngrijirea copilului.
Legisla]ia româneasc\ cu privire la declan[area judec\toreasc\ a
118
abandonului a stabilit la 6 luni perioada maxim\ de timp dup\ care un copil

este declarat abandonat.
„Din punct de vedere psihologic declararea abandonului la [ase luni de
dezinteres din partea p\rin]ilor biologici («încetarea oric\rei forme de
leg\turi [i raporturi afective normale») reprezint\ o alt\ form\ de maltratare
a copilului, prin neglijarea nevoilor lui de interac]iune cu un adult de
referin]\” (Muntean, 2001: 250, apud Miftode, 2002: 179).
Abandonul copilului este considerat o form\ sever\ de neglijare.
Se poate vorbi de abandon sau de abandon camuflat. „Teama de a fi
abandonat apare la copiii cu natur\ sensibil\, cu ocazia unui eveniment
oarecare care rupe sau sl\be[te leg\turile familiale. Putem cita, de exemplu,
un deces, o neîn]elegere conjugal\, o c\l\torie etc.” (Muntean, 2001: 250,
apud Miftode, 2002: 179)
În Vocabularul de psihopedagogie [i de psihiatrie a copilului (1973),
Lafon define[te abandonul ca „neglijarea copilului de c\tre p\rin]i sau
substitu]ii acestora”. Vorbim despre situa]ie de abandon atunci când
copilul este în mod real abandonat, adic\ reprezentan]ii naturali, pentru un
motiv sau altul, au refuzat sau au pierdut vremelnic [i în totalitate dreptul
de a-l îngriji. „Abandonul copilului de c\tre p\rin]ii lui poate fi temporar
sau definitiv:
expulzarea din c\min pe timpul zilei sau al nop]ii, sau dezinteres
fa]\ de lipsa de acas\ a copilului (situa]ii care conduc la fenomenul
cunoscut sub numele de copiii str\zii);
l\sarea copilului timp îndelungat nesupravegheat;
abandonarea copilului la o persoan\, într-un spital sau într-o
institu]ie de ocrotire [i lipsa de interes fa]\ de copilul astfel p\r\sit”
(Roth-Szamosközi, 1999: 80).
O categorie aparte de copii neglija]i sunt cei fugi]i de acas\, care tr\iesc
în afara unui c\min – copiii str\zii. Atunci când sunt depista]i de
profesioni[ti, ei prezint\ numeroase semne de retard [i de tulbur\ri în
dezvoltare [i comportament. De asemenea, se pot constata multiple semne
de suferin]\, ca urmare a diferitelor tipuri de neglijare [i maltratare, la care
copiii fugi]i au fost expu[i chiar înainte de a-[i p\r\si domiciliul. În ciuda
119
dezvolt\rii serviciilor sociale de protec]ie a copilului, num\rul acestor copii

pare s\ fie în cre[tere în întreaga lume, dovedind, de fapt, incapacitatea
formelor existente ast\zi de protec]ie a minorilor s\ depisteze [i s\ stopeze
cazuri grave de rele tratamente. „Mul]i copii ai str\zii provin din familii
conflictuale, cu un microclimat tensionat, de violen]\, cu p\rin]i alcoolici.
Dat\ fiind fluctua]ia mare a acestor copii [i lipsa documentelor, o estimare
a dimensiunilor fenomenului în România este greu de realizat. Prin
extrapolarea unor cercet\ri efectuate de lucr\torii sociali stradali, s-a
estimat c\ existau în 1966, aproximativ 4300 de copii ai str\zii, dintre care
2000 permanent în strad\” (Carta alb\ a copilului, apud Roth-Szamosközi
Maria, 1999: 87).
Copiii str\zii sunt în mod permanent expu[i la mizerie, violen]\, frig,
boli acute [i contagioase (de piele, digestive, T.B.C., respiratorii, cu
transmitere sexual\ etc.) consum de substan]e care creaz\ dependen]\
(]ig\ri, alcool, droguri), prostitu]ie [i abuzuri sexuale.
Din toate cele men]ionate pân\ aici, rezult\ c\ neglijarea copilului are
mai multe dimensiuni:
neglijarea fizic\:
neglijare alimentar\
neglijare vestimentar\
neglijarea igienei neglijarea
locuin]ei neglijare medical\
neglijare în educa]ie neglijare
afectiv\ (emo]ional\)
abandonul copilului
Neglijarea copilului poate fi episodic\ sau cronic\. „Neglijarea episodic\
sau contextual\ este mai pu]in grav\ pentru c\ dispare atunci când factorii
de risc care au dus la apari]ia neglij\rii dispar (de exemplu, contextul
separar\rii parentale). Neglijarea cronic\ este mai dramatic\ pentru c\
afecteaz\ familiile defavorizate care duc lips\ de resurse (afective,
intelectuale, financiare, educa]ionale etc.)” (Ionescu, 1999: 20). Adesea, în
aceste cazuri, constat\m transmiterea intergenera]ional\ a neglij\rii.
Plasarea unui copil ca urmare a unei neglij\ri grave nu rezolv\ problema,
pentru c\ se poate anun]a foarte repede o alt\ sarcin\. Pentru Oxley (1999),
120
copilul purt\tor de speran]\ reînvie la na[terea sa traumatismele pe care

p\rin]ii le-au tr\it. Pentru c\ se simt pu[i în pericol, p\rin]ii nu pot identifica
nevoile acestuia [i îl maltrateaz\. Consecin]ele omiterii de c\tre p\rin]i a
unor gesturi (copil prost hr\nit, prost îmbr\cat, a c\rui igien\ las\ de dorit,
lipsit de îngrijire în ciuda simptomelor evidente) fac posibil\ identificarea
copilului neglijat. Alte tipuri de neglijare, ca, de exemplu, cea referitoare
la supravegherea copilului nu vor fi semnalate decât atunci când apar
accidente. Putem distinge [i neglijare afectiv\, adic\ omiterea unor
comportamente care s\ arate afec]iunea fa]\ de copil. Aceast\ neglijare este
cel mai greu de identificat, în ciuda efectelor sale majore asupra dezvolt\rii
socio-afective a copilului.
„De[i consecin]ele neglij\rii sunt adesea grave datorit\ caracterului lor
cronic, adev\rata r\spândire a fenomenului în popula]ie, în afara cazurilor
raportate, este pu]in cunoscut\. Neglijarea de tipul dezinteresului grav al
p\rintelui fa]\ de copil, mergând pân\ la renun]area preocup\rii fa]\ de el,
este o form\ extrem\, care se înscrie în mod evident în spectrul maltrat\rii
copilului” (Roth-Szamosközi Maria, 1999: 80). În literatura de
specialitate, formele severe de neglijare sunt de fapt considerate abuzuri,
fiind forme de omisiuni ale unor ac]iuni care pot avea consecin]e foarte
grave asupra dezvolt\rii personalit\]ii copilului.
De obicei, îns\, neglijarea este mai pu]in evident\: copilului i se acord\
hran\, dar insuficient\, inadecvat\ calitativ, sau numai dup\ ce a obosit de
plâns din cauza foamei; copilul este îmbr\cat, dar cu haine nepotrivite, în
care nu se simte bine, sau este luat în derâdere în colectivitate; prime[te,
totu[i, o anumit\ îngrijire din partea p\rin]ilor, aceasta fiind îns\
insuficient\, dup\ cum men]ioneaz\ Killén K.
4.3. Situa]ia neglij\rii copilului în România
În anul 2000, Autoritatea Na]ional\ pentru Protec]ia Copilului [i
Adop]ie în colaborare cu CURS [i cu asisten]\ tehnic\ din partea
Organiza]iei Mondiale a S\n\t\]ii, au efectuat un studiu cu privire la
fenomenul abuzului [i neglij\rii copilului în ]ara noastr\.
„În urma acestui amplu studiu s-a constatat c\ neglijarea fizic\, rezultat\
din iresponsabilitatea sau incapacitatea familiei de a asigura copiilor
121
bunurile necesare unei vie]i decente la nivelul standardului mediu existent

pe ]ar\ are valori foarte ridicate în România” (Revista de Asisten]\ Social\
nr. 1/2003: 40): p\rin]ii din 62% din gospod\riile cu copii au declarat c\ nu
pot asigura alimentele de baz\ pentru întreaga familie [i 77% c\ nu pot
asigura copiilor bunurile necesare. Rezultatele acestui sondaj sunt
confirmate de studiile ample asupra fenomenului s\r\ciei din România. În
Raportul Na]ional al Dezvolt\rii Umane – România, 1999, se consemneaz\
o rat\ a s\r\ciei de 31% pe total ]ar\, rat\ ce ajunge în cazul gospod\riilor cu
3 copii la 60%, iar în cazul celor cu 4 copii [i mai mul]i la 80% (raportul
citat, p. 45). Unele din consecin]ele grave ale acestei situa]ii se reflect\ în
propor]ia de 3,5% dintre gospod\rii care au fost evacuate din cas\ cu copiii
[i 7% c\rora le-au fost oprite gazele sau apa pentru c\ nu le-au putut achita.
„Este firesc deci s\ recunoa[tem c\ acest tip de neglijare se reg\se[te adesea
în familiile s\race, în care p\rin]ii nu reu[esc s\ ob]in\ cele necesare unui
trai decent al familiei, incluzând aici elementele esen]iale ale alimenta]iei,
ale condi]iilor de locuit, ale vestimenta]iei care s\ acopere nevoile
biologice de baz\ ale copiilor” (Roth-Szamosközi, 1999, pp. 81-82).
P\rin]ii cu un venit minim sunt adesea for]a]i de situa]ia în care se g\sesc
(lipsa unei locuin]e adecvate, imposibilitatea de a cump\ra alimenta]ia
potrivit\) s\ nu ofere, în ciuda bunelor lor inten]ii, suficient\ îngrijire fizic\
copiilor lor. Extrapolând în popula]ia total\ propor]ia gospod\riilor în care
s-a produs abandonul copilului (0,4%), rezult\ c\ num\rul acestor gospod\rii
este de 12.000.
În privin]a neglij\rii medicale ca form\ a neglij\rii fizice, se apreciaz\ c\
aceasta are valori destul de mari dac\ lu\m în considerare consecin]ele
grave pe care le poate avea acest tip de neglijare asupra s\n\t\]ii [i
dezvolt\rii armonioase a copilului.
Graficul 4.3.1.
Neglijare fizic\
Abandonarea unor copii (3,8%) 6
Familiei i-au fost oprite utilit\]ile pe 5 motive de

neplat\ (7,1%)
4
3
122
2
0 50 10
Familia a fost evacuat\ din cas\ cu copii (3,5%)

P\rin]ii nu pot asigura alimentele de baz\ pentru întreaga familie (62,3%)
P\rin]ii nu pot cump\ra copiilor [i alte lucruri decât cele strict necesare, pe care ace[tia
[i le-ar dori (85,1%)
P\rin]ii nu pot asigura copiilor bunurile necesare
(77,2%)
7
1. Copil cu acces limitat la resurse

5
economice sau sociale
P\rin]ii duc insuficient sau deloc copiii la controale medicale copii de
pân\ la 1 an (13,9%) copii de pân\ la 3ani (30,1%) copii de 4 18 ani
(- 21,1%)
1
P\rin]ii nu [i-au dus copiii la vaccinare, de[i au fost anun]a]i (5,1%) 3
Copilul nu este consultat de un doctor, ci este tratat în familie
(11,1%)
0 1 2 3 4
Copiii sunt trata]i cu leacuri b\be[ti de c\tre persoane din
0 0 0 0 afara
familiei (0,8%)
2. Neglijare medical\
Copiii au suferit diverse accidente

mai grave (8,4%)
intoxicare [i/sau otr\vire substan]e (0,4%) 7 c\deri de la
în\l]ime(etaj, gard, pom...) (0,5%)
accident de ma[in\ (0,2%) 5

Arsuri, op\riri (1,7%) lovit de diverse obiecte sau
animale (0,6%) 3 fracturi, entorse (4,6%)
paralizii, pareze, handicapuri (0,3%) 1
0 2 4
6 8 10
3. Lipsa sau insuficienta supreveghere
„Propor]iile înregistrate în sondaj pentru familiile care nu î[i duc copiii
la controale medicale la diferite grupe de vârste se situeaz\ între 14% [i
30%. Prima propor]ie referitoare la copiii pân\ la un an este destul de
ridicat\ [i poate fi unul din factorii care contribuie la plasarea României pe
primul loc în Europa în privin]a mortalit\]ii infantile” (Revista de
Asisten]\ Social\ nr. 1/2003: 41). O parte din p\rin]i nu con[tientizeaz\ în
suficient\ m\sur\ pericolul pe care îl poate reprezenta pentru s\n\tatea
copilului nevaccinarea împotriva unei boli grave, chiar în situa]ia în care
123
au fost anun]a]i (5,1% dintre familii), ceea ce ar putea afecta circa 250.000
de copii, sau tratarea empiric\ în familii în locul unui consult de
specialitate (11%), chiar dac\ serviciile medicale pentru copii sunt gratuite.
Mai mult, circa 1% din gospod\riile popula]iei apeleaz\ la tratamente cu
leacuri „b\be[ti” pentru vindecarea copiilor.
Un alt tip de neglijare a copilului [i anume neglijarea emo]ional\ sau

psihologic\ se manifest\ în principal prin absen]a unei ac]iuni, absen]a
grijii sau mai bine-zis indiferen]a fa]\ de copil, fa]\ de nevoile sale de
formare [i dezvoltare psihic\.
Consecin]ele directe ale unui astfel de atitudini de indiferen]\ sunt greu
de determinat, dar ele vor ap\rea cu siguran]\ în comportamentul [i
capacitatea de rela]ionare [i integrare psihologic\ a copilului.
„Din cele patru seturi de indicatori utiliza]i, ponderea cea mai mare o
de]in cei referitori la lipsa sau insuficienta comunicare cu copilul: aproape
o cincime din p\rin]i petrec mai pu]in de o or\ pe zi cu copiii lor, fie c\ este
vorba de copii sub 10 ani, fie de cei cu vârste între 11-17 ani. Motivul
principal invocat de ace[tia este „lipsa timpului”, afectat în mare m\sur\
serviciului sau c\ut\rii acestuia (în cazul [omerilor), muncii în agricultur\
sau treburilor casnice; în 25% dintre gospod\riile cu copii între 8-17 ani,
copilul este foarte rar sau nu este consultat deloc atunci când se iau decizii
importante în familii. În acest sens pare a fi edificator [i faptul c\ în 17%
din gospod\rii, p\rin]ii nu-[i consult\ copiii în privin]a [colii pe care o vor
urma” (Revista de Asisten]\ Social\ nr. 1/2003: 43).
Neglijarea emo]ional\ ia [i forma lipsei de afec]iune: p\rin]ii î[i
mângâie sau s\rut\ copilul foarte rar sau niciodat\ (9%); nu îl laud\ sau nu
îl încurajeaz\ (6%), nu îl ascult\ niciodat\ dac\ dore[te s\ spun\ ceva (4%).
De[i apar în propor]ii mai mici, ]inem s\ semnal\m [i situa]ii la în care
p\rin]ii se ceart\ sau se bat în fa]a copiilor (4%), precum [i insuficienta
supraveghere a copilului (3,4% dintre p\rin]i nu [tiu [i nu verific\ cu cine
î[i petrece copilul timpul liber). Ca urmare, în 2,2% dintre gospod\rii
(66.000) copilul/copiii a/au fugit cel pu]in o dat\ de acas\.
124
Neglijarea educa]ional\ a copilului se manifest\ atât direct, prin

dezinteresul p\rin]ilor fa]\ de rezultatele [colare ale copilului (6% dintre
p\rin]i nu au fost niciodat\ la [coal\ s\ se intereseze de copil), dar [i
indirect, prin dezinteresul fa]\ de tipul de c\r]i sau programe TV pe care le
vizioneaz\ copiii: 32% dintre p\rin]i nu le interzic copiilor vizionarea
filmelor cu violen]e, iar 22% î[i las\ copiii în fa]a televizorului mai mult
de 3 ore pe zi (în medie).
Graficul 4.3.2.
Neglijare educa]ional\ – România total (procent din total
gospod\rii)
Înultimulanp\rin]iinuaufostniciodat\la[coal\s\seinteresezedecopii5,6%
7 P\rin]iinuseintereseaz\cec\r]icitesccopiilor19,2%
P\rin]iinuleinterziccopiilors\citeasc\anumitec\r]i
nespecifice vârstei lor 21,6%
5 Copiisuntl\sa]is\vizionezeprogrameTVînmedie3
[i mai mult de 3 ore pe zi 22,1
%
Vizioneaz\ orice fel de film

15,6%
3 Vizioneaz\ film
e poli]iste10,3%
Vizioneaz\ filme de drago

ste4,4%
P\rin]iinuinterziccopiilorvizionarea
1 anumitortipuridefilme32,2%
0 10 20 30 40
Procentele se refer\ la gospod\riile cu cel pu]in un copil la [coal\ Neglijarea
educa]ional\
Dup\ cum reiese din studiul realizat în 2000, în România rata neglij\rii
copilului este îngrijor\toare, pentru majoritatea tipurilor de neglijare.
Ponderile înregistrate pe diferitele tipuri de neglijare ar trebui considerate
un semnal de alarm\ pentru societate [i autorit\]i dac\ avem în vedere c\
formele de neglijare sunt practic „anticamera” abuzului: de la neglijare
fizic\ [i psihologic\ nu mai este decât un pas la agresiunea fizic\ sau
abandonul copilului.
125
4.4. Cauzele neglij\rii copilului

Factorul cel mai adesea incriminat în cazurile neglij\rii copilului este
atitudinea parental\ perturbat\, datorit\ tulbur\rii rela]iei copil-p\rinte. Este
cazul unor familii cu disfunc]ii în rela]ii, care dup\ C. Ciofu (1998) sunt
urm\toarele: familiile dezorganizate sau dizarmonice [i familiile cu
personalit\]i nevrotice sau cu p\rin]i incapabili de a se adapta la caracterul
copilului. „Cea mai des incriminat\ este atitudinea mamei, care, în urma
unor tulbur\ri psihice temporare sau cronice (nevroze, depresii, tulbur\ri de
lacta]ie, imaturitate emo]ional\, schizofrenie [i altele) poate omite
asigurarea condi]iilor de cre[tere adecvate nevoilor vârstei copilului.
Neglijarea copilului de c\tre adultul în grija c\ruia el se afl\ se poate datora
unor reac]ii la factori stresan]i din mediul psihosocial” (RothSzamosközi
1999, pp. 89-90).
În cazul mamelor, asemenea atitudine s-ar putea datora unor factori
multipli: însingurarea mamei prin p\r\sirea familiei de c\tre so] sau prin
dezinteresul acestuia, nepreg\tirea psihologic\ a mamei pentru îndatoririle
ei, adesea din cauza vârstei prea tinere, sau în urma unor tulbur\ri de
personalitate, cople[irea mamei de obliga]ii profesionale, fie în urma unor
ambi]ii profesionale, fie din cauza presiunii materiale din familie, lipsa de
suport oferit mamei din partea re]elei ei sociale. În cazul unui p\rinte cu
mai mul]i copii, afec]iunea sc\zut\ fa]\ de unul anume se poate pune în
rela]ie cu anumite caracteristici ale copilului: prezen]a unui handicap,
anumite caracteristici fizice sau psihice, care sunt adesea puse de p\rinte
pe prim plan prin compara]ie cu tr\s\turile sorei sau fratelui. În familiile cu
astfel de atitudini parentale, copilul cu nevoi speciale prezint\ riscul cel
mai mare de a fi neglijat. (Acest lucru este pus în eviden]\ cel mai bine de
concep]ia socio-biologic\ a maltrat\rii).
4.5. Consecin]ele neglij\rii asupra dezvolt\rii copilului
Semnele neglij\rii copilului
1. „Starea general\: copilul înfometat ori alimentat nepotrivit,
neigienizat, cu aspect vestimentar neadecvat, pedepsit s\ nu m\nânce sau s\
nu doarm\, care nu-[i cunoa[te ziua na[terii ori prime[te în dar obiecte
126
nepotrivite, care nu are cu cine vorbi despre problemele sale ori nu are un
program de via]\ adecvat vârstei sale, r\mânând mult timp nesupravegheat;
2. Somatic [i comportamental: hipo- sau hiperponderal, boln\vicios,
cu un comportament variind de la polul inhibi]iei pân\ la agita]ie;
3. Tr\iri emo]ionale (în func]ie de vârst\): neata[at, introvert, cu
vocabular sumar, incapabil s\ comunice, s\ se joace sau cu o „foame de
stimuli” (extrem de instabil), cu retard [colar, în ciuda unui intelect bun
(pseudoretard mental), nemotivat pentru efort cognitiv, insuficient de
matur ca dezvoltare volitiv\, incapabil de a stabili rela]ii interpersonale
durabile” (IXth ISPCAN European Conference on Child Abuse and
Neglect, 2003).
Consecin]ele neglij\rii
Dezvoltarea copilului supus neglij\rii este serios afectat\. Lipsa
r\spunsurilor sau stimul\rii poate duce la dezvolt\ri întârziate psihomotorii
[i de limbaj, precum [i la o slab\ concentrare. Un copil la 12 luni poate
ar\ta ca unul de [ase luni. „Pe m\sur\ ce trece timpul ace[ti copii vor înceta
s\ mai plâng\ [i s\-[i comunice propriile nevoi. Gânguritul lor natural nu se
va dezvolta într-un limbaj normal. Ei nu au [ansa s\ exploreze [i s\ înve]e
ceva legat de mediul înconjur\tor aflat dincolo de locul în care dorm.
Oricum, unii dintre ace[ti copii pot recupera surprinz\tor de repede, atât pe
plan fizic cât [i pe plan emo]ional, dac\, atunci când sunt înc\ bebelu[i vor
fi admi[i într-un spital sau institu]ie pentru copii sau în „foster home”
(Killén, 1997: 30). Ei m\nânc\ cu „l\comie” [i r\spund prompt la grija
adul]ilor [i câ[tig\ în greutate, î[i dezvolt\ limbajul [i prosper\. Dac\
îngrijirea lor se îmbun\t\]e[te doar atunci când sunt mai mari ei vor
recupera din punct de vedere fizic, dar nu chiar a[a de mult din punct de
vedere emo]ional. Se poate întâmpla ca latura emo]ional\ s\ fie v\t\mat\
pentru toat\ via]a. Din nou, dac\ ne concentr\m doar asupra aspectului
fizic, ne vom distan]a sau vom nega aspectul invizibil mult mai serios,
poate permanent, al v\t\m\rii emo]ionale. Neglijarea grav\ nu d\uneaz\
doar sferei emo]ionale a copilului, ci afecteaz\ [i dezvoltarea sa fizic\.
„Uneori neglijarea poate avea consecin]e mult mai serioase decât abuzul
fizic. Cunoa[tem faptul c\ lipsa unei hr\niri adecvate afecteaz\ întotdeauna
127
dezvoltarea timpurie a creierului. Neglijen]a legat\ de c\utarea unui

tratament medical sau de urm\rirea acestuia poate avea serioase
consecin]e. În ciuda importan]ei deosebite a neglij\rii, aceasta se bucur\ de
o aten]ie redus\ atât din partea profesioni[tilor, cât [i a mass-media”
(Killén, 1997: 30). În cazul neglij\rii va trebui parcurs\ o cale lung\ pân\ se
va ajunge în momentul de criz\. A[a cum spunea Grittenden (1992)
„printre copiii neglija]i nu r\mân supravie]uitori care s\ se plâng\ sau s\
protesteze”. Asta scoate în eviden]\ aspectele distructivit\]ii sale. „Prin
faptul c\ ucide spiritul celor care au supravie]uit fizic, neglijen]a nu las\
nici un martor”.
Neglijarea poate fi de asemenea mai pu]in evident\ [i nu neap\rat
continu\. Copilul poate fi ridicat doar dup\ ce a ]ipat suficient de mult.
Poate primi hran\, dar nu neap\rat suficient\ sau adecvat\ întotdeauna.
Poate avea haine, dar nu neap\rat adecvate, poate primi afec]iune [i
îngrijire din partea p\rin]ilor, îns\ prea pu]ine.
Numero[i copii neglija]i preiau un fel de rol de adult la o vârst\ fraged\
pentru a compensa ceea ce p\rin]ii lor nu le-au oferit. Ei trebuie s\ se
îngrijeasc\ de ei în[i[i [i adesea de proprii p\rin]i. Se întâmpl\ ca acest
copil s\ fie l\udat de c\tre adul]i pentru precau]iile [i comportarea sa matur\
f\r\ îns\ ca cineva s\ observe faptul c\ el e privat de copil\ria sa; e poate cea
mai important\ daun\ care s-ar putea s\ nu fie observat\ decât mult mai
târziu.
„În plan emo]ional, tabloul consecin]elor neglij\rii poate fi extrem de
diferit. Copilul neglijat este marcat de o atitudine de indiferen]\ sau
timiditate [i de incapacitatea de a-[i organiza activitatea liber. Nu este
curios, are tulbur\ri de aten]ie, un prag prea sc\zut sau, dimpotriv\, prea
ridicat de toleran]\ a frust\rilor, somatizeaz\ u[or (cefalee, gre]uri, dureri
abdominale, diverse cenestopatii), nu este dispus s\ fac\ efort cognitiv, nu
are nivelul de aspira]ii pe termen lung (nu se poate proiecta în viitor)”
(IXth ISPCAN European Conference on Child Abuse and Neglect,
Warsaw, 2003). ~n plan social copilul neglijat stabile[te contacte
interpersonale fragile, are dificult\]i de adaptare [i încearc\ s\-[i suplineasc\
nevoile nesatisf\cute, uneori prin fapte antisociale (individual sau aderând
128
la grupuri de delincven]i) cu consum de droguri, fug\ de acas\, absenteism,

însu[ire deficitar\ a normelor etico-morale.
Consecin]ele negative ale neglij\rii asupra dezvolt\rii copilului nu sunt
inevitabile. Au fost identifica]i factori care fie diminueaz\, fie agraveaz\
efectele neglij\rii asupra copilului. „Stabilitatea mediului familial
constituie un factor pozitiv, diminuând efectele negative ale abuzului, în
timp ce multiplele plasamente, stresul cotidian [i depresia p\rin]ilor
contribuie la agravarea consecin]elor neglij\rii, ac]ionând negativ asupra
dezvolt\rii” (Miftode, 2002: 180)
129
Cap. V - Familia [i neglijarea copilului
5.1. Familia ca mediu propice de dezvoltare a copilului

Copilul este o fiin]\ cu însu[iri calitative diferite de cele ale adultului [i
are în mod legitim dreptul de a ocupa o pozi]ie privilegiat\ [i de a se
bucura de un „tratament” specific. S\n\tatea, dezvoltarea [i educa]ia
copilului trebuie s\ fie în centrul preocup\rilor familiei.
„Familia r\mâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protec]iei [i
educa]iei copilului. În contextul schimb\rilor sociale, se constat\ o
diversificare a modelelor familiale: frecven]a crescând\ a coabit\]ilor
(concubinaje), cre[terea num\rului divor]urilor, a familiilor
monoparentale, op]iunea unor femei de a avea un copil în afara c\s\toriei,
noile forme coexistând cu modelul „clasic” al familiior conjugale”
Dezvoltarea personalit\]ii copilului este rezultatul unui ansamblu de
factori: familiali, [colari, comunitari. Factorii familiali sunt ca proximitate
[i importan]\ cei care asigur\ dezvoltarea unei personalit\]i armonioase,
securizarea fizic\, afectiv\ [i material\ a copilului.
Mediul familial se constituie din:
membrii familiei între care exist\ rela]ii complexe de a c\ror
func]ionalitate depinde eficien]a [i succesul în dezvoltarea, direc-
]ionarea [i integritatea social\ a copilului; spa]iul de locuit cu
totalitatea dot\rilor de care dispune, care pot sau nu s\ r\spund\
nevoilor familiei.
Indiferent de modul de organizare, mediul familial întemeiat pe un
sistem de interac]iuni afective intense este apt de a reac]iona la
trebuin]ele copilului, de a participa [i favoriza elaborarea personalit\]ii, a
imaginii de sine [i despre lume. „Familia este cea mai în m\sur\ s\
r\spund\ nevoilor copiilor. Aceasta este din punct de vedere afectiv cea
mai adecvat\ trebuin]elor lui, pentru c\ numai rela]iile afective [i
sentimentele de dragoste îl fac pe p\rinte s\ în]eleag\ [i s\ intuiasc\ copilul
130
FAMILIA {I NEGLIJAREA COPILULUI
[i starea lui de copil\rie. În familie, copilul î[i poate satisface nevoile sale
primare, î[i poate manifesta frust\rile inevitabile, temperate de dragostea
p\rin]ilor” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 22). În
familie, copilul poate s\-[i investeasc\ toate resursele emo]ionale, s\ înve]e
s\ [i le controleze. Pentru c\ asigurarea unui mediu afectiv va constitui
garan]ia pentru o dezvoltare armonioas\.
Familia este mediul esen]ial care poate influen]a dezvoltarea [i
destinul copilului prin securizare material\, dragoste [i educa]ie.
Valorile dup\ care func]ioneaz\ o familie matur\, s\n\toas\ sunt
capacitatea de a iubi [i de a munci cu scopul producerii bunurilor necesare
convie]uirii. O func]ie definitorie a familiei este cea de a genera iubire
fa]\ de to]i membrii s\i.
„Familia este prin defini]ie cadrul de satisfacere al nevoilor membrilor
ei. Nevoile de baz\, fiziologice sunt la fel de importante ca [i nevoia de
securitate, de dragoste [i apartenen]\, de recunoa[tere. Toate aceste nevoi
categorisite de Maslow ca fiind nevoi de tip D, care apar prin lips\ [i
împing individul la a c\uta satisfac]ie depind de ceilal]i, de cei din jurul
individului, de ceilal]i membri ai familiei. Este evident faptul c\ o familie
în care leg\turile dintre membrii ei nu sunt de dragoste [i respect, nu poate
constitui un cadru propice de satisfacere a nevoilor umane [i deci de
dezvoltare normal\” ( Muntean, 2001: 143).
Nevoile fiin]ei umane, modul în care sunt împlinite sau dimpotriv\
modul în care sunt neglijate ele, determin\ caracteristicile de dezvoltare
ale fiin]ei umane. Un copil se dezvolt\ optim, devine o fiin]\ normal\,
capabil\ de a fi fericit\ [i de a-i face ferici]i pe cei din jurul s\u, sau
dimpotriv\ evolueaz\ spre comportamente [i st\ri mai pu]in normale, în
func]ie de modul în care cei din jur, în primul rând p\rin]ii, [tiu s\ vin\ în
întâmpinarea nevoilor lui [i s\ în]eleag\, în satisfacerea acestor nevoi,
caracteristicile care ]in de vârsta copilului.
O exprimare succint\ a func]iilor parentale ar fi c\ func]ia de p\rinte
presupune a veni în întâmpinarea nevoilor copilului pentru o dezvoltare
normal\, a acompania deci copilul [i nu a-l dirija în dezvoltarea lui.
„Imaturitatea p\rin]ilor, problemele lor emo]ionale, multe avându-[i
r\d\cinile în propria copil\rie, anumite boli mentale sau un grad de retard
mental, alcoolismul [i consumul de substan]e care deconecteaz\ p\rintele
131
de la realitate vor determina incapacitatea p\rintelui de a îndeplini

func]iile care îi revin în rela]ia cu copilul” ( Muntean, 2001: 143).
Exist\ câteva abilit\]i de care p\rintele are nevoie pentru a putea fi un

p\rinte bun. Cele mai importante astfel de abilit\]i [i de care depinde
modul în care p\rintele î[i percepe copilul (nevoile [i dezvoltarea lui
emo]ional\) sunt:
abilitatea de a percepe copilul în mod real; abilitatea de a accepta
c\ este responsabilitatea adul]ilor s\ sa-
tisfac\ nevoile copilului [i nu invers;
abilitatea de a avea a[tept\ri realiste în privin]a capacit\]ii co-
pilului de a face fa]\ diferitelor situa]ii;
abilitatea de a empatiza cu copilul;
abilitatea de a se angaja pozitiv în interac]iune cu copilul;
abilitatea de a da prioritate nevoilor copilului; abilitatea de a-[i
înfrâna durerea [i agresivitatea în fa]a copilului.
Uneori p\rin]ii î[i îndeplinesc bine func]iile de p\rin]i, dar în situa]ii
mai dificile, de criz\, ajung s\-[i neglijeze sau s\-[i abuzeze copilul, iar
alteori ace[tia î[i neglijeaz\ de la început copilul [i îl expun constant
diferitelor tipuri de neglij\ri, mai ales neglij\ri fizice [i emo]ionale. În
general, neglijarea copilului apare pe un fundal al indiferen]ei [i
ignoran]ei parentale vizavi de nevoile copilului. Fiind preocupat în mod
constant de alte probleme, mai mult sau mai pu]in familiale, p\rintele
„uit\” s\ aib\ grij\ de copil, s\ se ocupe de el.
Cauzele care duc la apari]ia fenomenului de neglijare a copilului în
propria familie au fost îndelung studiate [i analizate de c\tre speciali[tii în
protec]ia copilului [i familiei. Astfel, cauzele neglij\rii nu difer\ foarte
mult de cele care conduc la abuzul asupra copilului [i, în general, ele ]in
de caracteristicile copilului, ale p\rin]ilor, de contextul familial [i social în
care tr\ie[te copilul.
Este foarte adev\rat c\, de multe ori, conflictele intrafamiliale
constituie factorul favorizant apari]iei neglij\rii copilului de c\tre p\rin]i.
Astfel, func]iile [i rolurile parentale sunt distorsionate, preocuparea
pentru copil trece în plan secundar, iar efectele caracteristice violen]ei
132
intrafamiliale sunt resim]ite puternic de copii, atât pe plan afectiv cât [i în

planul dezvolt\rii fizice [i sociale.
5.2. Violen]a intrafamilial\ [i neglijarea copilului

Violen]a domestic\ afecteaz\ func]ionarea familiei, în toate structurile
sale. Familia devine astfel mai pu]in transparent\ [i deschis\ mediului
social imediat: familia l\rgit\, vecinii, prietenii, colegii. De aici provine
tendin]a de izolare social\, element caracteristic în dinamica violen]ei
domestice. Func]ia principal\ a familiei, cre[terea copiilor, este
distorsionat\, consecin]ele fiind dramatice [i de lung\ durat\. „Într-un
climat violent, nevoile de baz\ ale copiilor – nevoia de siguran]\, de via]\
ordonat\, de dragoste – sunt profund neglijate. Func]iile parentale nu mai
pot fi îndeplinite. O mam\ victim\ a violen]ei so]ului este mai pu]in
capabil\ s\ asigure îngrijirile de baz\ necesare copilului (hran\, cas\, igien\,
haine, s\n\tate fizic\) sau s\-l protejeze pe acesta de r\niri, accidente,
pericole fizice sau sociale. Cople[it\ de ru[ine pentru ceea ce i se întâmpl\,
de sentimentul e[ecului în cea mai important\ rela]ie interpersonal\, de
teroare, de autoacuza]ii, femeia nu mai este capabil\ de a juca nici unul
din rolurile impuse de via]a familiei” (Popescu, Muntean, 1998: 40).
Astfel se explic\ num\rul mare de accidente domestice ale c\ror victime
sunt copiii. Desigur, mama nu ar fi vrut s\-[i vad\ copilul la sec]ia de
urgen]\ a unui spital, ars de oala cu ap\ fierbinte care s-a r\sturnat peste el,
dar nu a mai fost capabil\ s\-i dea copilului aten]ie, s\ fie prezent\ [i s\ se
bucure de el. În atmosfera de violen]\, copilul devine cel mai adesea
neglijat, expus tuturor relelor, de fapt r\mâne într-o singur\tate umplut\
doar de ]ipetele celor din jur. Investiga]ii sumare în cazurile de copii
neglija]i scot la iveal\ violen]a din c\minele lor, care nu mai las\ copilului
locul de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta normal. Întrun c\min
marcat de violen]\, nici mama [i nici tat\l nu se mai pot preocupa în mod
eficient de stimularea copilului pe planul cunoa[terii [i al experien]elor
sociale. Ei î[i pierd din ochii copilului autoritatea de care ar trebui s\ se
bucure ca p\rin]i. În locul autorit\]ii p\rinte[ti se instaleaz\ teroarea, care
nu educ\, nu formeaz\, ci poate doar frâna dezvoltarea mental\ [i afectiv\ a
copilului. Copilul va înv\]a o singur\ regul\: s\ se fereasc\ cu orice pre] de
133
agresiuni. Mama, odat\ ce este direct afectat\ de violen]a partenerului de

via]\, nu-[i va mai dezvolta la întreaga capacitate abilit\]ile sale materne
(empatia, acceptarea copilului cu imaturitatea specific\ vârstei, dragostea
[i capacitatea de a-l r\spl\ti pentru ceea ce face, de a-l face s\ se simt\
important, valoros).
„Consecin]ele neîndeplinirii func]iilor parentale afecteaz\ modul în
care se structureaz\ personalitata copilului. Imaginea de sine, încrederea
în ceilal]i [i în propriile for]e, devine nesigur\, fragil\, tulburat\ de cele
mai mici disfunc]ii care apar, copilul fiind incapabil s\ fac\ fa]\ unor
situa]ii dificile, care ar cere rezolvarea unor probleme prin propriile for]e
[i prin implicarea celorlal]i. Cu o imagine de sine slab\, neîncrez\tor în
for]ele sale, copilul este sortit e[ecului, un e[ec care nu înseamn\ doar
neîmplinirea, nerealizarea, nefericirea unui individ, dar în acela[i timp
înseamn\ o pierdere la nivelul întregii societ\]i” (Popescu, Muntean, 1998:
40).
Reac]ia [i structurarea personalit\]ii copilului, care cre[te într-o
atmosfer\ violent\ nu este uniform\ pentru to]i indivizii. Intervine aici
fenomenul de rezilien]\ al copilului, care-i va face pe unii dintre ei, câ]iva
mai puternici, mai noroco[i, s\ fac\ fa]\ for]ei distructive a violen]ei
domestice [i s\ scape mai pu]in marca]i. Este îns\ o [ans\ pe care o au doar
unii copii [i în virtutea c\reia nu poate fi neglijat efectul nociv al violen]ei
domestice asupra dezvolt\rii noilor genera]ii.
Într-un studiu amplu condus de Hetherington et. al. s-a alc\tuit o
ierarhie a gradului de suferin]\ [i consecin]e nefaste a calit\]ii vie]ii
familiei asupra dezvolt\rii copilului. „S-a constatat c\:
suferin]a cea mai intens\ [i cu repercursiunile cele mai severe o
provoac\ familia monoparental\ matern\ în care continu\ conflictele, dup\
separare;
suferin]\ intens\ tr\iesc copiii afla]i în familii aparent organizate,
unite, dar cu numeroase conflicte; situa]ie mult mai bun\ o au
copiii care tr\iesc în familie mono-
parental\ matern\, f\r\ conflicte; cea mai bun\ situa]ie o au copiii
care tr\iesc cu ambii p\rin]i, f\r\
conflicte” (Muntean, 2001: 50).
134
Copiii care cresc în familii violente dezvolt\ comportamente [i condi]ie

fizic\ ce-i fac u[or de recunoscut. Ei prezint\:
Probleme fizice, boli inexplicabile, expus la accidente în cas\ [i
înafara casei, dezvoltare fizic\ mai lent\;
Probleme emo]ionale [i mentale: anxietate m\rit\. Sim]\mânt de
culpabilitate, fric\ de abandon, izolare, fric\ de r\niri [i moarte, manie;
Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, compara]ii cu
via]a mai fericit\ a colegilor;
Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile
celorlal]i, probleme cu somnul, enurezis, b\t\i, fuga de acas\, sarcini la
vârste mici, mutilare, consum de alcool, droguri, comportament defensiv
[i minciun\;
Probleme [colare: neîncredere, eliminare, schimb\ri bru[te în
performan]ele [colare, lipsa de maniere sociale, lipsa de concentrare;
Identificare cu eroi negativi.
Un lucru mai pu]in luat în considerare pân\ acum este faptul c\ în
rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderilor [i a tentativelor de
suicid [i c\ pe primul loc în rândul cauzelor se afl\ climatul familial
deteriorat [i slaba comunicare în cadrul familiei.
5.3. Familia – cauza în neglijare sau resurs\ în
prevenirea ei ?
„Familia este institu]ia social\ cea mai des întâlnit\ în societatea
modern\. Existen]a ei implic\ îns\ [i „riscuri”. Dezideratul social ne cere
fiec\ruia s\ ne form\m o familie nou\, [i fiecare din noi suntem membri ai
familiei de origine. Îns\ cine ne înva]\ cum s\ ne form\m o familie, ce
roluri s\ adopt\m?
Conform teoriilor de înv\]are, noi suntem de mici instrui]i într-o
manier\ nedirijat\ în acest sens, copiind modelele de comportament din
jurul nostru, care pot fi mai mult sau mai pu]in adecvate. Una dintre
cauzele neglij\rii sunt tocmai aceste proaste comportamente pe care
tindem s\ le reproducem” (Revista de Securitate Comunitar\, Anul II, nr.
5/2002: 70).
Conform studiilor efectuate de diver[i cercet\tori, Zamfir 1993, Hristu
1998, în societatea româneasc\ exist\ o strâns\ corela]ie între s\r\cie [i
135
neglijare, copiii fiind categoria cea mai afectat\ azi. În 1994, 37% dintre
copii tr\iau sub limita s\r\ciei. O bun\ parte din cazurile de neglijare au la
baz\ ra]iuni economice, resursele de care dispune familia nefiind
suficiente. Dup\ Costin (Roth, 1999) familiile ce au niveluri sc\zute de
venit tind mai degrab\ s\ î[i neglijeze copiii (36,8%) decât s\-i expun\ altor
forme de abuz (19,9%), pe când în familiile cu venituri ridicate procentul
neglij\rii a coincis cu cel al abzului (4,4%). Un prim pas pentru a
contracara nivelul s\r\ciei îl constituie programele de sus]inere
socioeconomic\ [i de cre[tere a calit\]ii vie]ii. Diverse programe ini]iate
de ONG-uri din domeniul asisten]ei sociale ofer\ sprijin în acest sens. Îns\
pentru a produce schimb\ri structurale este nevoie de mai mult. Un prim
pas a fost f\cut începând din ianuarie 2002 de Guvernul României, care a
introdus legea venitului minim garantat.
Orice strategie de succes trebuie s\ se adreseze familiei ca sistem, ]
inând cont de rela]iile existente în interiorul ei, neuitând c\ interven]ia se
face în interesul copilului.
„În ultimii 40 de ani cercet\torii din domeniu au ajuns la concluzia c\
men]inerea copilului în familie este de preferat oric\ror alte forme de
institu]ionalizare. În acest scop se încearc\ pentru prima dat\ a se interveni
la nivelul p\rin]ilor prin forme adecvate (sprijin finanaciar, abordare
terapeutic\ interdisciplinar\). Din aceast\ ecua]ie nu este uitat niciodat\
copilul, bun\starea [i calitatea vie]ii lui fiind principalii indicatori ai
succesului interven]iei” (Revista de Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/
2002: 70). În cazul în care interesul copilului nu mai este satisf\cut în
familia de origine se apeleaz\ la familia extins\, [i apoi vine solu]ia
plasamentului familial, sau, ca ultim\ solu]ie prev\zut\ de speciali[tii în
domeniu, adop]ia copilului.
Într-o lume în care toate institu]iile [i toate tipurile de raporturi sociale
se schimb\ în ritm accelerat, familia nu poate s\ r\mân\ neschimbat\ [i nu
trebuie absolutizat un model sau altul de organizare familial\ sau de
interac]iune p\rin]i-copii. „Nu se poate recomanda o „re]et\” universal
valabil\ a familiei „bune” din punctul de vedere al reu[itei în dezvoltarea
copilului, în securizarea acestuia, în asigurarea succesului de integrare”
136
„Ingredientele” sunt extrem de numeroase [i mai ales „cantit\]ile”

optime [i modul de combinare trebuie adecvate fiec\rei situa]ii
particulare. Aceasta se raporteaz\ la multe elemente: preg\tirea/profesia
p\rin]ilor, stil de via]\, vârstele [i particularit\]ile p\rin]ilor, obiective-
motiva]ii, aspira]ii, poten]ial, repere culturale sau religioase. În loc de
concluzie putem spune c\ poten]area [i eficientizarea resurselor familiei
este esen]ial\ pentru evitarea [i renun]area la fenomenul neglij\rii copiilor.
Nimeni nu spune c\ este u[or sau simplu, îns\ fiecare familie reintegrat\ în
cursul normal al societ\]ii este un model pozitiv, cu reale valen]e de
„contaminare” a societ\]ii.
137
Cap. VI – Specificul interven]iei `n cazul

copilului abuzat
6.1. Necesitatea protec]iei copilului abuzat [i principiile
protec]iei copilului
«Ceea ce a ap\rut de mult\ vreme nu poate disp\rea brusc…

Interven]ia implic\ s\ cuno[ti cât mai multe posibile solu]ii pentru a o
alege pe cea mai pertinent\ în situa]ia dat\». (Ionescu, {., 1999)
„Interven]ia eficient\ în cazul copilului victim\ a abuzului sau neglij\rii
necesit\ timp, resurse umane [i materiale, pentru a putea r\spunde atât
nevoilor care genereaz\ situa]ia în care copilul este maltratat, cât [i
consecin]elor care apar, la nivelul tuturor celor implica]i, [i care se reflect\
dramatic în procesul de dezvoltare a copilului” (Miftode, 2002: 180).
Practicienii, cercet\torii, oamenii legii, politicienii sunt de acord c\
interven]ia trebuie s\ se fac\ în numele [i pentru interesul suprem al
copilului. Interesul superior al copilului este o sintagm\ acceptat\ [i
utilizat\ adesea înainte de a fi pe deplin în]eleas\. Ea este con]inut\ [i
promulgat\ prin documente [i reglement\ri interna]ionale. În numele ei
sunt formulate legile privind drepturile copilului.
„Într-o abordare global\ interesul suprem al copilului presupune
satisfacerea nevoilor impuse de o dezvoltare normal\. Drepturile copilului
reprezint\ nevoile lui pentru o dezvoltare optim\, necunoscute [i ridicate la
rang de lege care creaz\ obliga]ii egale pentru to]i cei care se implic\ în
via]a copilului” (Ionescu, 1999: 124).
Nevoile copilului sunt cunoscute mai întâi de c\tre cercet\tori [i
speciali[ti, aduse la cuno[tin]\ practicienilor [i impuse prin legi, în gestul
suprem al oric\rui stat [i al lumii întregi de a-[i proteja noile genera]ii.
138
SPECIFICUL INTERVEN}IEI ~N CAZUL COPILULUI ABUZAT
Formularea acestor nevoi [i a resurselor necesare satisfacerii lor a

impus familia în aten]ia speciali[tilor, în ultimii 40 de ani. Familia este
identificat\ ca fiind cel mai propice mediu de dezvoltare a copilului.
Uneori apare o oarecare feti[izare a no]iunii de familie. În realitate, nu
întotdeauna întâlnim familii foarte bune [i p\rin]i foarte buni. Dovada o
constituie frecven]a cazurilor de maltratare a copilului atât în familie, cât
[i în institu]iile construite pe baza modelului familiei.
„Diverse teorii privind familia [i func]ionarea ei au condus la
formularea unor paradigme ce pot fi utile speciali[tilor echipei
multidisciplinare chemate s\ intervin\ în situa]ii de abuz a copilului. Prin
confruntarea lor, poate fi negociat\ strategia cea mai adecvat\ unei situa]ii
date.
Abuzul [i neglijarea copilului implic\ mediul de via]\ al copilului luat
în totalitate. În anumite situa]ii de excep]ie, în cazul copiilor abandona]i
sau orfani, familia este înlocuit\ cu servicii dezvoltate de sistemul de
protec]ie a copilului, iar func]iile p\rintelui revin personalului care
îngrije[te copilul” (Ionescu, 1999: 126).
Abuzul copilului reprezint\ a[adar un proces interac]ional [i
multifactorial (Killén, 1993). Interven]iile se vor axa pe interac]iunea
multiplilor factori identifica]i de intervenien]i ca participând la
producerea [i men]inerea situa]iilor de maltratre a copilului. De aceea, o
strategie eclectic\ r\spunde cel mai bine intereselor copilului victim\ a
abuzului [i aflat în procesul de reabilitare.
„Consecin]ele abuzului ating toate laturile bio-psiho-socio-culturale ale
fiin]ei umane [i reprezint\, în acela[i timp, înc\lcarea drepturilor copilului”
(Miftode, 2002: 180). De aceea, în elaborarea strategiilor de interven]ie
trebuie s\ se ]in\ seama de toate aspectele existen]iale ale copilului
victimizat: psihologice, sociale [i culturale [i, în acela[i timp, s\ aib\ un
aspect corectiv pentru agresor [i de reabilitare pentru familia care a
constituit mediul de producere a situa]iei abuzive.
„În ultimul deceniu se sus]ine din ce în ce mai clar [i mai argumentat
ideea c\ serviciile de protec]ie a copilului trebuie s\ lucreze într-o rela]ie
de parteneriat cu p\rin]ii, nu împotriva acestora: asistentul social [i
p\rintele s\ aib\ o „agend\” comun\, cu scopuri convenite împreun\ [i clar
139
formulate, în vederea rezolv\rii problemelor familiei” (Aldgate, 1997,

apud Roth-Szamosközi, 1999: 22).
Rezultatele muncii comune se vor exprima în ac]iuni, ale c\ror
consecin]e vor viza copilul: interesul supeior al copilului va deveni esen]a
interven]iei.
Baza valoric\ pe care s-a întemeiat protec]ia copilului în ultimul
deceniu, în lumea întreag\, a fost Conven]ia Interna]ional\ privind
Drepturile Copilului (semnat\ de toate ]\rile membre O.N.U. în 1989 [i
ratificat\ de Parlamentul României în 1990). Ca urmare, principiile
protec]iei copilului au devenit urm\toarele (Roth-Szamosközi, 1999, pp. 22-
24):
Primordialitatea interesului copilului fa]\ de cel al tuturor celorlal]i
actori sociali este specificul oric\rei ac]iuni de protec]ie a copilului. În
Conven]ia Interna]ional\ privind Drepturile Copilului (1989) se specific\:
„în toate ac]iunile care-i privesc pe copii, fie c\ sunt luate de institu]ii
publice sau private de ocrotire social\, fie de c\tre tribunale, autorit\]i
administrative sau de organe legislative, intersele superioare ale copilului
trebuie s\ fie luate în considerare cu prioritate (articolul 3). Modul în care
o societate pune în aplicare acest principiu demonstreaz\ pre]uirea real\
acordat\ viitoarei genera]ii.
Aceasta presupune, totodat\, principiul în]elegerii copilului ca o
personalitate unitar\, cu un ansamblu de nevoi interrela]ionale.
Satisfacerea acestor nevoi depinde de persoanele din mediul copilului [i
de serviciile medicale educative [i sociale create de societate.
Perspectiva „ecologic\” se refer\ la în]elegerea dezvolt\rii umane în
cadrul contextual propriu, punându-se în eviden]\ leg\tura dintre individ,
familia sa [i mediul social, din aceast\ perspectiv\, situa]ia copilului
nevoile sale, sunt analizate în contextul cultural [i social al familiei din
care face parte. Problemele legate de cre[terea copilului în familie, abuzul
([i neglijarea) copilului sunt privite în ansamblul problemelor familiei, iar
interven]ia la nivelul uneia dintre componentele sistemului este analizat\
prin prisma ac]iunii acesteia asupra celorlalte componente ale sistemului.
Perspectiva competen]ei clien]ilor se refer\ la punerea accentului pe
capacit\]ile copilului [i cele ale familiei. Pentru munca în familia unui
140
copil aflat în pericol trebuie descoperite resursele p\rin]ilor, ale celorlal]i

membri ai familiei, ale grupurilor de auto-ajutor etc. Aceast\ perspectiv\
mai înseamn\ implicarea clientului – respectiv a copilului - în toate
deciziile care-l privesc, respectându-se op]iunile [i argumentele sale.
Principiul planific\rii în perspectiv\ (sau al permanen]ei) se refer\ la
necesitatea cunoa[terii scopului final al investiga]iei [i interven]iei [i
organizarea unui set de activit\]i pe termen lung, consistente, cu un
program, cu o metod\ consecvent\ de lucru. Thoburn (1998) subliniaz\
importan]a asigur\rii permanen]ei pentru sentimentul de stabilitate, atât de
important în via]a copilului.
Perspectiva dezvolt\rii se refer\ la în]elegerea schimb\rilor care survin
în diferite perioade de via]\. Teoriile care explic\ dezvoltarea stadial\ (de
exemplu, teoria lui E. Erickson) permit în]elegerea sarcinilor [i crizelor
specifice fiec\rui stadiu de via]\, factorii promotori ai schimb\rii [i
relativitatea atitudinilor parentale în diferitele perioade ale dezvolt\rii.
Pespectiva familiei în protec]ia copilului porne[te de la ideea dup\ care
familia este contextul natural de via]\ al copilului, deci familia r\mâne
unitatea central\ asupra c\ruia se concentreaz\ interven]ia care vizeaz\
copilul. De asemenea, din punct de vedere legal – pân\ la dec\derea
p\rin]ilor din drepturile lor parentale – p\rin]ilor le revin drepturi [i
responsabilit\]i fundamentale privind educarea propriilor copii.
Ata[amentul din rela]ia p\rinte-copil este un fundament emo]ional
puternic [i este temeiul dezvolt\rii sentimentului de identitate al copiilor –
chiar în condi]iile unor rela]ii tensionate – iar ruperea acestor rela]ii
emo]ionale nu este în interesul acestora. De aceea ac]iunile de protec]ie a
copilului se vor orienta spre prevenirea dezintegr\rii familiei. În cazul în
care un copil este scos din familie, pentru a i se asigura protec]ia, acest
principiu va trebui s\ însemne p\strarea leg\turilor copilului cu propria
familie în cea mai mare m\sur\ posibil\ [i desf\[urarea unei munci
sus]inute cu familia în vederea cre\rii condi]iilor reîntoarcerii copilului.
141
Fig. 6.1.1. Principiile protec]iei copilului
6.2. Modelul interven]iei sociale în re]ea [i rolul re]elei

sociale în cazurile de abuz
„Maltratarea reprezint\ o disfunc]ie a rela]iei dintre copil [i adultul în
puterea c\ruia se afl\ copilul. Dac\ aceast\ putere este utilizat\ pentru a face
r\u copilului, dac\ adultul nu î[i asum\ responsabilitatea îngrijirii copilului,
copilul apare ca victim\ în rela]ia cu adultul” (Ionescu, 1999: 130).
Maltratarea unui copil este îns\ în rela]ie cu întreaga comunitate, care
favorizeaz\ sau tolereaz\ producerea fenomenului, [i se r\sfrânge în spa]iul
cultural al acesteia.
Tipurile de interven]ie se refer\ la nivelurile sociale diferite pe care le ]
inte[te [i le implic\. „În literatura de specialitate se reg\sesc trei modele
sau tipuri de interven]ie în cazul abuzului asupra copilului, din a c\ror
variat\ combina]ie poate rezulta succesul:
142
modelul lucrului pe caz (unitatea de interven]ie este

copilulvictim\, adultul-agresor [i familia (institu]ia) care constituie
mediul maltratant);
modelul companiilor de sensibilizare la nivelul comunitar [i
politic (influen]eaz\ contextul socio-cultural al interven]iilor);
modelul interven]iei sociale în re]ea” (Ionescu, 1999: 130).
Interven]ia social\ în re]ea este considerat\ ca având un grad ridicat de
eficacitate în cazurile de maltratare a copilului, datorit\ cre[terii
responsabilit\]ii parentale [i îmbun\t\]irii rolului parental, a diminu\rii
dependen]ei fa]\ de asistentul social sau alt profesionist care intervine în
cazurile de abuz [i, totodat\, rupe izolarea social\ în care tr\iesc, în general,
familiile abuzive.
„În cazul modelului de interven]ie social\ în re]ea, interven]iile trebuie
s\ urm\reasc\, cu mult\ creativitate, sistematic, ini]ierea [i func]ionarea
re]elelor sociale în jurul celor implica]i în situa]ii de maltratare a copilului
[i în primul rând a copilului victim\. Experien]a unor proiecte a
demonstrat eficien]a, costurile mici [i rezultatele remarcabile ale acestor
tipuri de interven]ie.
Re]elele se alc\tuiesc din serviciile [i profesioni[tii implica]i în
interven]ie, dar [i din persoane exterioare sistemului de servicii. Aceste
persoane pot apar]ine familiei extinse sau pot fi voluntari care se implic\
pentru sprijinirea copilului, familiei, institu]iei. Uneori, ace[ti voluntari,
pe lâng\ disponibilitatea de a se implica, au [i o experien]\ proprie cu
situa]ii de maltratare, ceea ce le d\ o experien]\ incontestabil\” (Ionescu,
1999: 133).
Re]elele [i grupurile de suport social au un efect educativ [i terapeutic
incontestabil care, în anumite situa]ii, poate fi mai adecvat decât o anumit\
form\ de terapie, dar întotdeauna poate completa cu succes o form\ de
terapie individual\.
Dac\ terapeutul nu urm\re[te abordarea p\rin]ilor prin re]ea, munca
terapeutic\ cu aceste familii poate face s\ creasc\ dependen]a lor de
terapeut, iar acesta se va g\si în situa]ia de a fi unica «re]ea social\ a
familiei», f\când astfel s\ sporeasc\ starea de izolare [i de neputin]\ a
familiei.
143
„Grupurile pot juca un important rol preventiv în cazul familiilor

tinere. În Scandinavia, grupurile de sprijin cu rol preventiv s-au dezvoltat
în jurul clinicilor pentru copii [i p\rin]i, uneori în cooperare cu serviciile
locale de protec]ie a copilului” (Killén, apud Ionescu, 1999: 134).
Acest mod de func]ionare înlesne[te ini]ierea grupurilor de reflec]ie
comunitar\. Analizând cazurile ap\rute în comunitate, nevoile [i resursele
disponibile, barierele care apar în interven]ie, speciali[tii care alc\tuiesc
aceste grupuri au urm\toarele roluri:
identificarea [i ini]ierea verigilor absente din re]eaua serviciilor de
interven]ie; planificarea unei politici de îmbog\]ire a resurselor existente
la
nivelul comunit\]ilor; chestionarea permanent\ a eficien]ei cadrului
legislativ existent.
6.2.1. Re]eaua social\ de rela]ii a familiei abuzive

Rolul re]elei sociale în cazurile de abuz este deosebit de important, ca
fiind o resurs\ valoroas\ care poate fi utilizat\ cu succes în cazul
interven]iei în situa]ii de maltratare, în special dac\ este combinat\ cu
celelalte tipuri de interven]ie, respectiv modelul lucrului pe caz [i al
campaniilor de sensibilizare comunitar\.
„Rela]iile sociale ale copiilor [i ale p\rin]ilor afecteaz\ în mod direct [i
indirect (mai ales prin efectul asupra p\rin]ilor) dezvoltarea copilului.
Rela]iile sociale ac]ioneaz\ ca un filtru în interac]iunea dintre copil [i
societate. Influen]a familiei asupra dezvolt\rii sociale a copilului poate fi
minimalizat\ prin rela]iile sociale extinse.
Re]eaua de rela]ii sociale poate proteja indivizii fa]\ de efectele
stresului, inclusiv ale stresului financiar [i este de importan]\ deosebit\
pentru dezvoltarea copilului. Siguran]a c\ exist\ oameni care vor ajuta [i
proteja, creeaz\ securitate [i ata[ament [i va contribui la dezvoltarea
identit\]ii, atât la copii cât [i la p\rin]i. Un sistem de leg\turi bine pus la
punct are, de asemenea, o func]ie de sus]inere a normelor” (Killén, 1998:
195).
144
Re]eaua de rela]ii sociale este important\ pentru rezolvarea adecvat\ a

problemelor în situa]ii de criz\. Caplan a descoprit c\ apartenen]a la un
sistem de rela]ii a fost decisiv\ pentru ie[irea din criz\.
„Am subevaluat importan]a re]elei sociale în asistarea copilului [i a
familiei [i am supraevaluat importan]a profesioni[tilor referitor la re]eaua
de rela]ii. Am ignorat posibilitatea ca familiile s\ prefere s\ fie ajutate în
cadrul re]elei lor de rela]ii sociale mai degrab\ decât de noi. Noi vom
petrece pân\ la o or\, dou\ pe s\pt\mân\ cu familia, în timp ce persoanele
din re]eaua ei de rela]ii sociale pot fi disponibile, într-o m\sur\ mai mic\
sau mai mare, tot timpul” (Killén, 1998: 196).
Familiile care î[i neglijeaz\ copiii nu au parte de re]eaua de prieteni [i
rude de care celelalte familii sunt dependente pentru a-[i cre[te copiii.
Singur\tatea [i izolarea sunt ele însele asociate cu abuzul.
Când îngrijirea dat\ de p\rin]i este deficitar\, leg\turile sociale devin
deosebit de importante. Existen]a unui adult din afara familiei de care
copilul s\ se poat\ ata[a poate fi crucial\ pentru modul în care va
„supravie]ui” maltrat\rii.
Rela]iile sociale ale copiilor [i p\rin]ilor sunt rareori evaluate atent.
Clien]ii vorbesc deseori de conflictele [i frust\rile ce le au în rela]iile
lor sociale, f\r\ ca profesioni[tii s\ le exploreze direct. Dar cu toate acestea
cunoa[tem o serie de re]ele de leg\turi, deoarece un num\r de familii care-
[i abuzeaz\ copiii provin din aceea[i re]ea. De asemenea, s-a întâmplat s\
fim contacta]i de un membru al re]elei de leg\turi sociale a familiei sau ca
acesta s\ fie prezent la vizite.
Deseori consider\m rela]iile sociale ca pe ceva sup\r\tor, ceva ce ne
deranjeaz\ munca [i de care ne-am distan]at, iar teama de a înc\lca
confiden]ialitatea a f\cut [i mai dificil\ explorarea acestora.
Aten]ia s-a concentrat în primul rând asupra p\rin]ilor, ceea ce ne-a
limitat interesul pentru leg\turile sociale ale copilului. Deseori [tim foarte
pu]in despre ele, cu atât mai mult cu cât sunt în schimbare.
„Con[tientizarea importan]ei rela]iilor scoate în eviden]\ necesitatea de
a explora posibilele dificult\]i [i resurse ale acestora. Evolu]iile din
practic\ [i cercetare sunt pe cale s\ ne dea o baz\ pentru evaluarea acestor
situa]ii” (Killén, 1997: 197).
145
Deseori apar conflicte între familii [i rela]iile lor. Aceste conflicte se

pot manifesta mai mult sau mai pu]in continuu sau din când în când. Ele
pot preceda ruperea contactului [i izolarea. Exist\ o rela]ie strâns\ între
func]iile parentale [i func]iile în alte roluri sociale. A[a cum a eviden]iat
Björk (1989), o re]ea nu se creeaz\ de la sine, ci individul este cel care o
creaz\ [i o men]ine. Poate fi v\zut\ ca oglind\ a personalit\]ii. Lumea
interioar\ a persoanei este proiectat\ în lumea exterioar\
Legat de ajutorul primit din partea re]elei de rela]ii sociale pot fi
men]ionate grupurile de sprijin sau de ajutor reciproc, care au caracter
preventiv de cele mai multe ori în cazul maltrat\rii copilului, dar sunt
eficiente [i în perioada ulterioar\ comiterii abuzului.
„Grupurile pentru p\rin]i sunt o parte din noile dezvolt\ri în abord\rile
în re]ea. Acestea reduc izolarea [i vin în întâmpinarea unor nevoi de
îngrijire. Rela]iile în grupul unde participan]ii d\ruiesc [i primesc,
contribuie la sporirea respectului de sine mai mult decât atunci când
participan]ii se afl\ într-o rela]ie de primire a ajutorului.
S-a accentuat [i s-a ilustrat educa]ia parental\. În acela[i timp, ele au
furnizat posibilit\]i pentru dezvoltarea unor func]ii sociale, împ\rt\[irea [i
rezolvarea problemelor [i dezvoltarea respectului de sine al p\rin]ilor”
(Killén, 1997: 398).
De asemenea, ajutorul vecinilor este foarte important [i util în cazul
familiilor care rela]ioneaz\ deficitar cu copiii lor. Ace[tia pot oferi sprijin
atât p\rin]ilor, cât [i copiilor, ori de câte ori este nevoie, mai ales în situa]ii
de criz\ pentru familie. Nu de pu]ine ori vecinii au fost cei care au sesizat
autorit\]ile despre cazuri de copii abuza]i sau [i-au oferit ajutorul neoficial
la îndep\rtarea situa]iei de maltratare [i/sau îmbun\t\]irea rela]ion\rii
p\rin]i-copii.
Voluntarii sunt considera]i de asemenea ca având un rol important în
ajutorarea p\rin]ilor [i copiilor care au avut experien]a unui abuz. De cele
mai multe ori ace[ti voluntari sunt preg\ti]i pentru a oferi sprijin acestor
familii de c\tre profesioni[tii care instrumenteaz\ cazurile respective, iar
ajutorul lor const\ în satisfacerea unor nevoi specifice respectivelor familii
sau ajutarea acestora în îndeplinirea anumitor activit\]i („prieteni de
familie” voluntari).
146
„Cei care ajut\ p\rin]ii ac]ioneaz\ ca „prieteni de familie”

neprofesioni[ti, pentru a suplini neajunsurile re]elei deficitare pe care o
are adesea familia” (Killén, 1997: 404).
Membrii familiei extinse (rudele) dar [i prietenii de familie constituie
de cele mai multe ori baza re]elei de rela]ii sociale a familiei respective,
sprijinul necondi]ionat [i permanent al acestora fiind deosebit de
important în identificarea solu]iilor în situa]ii de criz\ (cum ar fi abuzul
asupra copilului) [i dep\[irea acestor situa]ii, sus]inerea moral\, afectiv\,
uneori economic\ [i îmbun\t\]irea calit\]ii vie]ii copiilor [i p\rin]ilor
afecta]i de situa]ia de maltratare.
Cea mai frecvent\ metod\ utilizat\ de c\tre speciali[ti în vederea
identific\rii re]elei de rela]ii sociale a unei familii este metoda h\r]ii eco.
„Harta eco precizeaz\ locul unei persoane sau a familiei sale în contextul
social. La întocmirea ei se va folosi un set de coduri men]ionat în legend\.
Harta eco ofer\ r\spunsuri la urm\toarele întreb\ri (Hartman, A., 1983):
Care sunt rela]iile dintre membrii familiei?
Cum interac]ioneaz\ familia cu rudele, prietenii [i vecinii?
Membrii familiei au locuri de munc\?
Copii au acces la sistemul educa]ional?
Care sunt performan]ele intelectuale ale membrilor familiei?
Familia are un venit suficient pentru a acoperi cheltuielile de
între]inere, hran\, transport, educa]ie?
Familia particip\ la activit\]i religioase, sociale, culturale?
Membrii familiei sunt marca]i de stres?” (Miftode, 2002: 198).
Din p\cate, nu întotdeauna re]eaua de rela]ii sociale a familiei are o
influen]\ pozitiv\ asupra membrilor familiei respective. Exist\ numeroase
cazuri când anumite rela]ii sociale au contribuit substan]ial la apari]ia
abuzului asupra copilului prin influen]a negativ\ exercitat\ de membrii
cercului social al p\rin]ilor asupra acestora din urm\; de asemenea, nu de
pu]ine ori abuzatorul provine din cercul social al familiei respective
(exist\ situa]ii când vecinii, prietenii c\rora p\rin]ii le-au l\sat sub
supraveghere copilul îl abuzeaz\ fizic sau chiar sexual sau nu au grij\ de
el, copilul fiind astfel expus accidentelor care îi pericliteaz\ via]a etc.).
147
„Astfel de medii pot expune copiii la comportamente necritice din

partea adul]ilor în leg\tur\ cu violen]a, amenin]\rile, sexualitatea. Pot fi
atât copii care sunt maltrata]i acas\ cât [i copii care nu sunt. Copiii pot fi
adu[i în situa]ii în care „loialitatea” fa]\ de propria re]ea de rela]ii sociale
[i amenin]\rile din partea celui care abuzeaz\ s\ împiedice mult timp
descrierea abuzului” (Killén, 1998: 201).
Re]eaua de leg\turi sociale joac\ un rol central în func]ionarea familiei
[i în cre[terea copiilor. Cercul familiei influen]eaz\ copiii direct sau
indirect prin p\rin]i [i alte contacte exterioare.
„Re]elele au fost private ca resurse, dar este la fel de important s\ ne
gândim c\ modelele [i contactele acesteia pot fi distructive”.
Deseori familiilor care î[i maltrateaz\ copiii le lipsesc rela]iile bune, au
cercuri sociale supraînc\rcate sau au conflicte importante în rela]ia cu ele.
Copiii supravie]uiesc cel mai bine maltrat\rii dac\ au un ata[ament fa]\ de
o persoan\ adult\ din re]ea, din afara familiei” (Killén, 1998: 202).
Rela]iile pot fi [i o resurs\ [i o piedic\. Pentru practica noastr\ este
important\ includerea unei analize a re]elei într-o evaluare exhaustiv\.
Este important s\ identific\m barierele care împiedic\ dezvoltarea de
rela]ii de suport [i poten]ialul pe care îl au familia, vecinii [i al]ii.
Astfel o importan]\ major\ o are re]eaua de servicii sociale specializate
[i profesioni[tii care intervin în situa]iile de abuz.
6.2.2. Re]eaua profesional\ [i echipa multidisciplinar\ de

interven]ie
Kari Killén (1998) în lucrarea Copilul maltratat afirma c\ «o
interven]ie eficace, centrat\ pe consolidarea raportului social de re]ea,
necesit\ implicarea profesioni[tilor în vederea solu]ion\rii problemelor [i a
sprijinirii cu competen]\ a familiilor».
În cazul modelului de interven]ie social\ în re]ea, re]elele se alc\tuiesc
din personae exterioare sistemului de servicii [i din serviciile [i
profesioni[tii implica]i în interven]ie. Astfel, avem dou\ tipuri de re]ele:
primar\ [i secundar\.
148
„Prin re]ea primar\ în]elegem «unitatea de via]\ social\ care grupeaz\

persoane care se cunosc [i care sunt unite unele cu altele prin leg\turi de
rudenie, prietenie, vecin\tate sau munc\»” (Brodeur, Rousseau, apud
Miftode, 2003: 480).
„Prin re]eaua secundar\ în]elegem acea form\ de reprezentare a
institu]iilor sociale care au o existen]\ oficial\, sunt structurate în mod
precis, îndeplinesc func]ii specifice [i ofer\ servicii particulare” (Sanicola,
Lia apud Miftode 2003: 480).
Printre caracteristicile acestui tip de re]ea întâlnim:
nu apare în mod natural;
membrii re]elei î[i stabilesc rela]iile în func]ie de serviciile pe
care le furnizeaz\ sau pe care le primesc; rolurile persoanelor
implicate în re]ea determin\ natura rela]iilor
manifestate între ele; factorii normativi (juridici) [i cei economici
joac\ un rol mai
important în acest domeniu decât rela]iile de reciprocitate.
Profesioni[tii [i speciali[tii care intervin în cazurile de abuz asupra
copiilor, precum [i serviciile pe care ace[tia le ofer\, constituie re]eaua
secundar\ (sau profesional\) a familiei aflate în situa]ia de abuz asupra
propriului copil.
„În func]ie de serviciul la care se face semnalarea cazului de abuz se
formeaz\ [i echipa de intrerven]ie. În general, echipa va fi alc\tuit\ din
medic, asistent social, psiholog, jurist, poli]ist” (Miftode, 2003: 153).
Fiecare membru al echipei are sarcini precis descrise, prin specificul
profesiei [i al serviciului din care provine, dar, în acela[i timp, anumite
interven]ii vor fi mai pu]in specifice [i vor constitui sarcini comune pentru
to]i membrii echipei.
Medicul implicat în interven]ie, membru al echipei, poate fi pediatru,
medic de familie, neuropsihiatru, medicul din clinica de copii, având o
preg\tire special\ în domeniul prevenirii abuzului copilului.
„Func]ionarea echipei presupune desemnarea unei persoane-cheie
(persoan\ responsabil\, persoan\ releu) pentru caz. De regul\, persoana
cheie este asistentul social care are în acest rol, urm\toarele sarcini”
(Killén, 1998: 291):
149
1. s\ asigure corecta colectare [i înregistrare în documente a

informa]iilor rezultate din interven]iile tuturor membrilor echipei;
2. s\ refere cazul la serviciile existente în comunitate;
3. s\ fie persoana de leg\tur\ între membrii echipei;
4. s\ fie persoana de contact pentru profesionistul care intervine
întrun anumit moment, legat de problemele care pot ap\rea;
5. s\ fie persoana de contact direct, permanent pentru caz;
6. s\ convoace [i s\ organizeze întâlnirile pentru discu]iile de caz;
7. s\ aib\ în permanen]\ o inventariere actualizat\ a nevoilor [i
resurselor existente la indivizii implica]i, dar [i în comunitate, pentru
cazul dat;
8. s\ monitorizeze cazul.
Managementul de caz este impus de necesitatea optimiz\rii activit\]ii,
ceea ce nu se poate ob]ine f\r\ impunerea unor reguli sau principii de
proiectare, administrare, conducere [i control, f\r\ o gestionare a tuturor
activit\]ilor.
„Managementul poate fi definit opera]ional prin activit\]ile ce se
impun, obligatorii [i maniera epiric\, prin activit\]ile în fapt, prin ceea ce
asistentul social reu[e[te s\ fac\.
Criteriile de performan]\ care se a[teapt\ de la asistentul social ce pot fi

numite în cazul abuzului sunt” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative
Sociale, 2002: 124):
1. evaluarea ini]ial\ a cazului [i stabilirea caracteristicilor cazului;
2. evaluarea factorilor de risc prezen]i [i elaborarea unui plan
pentruasigurarea siguran]ei copilului;
3. evaluarea familiei din punct de vedere al riscurilor repet\rii a-
buzului;
4. identificarea necesit\]ilor psihice [i fizice ale copilului;
5. acordarea ajutorului de urgen]\ pentru copil [i familie;
6. identificarea nevoilor copilului [i familiei;
7. identificarea modalit\]ilor de interven]ie [i serviciilor ce pot in-
terveni pentru reducerea factorilor de risc ai abuzului;
150
8. dezvoltarea, împreun\ cu familia, a planurilor de interven]ie

pentru reducerea efectelor abuzului [i a elimin\rii/diminu\rii factorilor
de risc;
9. stabilirea de acorduri cu familia pentru reducerea factorilor de
risc;10. evaluarea permanent\ a situa]iei [i a evolu]iei interven]iei;
11. hot\rârea momentului închiderii cazului.
Ne confrunt\m, de obicei, cu familii care sunt cunoscute de mai multe
servicii. Posibilit\]ile pe care fiecare profesie le are pentru observa]ie
variaz\ datorit\ diferitelor roluri [i servicii.
O evaluare comprehensiv\ depinde de integrarea observa]iilor
disparate. Acest proces necesit\ în]elegerea func]iilor [i obiectivelor
principale ale diferitelor servicii, contextul legilor cu care oper\m [i
posibilit\]ile [i limit\rile pe care le ofer\ acestea.
„Asisten]ii sociali au nevoie adesea s\ coopereze cu al]i profesioni[ti
pentru evaluarea anumitor aspecte ale situa]iei de îngrijire a copilului [i
ata[amentului s\u fa]\ de p\rin]i [i posibilii p\rin]i de plasament.
În familiile în care copilul este expus abuzului sexual, fizic, este
necesar ca institu]iile de s\n\tate [i cele sociale s\ coopereze cu poli]ia [i
sistemul legal” (Killén, 1998: 291).
Tratamentul familiilor abuzive solicit\ o cooperare intermediar\ vast\.
A trata singur o familie în afara cadrului oferit de institu]ii este un
deziderat greu realizabil.
Cooperarea cu diferi]i profesioni[ti în cadrul protec]iei sociale pentru
copii este foarte important\.
„Este nevoie de o gam\ larg\ de abord\ri terapeutice la care pot
contribui multe grupuri profesioniste. Aceste abord\ri cuprind sprijin
moral [i ajutor din partea asistentului medical, ajutor acordat de
consultantul sau supervizorul din cas\, tratament în grup pentru copii [i
p\rin]i, tratament individual sau familial, pân\ la tratamente în institu]ie,
abord\ri în re]ea, tratament medical [i plasamente în alte familii etc.
Cooperarea între servicii are o func]ie important\ în faza preocup\rii, a
evalu\rii [i în faza tratamentului. Cooperarea va fi diferit\ în faze diferite
ale tratamentului” (Killén, 1998: 291).
151
Nici un profesionist luat izolat nu-[i poate asuma responsabilitatea

gir\rii unui caz de maltratare a copilului, în care exist\ riscul frân\rii
dezvolt\rii, al stop\rii sau al regresului [i chiar al mor]ii copilului victim\.
Fiecare membru al echipei este în acela[i timp reprezentantul unui
serviciu, astfel încât func]ionarea echipei multidisciplinare implic\ o
interven]ie la nivel inter-institu]ional.
„Întâlnirile echipei se planific\ prin planul de interven]ie care este un
document al interven]iei produs de echip\. Întâlnirile au rolul de
completare reciproc\ a informa]iei asupra interven]iei [i în acela[i timp de
armonizare a ac]iunilor [i de concentrare a lor. Aceste întâlniri, [i mai ales
concluziile lor cu privire la procesul de interven]ie, sunt consemnate în
procese-verbale care vor r\mâne în dosarul cazului, la dispozi]ia
membrilor echipei care doresc s\ î[i verifice informa]iile” (Ionescu, 1999:
154).
Este îns\ un risc major ca activitatea echipei, bine selec]ionat\ [i
preg\tit\, s\ devin\ abuziv\ pentru copilul maltratat. Este un aspect care
adesea se pierde din vedere tocmai datorit\ pledoariei care se face în
favoarea interven]iei în echipa multidisciplinar\. Solicitarea copilului, de
c\tre fiecare membru al echipei, la repetarea relat\rii experien]ei
traumatizante reprezint\ o reiterare a abuzului [i astfel sentimentele
copilului sunt reactualizate. Reac]iile copilului pot fi variate. În]elegerea
lor corect\ depinde de buna preg\tire a intervenientului. Copilul retr\ie[te
evenimentul care i-a atenuat, blocat sau produs un regres în dezvoltare.
A[adar echipa trebuie s\ î[i organizeze în a[a fel planul de interven]ie încât
relatarea copilului victim\ s\ se fac\ fa]\ de o singur\ persoan\ membr\ a
echipei.
„De aceea, planul de interven]ie [i activitatea de caz elaborate de
echipa interdisciplinar\ trebuie s\ aib\ în vedere câteva principii” (Ionescu,
2001, apud Miftode, 2002: 181):
Etica rela]iei în echip\ - gestionarea informa]iilor este mai grea atunci
când ele sunt împ\rt\[ite unui grup – lipsa discre]iei este o traum\ pentru
copilul abuzat, iar discern\mântul actorului social în stabilirea
circumstan]elor în care el va transmite [i discuta date despre cazul
respectiv, reprezint\ m\sura profesionalismului [i competen]ei sale face
152
trimitere la valori morale ca dreptul la intimitate [i respect al persoanelor

implicate.
Confiden]ialitatea este o cerin]\ expres\ pentru echipa în cadrul c\reia

se discut\ cazul. Înc\ de la începutul interven]iei familia [i copilul vor fi
preg\ti]i asupra demersului de discutare a cazului în echip\ explicându-lise
scopul [i avantajele acestei proceduri. Ei au nevoie s\ aib\ încredere în
membrii echipei, s\ se simt\ liberi de a le încredin]a informa]ii [i
preocup\ri [i s\ se simt\ confortabil discutând anumite subiecte. Explicarea
diferitelor forme de confiden]ialitate (exemple: doctor/pacient,
preot/enoria[) copiilor [i p\rin]ilor contribuie la în]elegerea scopului
interven]iei.
Decizia în echip\ cere ca rivalit\]ile [i orgoliile s\ fie dep\[ite, iar în
activitatea lor profesioni[tii sociali au mare nevoie s\ fie în]ele[i, motiva]i
[i sus]inu]i pentru a putea duce povara grea [i plin\ de încerc\ri emo]ionale
reprezentat\ de situa]ia de abuz asupra copilului.
Principiile de lucru ale echipei de interven]ie, alc\tuit\ din profesioni[ti
cu autoritate, sunt deschiderea, acceptarea [i toleran]a, iar respectarea
acestor principii de lucru între membrii echipei [i între ace[tia [i
beneficiari va condi]iona eficien]a interven]iei.
Cooperarea între cele dou\ re]ele ale familiei, respectiv re]eaua primar\
(rela]iile sociale ale familiei cu comunitatea) [i re]eaua secundar\
(profesioni[tii care intervin [i serviciile specializate) prezint\ o importan]\
deosebit\, f\r\ aceast\ cooperare nefiind asigurat\ eficien]a interven]iei în
cazul abuzului asupra copilului.
Colaborarea cu comunitatea este foarte necesar\ în astfel de cazuri.
„Asisten]ii sociali care r\spund de caz trebuie s\ cunoasc\ bine resursele
comunitare, astfel încât acestea s\ fie utilizate în scopul culegerii de
informa]ii [i reducerii riscurilor de abuz ([i neglijare) [i s\ sus]in\ copilul [i
familia” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 123).
153
6.3. Etapele specifice în investigarea cazurilor de abuz

asupra copilului
Exist\ patru procese cheie în munca cu copiii [i familiile [i fiecare
dintre ele trebuie realizat ca s\ putem aduce îmbun\t\]iri în via]a copiilor
în dificultate. Aceste procese sunt evaluarea, planificarea, interven]ia [i
reevaluarea. În orice stadiu ar putea fi nevoie de referin]e din partea unei
alte agen]ii sau a comunit\]ii.
„Când un copil este referit unei agen]ii pentru protec]ia copilului,
începe procesul de protec]ie a copilului, printr-o evaluare ini]ial\ a
situa]iei copilului [i a ceea ce se va întâmpla, prin luarea m\surilor urgente
dac\ este necesar, prin conferin]e de caz unde este necesar [i prin
reevaluare” (IXth ISPCAN European Conference onChild Abuse and
Neglect, 2003).
Copilul în dificultate este, conform legii, un copil a c\rui integritate
fizic\ [i moral\ este pus\ în pericol. Ceea ce trebuie luat în considerare
atunci când se apreciaz\ dac\ un copil se afl\ sau nu în dificultate este ce s-
ar întâmpla dac\ acest copil nu ar primi servicii [i care este efectul pe care
accesarea serviciilor l-ar avea asupra copilului.
6.3.1. Semnalarea (sesizarea) abuzului

A semnala situa]ia unui copil abuzat înseamn\ deja a-l proteja.
„Pentru a g\si o solu]ie corespunz\toare în fa]a unei situa]ii de risc [i/
sau abuz trebuie ca aceasta s\ fie semnalat\ mai întâi serviciilor
competente. În practic\ îns\ un num\r semnificativ de cazuri nu sunt
semnalate sau sunt semnalate prea târziu, atunci când consecin]ele asupra
copilului sunt deja prea grave sau chiar ireversibile” (Miftode, 2002: 186).
Factorii care sunt în rela]ie cu semnalarea:
factorii de tip legal;
caracteristicile profesionistului (a. forma]ia profesional\ - statistic,
semnaleaz\ abuzul în primul rând medicii [colari, urma]i de
pediatri [i generali[ti; b. valorile morale);
154
experien]ele anterioare de semnalare; caracteristicile victimei –

se semnaleaz\ mai repede cazurile de
abuz în care victime sunt copiii foarte mici;
tipul de maltratare: abuzul fizic grav [i abuzul sexual sunt cel mai
frecvent semnalate;
caracteristicile maltrat\rii – frecven]a, gravitatea, actualitatea/
neactualitatea în media;
rela]ia dintre persoana care maltrateaz\ [i copilul respectiv;
gradul de dependen]\ a copilului; calitatea probelor [i
indiciilor.
Cine face sesizarea?

„Sesizarea se poate face de c\tre orice persoan\ care intr\ în contact cu
copilul [i care are cuno[tin]\ de comiterea unui abuz sau de înc\lcarea
drepturilor copilului” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale,
2002, p. 117): personalul medical care lucreaz\ cu copii: medici, asisten]i
sociali etc.;
profesioni[ti din domeniul s\n\t\]ii mentale: psihologi, psihiatri,
psihoterapeu]i, consilieri, psihopedagogi;
educatori, profesori; poli]i[ti;
preo]i;
speciali[ti din cadrul serviciilor sociale: asisten]i sociali, juri[ti,
lucr\tori sociali etc. copiii
în[i[i; O.N.G.-uri;
alte persoane din comunitate: vecini, rude etc.
Unde se face sesizarea?

„Sesizarea se face la Serviciul Public pentru Protec]ia Copilului
(SPSPC) – Direc]ia General\ Jude]ean\ pentru Protec]ia Drepturilor
Copilului, serviciul de Autoritate Tutelar\ din cadrul Prim\riei, Poli]iei sau
O.N.G.-uri care au activitate în domeniul protec]iei copilului”
Cine preia sesizarea?
155
Un lucr\tor din cadrul institu]iei sesizate înregistreaz\ sesizarea [i o

transmite serviciului specializat.
Cum poate fi f\cut\ [i ce trebuie s\ cuprind\ sesizarea?

Sesizarea poate fi direct\, telefonic sau în scris; persoana care face
sesizarea poate cere s\ se p\streze confiden]ialitatea asupra identit\]ii sale.
Con]inutul sesiz\rii trebuie s\ cuprind\ informa]ii despre: datele de
identificare ale copilului (nume, vârst\, adres\); date de identificare ale
persoanei care se presupune c\ a comis
abuzul (nume, adres\, vârst\); tipul de
abuz reclamat; locul unde s-a
produs abuzul;
care au fost semnele care au determinat sesizarea abuzului de c\tre
reclamant etc.
Este foarte important ca informa]iile s\ fie prezentate cât mai detaliat
pentru a putea stabili forma de abuz sesizat\ [i veridicitatea informa]iilor.
6.3.2. Înregistrarea cazului

Se realizeaz\, conform procedurii institu]iei la care a fost f\cut\
sesizarea, în deplin\ confiden]ialitate [i cu respectarea normelor juridice.
Persoana care preia sesizarea trebuie s\ întrebe cine?, ce?, cum?, unde, de
ce? pentru a elimina, pe cât posibil, riscul ca sesizarea s\ aib\ la baz\ alte
motiva]ii decât cele de buni cet\]eni [i pentru a deduce gravitatea abuzului
[i nevoia de interven]ie imediat\.
6.3.3. Evaluarea ini]ial\

Evaluarea se raporteaz\ la no]iunea de risc, la pericolul pe care-l
reprezint\ o situa]ie dat\ pentru copil. În acest sens, scopul evalu\rii este
aprecierea existen]ei vreunui pericol pentru copil [i a gradului de
periculozitate a factorilor care pun în pericol dezvoltarea fizic\ sau/[i
psihic\ sau chiar via]a copilului.
156
„Asistentul social are, prin mandatul s\u profesional, menirea de a

evalua dac\ standardele îngrijirii unui copil corespund sau nu criteriilor
„îngrijirii suficient de bune” sau, cu alte cuvinte, dac\ un anumit copil se
afl\ sau nu în primejdie. Standardele îngrijirii satisf\c\toare a copilului se
refer\ la gradul de siguran]\ prezentat de mediul în care tr\ie[te copilul”
(Roth-Szamosközi: 1999: 177).
Considerând calitatea îngrijirii copilului pe o ax\, la polul opus
siguran]ei se situeaz\ riscul relelor tratamente ale copilului, care se pot
concretiza în periclitarea dezvolt\rii sale fizice, psihice sau chiar a vie]ii
sale.
Dup\ Killén, greut\]ile specifice investiga]iei protec]iei copiilor provin
din con[tientizarea importan]ei unui bun contact cu p\rin]ii, contact de
care va depinde munca ulterioar\ de interven]ie. Sarcina este îns\ dificil\ [i
contradictorie pentru asistentul social care are ca interes prioritar
bun\starea copilului.
„Atâta timp cât copilul nu este în pericol acut, este important s\
încerc\m s\ stabilim [i s\ men]inem o rela]ie în care p\rin]ii s\ se simt\
suficient de siguri, încât s\ poat\ vorbi despre copil, despre ei în[i[i [i
despre situa]ia lor. Aceasta înseamn\ ca ei s\ se simt\ în siguran]\ ... în
perioada în care sunt investiga]i” (Killén, 1997, apud Roth-Szamosközi
Maria: 179).
Pentru a putea interveni, cu scopul de a preveni situa]ia de maltratare
creat\ de p\rin]i „destul de buni”, este necesar ca p\rin]ii s\ fie capabili s\
recunoasc\ situa]ia de maltratare. O premis\ favorabil\ este, de asemenea,
dorin]a lor de a schimba situa]ia [i schimbarea se poate realiza printr-o
cooperare activ\. Motiva]ia cooper\rii este unul din factorii decisivi pentru
îmbun\t\]irea îngrijirii copilului.
Investiga]ia cere, înc\ de la primii pa[i, încercarea de a coopera cu
familia, pentru ca rela]ia astfel constituit\ cu ocazia primelor întâlniri s\
poat\ reprezenta o baz\ pentru interven]ia ulterioar\.
„Evaluarea ini]ial\ se refer\ la faza post-sesizare [i are la baz\ dou\ linii
directoare:
157
informa]iile raportate s\ se înscrie în defini]ia abuzului; cât de urgent\

este interven]ia” (Organiza]ia Salva]i Copiii/ Alternative Sociale, 2002:
118).
Pentru a fi cât mai siguri de existen]a abuzului este necesar ca s\

parcurgem trei pa[i esen]iali:
1. culegerea de informa]ii suficiente pentru a se permite
adoptareaunei decizii asupra copilului;
2. evaluarea informa]iilor culese pentru a ne asigura c\ este posibil
unabuz;
3. verificarea informa]iilor primite pentru a avea garan]ia unui abuz.
„În general, investiga]ia ini]ial\ va cuprinde: descrierea tipului de
maltratare care constituie motivul îngrijor\rii
pentru serviciul de protec]ie a copilului; aprecierea gradului de
vulnerabilitate a copilului (în func]ie de
vârst\ [i gradul s\u de maturitate); informa]iile despre persoana care
presupunem c\ a comis abuzul împotriva copilului;
informa]ii despre istoria de via]\ a p\rin]ilor [i atitudinea lor
actual\ privind copilul” (Roth-Szamosközi, 1999: 181).
Înc\ din aceast\ faz\ asistentul social se poate confrunta cu puternice
reac]ii emo]ionale ca urmare a constat\rii unui abuz. De aceea se
recomand\ ca – deja în aceast\ faz\ de început – asistentul social s\-[i pun\
în aplicare bunele deprinderi de intervievare: s\ fie un bun ascult\tor, s\ nu
trag\ concluzii pripite. În acest stadiu de început nu este nevoie de a
confrunta p\rin]ii, ci de a men]ine o atitudine neutr\, de nejudecare a
situa]iei, caracterizat\ mai mult de încercarea de a fi empatici [i de a
în]elege circumstan]ele care au condus la supozi]ia relelor tratamente.
Evaluarea ini]ial\ (sau investiga]ia) se concentreaz\ în general asupra
riscului la care este expus copilul în mediul familial.
„No]iunea de secven]\ dinamic\ risc-pericol a unit factorii
predisponibili [i cei situa]ionali, nu doar în interiorul [i în jurul familiei,
dar [i în re]eaua asisten]ilor sociali care au influen]\ asupra lor. Vorbim
despre copiii cu risc [i de asisten]ii sociali care î[i asum\ riscurile în
158
deciziile pe care le iau privind situa]ia copiilor afla]i sub supravegherea

lor” (Cooper, Ball, 1993: 76).
În procesul de evaluare ini]ial\ un rol important îl au ceilal]i speciali[ti:
personalul medical care poate fi implicat în identificarea naturii [i
gravit\]ii abuzului [i în evaluarea nevoilor medicale ale copilului [i/sau
familiei; psihologii [i psihiatrii pot fi implica]i în evaluarea oric\rui
presupus
abuz în validarea acestor ipoteze; personalul din alte servicii comunitare
de care familia sau copilul au beneficiat în trecut pot fi surse de informare
[i ac]iune în cazuri de urgen]\; poli]i[tii pot deveni membri ai echipei de
investigare [i surs\ de informa]ii în cazul în care abuzatorul este în baza de
date a poli]iei sau a avut loc sesiz\ri anterioare cu privire la alte abuzuri.
Evaluarea unui presupus abuz asupra copilului trebuie s\ se desf\[oare
într-o manier\ ordonat\, structurat\ pentru a ob]ine cât mai multe
informa]ii [i pentru a evalua riscurile [i siguran]a copilului.
„Odat\ ce se stabile[te existen]a unui abuz este important s\ se
stabileasc\ urgen]a interven]iei, în func]ie de gradul de risc în care se afl\
copilul [i tipul de abuz la care a fost supus” (Organiza]ia Salva]i Copiii/
Prima întrebare la care echipa multidisciplinar\ de interven]ie trebuie s\
r\spund\ este: ce s-a petrecut [i gravitatea pericolului în care se afl\
copilul, [i nu cine a comis fapta.
Prima întrebare care se pune, ca [i prima m\sur\ care se ia, au ca scop
asigurarea securit\]ii copilului.
„Dac\ situa]ia prezint\ un grad mare de pericol pentru via]a copilului,
este necesar\ o m\sur\ imediat\ de protec]ie a copilului, care se poate
realiza prin internare de urgen]\ la un spital, de exemplu, ceea ce nu va da
de b\nuit p\rin]ilor [i va preveni dezvoltarea unei atitudini defensive din
partea lor” (Muntean, 2001: 136).
În cazul abuzului fizic, copilul necesit\ de cele mai multe ori spitalizare
[i îngrijiri medicale corespunz\toare, ceea ce presupune scoaterea
copilului din mediul familial abuziv [i internarea acestuia (Acest lucru
este valabil [i pentru cazurile de abuz sexual sau de neglijare fizic\).
159
În acest caz, evaluarea [i investigarea situa]iei va continua dup\ ce s-a

luat m\sura de siguran]\ pentru copil. „Nu putem risca s\ l\s\m copilul s\
a[tepte în situa]ia abuziv\ pân\ la încheierea evalu\rii ini]iale a situa]iei în
care se afl\” (Muntean, 2001: 136).
În evaluarea ini]ial\ a situa]iei de abuz asistentul social va urm\ri
ob]inerea cât mai multor informa]ii, date, cu privire la apari]ia abuzului, a
caracteristicilor acestuia [i a contextului maltrat\rii.
Toate aceste informa]ii sunt ob]inute de la membrii familiei respective:
de la copilul abuzat, de la p\rintele abuziv, de la ceilal]i membri a familiei
(fra]ii copilului, p\rintele cel\lalt etc.), prin intervievarea acestora de c\tre
asistentul social (sau alt membru al echipei multidisciplinare).
„To]i membrii familiei trebuie intervieva]i individual pentru a se
stabili o rela]ie de încredere [i pentru a m\ri acurate]ea informa]iilor
ob]inute” (Wiehe, 1996, apud Miftode, 2002: 188).
De preferat este ca membrii familiei s\ fie intervieva]i în urm\toarea
ordine: copilul identificat, fra]ii sau al]i copii din cadrul familiei, adul]ii
care nu sunt presupu[i a fi comis abuzul, persoana care este presupus\ a fi
maltratat copilul, familia ca întreg.
„Fiecare întâlnire trebuie planificat\ [i trebuie s\ se ia în considerare
urm\toarele aspecte: locul în care se vor desf\[ura interviurile, durata,
frecven]a interviurilor [i num\rul persoanelor care particip\ la interviu”
(Miftode, 2002: 188).
Intervievarea copilului identificat

Scopul interviului ini]ial cu copilul este de a ob]ine informa]ii privind
abuzul, de a evalua siguran]a imediat\ a copilului [i de a ob]ine informa]ii
despre p\rin]i [i familie.
„Informa]iile pe care un manager de caz încearc\ s\ le ob]in\ de la copil
sunt urm\toarele: ce s-a întâmplat, când, unde [i cine a fost prezent; starea
actual\ a copilului; tipul, gravitatea [i cronicitatea abuzului; caracteristicile
copilului; programul zilnic al copilului; identitatea altor persoane care au
informa]ii despre starea copilului [i despre situa]ia familial\; persoane care
locuiesc împreun\ cu familia; rela]ia copilului cu fra]ii, familia extins\
[i/sau alte persoane semnificative; percep]ia copilului asupra rela]iilor
160
dintre membrii familiei; percep]ia copilului despre cum se rezolv\

problemele familiale; sentimentele [i rela]ia copilului cu p\rin]ii [i fra]ii;
comportamente sau sentimente neobi[nuite sau nepotrivite; descrierea
(observarea) vecin\t\]ii, resurse disponibile [i gradul de violen]\”
(Miftode, 2002: 189).
Intervievarea copiilor ridic\ urm\toarele probleme: vocabularul limitat
al copiilor, specificul rela]iei adult-copil [i dificultatea copiilor de a
în]elege situa]ia de interviu. Din aceast\ cauz\, intervievatorul va trebui s\
acorde o deosebit\ aten]ie construirii rela]iei dintre el [i copil, explicându-i
scopul interviului, atragerea copilului pentru a-l implica în interviu,
precum [i sprijinirea copilului de a se sim]i confortabil.
Interviul cu copilul abuzat va viza, pe lâng\ ob]inerea informa]iilor
legate de abuz, aspecte [i probleme legate de percep]ia copilului asupra
propriei familii, precum [i elemente de educa]ie [i securitate legate de
situa]ia de abuz.
Intervievarea fra]ilor
Scopul acestor interviuri este de a evalua nivelul de vulnerabilitate al
fra]ilor, de a culege informa]ii despre natura [i gravitatea abuzului [i de a
ob]ine informa]ii suplimentare cu privire la familie – informa]ii utile în
evaluarea riscului de abuz asupra copilului identificat [i a fra]ilor s\i.
„Exemple de informa]ii pe care un manager de caz trebuie s\ le ob]in\
de la fra]i: caracteristicile, comportamentele [i sentimentele fra]ilor;
informa]ii despre presupusul abuz; dac\ au fost [i ei abuza]i [i dac\ da,
cum, unde, când, pentru cât timp; alte informa]ii despre p\rin]i
(comportamente frecvente, m\suri disciplinare, probleme) informa]ii care
nu au putut fi ob]inute de la copilul identificat sau confirmarea acestora”
(Miftode, 2002: 195).
Intervievarea p\rintelui nonabuziv

În interviul cu p\rintele nonabuziv se urm\re[te aflarea informa]iilor pe
care acesta le [tie despre presupusul abuz, culegerea informa]iilor legate
de riscul abuz\rii [i determinarea capacit\]ii p\rintelui de a proteja copilul
(copiii) dac\ va fi cazul.
161
Astfel de informa]ii ar putea fi: „descrierea presupusului abuz,

sentimente privind abuzul [i serviciile sociale; capacitatea de a proteja
copilul; metode de discplinare [i rela]ia cu copilul; rela]ia cu presupusul
p\rinte abuziv, roluri în familie; modul de rezolvare a problemelor; istoria
educa]ional\, consumul de droguri [i alcool; rela]iile cu familia extins\ [i
climatul de vecin\tate [i comunitate.
Intervievarea presupusului abuzator

„Scopul acestui interviu este de evaluare a rela]iilor presupusului
abuzator la dezv\luirea abuzului [i culegerea altor informa]ii despre
persoana sa [i despre familie în leg\tur\ cu riscul [i siguran]a copilului”
(Miftode, 2002: 195).
Exemple de informa]ii care pot fi ob]inute de la presupusul abuzator:
modul în care descrie ceea ce s-a întâmplat în leg\tur\ cu orice presupus
abuz; reac]ia sa la incident [i fa]\ de servciiile sociale; starea sa emo]ional\
actual\, mai ales privind posibilitatea de a r\ni pe viitor copilul; rela]ia sa
cu copilul [i cu al]i membri ai familiei; metode de comunicare [i nivelul
de afectivitate; consumul de alcool/droguri; rela]iile sale în afara familiei;
descrierea familiei (inclusiv situa]ia financiar\); permisiunea de a vedea
copilul; disponibilitatea de a accepta ajutor.
Încheierea împreun\ cu p\rin]ii

Dup\ terminarea interviurilor, asistentul social trebuie s\ reuneasc\
familia pentru: a rezuma informa]iile [i impresiile obi[nuite, a ar\ta
interesul fa]\ de familie [i a oferi informa]ii despre urm\torii pa[i, inclusiv
dac\ vor beneficia de asisten]\ sau dac\ va fi nevoie de interven]ia
tribunalului, a demonstra apreciere pentru participarea la acest proces.
6.3.4. Evaluarea familiei

„Odat\ stabilit\ existen]a abuzului asupra copilului [i luarea m\surii
urgente de protec]ie a copilului, se trece la etapa de evaluare a familiei.
Aceast\ ac]iune are drept scop identificarea cauzelor care au dus la
producerea abuzului, a factorilor de risc existen]i [i a m\surilor imediate [i
162
pe termen lung ce pot fi adoptate în cadrul planului de interven]ie”

În cazul abuzului asupra copilului se impune o evaluare detaliat\ a
situa]iei familiale pentru a se stabili dac\ mediul familial al copilului îi
poate satisface nevoile [i asigura dezvoltarea sau dac\ riscul la care este
expus copilul în familia sa biologic\ este prea mare, nu poate fi îndep\rtat,
[i îi pericliteaz\ acestuia dezvoltarea sau chiar via]a.
„Abuzul asupra copilului este mai mult decât un colaps parental sau o
criz\ de familie; el are o dinamic\ proprie ce presupune trecut, prezent [i
viitor. Foarte important este elementul «viitor», deoarece se poate
întâmpla ca p\rin]ii s\ prezinte la un moment dat o manifestare
comportamental aberant\, cu risc minim de repetare [i atunci nu trebuie
întreprinse ac]iuni radicale de intrerven]ie” (Organiza]ia Salva]i Copiii/
Evaluarea familiei trebuie s\ cuprind\ urm\toarele elemente:
nivelul de trai asigurat copilului;
dezvoltarea copilului; func]ionarea
actual\ a familiei; semnifica]ia
istoriei familiei; experien]e abuzive
tr\ite de p\rin]i;
ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni abuzul;
care este pronosticul de schimbare; care sunt efectele abuzului
asupra celorlal]i membri ai familiei.
Factorii familiali care influen]eaz\ situa]ia copiilor sunt greu de
surprins în primul rând datorit\ întrep\trunderii lor.
„Punctele de reper recomandate în general pentru evaluarea rela]iilor

copilului cu p\rin]ii lor:
rela]iile dintre p\rin]i; rela]iile
de munc\ ale p\rin]ilor;
personalitatea p\rin]ilor [i rela]iile lor cu proprii p\rin]i;
re]eaua social\ a familiei în care cre[te copilul; modul de
asigurare a nevoilor de baz\;
îngrijirea s\n\t\]ii;
163
sentimentul de siguran]\ al copiilor (con[tiin]a de a fi proteja]i);

accesul la [coal\/educa]ie; consumul de alcool/droguri; probleme
comportamentale ale copilului; simptome posttraumatice; caracteristici
culturale/etnice; caracterul de violen]\ domestic\; caracteristici de
îngrijire a copilului; s\n\tatea psihic\, echilibru emo]ional; conflicte cu
legea, cu poli]ia; elementele situa]iei materiale ale familiei” (Roth-
Evaluarea familiei dup\ modelul sistematic se bazeaz\ pe interviul
sistematic cu membrii familiei [i tinde în primul rând la depistarea acelor
atitudini dominante care pot conduce la v\t\marea copilului, iar în al
doilea rând, - ceea ce este tot atât de important – la evaluarea resurselor
energetice, emo]ionale, de suport intern sau extern ale familiei.
Competen]ele familiei sunt evaluate, din punct de vedere sistemic, [i în
func]ie de modul în care familia func]ioneaz\ în prezent raportat la
evolu]ia sa anterioar\. Genograma [i harta eco sunt dou\ tehnici ce pot
oferi informa]ii în acest sens.
„Genograma sau arborele familial descrie tipurile de rela]ii [i
evenimentele care s-au desf\[urat de-a lungul genera]iilor. Na[terea,
decesele, divor]urile, crizele [i alte evenimente semnificative din via]\ pot
fi înregistrate pe scurt. O prezentare de caz poate fi condensat\ în câteva
pagini” (Coulshead, 1993: 123). Genograma se completeaz\ de c\tre
asistentul social împreun\ cu familia [i ajut\ la dezv\luirea regulilor
nescrise ale familiei, secretelor. Citirea unei genograme pe mai multe
genera]ii poate conduce la sesizarea anumitor evenimente care se repet\ în
familia respectiv\ cu o anumit\ frecven]\ (abuzul fizic, divor]ul).
„Ecomapa reprezint\ un instrument cu ajutorul c\ruia asistentul social
precizeaz\ grafic locul individului [i al familiei în context social
eviden]iind natura rela]iilor existente, intensitatea conflictelor; ca [i
genograma, ecomapa se realizeaz\ cu ajutorul unor coduri [i simboluri
care exprim\ o gam\ variat\ de raporturi inter-individuale [i sociale ale
subiec]ilor analiza]i” (Spânu, 1998: 162).
Pentru realizarea genogramelor [i ecomapelor asistentul social trebuie

s\ stabileasc\ raporturi autentice de comunicare cu membrii familiei, ceea
164
ce conduce la diminuarea treptat\ a semnifica]iilor miturilor [i tabuurilor

aduse de genera]iile trecute care pot crea obstacole în rezolvarea
problemelor. Observa]ia, ca [i ascultarea activ\ sunt metode prin care
asistentul social contribuie la sprijinirea familiei realizând o proiectarea
grafic\ a rela]iilor din interiorul familiei, sau a raporturilor familiei ca
sistem cu alte sisteme, coordonând astfel procesul de schimbare în cadrul
familiei.
Pentru formarea unei imagini mai clare asupra mediului familial se mai
pot utiliza de c\tre profesioni[tii din echipa interdisciplinar\, teste [i scale
ca de exemplu Inventarul de simptome indicatoare a abuzului, Scara
coeficientului de stres parental, Inventarul de simptome indicatoare ale
traumei la copii, Scara pentru depistarea abuzului [i traumei.
Toate aceste informa]ii vor fi folosite în identificarea problemelor, a
factorilor de risc [i în elaborarea planului de interven]ie. Asistentul social
va stabili, de comun acord cu familia, scopurile [i sarcinile determinate de
planul de interven]ie.
„Con[tientizarea abuzului de c\tre membrii familiei [i uneori chiar de
c\tre abuzator, face ca sarcina asistentului social [i a echipei de interven]ie
s\ fie mai u[oar\ pentru c\ actorii principali vor fi motiva]i pentru
schimbare. De asemenea, asumarea rolurilor stabilite în cadrul
negocierilor de elaborare a planului de interven]ie, va fi f\cut\ în mod
con[tient [i responsabil” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale,
2002: 120).
6.3.5. Planificarea interven]iei

Dup\ evaluarea familiei urm\toarea etap\ este cea de stabilire a planului
de interven]ie, care are la baz\ informa]iile culese de asistentul social. În
cadrul planific\rii interven]iei se stabilesc obiectivele ce trebuie atinse,
priorit\]ile, ce tip de interven]ie va fi folosit, care vor fi speciali[tii
implica]i etc.
„Planul de interven]ie se întocme[te pe baza unei evalu\ri complete a
tuturor factorilor implica]i, a nevoilor [i resurselor existente. Planul ca
concerta toate eforturile, într-o logic\ ]intit\ pentru reabilitarea copilului [i
165
schimbarea mediului de via]\ maltratant în unul favorabil cre[terii [i

educ\rii copilului” (Ionescu, 1999: 144).
Instrumentarea cazului reprezint\ mecanismul pentru protec]ia
copilului, reducerea riscurilor [i tratarea efectelor abuzului asupra
copilului. „Obiectivele planific\rii sunt:
identificarea, împreun\ cu familia, a strategiilor care vor ameliora
efectele abuzului;
furnizarea unui ghid clar [i specific de interven]ie pentru schim-
barea condi]iilor care au dus la producerea abuzului;
stabilirea unor indicatoare de evaluare a progresului clientului
pentru a m\sura eficacitatea interven]iei;
asigurarea unui cadru de lucru pentru punerea în practic\ a
deciziilor” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002:
121).
Planul de interven]ie se construie[te pentru cele trei niveluri ale

interven]iei:
1. nivelul inter-instu]ional [i multidisciplinar: la nivelul
institu]iilorimplicate, planul va preciza responsabilit\]ile în fiecare din
pa[ii constituen]i ai planului general de interven]ie;
2. nivelul re]elei sociale: la nivelul re]elelor sociale, planul va
identifica [i acorda responsabilit\]ile corespunz\toare unor persoane din
mediul de via]\ al copilului. Interven]iile la nivelul re]elei sociale vor
beneficia de o evaluare continu\ realizat\ prin supervizarea [i înregistrarea
rezultatelor de c\tre un specialist, membru al echipei de interven]ie;
3. nivelul individual, care presupune procese educa]ionale,
terapeutice[i de consiliere, concentrate pe unitatea de interven]ie (p\rinte,
copil, interac]iunea p\rinte-copil, familia).
„Planul de interven]ie, bazat pe evaluarea situa]iei, va fixa tipul de
interven]ie cel mai nimerit pentru fiecare actor implicat în maltratarea
copilului” (Ionescu, 1999: 145).
Obiectivele planului de interven]ie vor fi discutate [i cu beneficiarii:
copilul [i familia.
166
6.3.6. Interven]ia
Interven]ia în cazul abuzului asupra copilului este una sistemic\,
copilul fiind parte a sistemului familial, accentul punându-se pe
modificarea rela]iilor copilului cu ceilal]i membri ai sistemului.
„Interven]ia se centreaz\ pe urm\toarele dou\ direc]ii: juridic (stabilirea
unei m\suri de protec]ie a copilului [i stabilirea unei m\suri corective
pentru abuzator) [i recuperator (centrat\ pe copil, pe abuzator, pe familie)”
(Miftode, 2002: 198). Rezultatul optim în cazul copiilor supu[i relelor
tratamente de c\tre proprii p\rin]i ar fi ca, dup\ interven]ia în familie,
aceasta s\ r\mân\ intact\ [i copilul s\ poat\ tr\i în siguran]\, cu un bun
suport emo]ional, în cadrul propriei familii. Aceasta depinde îns\ de o
serie de factori care privesc:
p\rintele abuzator (gravitatea abuzului comis, m\sura în care p\rintele
accept\ responsabilitatea faptelor comise, num\rul [i severitatea celorlalte
eventuale probleme ale sale – alcoolism, comportament violent, boal\
psihic\, deficien]\ mintal\); p\rintele care nu a comis abuzul (modul de
reac]ie în urma descoperirii comiterii abuzului asupra copilului, calitatea
rela]iei sale cu victima, dependen]a sa de persoana care a comis abuzul,
num\rul [i severitatea celorlalte eventuale probleme ale sale – alcoolism,
comportament violent, boal\ psihic\, deficien]\ mental\).
„Deoarece interven]iile cu p\rin]ii nu conduc obligatoriu la
normalizarea situa]iei în care se afl\ copilul victim\, iar acesta continu\ s\
întâmpine riscul de a fi maltratat de c\tre p\rin]ii s\i, în interven]iile cu
p\rin]ii este necesar\ o evaluare ini]ial\ [i permanent\ a [anselor de reu[it\”
(Ionescu., 1999: 157). Acest lucru se impune din dou\ motive:
exist\ familii care nu pot fi schimbate [i interven]ia va fi f\r\ succes
[i epuizant\ pentru intervenient; copilul cre[te, se dezvolt\, se schimb\ în
raport cu vârsta [i nu
a[teapt\ pân\ când interven]ia are succes.
Din aceste motive trebuie ac]ionat de urgen]\ în interesul copilului.
Uneori, în interven]iile în situa]ii de maltratare a copilului exist\ tendin]a
de a neglija p\rintele abuziv [i de a concentra interven]ia pe copil f\r\ a lua
în aten]ie agresorul (p\rintele). Ambele atitudini sunt cu atât mai
167
d\un\toare în interven]ie cu cât sunt mai rigide [i împ\rt\[ite de to]i

membrii echipei de interven]ie.
Familia reprezint\ mediul natural de via]\ al copilului, iar acesta are
nevoie de familie. Dac\ interven]ia se face pentru interesul suprem al
copilului, atunci familia copilului trebuie s\ redevin\ func]ional\ [i apt\ de
a primi [i cre[te copilul. Lucrul cu p\rin]ii copiilor devine o verig\
obligatorie a interven]iilor pentru rezolvarea situa]iilor de abuz a
copilului. Ceea ce poate diferi de la un caz la altul, în leg\tur\ cu familia,
sunt modalit\]ile de interven]ie.
P\rin]ii au [i ei nevoie de o experien]\ emo]ional\ pozitiv\, s\ simt\ c\
exist\ o preocupare pentru ei ca fiin]e umane, c\ sunt ap\ra]i. Dac\ scopul
interven]iei este modificarea atitudinii parentale [i a practicilor de cre[tere
a copiilor, acestea pot fi mediate de personal paramedical: asistent social,
voluntar, educatorul de la gr\dini]\ sau personalul din centre specializate.
„În anumite condi]ii interven]ia poate ap\rea beneficiarilor ca fiind
punitiv\. Acest sentiment de vin\ [i de pedeaps\ pentru cele petrecute îl
tr\iesc familiile atunci când interven]iile sunt intruzive [i în consecin]\
distructive.
Plasarea imediat\ a copilului înafara familiei, în institu]ii de protec]ie,
practic\ frecvent\ în România, absen]a unui dialog necesar, d\ familiei
sentimentul de culp\ [i pedeaps\. Atât copilul cât [i familia î[i vor pierde
încrederea c\ pot fi ajuta]i [i c\ situa]ia poate fi corectat\. Interven]iile
punitive nu rezolv\ nimic ci, dimpotriv\, se adaug\ compunându-se
vectorial cu abuzul tr\it de copil” (Ionescu., 1999: 158).
P\rin]ii pot manifesta deseori reac]ii defensive, care împiedic\
comunicarea sincer\ [i reparatorie. Abilit\]ile intervenientului de a dep\[i
aceste reac]ii se bazeaz\ pe în]elegere [i toleran]\. Empatia are rolul de a
dezv\lui baza unor reac]ii mai greu de descifrat.
În comunicarea cu p\rin]ii abuzivi intervenientul î[i ofer\ sprijinul [i
disponibilitatea.
Cel mai important lucru de care membrii echipei de interven]ie trebuie
s\ ]in\ cont în decizia final\ pe care o adopt\ în cadrul interven]iei este
gradul de risc care amenin]\ copilul în mediul familial [i factorii care
predispun la abuz, dar [i cei care pot sc\dea riscul v\t\m\rii copilului.
168
„Rolul asistentului social este de a decide asupra nivelului de risc

(grav, mediu, sc\zut), care amenin]\ copilul. Decizia nu se va putea lua
numai pe seama factorilor care evalueaz\ primejdia, respectiv
comportamentul persoanei care poate pune copilul în pericol. Analiza va
trebui s\ raporteze reciproc ac]iunea factorilor cu tendin]\ de a cre[te riscul
v\t\m\tii. Un astfel de exemplu este modelul propus de Walker pentru
evaluarea riscului de abuz fizic” (Roth-Szamosközi, 1999: 206).
Caracteristici Caracteristici Caracteristici ale Context Context
ale ale celui care copilului social situaţional Rezultantă
făptuitorului nu comite abuz
Risc crescut: Risc crescut: Risc crescut: sunt Risc Risc Abuz
sunt prezenţi sunt prezenţi prezenţi numeroşi crescut: se crescut:
numeroşi numeroşi factori de constată nivel ridicat
factori de factori de personalitate prezenţa a de stres
personalitate personalitate predispozanţi la multor situaţional
predispozanţi predispozanţi la abuz, alături de factori de
la abuz, abuz, alături de lipsa unor risc serios
alături de lipsa lipsa unor persoane de
unor persoane persoane de susţinere
de susţinere susţinere
Risc minor: Risc minor: Risc minor: sunt Risc minor: Condiţii de
sunt prezenţi sunt prezenţi prezenţi numeroşi se constată stres
numeroşi numeroşi factori de prezenţa a situaţional
factori de factori de personalitate multor moderat
personalitate personalitate predispozanţi la factori de
predispozanţi predispozanţi la abuz risc
la abuz abuz
Risc scăzut: Risc scăzut: Risc scăzut: Risc Condiţii de Lipsa
personalitate personalitate personalitate scăzut: se stres abuzului
adaptată, fără adaptată, fără adaptată, fără constată situaţional
factori factori factori prezenţa scăzut
predispozanţi predispozanţi la predispozanţi la unor factori
la abuz abuz abuz de risc
Tabel. 6.3.6.1. Model de evaluare a abuzului fizic, dup\ Walker,

1988.
Modelele constituite în sprijinul asisten]ilor sociali ajut\ la elaborarea

unui plan mental, pe baza c\ruia se pot raporta reciproc factorii
predispozan]i [i compensatori la riscul de abuz.
169
Pe baza tututor categoriilor de factori obiectivi [i subiectivi enumera]i,

în privin]a evalu\rii necesit\]ii de interven]ie se pot diferen]ia trei tipuri:
1. cazuri de risc major – care se preteaz\ la ocrotirea copilului
dec\tre autorit\]i;
2. cazuri de risc minor – care provoac\ o atitudine de îngrijorare
dinpartea autorit\]ilor, concretizat\ în încerc\ri de îmbun\t\]ire a situa]iei
copilului [i de înl\turare a pericolului;
3. cazurile lipsite de risc.
În cazurile interven]iei, utilizându-se metoda rezolv\rii de probleme [i
a centr\rii pe sarcin\, se vor fixa problemele, se vor avea în vedere
resursele, se vor planifica ]elurile [i modalitatea de a le ob]ine.
Acest tip de planificare a interven]iei se va relua în cazul fiec\ruia din
componentele sistemului luat în calcul: persoana abuzatorului, persoana
care nu comite abuzuri, copilul victim\ însu[i, contextul social [i situa]ia
stresant\ care poate declan[a abuzul.
Pe baza analizei familiilor se pot desprinde urm\toarele tipuri de decizii

(Coulborn, 1993, apud Roth-Szamosközi, 1999: 209):
Tipul 1
În cazul ob]inerii unor informa]ii pozitive privind atât cel care a comis
abuzuri, cât [i membrul familiei care ofer\ suport, se vor aplica etapele
terapiei de familie, în scopul reunific\rii ei. Se vor fixa urm\toarele
obiective:
reducerea la minimum a riscului repet\rii abuzului de c\tre f\ptuitor,
prin îndep\rtarea acestuia de copil [i acordarea unei terapii individuale;
terapie individual\ pentru copilul abuzat;
terapie individual\ pentru p\rintele care ofer\ suport copilului; terapia
cuplului persoana f\ptuitoare-persoana care ofer\ suport; reunirea
familiei [i continuarea terapiei familiale.
Tipul 2
În cazul ob]inerii unor informa]ii negative privind abuzatorul [i de
informa]ii pozitive privind membrul de familie care ofer\ suport, se vor
170
ini]ia m\suri care s\ conduc\ la îndep\rtarea f\ptuitorului de familie, urmat\

de:
terapie individual\ pentru copil;
terapie individual\ cu p\rintele care ofer\ copilului suport; terapie
individual\ cu p\rintele f\ptuitor.
Tipul 3
În cazul ob]inerii unor informa]ii negative privind membrul de familie
care ar trebui s\ ofere suport (o stare acut\ de depresie) [i informa]ii
pozitive privind f\ptuitorul, se recomand\ plasarea temporar\ a copilului
pentru îngrijire (într-o familie/institu]ie). Se vor lua urm\toarele m\suri
care s\ gr\beasc\ revenirea copilului în familia proprie:
terapie individual\ pentru copil, oferindu-i suport pentru trauma
suferit\ [i pentru separarea de p\rin]i; terapie individual\ pentru ambii
p\rin]i: reabilitarea p\rintelui care nu a comis abuzuri va permite revenirea
copilului în familia proprie [i reevaluarea situa]iei; terapia cuplului;
terapia familiei; reunificarea gradual\ a familiei.
Tipul 4
În cazul ob]inerii unor informa]ii negative din partea ambilor p\rin]i,
se recomand\ plasarea pe termen lung, sau chiar permanent\ a copilului în
îngrijire (într-o familie/institu]ie). Se vor lua urm\toarele m\suri:
dec\derea din drepturi p\rinte[ti; terapia
individual\ a copilului; terapie pentru
p\rin]i-substitut.
„M\sura de interven]ie cea mai des folosit\ const\ în scoaterea copilului

din mediul abuziv [i plasarea temporar\ a acestuia în afara familiei.
M\sura este uneori traumatizant\ pentru copil, acesta tr\ind dilema celui
abuzat, dar [i a celui îndep\rtat din familie” (Miftode, 2002: 201).
Aceste m\suri de protec]ie a copilului se iau în temeiul O.U.G. 26/
1997 de c\tre Comisia pentru Protec]ia Copilului la propunerea Direc]iei
pentru Protec]ia Copilului, în cazul în care r\mânerea acestuia în mediul
171
familial este contraindicat\. Aceste m\suri sunt (Organiza]ia Salva]i

Copiii/Alternative Sociale, 2002: 145): plasament în regim de urgen]\;
plasamentul copilului la o familie sau persoane din familia l\rgit\;
plasamentul copilului într-o familie asistat\;
plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism
privat autorizat;
încredin]area copilului unei persoane, familii sau organism privat
autorizat; încredin]area provizorie a copilului c\tre serviciul public
specializat; încredin]area copilului, în vederea adop]iei, în ultim\ instan]\.
Pentru eficien]a interven]iei în situa]ii de maltratare a copilului [i mai
ales pentru prevenirea unor noi abuzuri, este absolut necesar\ [i o ac]iune
la nivelul mediului, comunit\]ii, a serviciilor specializate, deoarece f\r\ o
schimbare a mentalit\]ii sociale vizavi de fenomenul abuzului asupra
copilului, eficien]a interven]iei pe termen lung este pus\ sub semnul
întreb\rii.
Se impune, din acest punct de vedere, acordarea unei aten]ii deosebite
abord\rii p\rin]ilor prin re]eaua social\ din jurul lor, [i prin grupurile de
sprijin (pentru victime, familii [i agresori); prin supervizarea continu\ a
acestor alternative în interven]ie de c\tre reprezentan]ii servciilor sociale,
acestea se dovedesc eficiente [i reduc considerabil riscul apari]iei de noi
abuzuri asupra copiilor, o mare parte din specificul acestor interven]ii
fiind educativ.
De asemenea, de o real\ importan]\ în abordarea situa]iilor de abuz sunt
campaniile de sensibilizare la nivelul comunitar [i politic care influen]eaz\
contextul socio-cultural al interven]iilor.
„Func]ionarea re]elelor este condi]ionat\ de nivelul de educa]ie a
comunit\]ii. Educa]ia determin\ sensibilitatea [i disponibilitatea oamenilor
de a ajuta. S-a dovedit c\ largile campanii de sensibilizare a comunit\]ii au
ca efect o reducere semnificativ\ a cazurilor, în special a abuzului [i
neglij\rii fizice” (Miftode, 2002: 201).
172
6.3.7. Evaluarea final\

Varietatea tipurilor de interven]ie utilizate în protec]ia copilului implic\
raportarea rezultatelor la criterii foarte diferite, adoptate caracteristicilor
clientului [i specificului muncii.
„Evaluarea final\ a efectelor ob]inute se face prin raportarea a[tept\rilor
(incluse în obiective) la rezultatele reale, concrete (schimb\rile reu[ite,
drumul parcurs, par]ial sau total, eventualele reajust\ri ale demersului [i
scopului” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 122).
Se urm\re[te siguran]a copilului, reducerea riscurilor de abuz,
participarea beneficiarilor, atingerea obiectivelor intermediare [i finale.
Aceast\ etap\ trebuie s\ implice familia în con[tientizarea [i
determinarea comportamentelor observabile modificate în urma
interven]iei. Ea se face prin întâlniri periodice de grup, atât cu echipa, cât
[i cu familia.
Evaluarea este un proces complex, menit s\ contribuie la îmbun\t\]irea
practicii. „Pentru ca evaluarea s\ poat\ fi considerat\ eficient\, ea trebuie
planificat\ de la începutul interven]iei. deci, proiectul unei interven]ii va
trebui s\ cuprind\ indicatorii evalu\rii, indicatori m\surabili care s\ indice
schimbarea” (Miftode, 2002: 204).
De exemplu, în evaluarea eficien]ei plasamentului unui copil abuzat ]
inem seama de urm\toarele: s-a respectat durata stabilit\ ini]ial, în familia
natural\, s-au eliminat/minimalizat cauzele care au condus la m\surarea
plas\rii copilului în afara familiei, s-au atins obiectivele de interven]ie în
favoarea copilului – evaluate la niveluri diferite: s\n\tate, educa]ie, rela]ii
interpersonale, dezvoltare emo]ional\, cre[terea stimei de sine, reducerea
nivelului de stres etc.
Hill et al. (1996) [i al]ii consider\ c\, în general, în procesul de evaluare
a rezultatelor muncii sociale, dar în special atunci când interven]ia vizeaz\
copiii, trebuie luat\ în considerare [i opinia persoanei pe care s-a cercetat
interven]ia (a clientului).
„De asemenea, se vor lua în considerare evalu\rile din partea
participan]ilor implica]i în procesul asist\rii, ca de exemplu cele ale
cadrelor didactice, bunicilor, ale celorlalte rude, ale medicilor etc.” (Roth-
173
Evaluarea rezultatelor nu înseamn\ întotdeauna sfâr[itul interven]iei ci

o faz\ pentru o posibil\ reconsiderare a activit\]ii, pentru un nou început,
mai ales dac\ problema nu a fost definitiv rezolvat\.
6.3.8. Închiderea cazului
Se consider\ cazul închis atunci când factorii de risc care au dus la
abuz s-au redus sau au încetat s\ mai existe [i familia este capabil\ s\
r\spund\ nevoilor copilului f\r\ ajutorul serviciilor sociale.
„Uneori cazurile se închid datorit\ rezisten]ei familiei la procesul de
interven]ie iar alteori prin preluarea copilului de institu]iile de protec]ie
social\” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 123).
6.4. Obiective [i dileme în protec]ia copilului [i prevenirea

abuzului
Dac\ lu\m în considerare frecven]a mare a cazurilor de abuz a copiilor
în comunit\]ile noastre, banalitatea [i simplitatea unor cazuri dublate de
consecin]ele dramatice la care conduc interven]iile f\cute cu autoritate [i
lips\ de în]elegere, nevoia cre\rii unor servicii pentru familie [i copil se
impune cu stringen]\.
„Crearea oric\rui serviciu de specialitate trebuie s\ înceap\ cu formarea
speciali[tilor [i cu asigurarea unei superviz\ri a intervenien]ilor.
Pentru c\ suntem la început de drum, inspirându-ne din experien]a
acumulat\ în alte ]\ri, putem evita e[ecurile inerente înv\]\rii prin încercare
[i eroare. Realitatea noastr\ socio-economic\ nu permite copierea unor
servicii, proiecte, interven]ii din alte culturi, dar informa]ia corect\ asupra
dezvolt\rii lucrurilor în alte p\r]i ale lumii ne poate inspira [i orienta
propriul drum” (Ionescu, 1999: 161).
Educarea comunit\]ii ar facilita crearea re]elelor în jurul familiilor [i,

de asemenea, ar reduce inciden]a abuzurilor în cazul p\rin]ilor care sunt
deruta]i de sarcina de a disciplina copilul [i încapabili s\ imagineze singuri
solu]ii în situa]iile provocatoare create de un copil mai dificil.
174
Trebuie s\ dezvolt\m o implicare comunitar\ larg\. Sunt necesare

ac]iuni educative care s\ dezvolte sentimentul responsabilit\]ii [i al
implic\rii în ceea ce se întâmpl\ copiilor [i familiilor din vecin\tatea
noastr\.
Aceast\ atitudine poate fi garan]ia func]ion\rii serviciilor, a cre\rii de noi
servicii de calitate [i chiar a dezvolt\rii legisla]iei.
Mentalitatea comunit\]ii cu privire la fenomen devine esen]ial\ în
momentul ini]ierii unor servicii de specialitate.
Exist\ deja experien]e care se constituie ca argumente ale afirma]iei.
Astfel, au fost înfiin]ate linii telefonice de urgen]\ pentru semnalarea
cazurilor de maltratare. Deoarece comunit\]ile din România au înc\ au un
mare grad de toleran]\ fa]\ de violen]\ [i o sensibilitate foarte sc\zut\ fa]\
de gravitatea consecin]elor maltrat\rii copilului, apelurile telefonice sunt
îns\ rare. În plus, mentalitatea este puternic impregnat\ de ideea vie]ii
private a familiei: «Rufele murdare se spal\ în familie».
„În sensibilizarea opiniei publice, sunt absolut indispensabile stabilirea
urm\toarelor etape: percep]ia [i recunoa[terea fenomenului, detectarea [i
monitorizarea acestuia, urmând apoi solu]ionarea printr-o terapie
complex\, mai ales în cadrul unei preven]ii primare eficiente. În procesul
de detectare [i recunoa[tere, un rol important revine mass-mediei. Prin
interven]ia unor profesioni[ti, dar [i prin specializarea unor ziari[ti, se
impun campanii de educare a publicului în problemele copilului” (Sursa:
http:// www.cmsc.ro/abuzcopii.html, consultat pe 11.10.2001).
Majoritatea p\rin]ilor nu [tiu cum s\-[i educe copiii – fie îi neglijeaz\, fie îi
supraprotejeaz\ [i numai arareori îi maturizeaz\, printr-o sensibilitate cu
sarcini, pe m\sura lor, recompensate, ulterior, cu aprecieri care le
construiesc încrederea în sine, [i de aceea, ei nu pot fi culpabiliza]i pentru
lucruri pe care nu le cunosc.
De aici, apare nevoia imperativ\ a unor programe de educa]ie parental\.
În plus p\rin]ii trebuie în]ele[i, întrucât [i ei poart\ povara propriilor
experien]e negative din copil\rie, de care nu s-au eliberat.
Mass-media reprezint\, în acela[i timp, veriga central\ în rela]ia dintre
O.N.G.-uri [i institu]iile guvernamentale. O.N.G.-urile fiind, de regul\, ca
ini]iative, cu un pas înaintea politicii autorit\]ilor, ar trebui sprijinite de
175
acestea, [i nu obstruc]ionate. Necesitatea modific\rii mentalit\]ilor noastre

poate avea loc printr-un program na]ional de educa]ie [i formare, centrat
pe copil [i pro-copil.
Modificarea legisla]iei în domeniul protec]iei copilului este de
asemenea un obiectiv important avut în vedere de autorit\]ile [i
speciali[tii în domeniu. O legisla]ie adecvat\ vizavi de abuzul asupra
copilului ar facilita considerabil munca de interven]ie a profesioni[tilor în
aceste cazuri.
În prezent, legisla]ia român\ nu opereaz\ cu termenii juridici de abuz [i
neglijare la copil. În art. 109, Cod penal, apar men]iuni vagi despre „relele
tratamente aplicate minorului”. În ceea ce prive[te agresorul, la
sanc]iunile prin deten]ie, legisla]ia român\ nu ofer\ alternativa unor
reeduc\ri prin tratament psihoterapeutic a acestuia, a recuper\rii lui
psihoafective, cum se întâmpl\ în Occident.
„For]area cadrului juridic nu se poate realiza decât printr-o presiune
asupra politicienilor, parlamentarilor, prin spargerea „conspira]iei” t\cerii
la nivel na]ional [i prin formarea unui curent de opinie ferm de
condamnare a abuzurilor. Acest deziderat a devenit, îns\, realitate abia
dup\ 1990, când România a aderat [i a ratificat mai multe conven]ii [i
tratate interna]ionale în materie de protec]ia copilului, [i pe baza acestora,
a elaborat [i adoptat o legisla]ie modern\, compatibil\ cu cea european\,
care vizeaz\ respectarea drepturilor copilului, îns\, din nefericire, nu este
suficient mediatizat\ [i cunoscut\, mai ales în rândul popula]iei” (Sursa:
http://www.cmsc.ro/abuzcopii.html, consultat pe 11.10.2001).
Prevenirea abuzului asupra copilului este un demers etic [i prioritar în
domeniul protec]iei copilului [i o ac]iune imperios necesar\ a serviciilor
sale.
„Exist\ în general trei tipuri de prevenire pe care asistentul social poate
s\ le aplice:
Primar\, care se adreseaz\ unui segment de popula]ie. Exemplu:
programe cu elevii pentru combaterea abuzului;
Secundar\. care se practic\ în mediile disfunc]ionale [i cu situa]ii de
risc sporit;
176
Ter]iar\, care se adreseaz\ mediilor în care abuzul deja exist\ [i al c\rei

scop este s\ reduc\ recidiva [i factorii de risc” (Organiza]ia Salva]i
Copiii/Alternative Sociale, 2002: 128).
Activităţi de prevenire
Activităţi de Desfăşurate de
Acţiuni în Acţiuni în Acţiuni în
prevenire în servicii publice şi
comunitate şcoală familie
domeniul medical O.N.G.-uri
Educaţie Suport pentru

Vizite la Grupuri de pentru copii familii
domiciliul noilor ajutorare şi care să-i Educaţia părinţilor
născuţi autoajutorare înveţe cum să
se protejeze aflate în criză
Programe Programe de Politici care să Monitorizare
de suport pentru prevenire a elimine Programe de pentru
copiii cu nevoi sărăciei pedepsele ajutorare a părinţilor familiile cu
speciale fizice risc crescut
Programe de
educaţie şi
Programe
Consiliere pre şi Servicii de intervenţie ajutorare
Campanii media pentru copii cu
post natală în criză pentru
nevoi speciale
familiile cu
risc crescut
Susţinerea Educaţie
reţelelor naturale pentru
de sprijin Tratament pentru
Consiliere
copilul abuzat
viaţa de
familie
Programe
integrate în
Educaţie pentru curriculum Acţiuni de prevenţie
părinţi şcolar cu multidisciplinare
privire la abuz
Obiectivele principale în prevenirea maltrat\rii copilului ar putea fi

grupate astfel (Palicari, 2001):
Reperarea situa]iilor de risc.
Informarea/formarea copiilor ca:
S\ [tie s\ spun\ NU!
S\ solicite ajutor;
S\-[i cunoasc\ drepturile;
177
S\ capete stima de sine;

S\ [tie la cine s\ apeleze în caz de nevoie.
Formarea adul]ilor [i crearea cadrului legislativ adecvat.
Cooperarea cu p\rin]ii [i copilul în vederea stabilirii alternativelor.
Elaborarea unui cod de „bune practici” în acord cu deontologia
profesional\.
Crearea unui cadru opera]ional de semnalare a oric\rei forme de
abuz sau neglijare [i a unui sistem de interven]ie eficient.
Luarea în îngrijire, în echip\ multidisciplinar\ a tuturor cazurilor cu
risc, a copiilor maltrata]i [i a familiilor acestora.
Pateneriat cu presa [i dezvoltarea re]elelor de sprijin.
Preg\tirea profesioni[tilor pentru prevenirea maltrat\rii copiilor în
familii.
„Schimbarea mentalit\]ii fa]\ de problema abuzului [i neglij\rii se poate
realiza numai printr-o educare [i informare sus]inut\ a actorilor sociali cu
privire la dimensiunile [i consecin]ele psihologice, medicale [i sociale ale
fenomenului. De aceea, se impun elaborarea [i derularea de programe,
metodologii [i servicii pentru prevenirea [i interven]ia în cazurile de abuz
[i neglijare.”(Revista de Asisten]\ Social\, nr. 1/2003, Bucure[ti).
178
Cap. VII - Studii de caz
Studiu de caz nr. 1
Prezentarea problemei
Copilul M.T., n\scut la 30.04.1993 în Ia[i, locuie[te împreun\ cu tat\l [i
cu bunicii paterni într-o cas\ dintr-un cartier ie[ean. P\rin]ii b\ie]elului au
divor]at în 1997, iar copilul a fost încredin]at prin hot\râre judec\toreasc\
tat\lui (deoarece, la acea dat\, mama minorului nu avea o locuin]\ proprie).
Tat\l are un comportament abuziv fa]\ de copil [i de cele mai multe ori
îl trateaz\ ca pe un mic „anim\lu]”, desconsiderându-l [i interzicându-i o
mul]ime de lucruri (de altfel normale pentru vârsta copilului), de multe ori
amenin]ându-l cu b\taia sau încuindu-l în cas\.
Tat\l minorului are aceast\ conduit\ fa]\ de copil de când este adeptul
cultului religios „Oastea Domnului”. Bunicii paterni ai copilului au putere
limitat\ în ceea ce prive[te reglarea comportamentului tat\lui fa]\ de
copilul lui; p\rerile lor nu sunt luate în considerare de c\tre tat\, acesta
spunând c\ el este cel care [tie cel mai bine cum s\ î[i creasc\ [i s\-[i educe
copilul.
Minorului M.,T. nu i s-a permis s\ p\streze rela]ia cu mama sa dup\
divor], tat\l interzicându-i cu des\vâr[ire s\ o vad\. Cu toate acestea, mama
copilului îl viziteaz\ pe acesta în casa bunicilor când tat\l este la serviciu,
dar f\r\ a intra în cas\ (la geam sau în spatele u[ii: minorul este
179
de multe ori încuiat în cas\, pân\ vine tat\ de la serviciu). Mama copilului
(în prezent rec\s\torit\) dore[te s\-l ia pe copil, dar tat\l se împotrive[te,
neconsiderând-o „în stare s\ creasc\ un copil”.
Bunicii paterni dezaprob\ regimul abuziv [i teroarea psihic\ în care este
nevoit s\ tr\iasc\ nepo]elul lor, care de altfel este un copil cuminte [i bun la
înv\]\tur\, dar nu se pot împotrivi voin]ei tat\lui, care este în general
agresiv, recalcitrant [i nu suport\ s\ fie contrazis sau s\ primeasc\ sfaturi.
Nemaiputând s\ suporte regimul abuziv al tat\lui, copilul M., T. a fugit
de la domiciliu în luna mai a anului 2002, fiind g\sit pe strad\, plângând la
por]ile oamenilor, de doamna V.,A., care a sesizat Direc]ia de Asisten]\
Social\ Ia[i pentru a g\si o form\ de ocrotire pentru minorul în cauz\.
Sesizarea cazului
1. Date de identificare ale persoanei care a sesizat abuzul:
V.,A.
asistent maternal;
2. Date de identificare ale copilului: M.,T. (9 ani), jude]ul
Ia[i;
3. Date de identificare ale presupusului abuzator: M.,G. (49
ani), tat\l copilului;
4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic [i neglijare;
5. Institu]ia la care a fost sesizat cazul: Direc]ia de Asisten]\
Social\ Ia[i.
Cazul copilului M., T. a fost sesizat Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i

de c\tre doamna V., A. (asistent maternal). Aceasta l-a g\sit într-o
diminea]\ pe copil plângând în strad\. Copilul era îmbr\cat sumar [i p\rea
dezam\git. Întrebat de V.,A. de ce plânge, copilul a r\spuns c\ tat\l s\u la
b\tut [i l-a izgonit de acas\, [i c\ nu are unde sta.
Doamna V.,A. a telefonat la Direc]ia de Asisten]\ Social\ la 983 [i a
informat personalul Direc]iei c\ a g\sit pe strad\ un copil care plânge [i
sus]ine c\ a fost b\tut [i alungat de acas\.
180
STUDII DE CAZ
Un asistent social al Direc]iei de Asisien]\ Social\ s-a deplasat la

domiciliul doamnei V.,A. pentru a afla mai multe informa]ii [i pentru a
vedea minorul în cauz\.
Astfel, s-a constatat c\ minorul se nume[te M.,T., este elev în clasa a II-
a [i locuie[te cu tat\l [i cu bunicii paterni. Doamna V.,A. a declarat
asistentului social c\ M.,T. a afirmat c\ tat\l s\u (M.,G., în vârst\ de 37 de
ani) îl pedepse[te foarte des, îl ceart\, îl încuie în cas\, iar cu o sear\ în
urm\ l-a alungat de acas\ pe motiv c\ este neascult\tor. Copilul nu mai
dore[te s\ se întoarc\ acas\ deoarece îi este fric\ de tat\l s\u. Minorul în
cauz\ a fost ad\postit la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ prin
decizie de urgen]\, pân\ la evaluarea situa]iei sale.
Înregistrarea cazului
Cazul copilului M.,T. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\
Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, urmând a fi investigat, evaluat\
situa]ia copilului [i a familiei [i în final adoptarea unei m\suri care s\
garanteze siguran]a [i protec]ia copilului minor.
Evaluarea ini]ial\
Intervievarea membrilor familiei minorului abuzat
Evaluarea ini]ial\ a situa]iei copilului M.,T. a vizat strângerea cât mai
multor informa]ii cu privire la starea actual\ a copilului, ce s-a întâmplat
în cadrul familiei, tipul, gravitatea [i cronicitatea abuzului suferit,
persoanele care locuiesc cu familia [i rolul lor, resurse disponibile, rela]ia
copilului cu p\rin]ii, persoana abuzatorului, riscul repet\rii abuzului etc.
Pentru ob]inerea acestor informa]ii aistentul social a intervievat to]i
membrii familiei copilului M.,T., primul cu care s-a discutat despre
situa]ia respectiv\ fiind copilul.
Din discu]iile purtate cu copilul [i din cele declarate de acesta, s-au
constatat urm\toarele lucruri:
tat\l îl pedepse[te de câte ori dore[te s\ se joace cu al]i copii (vecini,
181
colegi); îl love[te, îl amenin]\, îl ceart\; îi este interzis s\ se joace cu

ceilal]i copii de seama lui întrucât tat\l îi afirm\ c\ ace[tia îi doresc r\ul [i
c\ provin din medii sociale cu abateri comportamentale;
copilul nu este alimentat corespunz\tor (îi este interzis consumul de
carne întrucât este considerat\ a fi toxic\), pentru a respecta canoanele
impuse de cultul „Oastea domnului”; i se impune s\ citeasc\ doar c\r]i
biserice[ti, f\r\ a avea acces la
literatura specific\ vârstei; este sechestrat în imobil (la domiciliu s-au
constatat lac\te la u[a de la intrare, la [ifonier, la frigider, la ferestre) f\r\ a
i se permite s\ comunice
nici m\car cu bunicii paterni care au acela[i domiciliu; nu i se permite s\
vizioneze sau s\ audieze programe la televizor
sau la radio (emisiuni pentru copii, desene animate, filme pentru copii).
Ini]ial, copilul a declarat asistentului social c\ este deseori b\tut de tat\l
s\u [i izgonit din cas\ pe fondul consumului de alcool, [i c\ de multe ori a
dormit în p\dure f\r\ ca tat\l s\u s\ se intereseze unde este.
Ulterior, s-a descoperit c\ tat\l nu consum\ alcool, deoarece religia a
c\rui adept este interzice acest lucru.
Motivul pentru care copilul a min]it la început a fost o form\ de a
atrage aten]ia asupra sa, de a determina pe cineva s\ îl ajute, dar [i pentru
a-i g\si tat\lui s\u mai multe defecte, care s\ accentueze imaginea de
p\rinte abuziv.
De asemenea, copilul M.,T. a declarat asistentului social c\ mama lui
este moart\, ulterior descoperindu-se c\ aceasta tr\ie[te, dar este divor]at\
de tat\l copilului, [i îl viziteaz\ pe copil, dar f\r\ [tirea tat\lui [i mereu doar
la fereastr\ (printre gratii) sau comunicând pe dup\ u[\. Tat\l copilului nu o
las\ pe mam\ s\ se apropie de copil [i nici s\ o viziteze. Din cele relatate de
copil, rezult\ c\ acesta este foarte ata[at de mam\ [i a min]it în leg\tur\ cu
mama deoarece dore[te s\ o protejeze de furia tat\lui s\u (copilul nu vrea s\
[tie c\ el se vede cu mama lui deoarece tat\l l-ar pedepsi aspru, pe el [i pe
mama sa, întrucât crede c\ aceasta din urm\ lar influen]a negativ [i nu îl
poate educa corespunz\tor).
Minorul M.,T. a afirmat de asemenea c\ tat\l s\u este din ce în ce mai
r\u cu el, îl ceart\ foarte des, îl amenin]\, îi critic\ orice comportament, nu
îl las\ cu copiii de vârsta lui la joac\ [i rareori se intereseaz\ de situa]ia lui
182
STUDII DE CAZ
[colar\. Copilul i-a mai spus asistentului social c\ în ultima vreme tat\l îl
b\tea, spunându-i c\ este pedepsit pentru diverse lucruri. Uneori, tat\l îl
lovea dup\ ce încuia u[a, astfel c\ bunicii paterni nu puteau interveni.
Astfel, ceea ce la începutul evalu\rii situa]iei copilului [i chiar de la
sesizarea cazului acestuia speciali[tii au considerat a fi abuz psihic [i
neglijare, s-a dovedit în cele din urm\ abuz fizic asupra copilului, acesta
fiind pedepsit în mod regulat cu b\taia de c\tre tat\, sub motiva]ia
impunerii disciplinei [i respectului copilului, tat\l considerând pedeapsa
fizic\ asupra minorului ca fiind „legitim\”.
Cele afirmate de copilul M.,T. s-au confirmat în urma anchetei la
domiciliu [i în urma discu]iilor purtate cu bunicii paterni ai copilului (care
au acela[i domiciliu), respectiv M.,L. (70 ani) [i M.,I. (66 ani).
Bunicii minorului nu sunt deloc de acord cu comportamentul abuziv al
tat\lui fa]\ de copil, dar, din p\cate, nu pot interveni de cele mai multe ori
în favoarea copilului, deoarece tat\l nu le accept\ p\rerea, nu vrea s\-i
asculte [i consider\ c\ nu vor decât s\-i [tirbeasc\ autoritatea în ochii
copilului. Bunicul partern a afirmat c\, ori de câte ori intervine între el [i
copil, tat\ devine recalcitrant [i se manifest\ mai agresiv ca de obicei,
adresându-le cuvite dure [i amenin]\ri atât lui cât [i so]iei, bunica
copilului. De asemenea, bunicul a declarat asistentului social c\ de cele
mai multe ori se afl\ în imposibilitatea de a ap\ra copilul întrucât
pedepsele sunt f\cute cu u[a închis\, iar orice încercare a b\trânilor de a
interveni determin\ o irascibilitate mai mare din partea tat\lui cu
repercursiuni directe asupra copilului.
Cei doi bunici sunt ata[a]i de copil, iar copilul are încredere în ei [i îi
iube[te. Acestora le este mil\ de nepo]elul lor [i doresc s\ îl ajute [i
încearc\ mereu s\ îmbun\t\]easc\ rela]ia tat\lui cu minorul, dar pân\ în
prezent f\r\ nici o reu[it\.
Bunicii copilului sunt de p\rere c\ tat\l lui M.,T. s-a schimbat mult dup\
ce a trecut în cultul religios „Oastea Domnului” [i a adoptat toate
canoanele foarte severe [i cu multe interdic]ii, ace[tia afirmând c\ tat\l
dore[te s\-l creasc\ pe M.,T. în spiritul acestei religii; bunicilor li se pare
comportamentul tat\lui abuziv fa]\ de minor [i consider\ c\ îi pune acestuia
în pericol dezvoltarea fizic\ [i psihic\, prin pedepsele pe care i le aplic\,
prin lipsa dragostei (pe care nu i-o arat\ niciodat\), prin interdic]iile
183
(aberante) pe care i le impune, prin faptul c\ nu-i permite s\-[i vad\ mama etc.
Cu toate c\ este fiul lor, bunicii copilului M.,T. consider\ c\, dat\ fiind
aceast\ situa]ie, copilul este în pericol lâng\ tat\l s\u [i totodat\ consider\ c\
ar fi mult mai bine ca M.,T. s\ locuiasc\ cu mama lui biologic\, care ]ine la
el [i pe care copilul o iube[te, [i unde ar fi în siguran]\ [i ar putea cre[te la
fel ca ceilal]i copii de vârsta lui.
Bunicii copilului nu au apelat niciodat\ la autorit\]ile specializate
pentru a le informa despre situa]ia copilului, deoarece s-au temut c\ acest
lucru îl va sup\ra mult pe tat\, iar repercursiunile vor fi grave [i îl vor
afecta direct pe copil. Din aceast\ cauz\, au p\strat t\cerea asupra acestei
situa]ii.
Asistentul social a purtat discu]ii despre starea actual\ a copilului [i
despre efectele regimului la care este supus [i cu tat\l minorului, domnul
M.,G.
Tat\l copilului nu s-a ar\tat foarte dispus s\ coopereze cu asistentul
social, manifestând un comportament ostil [i de respingere. Cu toate
acestea, el nu a negat cele afirmate de copil, îns\ a sus]inut c\ aceste
restric]ii [i pedepsele sunt pentru ca acesta s\ beneficieze de o educa]ie
corespunz\toare, s\ înve]e „s\ deosebeasc\ binele de r\u” etc.
Domnul M.,G. nu consider\ comportamentul s\u ca fiind unul abuziv,
ci comportamentul unui p\rinte „responsabil”, care dore[te s\-[i înve]e
copilul de mic respectarea regulilor [i cum s\ duc\ o via]\ ordonat\. În ceea
ce prive[te pedepsele fizice, tat\l sus]ine c\ au un rol pur educativ, [i nu le
consider\ d\un\toare pentru s\n\tatea [i dezvoltarea fizic\ [i psihic\ a
copilului, afirmând c\ pedepsele [i/sau restric]iile la care este supus
copilul nu sunt chiar atât de intense [i de frecvente pe cât a declarat
minorul.
De asemenea, tat\l copilului a considerat inoportun\ [i inutil\ inten]ia
asistentului social, afirmând c\ nu accept\ s\-i spun\ nimei cum s\-[i
creasc\/educe copilul [i c\ nu va renun]a la pedepse atâta timp cât el
consider\ c\ sunt binevenite [i c\ astfel copilul nu-i va ie[i din cuvânt [i va
fi un „copil-model”. Tat\l a refuzat orice sprijin din partea asistentului
social sau al altui membru al echipei multidisciplinare de interven]ie,
sus]inând c\ el [tie ce este cel mai bine pentru copilul s\u.
184
STUDII DE CAZ
Asistentul social a luat leg\tura [i cu mama copilului, doamna L.,B. (30

ani), în prezent rec\s\torit\, care, în urma insisten]ei asistentului social s-a
prezentat la sediul institu]iei împreun\ cu actualul so] [i cu bunicul patern.
Mama copilului a afirmat c\ [tie în ce situa]ie se afl\ copilul ei, dar c\ îi
este interzis\ prezen]a în preajma copilului [i c\ a fost amenin]at\ de fostul
so]. Doamna L.,B. a declarat c\ vrea s\ îl ia pe M.,T. s\ locuiasc\ cu dânsa
[i c\ ]ine mult la copil, dar c\ nu poate face acest lucru deoarece copilul a
fost încredin]at tat\lui în urma divor]ului prin hot\râre judec\toreasc\.
Mama minorului a cerut sprijinul asistentului social pentru ai fi
încredin]at ei copilul spre cre[tere [i educare, deoarece consider\ c\ M.,T.
este în pericol dac\ mai locuie[te împreun\ cu tat\l s\u.
Starea fizic\ [i psihic\ a copilului în urma evalu\rii

Copilul M.,T. a fost g\sit pe strad\ de doamna V.,A. în stare de [oc,
plângând [i spunând c\ a fost b\tut [i alungat de acas\ de tat\l s\u [i c\ nu
vrea s\ se mai întoarc\ la el.
Minorul a fost supus unor evalu\ri de c\tre membrii echipei de
interven]ie (asistent social, psiholog, medic). În urma evalu\rilor s-a
constatat c\ M.,T. prezenta pe suprafa]a corpului urme mai vechi de
lovituri (vân\t\i) [i era foarte slab pentru vârsta sa.
De asemenea, copilul era foarte speriat, izbucnea în plâns foarte des [i
repeta mereu c\ tat\l s\u îl pedepse[te, îl ]ine încuiat în cas\ de multe ori,
nu îl las\ la joac\, îl ceart\ f\r\ vreun motiv întemeiat, nu îl las\ s\-[i vad\
mama etc.
Speciali[tii care au evaluat starea copilului au constatat c\ acesta era
pur [i simplu terorizat de tat\, pedepsit frecvent [i supus unor restric]ii
aproape aberante, amenin]at cu izgonirea de acas\, supus frecvent
abuzului fizic [i psihic.
Copilului îi este foarte team\ de tat\l lui, care nu îl iube[te [i nu îl
accept\ a[a cum este el (un copil de 9 ani cu caracteristicile specifice
acestei vârste). Crede c\ tat\l s\u nu îl vrea [i c\ el gre[e[te, de aceea este
pedepsit.
M.,T. este vizibil afectat [i de divor]ul p\rin]ilor, faptul c\ mama nu
mai este cu el [i nu îi este permis s\ o vad\, iar el este foarte ata[at de ea.
185
Actualul mediu familial este perceput de copil ca unul negativ, lipsit de

dragostea parental\, coercitiv [i ostil; singurul lucru pozitiv este considerat
rela]ia lui cu bunicii paterni, dar [i aceasta este „controlat\” de tat\.
Copilul sus]ine c\ nu vrea s\ se mai întoarc\ acas\ la tat\l s\u deoarece îi
este fric\ c\ va fi pedepsit din nou [i î[i dore[te s\ locuiasc\ cu mama sa sau
cu bunicii, f\r\ tat\.
Evaluarea familiei
Semnifica]ia mediului ambiant, trecut [i actual
P\rin]ii minorului M.,T., respectiv doamna L.,B. [i domnul M.,G. s-au
c\s\torit în 1992, M.,T. n\scându-se în 1993. Tat\l copilului lucra ca
brancardier la un spital din Ia[i (unde lucreaz\ [i în prezent), iar mama
copilului nu lucra (se ocupa de gospod\rie).
În 1997 cei doi so]i au divor]at. Cel care a cerut divor]ul a fost tat\l
copilului, motivul invocat fiind infidelitatea so]iei, precum [i faptul c\
aceasta „nu este în stare s\ creasc\ un copil”. Orice încercare a so]iei de a-i
explica c\ aceste lucruri sunt doar închipuiri de-ale so]ului a fost
zadarnic\.
Cu toate c\ acuza]ia de infidelitate pe care o aducea so]ul mamei lui
M.,T. era fals\ [i f\r\ nici o dovad\ real\, [i cu toate c\ bunicii paterni ai
copilului au încercat s\-l conving\ pe M.,G. s\ renun]e la ideea divor]ului,
acesta nu s-a r\zgândit.
În urma pronun]\rii divor]ului, copilul a fost încredin]at prin hot\râre
judec\toreasc\ tat\lui, datorit\ faptului c\, la acea dat\, mama nu avea
locuin]\ proprie [i nici un loc de munc\ care s\-i asigure un venit stabil.
Tot în aceast\ perioad\, tat\l copilului a devenit adeptul cultului religios
„Oastea Domnului”, care se pare c\ a schimbat foarte mult rela]iile
acestuia cu to]i membrii familiei. Tat\l minorului era [i înainte de a deveni
adeptul acestei religii precum [i înainte de divor] agresiv, atât verbal cât [i
fizic [i destul de sever cu M.,T., îns\, din cele relatate de membrii familiei
minorului, aceste comportamente s-au agravat dup\ ce tat\l a devenit
adeptul acestui cult.
Copilul M.,T. este supus în mod repetat de c\tre tat\ la anumite
restric]ii, are interdic]ii de la ce alimente s\ consume pân\ la interdic]ia de
186
STUDII DE CAZ
a[i vedea mama, este supus repetat pedepselor fizice [i amenin]\rilor, f\r\
ca bunicii paterni, care nu sunt de acord cu toate aceste lucruri, s\ poat\
interveni pentru a-l ap\ra.
Copilul simte c\ tr\ie[te într-un mediu familial ostil, c\ nu este iubit de
tat\l s\u [i îi este fric\ de acesta. Faptul c\ p\rintele de care s-a ata[at
(mama) nu este lâng\ el contribuie [i mai mult la tr\irea sentimentului de
nesiguran]\, de fric\ pentru ceea ce s-ar putea întâmpla cu el dac\ tat\l
continu\ s\ aib\ acest comportament fa]\ de el.
Func]ionarea actual\ a familiei

În prezent familia copilului M.,T. este compus\ din tat\l s\u [i bunici
paterni, to]i locuind în aceea[i cas\. Dup\ divor]ul celor doi p\rin]i, tat\l a
interzis copilului s\-[i vad\ mama (s\ o viziteze) [i, de asemenea, le-a
interzis bunicilor copilului s\-i permit\ mamei s\-l vad\ pe M.,T. Cu toate
acestea, mama minorului îl viziteaz\ pe acesta pe ascuns (când tat\l este la
serviciu), cu acordul bunicilor, dar nu reu[e[te niciodat\ s\ discute cu el
cum ar trebui sau s\ fac\ diferite lucruri împreun\ deoarece îi este fric\ s\
intre în cas\, s\ nu afle so]ul [i astfel s\ devin\ mai agresiv cu M.,T.
Acest lucru are un impact negativ puternic asupra copilului, care se
simte în permanen]\ sever controlat, amenin]at, în nesiguran]\. Faptul c\
nu poate avea o rela]ie normal\ cu mama lui, iar rela]ia actual\ cu tat\l este
bazat\ pe supunere, amenin]\ri [i pedeaps\, are grave repercursiuni asupra
copilului, el sim]indu-se deseori vinovat de situa]ia existent\ [i de ceea ce
se întâmpl\ în familia lui.
Rela]ia copilului T. cu bunicii este o rela]ie afectuoas\, bazat\ pe
în]elegere [i ajutor, bunicilor fiindu-le mil\ de nepotul lor [i încercând s\- l
ajute în rela]ia lui cu tat\l, dar f\r\ mult succes, deoarece tat\l copilului nu
le ia aproape niciodat\ în seam\ sfaturile [i consider\ c\ vor s\ îl alinte prea
mult pe copil [i s\-i [tirbeasc\ autoritatea.
Rela]iile familiei lui M.,T. cu comunitatea sunt destul de reduse;
neavând prieteni apropia]i, membrii familiei lui T. rela]ioneaz\ doar cu
câ]iva vecini, dar [i aceste rela]ii sunt controlate de tat\l copilului, care îi
consider\ pe vecini ca fiind persoane ce provin din medii sociale cu
abateri comportamentale, [i cu care familia lui nu ar trebui s\ aib\ rela]ii
187
apropiate (în special copilul). Cel\lalte rude ale familiei M. locuiesc în

ora[e diferite [i se viziteaz\ rar.
70 66 70 64
37 30
Genograma familiei M.
Biserica
Locul
Asistent
demunc\ social
(servicii
sociale)
37 30
Vecini, { coal\
prieteni
Familia
l\rgit\
( bunicii )
LEGENDA
Rela]ieputernic\
Rela]ietranzitorie
Rela]ietensionat\
Persoanacareseimplic\maimult
Ecomapa familiei M.
Nivelul de trai asigurat copilului
Familia copilului M.,T. locuie[te într-un imobil format din trei camere
(dintre care dou\ sunt locuite de bunicii paterni). Locuin]a este mobilat\
decent, este dotat\ cu toate utilit\]ile, igienizat\, [i ofer\ condi]ii decente
pentru între]inerea [i cre[terea minorului.
188
STUDII DE CAZ
Veniturile lunare ale familiei se compun din aloca]ia copilului M.,T.,

pensia bunicului patern [i salariul tat\lui, suma lunar\ fiind de aproximativ
2.300.000 lei.
Principalele cheltuieli ale familiei M. sunt cele legate de gospod\rie
(alimente, utilit\]i, îmbr\c\minte etc.) [i între]inerea copilului M.,T.
Tat\l este foarte sever cu cheltuielile legate de cre[terea copilului; în
fiecare zi îi repro[eaz\ copilului c\ m\nânc\ cam mult [i c\ are cam multe
haine [i astfel banii se cheltuie repede [i el are multe datorii.
Aspectul vestimentar al copilului îns\ demonstreaz\ contrariul. De
asemenea, tat\l îi interzice s\ consume anumite alimente (în special carne)
[i foarte rar cump\r\ dulciuri minorului. (Bunicii îi cump\r\ dulciuri f\r\
[tirea tat\lui).
Minorul nu are acces la c\r]i specifice vârstei sale (cu excep]ia celor de
[coal\), tat\l silindu-l s\ citeasc\ doar c\r]i biserice[ti.
Familia copilului M.,T. se descurs\ greu din punct de vedere material,
cu numeroase datorii, îns\ lucrul cel mai grav îl constituie faptul c\ multe
dintre nevoile de baz\ ale copilului sunt ignorate sau satisf\cute par]ial.
Dezvoltarea copilului
În urma evalu\rii copilului M.,T. de c\tre membrii echipei
interdisciplinare, s-a constatat faptul c\ minorul nu este dezvoltat
corespunz\tor vârstei pe care o are; copilul era foarte slab [i mic de
în\l]ime în propor]ie cu vârsta lui. Medicii care au examinat copilul au
constatat pe corpul acestuia urme de lovituri în diferite stadii de
vindecare. De asemenea, sa constatat c\ M.,T. are anumite probleme
organice legate în mod direct de alimenta]ie (caren]e de vitamine, calciu,
fier etc.).
Din punct de vedere psiho-social, copilul are un comportament
normal, de]ine achizi]ii sociale corespunz\toare vârstei sale, nu are
tendin]e
deviante de comportament. Cu toate acestea, M.,T. prezint\ unele tulbur\ri
de natur\ emo]ional\, cu accese de plâns, insomnie, izolare de ceilal]i
membri ai familiei, consecin]e directe a tratamentului abuziv la care este
supus de tat\l s\u. Minorul a fugit de la domiciliu de câteva ori, revenind
189
singur acas\ sau c\utat [i adus înapoi de c\tre bunici. (Copilul a declarat c\
el nu a vrut s\ fug\ de acas\, dar c\ îi era fric\ de tat\l s\u [i de b\taie).
Efectele abuzului asupra celorlal]i membri ai familiei

Tratamentul abuziv al tat\lui asupra copilului M.,T., precum [i
comportamentul agresiv [i autoritar al acestuia îi afecteaz\ foarte mult [i
pe bunicii paterni ai copilului care locuiesc în aceea[i cas\.
Ace[tia sunt [i ei amenin]a]i de c\tre tat\, mai ales atunci când încearc\
s\ intervin\ în ap\rarea minorului. Bunicilor le este mil\ de suferin]a
nepotului lor pe care îl iubesc foarte mult [i dezaprob\ atitudinea tat\lui
fa]\ de acesta, cu atât mai mult cu cât copilul nu are vreo vin\. Orice
încercare a bunicilor de a îmbun\t\]i rela]ia tat\-copil [i de a-l determina pe
tat\ s\-[i schimbe comportamentul a fost în zadar, tat\l devenind [i mai
agresiv dac\ ace[tia interveneau.
Mama copilului, care locuie[te în prezent cu noul ei so], este [i ea
afectat\ de situa]ia copilului s\u, de care este foarte ata[at\, dar nu poate
face nimic pentru a-l ajuta deoarece, dup\ divor], copilul a fost încredin]at
tat\lui, care ulterior i-a interzis mamei s\-l mai vad\ pe acesta. Minorul [i
mama sa se v\d pe ascuns (când tat\l este la serviciu), dar comunic\ foarte
pu]in [i destul de rar. Mama copilului dore[te foarte mult s\ îl ia pe acesta
în grija ei, considerând c\ dezvoltarea copilului este serios periclitat\ de
tratamentul pe care i-l aplic\ tat\l.
Ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni abuzul?

În prezent rela]iile interpersonale în cadrul familiei M. sunt tensionate
[i dominate de frecvente conflicte cauzate de comportamentul agresiv [i
autoritar al tat\lui, în ceea ce prive[te pe copilul M.,T., copilul fiind supus
în mod repetat agresiunilor fizice [i verbale, interdic]iilor de tot felul etc.
În vederea diminu\rii riscurilor repet\rii abuzului asupra minorului
M.,T. sunt necesare anumite schimb\ri în comportamentul membrilor
familiei M. [i al interrela]ion\rii dintre ace[tia, un accent deosebit
punându-se pe:
190
STUDII DE CAZ
îmbun\t\]irea calit\]ii rela]iei tat\-copil prin con[tientizarea tat\lui

asupra efectelor comportamentului s\u asupra dezvolt\rii [i integrit\]ii
fizice [i psihice a minorului [i a nevoii copilului de afectivitate; rela]ia
pozitiv\ a bunicilor paterni cu minorul M.,T. [i încurajarea
acestei rela]ii (persoane de sus]inere); men]inerea leg\turii copilului cu
mama sa prin vizite reciproce [i petrecerea a cât mai mult timp împreun\
(eventual împreun\ [i cu tat\l [i bunicii copilului), în vederea cre\rii [i
men]inerii unor rela]ii afective normale; satisfacerea nevoilor de baz\ ale
copilului M.,T. de c\tre membrii familiei, f\r\ a-l supune pe acesta
regulilor sau valorilor unei credin]e religioase de care este str\in [i care îi
pericliteaz\ s\n\tatea [i dezvoltarea fizic\, psihic\ [i social\.
Planificarea interven]iei
Principalul obiectiv al interven]iei în cazul copilului M.,T. îl constituie
crearea/asigurarea unui mediu propice cre[terii [i dezvolt\rii fizice, psihice
[i sociale a acestuia prin îndep\rtarea/diminuarea factorilor care au condus
la abuz - schimbarea mediului de via]\ maltratant în unul favorabil
cre[terii [i educ\rii copilului.
În cadrul interven]iei se va avea în vedere con[tientizarea abuzului de
c\tre membrii familiei (inclusiv abuzatorul) [i motivarea existent\ pentru
schimbare a acestora, precum [i responsabilizarea persoanelor implicate.
De asemenea vor fi exploatate de c\tre membrii echipei de interven]ie
resursele familiale [i extrafamiliale, precum [i nevoile copilului (acestea
fiind considerate priorit\]i) [i a celorlal]i membri ai familiei.
În ceea ce prive[te institu]iile /profesioni[tii implica]i, echipa de
interven]ie va fi format\ din: asistent social, psiholog, medic, jurist.
La nivelul re]elei sociale se vor identifica [i acorda responsabilit\]ile
corespunz\toare persoanelor semnificante din mediul de via]\ al copilului
(în acest caz persoanele de sus]inere pentru minor sunt bunicii paterni [i
mama acestuia cu care M.,T. are rela]ii afective puternice).
La nivelul individual interven]ia va urm\ri acordarea de terapie
individual\ [i consiliere persoanelor implicate în situa]ia de abuz în
func]ie de necesit\]i (urm\rindu-se în special recuperarea psihic\ a
minorului în cauz\).
191
În urma evalu\rii ini]iale a situa]iei copilului M.,T. precum [i a familiei

acestuia, s-a constatat de c\tre speciali[tii care au investigat cazul faptul c\
mediul familial în care tr\ie[te minorul este unul abuziv, dominat de
conflicte bazate pe autoritate [i agresivitate din partea tat\lui, care pune în
pericol integritatea fizic\ [i psihic\ a copilului.
S-a constatat de asemenea c\ nevoile de baz\ ale copilului sunt neglijate
în familie [i exist\ anumite interdic]ii din partea tat\lui în ceea ce prive[te
stilul de via]\ al minorului care sunt în contradic]ie cu necesit\]ile
specifice vârstei acestuia.
Din discu]iile avute cu membrii familiei M. (bunicii, tat\l, mama,
copilul) a reie[it c\ tat\l nu este dispus s\ renun]e la atitudinea sa fa]\ de
M.,T., considerând-o benefic\ pentru educa]ia acestuia.
Persoanele care sus]in pozi]ia copilului, respectiv bunicii paterni [i
mama copilului, sunt dispuse s\ colaboreze cu speciali[tii care se ocup\ de
caz în vederea lu\rii unei decizii favorabile pentru M.,T. [i pentru stoparea
abuzului.
Având în vedere aceste aspecte, se propun urm\toarele:
consilierea p\rintelui abuzator, respectiv tat\l, în vederea corect\rii
comportamentului fa]\ de minor; accentuarea [i men]inerea rela]iei
pozitive dintre bunicii paterni [i copil [i utilizarea acestei resurse în
procesul de recuperare fizic\ [i psihic\ a minorului M.,T.; cooperarea
speciali[tilor cu mama [i cu bunicii paterni în vederea identific\rii unei
solu]ii optime în favoarea copilului, care s\-i asigure un mediu
corespunz\tor dezvolt\rii normale, securitate [i afec]iune; schimbarea
mediului de via]\ maltratant în unul favorabil cre[terii [i educ\rii copilului;
identificarea unei m\suri temporare de protec]ie a copilului pân\
când se va g\si o m\sur\ permanent\ de ocrotire care s\-i ofere copilului
siguran]\ [i condi]ii normale de cre[tere [i educare.
Interven]ia
Membrii echipei interdisciplinare de interven]ie au încercat s\ realizeze
o consiliere a tat\lui privind comportamentul acestuia fa]\ de copil, îns\
acesta din urm\ a refuzat orice form\ de colaborare cu speciali[tii.
192
STUDII DE CAZ
Asistentul social a încercat chiar încheierea unei conven]ii privind

atitudinea tat\lui fa]\ de copil, îns\ [i de aceast\ dat\ el a considerat
interven]ia asistentului social ca fiind dep\[it\ [i cu caracter distructiv fa]\
de educa]ia copilului. Tat\l minorului chiar a precizat în scris c\ „nu declar
c\ nu voi mai pedepsi copilul”.
Mama copilului, în prezent rec\s\torit\ [i cu o situa]ie material\ bun\, s-
a ar\tat dispus\ s\ colaboreze cu asistentul social [i [i-a ar\tat dorin]a de a-l
lua în îngrijirea ei pe M.,T., mama având o rela]ie pozitiv\ cu acesta. De
men]ionat c\ mama este sus]inut\ în acest sens de bunicii paterni ai
copilului, care de asemenea consider\ c\ minorul este în pericol dac\ mai
locuie[te cu tat\l s\u în aceste condi]ii.
Întrucât nu exist\ o baz\ legal\, nu s-a putut realiza integrarea copilului
în familia mamei (copilul a fost încredin]at tat\lui dup\ divor] prin hot\râre
judec\toreasc\). Astfel, mama a fost sf\tuit\ s\ se prezinte la Tribunalul Ia[i
pentru a cere reîncredin]area minorului, deoarece motivul pentru care
copilul a fost încredin]at tat\lui a disp\rut, iar acesta din urm\ se face
vinovat de rele tratamente aplicate minorului, periclitându-i dezvoltarea [i
integritatea fizic\ [i psihic\ copilului M.,T.
Având în vedere cele men]ionate mai sus [i c\ minorul M.,T. nu se
poate reîntoarce la domiciliul tat\lui, iar demersurile privind
reîncredin]area copilului la mam\ nu au fost finalizate, s-a propus ca
acesta s\ fie plasat în regim de urgen]\ la Centrul „Familia Nostra” pân\ la
solu]ionarea legal\ a cazului.
Pa[ii interven]iei:
1. Plasarea copilului în regim de urgen]\ la Centrul „Familia
Nostra”pân\ la solu]ionarea situa]iei juridice a copilului M.,T.
2. Men]inerea rela]iei dintre mam\ [i copil, respectiv bunici-copil
pân\la reglementarea situa]iei.
3. Sus]inerea mamei [i consilierea acesteia în vederea cererii
reîncredin]\rii copilului M.,T. în favoarea ei.
4. Încredin]area copilului familiei mamei biologice dup\
ob]inereareîncredin]\rii legale a minorului.
5. Terapie individual\ pentru copil, oferirea de suport pentru dep\
[ireatraumei suferite.
193
6. Terapie individual\ cu persoanele care ofer\ suport (respectiv

mama[i bunicii paterni) în vederea sprijinirii recuper\rii acestuia.
7. Terapie individual\ cu p\rintele abuzator.
8. Evaluarea situa]iei copilului [i a gradului de adaptare în noul
mediufamilial în mod periodic (lunar).
9. Monitorizarea cazului o perioad\ de 6 luni dup\ încheierea
interven]iei.
Evaluarea final\
În urma încredin]\rii copilului M.,T. familiei mamei biologice a
acestuia, speciali[tii care au investigat cazul au constatat c\ M.,T. s-a
reintegrat repede în mediul familial, adaptându-se u[or la noua sa situa]ie.
Minorul manifest\ un real ata[ament fa]\ de mam\, cât [i fa]\ de noul
so] al acesteia, care îl iube[te [i este preocupat de situa]ia lui, M.,T.
p\streaz\ leg\tura cu bunicii paterni, care îl viziteaz\ la domiciliul mamei.
Datorit\ asisten]ei psihologice de care a beneficiat copilul, dar [i
sprijinului din partea noii sale familii, acesta a dep\[it efectele traumei
tat\lui, în prezent având o dezvoltare normal\ din punct de vedere fizic,
psihic [i social corepunz\toare vârstei.
În urma reevalu\rii situa]iei minorului M.,T., membrii echipei de
interven]ie au constatat c\ noul mediu familial al acestuia ofer\ siguran]\ [i
nu exist\ riscul de apari]ie a unor noi abuzuri asupra sa. De asemenea,
s-au identificat, atât de c\tre speciali[ti cât [i de familia copilului,
modific\ri pozitive observabile în comportamentul lui M.,T. [i o
îmbun\t\]ire considerabil\ a st\rii generale a copilului, fapt care certific\
integrarea [i adaptarea acestuia în noul mediu familial.
Închiderea cazului
Cazul copilului M.,T. a fost închis odat\ cu identificarea m\surii
permanente de ocrotire a acestuia [i anume încredin]area copilului T.
mamei biologice, [i prin îndep\rtarea în acest mod a factorilor de risc care
au condus la abuz (îndep\rtarea copilului de p\rintele abuzator).
Speciali[tii care au instrumentat cazul minorului M.,T. au considerat, în
194
STUDII DE CAZ
urma reevalu\rii situa]iei acestuia, c\ noua familie este capabil\ s\ r\spund\

nevoilor copilului f\r\ ajutorul serviciilor sociale.
Studiu de caz nr. 2
Prezentarea general\ a problemei

Feti]a E.,A. în vârst\ de 11 ani, elev\ în clasa a IV-a, locuie[te împreun\
cu mama sa, E.,B., în vârst\ de 34 ani într-un bloc dintr-un cartier ie[ean,
`ntr-o garsonier\ apar]inând statului.
Copilul provine dintr-o rela]ie de concubinaj a mamei, tat\l biologic al
feti]ei fiind decedat. În prezent feti]a se afl\ în îngrijirea mamei, care
sufer\ de afec]iuni psihice destul de grave, nu are un loc de munc\ [i
resurse materiale/financiare suficiente pentru a-i asigura copilului un trai
decent.
Minora în cauz\ este agresat\ de mam\ în mod repetat, atât verbal cât
mai ales fizic; copilul este lovit cu diferite obiecte în cap [i restul corpului,
este mu[cat\ de mam\ de mâini, tras\ de p\r, lovit\ cu picioarele de c\tre
aceasta, mama invocând diferite motive: neastâmp\rul feti]ei, crizele de
nervi datorate afec]iunilor psihice de care sufer\, lipsa resurselor materiale
etc.
De asemenea, copilul este neglijat fizic de c\tre mam\ (sunt zile când
copilul m\nânc\ doar pâine, nu are haine potrivite etc.) [i exploatat de c\tre
aceasta: feti]a este de multe ori trimis\ la cer[it (în bloc sau în alt\ parte),
iar dac\ revine f\r\ nimic acas\ este b\tut\ de c\tre mam\ [i l\sat\ fl\mând\.
În ultimul timp, doamna E.,B. nu vrea s\-[i mai lase feti]a la [coal\,
motivând c\ nu are banii necesari [i c\ feti]a nu înva]\. Faptele îns\
demonstreaz\ contrariul, minora dorind s\ înve]e [i având rezultate
satisf\c\toare la [coal\.
În anul 1997 (când starea de s\n\tate a mamei începuse s\ se
deterioreze) mama a solicitat internarea copilului într-un centru de
plasament, deoarece nu are venituri pentru a o cre[te [i urmeaz\ s\ se
interneze la spitalul de psihiatrie pentru a urma un tratament.
195
Deoarece copilul era lipsit de condi]ii de cre[tere [i educare în familie,

s-a luat m\sura de ocrotire a copilului prin internarea acestuia în Centrul la
Plasament „Prim\verii”. Peste dou\ s\pt\mâni, mama a venit la institu]ia
respectiv\ [i [i-a luat feti]a (f\r\ s\ cear\ permisiunea personalului), pentru a
încasa aloca]ia copilului. Când a adus-o înapoi, mama a fost mustrat\ de
personalul centrului pentru c\ a comis o ilegalitate. S\pt\mâna urm\toare
îns\, doamna E.,B. a venit din nou la centru [i a luat feti]a acas\, f\r\ s\ o
mai aduc\ înapoi, insistând c\ o iube[te [i este dreptul ei s\ o creasc\,
motivând autorit\]ilor c\ s\n\tatea i s-a ameliorat [i se simte capabil\ s\-[i
îngrijeasc\ copilul. Astfel, copilul a r\mas în grija mamei, îns\ a r\mas în
aten]ia autorit\]ilor timp de doi ani (pân\ în anul 1999).
Cu timpul, starea de s\n\tate psihic\ a mamei s-a înr\ut\]it, iar aceasta
a început s\ aib\ manifest\ri violente cu repercursiuni directe asupra
feti]ei E.,A. Copilul este agresat frecvent de mam\, pedepsit, trimis la
cer[it, neglijat, nu este l\sat s\ mearg\ la [coal\ etc.
Posibilit\]ile materiale ale familiei sunt precare: mama a lucrat ca
îngrijitoare la o asocia]ie de locatari, dar în prezent nu mai lucreaz\,
singurul venit fiind ajutorul social [i aloca]ia copilului.
Doamna E.,B. nu posed\ acte personale (le-a pierdut), nu are un loc de
munc\, iar de curând a primit ordin de evacuare din locuin]\, din cauza
datoriilor. E.,B. î[i maltrateaz\ copilul în mod repetat, lovind-o pe feti]\ cu
picioarele, cu pumnii, cu diverse obiecte. Feti]a a apelat de multe ori la
vecini pentru a o ap\ra de mam\. Vecinii familiei E. se tem de doamna
E.,B., deoarece aceasta este recalcitrant\, agresiv\, nu st\ de vorb\ cu
nimeni, prezint\ manifest\ri violente pe fondul consumului de alcool. Cu
toate acestea, majoritatea vecinilor sunt îngrijora]i de situa]ia feti]ei E.,A.
care tr\ie[te într-un real pericol.
Sesizarea cazului
1. Date de identificare ale persoanei care a sesizat abuzul:
B.,I. (42 ani) vecin\ de bloc;
2. Date de identificare ale copilului: E.,A. (11 ani), jude]ul
Ia[i;
196
STUDII DE CAZ
3. Date de identificare ale presupusului abuzator: E.,B. (34

ani), mama copilului;
4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic, emo]ional [i neglijare;
5. Institu]ia la care a fost sesizat cazul: Direc]ia de
Asisten]\ Social\ Ia[i.
Cazul copilului E.,A. a fost sesizat la începutul lunii aprilie 2002 de

doamna B.,I., vecin\ de bloc cu familia E, care, mergând în vizit\ la scara
vecin\ (unde locuia familia E.), a auzit un copil plângând foarte tare [i
rugându-se s\ nu mai fie b\tut. Deoarece a mai auzit-o plângând [i când a
plecat spre cas\ (dup\ 3 ore), doamna B.,I. A întrebat vecinii sc\rii unde
locuia copilul cum se nume[te acesta [i care este situa]ia lui.
Aflând de la vecini ce se întâmpl\ cu feti]a [i situa]ia ei familial\,
doamna B.,I. a devenit preocupat\ de soarta feti]ei [i a considerat necesar
s\ anun]e autorit\]ile competente.
Astfel, doamna B.,I,. a telefonat la Direc]ia de Asisten]\ Social\ la 983
(help-line) [i a anun]at personalul c\ o feti]\ de la scara vecin\ este b\tut\ în
mod frecvent cu cruzime de mama ei care are probleme psihice, este
trimis\ la cer[it [i neglijat\ fizic de c\tre aceasta.
La domiciliul doamnei B.,I. s-a deplasat un asistent social al Direc]iei
de Asisten]\ Social\ pentru a afla mai multe informa]ii importante în
leg\tur\ cu acest caz. Astfel, a rezultat c\ minora E.,A. în vârst\ de 11 ani,
elev\ în clasa a IV-a, este abuzat\ fizic [i psihic de c\tre mam\ pe fondul
unor probleme psihice ale acesteia, este de multe ori trimis\ la cer[it de
c\tre mam\, nu este l\sat\ la [coal\.
Asistentul social a discutat cu mama feti]ei despre comportamentul
acesteia fa]\ de copil; mama îns\ s-a ar\tat plin\ de regrete [i remu[c\ri
pentru cele întâmplate, declarând c\ î[i iube[te foarte mult feti]a [i c\ nu
vrea s\ se despart\ de ea, [i c\ abuzul nu se va mai repeta.
La aceast\ dat\ nu a fost luat\ nici o m\sur\ de protec]ie pentru copil,
deoarece s-a observat o schimbare pozitiv\ în comportamentul mamei,
cazul minorei r\mânând îns\ în aten]ia Biroului de Protec]ie a Copilului
Abuzat.
La sfâr[itul lunii mai 2002 (dup\ o lun\ de la sesizarea doamnei B.,I.),
copilul E.,A. s-a prezentat la sediul Direc]iei de Asisten]\ Social\,
197
declarând asisten]ilor sociali c\ mama a reînceput s\ o bat\ brutal din luna

aprilie, c\ nu o las\ s\ mearg\ la [coal\ [i o trimite la cer[it în fiecare
s\pt\mân\. Feti]a avea semne de la lovituri pe fa]\, pe mâini (urme de din]i,
vân\t\i etc.).
Minora a spus c\ este îngrozit\ s\ se întoarc\ acas\ [i c\ nu mai poate
suporta regimul abuziv al mamei sale.
Copilul a fost plasat în regim de urgen]\ la Centrul de Primire în Regim
de Urgen]\ pân\ la evaluarea [i finalizarea cazului [i instituirea unei m\suri
de ocrotire cu caracter permanent, întrucât r\mânerea minorei în familie îi
pericliteaz\ serios acesteia integritatea fizic\ [i psihic\.
Cazul copilului E.,A. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\
Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, urmând a fi evaluat\ situa]ia
copilului în cauz\ [i identificarea unei m\suri de ocrotire care s\-i ofere
acestuia siguran]\ [i condi]ii normale de cre[tere [i educare.
Evaluarea ini]ial\
Intervievarea membrilor familiei minorei E.,A.
Scopul interviev\rii persoanelor semnificative ale familiei minorei
(inclusiv a acesteia din urm\) este ob]inerea de informa]ii importante
pentru evaluarea situa]iei copilului: ce s-a petrecut, gravitatea pericolului
în care se afl\ minora, tipul, gravitatea [i cronicitatea abuzului, rela]iile
dintre membrii familiei, informa]ii legate de riscul repet\rii abuzului,
persoanele semnificative pentru minor\ [i rolul acestora etc.
Minora E.,A. a fost prima cu care a discutat asistentul social despre
ceea ce s-a întâmplat, despre situa]ia în care se afl\ aceasta.
Din cele relatate de c\tre feti]a E.,A., a rezultat c\ aceasta este tratat\
abuziv de c\tre mama sa de mai mult\ vreme, dar c\ în ultimul timp
comportamentul acesteia fa]\ de ea a devenit foarte violent, atât verbal cât
[i fizic.
Copilul sus]ine c\ este agresat de mam\ în mod repetat, în special
atunci când aceasta este nervoas\ [i consum\ alcool, sau atunci când nu are
198
STUDII DE CAZ
bani. Feti]a a relatat asistentului social c\ este b\tut\ cu cruzime de mama

ei, ori de câte ori acesteia i se pare c\ minora nu o ascult\, c\ îi r\spunde, c\
ajunge mai târziu acas\ etc.
Minora a afirmat c\ mama o bate cu pumnii, cu picioarele, îi astup\
gura ca s\ nu ]ipe, uneori o mu[c\ de mâini, o love[te cu diferite obiecte, o
amenin]\ c\ o va alunga de acas\, c\ o va pedepsi nedându-i de mâncare
etc. De asemenea, feti]a E.,A. a declarat c\ mama o trimite în ultima
vreme la cer[it, motivând c\ nu are bani s\ o între]in\ [i c\ nu vor avea ce s\
m\nânce. Atunci când copilul s-a împotrivit [i a spus c\ nu vrea s\ mearg\
la cer[it pentru c\ îi este ru[ine, mama a b\tut-o [i a amenin]at-o c\ o va
izgoni de acas\, iar feti]a, de fric\, a acceptat. Când nu aduce bani acas\
sau mâncare, E.,A. este b\tut\ de c\tre mam\ [i l\sat\ fl\mând\.
Din cele discutate cu minora, reiese faptul c\ mama nu vrea s\ o mai
lase s\ mearg\ la [coal\, motivând c\ nu are banii necesari [i c\ are nevoie
de copil acas\,, s\ o ajute la treburile gospod\re[ti, deoarece ea are
probleme de s\n\tate. Copilul sus]ine îns\ c\ î[i dore[te foarte mult s\
mearg\ la [coal\, s\ înve]e, îi plac colegii, înv\]\toarea [i nu ar vrea s\
abandoneze [coala.
Din spusele feti]ei, aceasta nu [i-a cunoscut tat\l niciodat\, deoarece
acesta a murit când ea avea [ase luni, [i nu are nici bunici materni sau
paterni, ace[tia fiind de asemenea deceda]i.
Feti]a a mai men]ionat c\ în anul 1997 a fost internat\ la Centrul de
Plasament „Prim\verii” (Ia[i), deoarece mama nu avea posibilit\]i s\ o
între]in\ [i trebuia s\ se interneze în spital pentru a urma un tratament. A
stat la centru aproape patru luni de zile, pân\ c\nd mama a luat-o înapoi
acas\.
Minora crede c\ mama sa are probleme de s\n\tate [i c\ acesta este unul
din motivele pentru care o bate. De asemenea, feti]a a spus asistentului
social c\ în ultima vreme mama sa consum\ alcool destul de mult, a
devenit foarte agresiv\ [i o bate aproape tot timpul, având mereu o
atitudine ostil\ fa]\ de ea, criticând-o [i pedepsind-o în mod repetat, astfel
încât feti]ei îi este foarte fric\ de ea. Copilul a apelat de multe ori la
ajutorul vecinilor ca s\ o apere de mam\, dar [i ace[tia se tem de ea,
deoarece are manifest\ri violente [i este recalcitrant\, neavând rela]ii
amicale cu vecinii.
199
Feti]a s-a decis s\ solicite sprijinul Direc]iei de Asisten]\ Social\

deoarece nu mai putea suporta tratamentul abuziv la care o supunea mama
[i [tia (din experien]ele avute) c\ poate fi ajutat\. E.,A. a declarat
asistentului social c\ ultima dat\ i-a spart capul lovind-o cu un lac\t [i a
mu[cat-o de ambele mâini din cauz\ c\ a g\sit câteva c\r]i în cas\ care nu
erau ale ei (erau împrumutate de copil). Evaluarea medical\ ulterioar\ a
confirmat spusele minorei; medicii care au consultat-o au identificat urme
de lovituri, urme de din]i pe mâinile copilului, lovituri la nivelul craniului
cu un obiect dur etc.
E.,A. este terorizat\ de comportamentul mamei sale [i a refuzat s\ se
mai întoarc\ acas\. Feti]a i-a spus asistentului social c\ ar dori s\ fie
preluat\ de o familie care s\-i ofere sprijin [i s\-[i suplineasc\ p\rin]ii,
fiindc\ ea nu mai vrea s\ stea niciodat\ cu mama ei.
Copilul a fost plasat în regim de urgen]\ la Centrul de Primire în Regim
de Urgen]\ pân\ la finalizarea cazului [i instituirea unei m\suri de ocrotire
cu caracter permanent, deoarece în familie îi este periclitat\ integritatea
fizic\ [i psihic\.
Asistentul social a discutat [i cu mama feti]ei, doamna E.,B. Mama nu

s-a ar\tat deloc dispus\ s\ coopereze cu asistentul social [i a manifestat o
atitudine ostil\, defensiv\, chiar recalcitrant\.
Aceasta nu a negat cele afirmate de feti]\, sus]inând chiar c\ atitudinea
ei fa]\ de minor\ este justificat\ [i c\ feti]a are de multe ori un
comportament necorespunz\tor, de aceea o pedepse[te, dar c\ acest lucru
nu înseamn\ c\ ea î[i abuzeaz\ copilul, deoarece „orice p\rinte î[i bate
copilul când acesta gre[e[te”.
Întrebat\ de asistentul social de ce nu a dus feti]a la spital dup\ ce i-a
spart capul, mama a spus c\ a fost un accident, c\ nu a inten]ionat s\ o
loveasc\ atât de tare, dar era foarte nervoas\ [i nu se sim]ea bine. Mama a
declarat c\ a îngrijit-o ea pe feti]\ [i c\ nu era atât de grav\ rana pentru a se
prezenta la medic cu minora, [i c\ oricum nu avea bani pentru aceasta.
Doamna E.,B. s-a ar\tat contrariat\ de interven]ia asistentului social,
refuzând orice sprijin din partea acestuia [i declarând c\ ea vrea s\-[i
creasc\ copilul singur\ deoarece este dreptul ei. În leg\tur\ cu tratamentul
aplicat minorei, mama sus]ine „c\ eu am f\cut-o, eu o bat” [i c\ orice copil
200
STUDII DE CAZ
trebuie s\ înve]e s\-[i asculte p\rin]ii [i s\-i respecte. Doamna E.,B. a

motivat c\ în ultima vreme are probleme mari financiare, precum [i de
s\n\tate, care o afecteaz\ în mod negativ.
În urma evalu\rii psihologice a mamei, s-a constatat c\ aceasta prezint\
tulbur\ri psihice grave, devieri de comportament [i tendin]e agresive
periculoase. Doamna E.,B. a fost internat\ pentru tratament la spitalul de
psihiatrie „Socola” în anul 1997 cu diagnosticul oligofrenie gradul I cu
reac]ii discomportamentale.
Vecina de palier a familei E., respectiv doamna I.,C. a fost [i ea
intervievat\ de asistentul social în leg\tur\ cu situa]ia copilului E.,A.,
deoarece minora a apelat de multe ori la aceasta pentru a o ap\ra de furia
mamei [i deci aceasta cuno[tea situa]ia fetei.
Doamna I.,C. a declarat asistentului social c\ feti]a E.,A. este maltratat\
de c\tre mama ei, care are probleme psihice. Copilul este b\tut frecvent de
mam\,, este trimis\ la cer[it (chiar [i în bloc), este amenin]at cu izgonirea
din cas\ [i de multe ori a venit la u[a doamnei I.C. pentru ai cere acesteia
s\ o apere. Vecina a afirmat c\ aude frecvent prin perete cum feti]a plânge
[i se roag\ de mama ei s\ nu o mai bat\, [i a observat de multe ori c\ feti]a
are vân\t\i. De asemenea, doamna I.,C. a mai men]ionat c\ minora i-a spus
c\ mama nu vrea s\ o mai lase s\ frecventeze [coala, dar c\ ea nu vrea s\
renun]e la [coal\. Feti]a obi[nuie[te s\ împrumute c\r]i de citit de la dânsa,
deoarece mama nu vrea s\-i cumpere nici m\car manualele de care are
nevoie la [coal\.
Vecina familiei E. a afirmat c\ [tie situa]ia familial\ a minorei, c\ mama
a fost internat\ la un spital de psihiatrie [i c\ feti]a a stat la un centru de
plasament, c\ se confrunt\ cu probleme financiare grave, c\ nu are nici o
persoan\ pe care s\ se bazeze. De asemenea, doamna I.,C. a declarat c\
E.,A. este într-un permanent pericol al\turi de mama sa, a c\rei s\n\tate se
agraveaz\ pe zi ce trece, [i care are manifest\ri violente nu doar în
prezen]a minorei, dar [i fa]\ de vecini, oameni str\ini, afi[ând în
permanen]\ un comportament violent, verbal [i fizic. Acesta este motivul
pentru care vecina a declarat c\ nu a anun]at autorit\]ile competente despre
situa]ia minorei: frica de repercursiuni dac\ mama lui E.,A. ar fi aflat
adev\rul.
201
Doamna I.,C. este de p\rere c\ minorei E.,A. îi este în pericol

dezvoltarea fizic\ [i psihic\ dac\ va continua s\ locuiasc\ cu mama sa în
aceste condi]ii.
Starea fizic\ [i psihic\ a copilului E.,A. în urma evalu\rii

Cazul copilului E.,A. a fost sesizat Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i de
c\tre doamna B.,A., o vecin\ de bloc, care a declarat c\ minora în cauz\
este b\tut\ frecvent de c\tre mam\ [i supus\ unor tratamente neadecvate,
neglijat\ fizic [i educa]ional.
În urma controlului medical s-a constat c\ minora în cauz\ prezenta la
nivelul corpului ([i craniului) urme de lovituri în diferite stadii de
vindecare, urme l\sate de din]i în urma mu[c\turilor; de asemenea, feti]a
era foarte slab\ pentru vârsta ei [i prezenta semne de malnutri]ie.
Investigarea psihologic\ a relevat urm\toarele aspecte:
minora E.,A. are o inteligen]\ de nivel mediu bun\, iar nivelul de
informa]ii generale este mediu. (Copilul ar putea avea o eficien]\ [colar\
mai bun\, dac\ ar frecventa permanent [coala); în ceea ce prive[te
particularit\]ile socio-afective ale personalit\]ii, s-a constatat c\ starea de
spirit a copilului este pozitiv\ [i capacitatea ei de comunicare este bun\, la
fel [i capacitatea de a stabili rela]ii interpersonale;
E.,A. prezint\ o maturizare psiho-social\ timpurie din cauza frust\rilor
afective pe care le-a suportat în mediul familial; Este ordonat\, sensibil\,
curioas\ [i inventiv\.
Pe întreaga durat\ a evolu\rii situa]iei sale, feti]a E.,A. a dat dovad\ de
o bun\ cooperare pentru rezolvarea problemei sale, manifestându-[i
totodat\ dorin]a de a fi apreciat\, de a fi iubit\ [i acceptat\.
Minora a declarat c\ este îngrozit\ de comportamentul mamei fa]\ de
ea, [i crede c\ o bate pentru c\ nu o iube[te [i nu o vrea lâng\ ea. Feti]a a
men]ionat c\ nu vrea s\ se mai întoarc\ acas\ pentru c\ îi este fric\ de mama
ei. E.,A. dore[te s\ fie preluat\ de o familie care s\-i ofere sprijin [i s\
suplineasc\ p\rin]ii.
(Psihologul de la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ este de p\rere
c\ E.,A. s-ar integra bine într-o familie de asisten]i maternali iar acest
lucru va avea un impact pozitiv asupra dezvolt\rii sale).
202
STUDII DE CAZ
Evaluarea familiei
Semnifica]ia mediului ambiant trecut [i actual
Minora E.,A. este copil unic la p\rin]i [i provine dintr-o familie
dezorganizat\, n\scându-se în urma unei rela]ii de concubinaj a mamei cu
numitul L.,G., care în prezent este decedat. Feti]a nu [i-a cunoscut
niciodat\ tat\l, deoarece acesta a decedat când ea avea [ase luni.
În prezent, feti]a locuie[te împreun\ cu mama sa într-o garsonier\ dintr-
un cartier ie[ean, proprietate de stat.
În anul 1997 mama copilului, doamna E.,B. a solicitat internarea
copilului într-un centru de plasament, motivând c\ nu are venituri
suficiente pentru a o cre[te [i c\ urmeaz\ s\ se interneze pentru tratament la
un spital de psihiatrie. La acea vreme, mama era [omer\ [i avea probleme
psihice. Deoarece copilul era lipsit de condi]ii de cre[tere [i educare în
familie, sa luat m\sura de ocrotire a acestuia prin internarea la Centrul de
Plasament „Prim\verii” Ia[i.
E.,A. a stat în centru aproape patru luni. Într-o zi mama s-a prezentat la
centru [i a luat-o pe minor\ f\r\ s\ anun]e personalul, pentru a încasa
aloca]ia de stat. La insisten]ele autorit\]ilor, mama a adus copilul înapoi,
dar peste o s\pt\mân\ a venit din nou la centru [i a luat feti]a, f\r\ s\ o mai
aduc\ înapoi, motivând c\ este copilul ei, îl iube[te [i vrea s\-l creasc\ ea,
nu s\-l creasc\ al]ii.
Mama copilului E.,A. a fost abandonat\ de p\rin]i când avea patru ani,
fiind crescut\ în unit\]i de ocrotire pân\ la vârsta majoratului.
În prezent starea s\n\t\]ii sale este deteriorat\, prezint\ tulbur\ri psihice
destul de grave, consum\ frecvent alcool [i are manifest\ri agresive,
comportament violent. A fost internat\ la spitalul de psihiatrie „Socola” cu
diagnosticul de oligofrenie gradul I cu reac]ii discomportamentale.
Conform certificatului eliberat de Laboratorul de S\n\tate Mintal\ (LSM)
doamna E.,B. are intelect de limit\, caren]e educa]ionale, tendin]e
agresive deosebit de periculoase.
În ultimii ani, s\n\tatea doamnei E.,B. s-a înr\ut\]it, aceasta devenind
deosebit de violent\ cu feti]a ei, agresând-o zilnic, atât verbal cât mai ales
fizic, spunând copilul în mod frecvent la tratamente umilitoare, trimi]ândo
203
la cer[it, amenin]ând-o, l\sând-o zile întregi nemâncat\, nel\sând-o la

[coal\.
Copilul este terorizat de c\tre mam\, având de multe ori ajutorul
vecinilor pentru a o ap\ra de furia acesteia.
La începutul lunii aprilie 2002, o vecin\ a anun]at la Direc]ia de
Asisten]\ Social\ Ia[i faptul c\ minora E.,A. este abuzat\ fizic [i psihic de
mama sa. La interven]ia autorit\]ilor, mama a declarat c\ regret\ cele
întâmplate [i c\ situa]ia nu se va mai repeta. La acea dat\ nu s-a luat nici o
m\sur\ de protec]ie, deoarece s-a observat o schimbare pozitiv\ în
comportamentul acesteia, cazul r\mânând în aten]ia Biroului de Protec]ie
a Copilului Abuzat.
Abuzul îns\ a continuat la scurt timp dup\ aceea, pân\ când chiar
minora în cauz\ s-a prezentat la sediul institu]iei solicitând ajutorul
autorit\]ilor declarând c\ este aspru b\tut\ de mam\, neglijat\, pedepsit\
aproape zilnic. (Copilul [i-a exprimat dorin]a de a fi luat din mediul
familial, deoarece îi este fric\ s\ se mai întoarc\ acas\).

Feti]a E.,A. cre[te în prezent într-o familie monoparental\ matern\. Nu
are rude apropiate [i nici prieteni apropia]i (de familie). Datorit\
problemelor psihice ale mamei [i a manifest\rilor agresive, a
comportamentului recalcitrant al acesteia, familia E. tr\ie[te izolat\,
neavând rela]ii de prietenie cu alte persoane (exemplu, vecinii). Feti]a,
care este în clasa a IV-a, nu are voie s\ î[i aduc\ acas\ colege de [coal\,
prietene de joac\, din cauz\ c\ mama sa se sup\r\ foarte tare [i o pedepse[te.
Mama copilului este pu]in interesat\ de rezolvarea problemelor
specifice vârstei feti]ei. Nu este ata[at\ de copil, nu î[i exprim\ afec]iunea
fa]\ de minor\ [i are o rela]ie cu aceasta bazat\ pe control, agresivitate
fizic\ [i verbal\, ostilitate etc.
Copilul este supus unui regim abuziv în mediul familial, fiind agresat
fizic [i verbal, neglijat, trimis la cer[it împotriva voin]ei sale, iar în ultimul
timp mama refuz\ s\ o mai lase s\ mearg\ la [coal\, motivând c\ are
probleme de s\n\tate [i c\ are nevoie de E.,A. pentru a o ajuta în cas\.
204
STUDII DE CAZ
În urma sesiz\rii situa]iei copilului de c\tre o vecin\ de bloc [i mai apoi

la solicitarea feti]ei, asistentul social a încercat s\ stabileasc\ o rela]ie cu
mama acesteia, îns\ aceasta din urm\ a refuzat orice colaborare cu
asistentul social înc\ de la început, sus]inând c\ nu are nevoie de nimeni
care s\-i spun\ cum s\-[i creasc\ copilul, afi[ând o atitudine ostil\ [i
necooperant\.
70 69
35 30
11
Genograma familiei E.
Biserica
35 34
11
Asistent
social
{ coal\ ( servicii
sociale)
LEGENDA
Rela]ieputernic\
Rela]ietranzitorie
Rela]ietensionat\
EcomapafamilieiE.

Situa]ia material\ [i financiar\ a familiei E. este foarte dificil\,
posibilit\]ile materiale fiind foarte reduse, neacoperind cerin]ele minime
pentru un trai decent.
Mama feti]ei, doamna E.,B. a lucrat la o asocia]ie de locatari, dar a fost
concediat\ datorit\ comportamentului recalcitrant [i agresiv.
În prezent, sursa de venit a familiei E. este reprezentat\ de ajutorul
social al mamei [i aloca]ia de stat a copilului, suma lunar\ fiind de
aproximativ 1.200.000 lei.
205
Doamna E.,B. nu are resurse suficiente pentru a asigura copilului o

alimenta]ie normal\, îmbr\c\minte, rechizite [i nici pentru a pl\ti utilit\]ile
(gaz, lumin\, asocia]ie etc.). De multe ori, feti]a este trimis\ la cer[it de
mama ei, pentru a aduce bani sau mâncare; chiar dac\ E.,A. refuz\ s\ fac\
acest lucru, mama o amenin]\ cu b\taia [i c\ o alung\ de acas\.
Din cauza datoriilor acumulate la asocia]ie, familia E. a primit ordin de
evacuare din locuin]\.
Datorit\ problemelor psihice pe care le are, a lipsei unei calific\ri, a
comportamentului ostil, doamna E.,B. nu î[i poate g\si nic\ieri un loc de
munc\, situa]ia ei [i a feti]ei fiind deosebit de precar\ din cauza
problemelor materiale grave cu care se confrunt\.
Din cauza acestor probleme, comportamentul mamei s-a agravat,
devenind mult mai violent\ cu feti]a, b\tând-o, neglijând-o, punând-o s\
cer[easc\. Lipsa banilor constituie un factor de stres major pentru mama
minorei, care îi afecteaz\ comportamentul fa]\ de copil.
Dificult\]ile materiale, lipsa condi]iilor de cre[tere [i educare a
copilului [i mai ales tratamentul abuziv al mamei pun în pericol
dezvoltarea normal\ a feti]ei E.,A., integritatea fizic\ [i psihic\ a acesteia.
Minora E.,A. este dezvoltat\ corespunz\tor pentru vârsta ei, din punct
de vedere fizic îns\ având o greutate sub media normal\ pentru vârsta ei.
Sub aspect psihic, feti]a prezint\ o maturizare psiho-social\ timpurie
din cauza frustr\rilor afective pe care le-a suportat în mediul familial.
Are preocup\ri în ce prive[te dezvoltarea sa personal\: îi place s\
citeasc\, este creativ\, îi place s\ înve]e, îns\ acas\ nu are condi]ii
corespunz\toare [i nici sprijin din partea mamei.
E.,A. are o înteligen]\ de nivel mediu bun\, o capacitate de comunicare
normal\ [i stabile[te u[or rela]ii interpersonale. Îi place s\ mearg\ la [coal\,
îi place compania copiilor de vârsta ei. A r\mas repetent\ în clasa a II-a,
datorit\ problemelor familiale [i a faptului c\ mama nu o l\sa la [coal\, dar
în prezent are rezultate satisf\c\toare. Copilul ar putea avea o eficien]\
[colar\ mai bun\ dac\ ar frecventa permanent [coala [i ar fi ajutat acas\.
206
STUDII DE CAZ
Minora este terorizat\ de atmosfera de acas\ [i de comportamentul

mamei sale. Îi este fric\ s\ mai stea cu ea [i se simte amenin]at\ în fiecare
clip\. E.,A. consider\ c\ mama ei nu o iube[te [i c\ îi vrea r\ul, deoarece nu
are grij\ de ea, o bate, o trimite la cer[it [i nu o las\ s\ mearg\ la [coal\.
Copilul nu are o rela]ie normal\ de ata[ament cu mama sa [i nu tr\ie[te
sentimentul de protec]ie [i speran]\ pe care ar trebui s\ îl ofere o familie
normal\, dezvoltarea sa [i integritatea fizic\ [i psihic\ fiindu-i periclitate de
comportamentul abuziv al mamei.

Rela]ia dintre feti]a E.,A. [i mama acesteia nu este o rela]ie normal\
mam\-fiic\, bazat\ pe afec]iune [i în]elegere, ci este una tensionat\,
dominat\ de violen]\, control excesiv din partea mamei, indiferen]\ fa]\ de
nevoile specifice vârstei copilului, pedeaps\.
În vederea elimin\rii factorilor de risc care duc la tratamentul abuziv
aplicat copilului, trebuie pus accentul pe urm\toarele aspecte:
starea de s\n\tate psihic\ a mamei (ameliorarea/eliminarea efec-
telor problemelor psihice ale mamei asupra rela]iei acesteia cu E.,A.);
îmbun\t\]irea calit\]ii rela]iei mam\-fiic\ (con[tientizarea de a-
ceasta a consecin]elor comportamentului abuziv); l\rgirea re]elei sociale a
familiei E. (stabilirea unor rela]ii de prietenie [i suport cu persoane din
afara familiei: vecini, cuno[tin]e, colegi de [coal\ ai feti]ei);
acceptarea de c\tre mam\ a sprijinului din exterior în rezolvarea
situa]iei actuale (cooperarea cu asistentul social, psihologul, medicul etc.
în vederea dep\[irii situa]iei de criz\ familial\).
Principalul obiectiv urm\rit în cazul minorei E.,A. este crearea unui
mediu care s\ ofere siguran]\, protec]ie [i condi]ii adecvate de cre[tere [i
dezvoltare, prin îndep\rtarea factorilor care au condus la comiterea
abuzului.
Obiectivele interven]iei pe termen scurt vor urm\ri:
scoaterea copilului din mediul familial abuziv [i stabilirea unei
207
m\suri de ocrotire temporar\; acordarea îngrijirilor medicale [i

psihologice minorei E.,A. în ve-
derea restabilirii echilibrului emo]ional [i dep\[irea traumei; stabilirea
unei rela]ii cu p\rintele abuzator în vederea identific\rii
[i elimin\rii factorilor care au dus la abuzul asupra copilului E.,A.;
acordarea de îngrijiri medicale de specialitate mamei feti]ei E.,A.
prin colaborarea cu institu]iile de profil (spital de psihiatrie).
Obiectivele interven]iei pe termen lung vor viza: schimbarea mediului
de via]\ maltratant în unul favorabil cre[terii [i
educ\rii copilului; reabilitarea minorei în cauz\ din punct de vedere fizic,
psihic, social.
La nivelul inter-institu]ional [i multidisciplinar al interven]iei se va

stabili care sunt membrii echipei de interven]ie. În acest caz, echipa
interdisciplinar\ va fi format\ din: asistent social, psiholog, medic (medic
pediatru [i medic psihiatric). Membrii echipei interdisciplinare vor
colabora atât pe durata interven]iei propriu-zise, cât [i în perioada
evalu\rii finale a interven]iei.
La nivelul individual, interven]ia va urm\ri acompanierea copilului
victim\ a abuzului în vederea recuper\rii sale fizice [i psiho-sociale, [i
acordarea de suport terapeutic p\rintelui abuzator (consiliere etc.).
Interven]ia
În cazul copilului E.,A., abuzat fizic [i psihic de c\tre mama sa,
obiectivul principal [i prioritar este schimbarea mediului de via]\
maltratant în unul favorabil cre[terii [i educ\rii copilului.
Datorit\ gravit\]ii situa]iei [i pericolului în care se afl\ copilul, s-a
considerat necesar\ scoaterea copilului din mediul abuziv [i plasarea lui în
regim de urgen]\ la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ pe o perioad\
limitat\, pân\ la clarificarea situa]iei familiale a acestuia.
Principalul obstacol în cadrul interven]iei a fost mama minorei E.,A.,
respectiv p\rintele abuzator, care înc\ de la sesizarea copilului a manifestat
o atitudine ostil\ fa]\ de asistentul social, refuzând orice colaborare cu
acesta [i având un comportamnet agresiv, recalcitrant la adresa
speciali[tilor. (Mama minorei a refuzat de multe ori s\ deschid\ u[a
208
STUDII DE CAZ
asistentului social, folose[te un limbaj agresiv, injurios [i refuz\ s\ discute

despre feti]a E.,A.).
În urma evalu\rii ini]iale [i a evalu\rii situa]iei familiei E., speciali[tii
Direc]iei de Aisten]\ Social\ au constatat c\ mediul familial actual în care
tr\ie[te minora E.,A. îi pune acesteia într-un real pericol integritatea [i
dezvoltarea fizic\ [i psihic\, având în vedere mai ales men]inerea mai
multor factori de risc: problemele psihice ale mamei, situa]ia material\
precar\, lipsa unei re]ele sociale (de sprijin), gravitatea [i cronicitatea
comportamentului abuziv al mamei etc.
Astfel, s-a propus de c\tre speciali[tii care au investigat cazul
schimbarea deciziei de plasament în regim de urgen]\ în plasarea copilului
E.,A. la un asistent maternal profesionist, care s\ îi asigure copilului un
mediu favorabil [i o protec]ie adecvat\ cre[terii [i dezvolt\rii.
Aceast\ solu]ie îns\ a e[uat, deorece asistentul maternal c\ruia îi fusese
încredin]at copilul E.,A. a refuzat s\ mai ]in\ feti]a, declarând c\ venirea
minorei în familie a provocat un conflict între ea [i proprii ei copii, care
nu au acceptat-o pe feti]\ [i s-au împotrivit r\mânerii ei în familie.
Dat\ fiind aceast\ situa]ie, a fost identificat\ o alt\ familie de asisten]i
maternali, iar feti]a a fost preg\tit\ [i consiliat\ în vederea integr\rii în noul
mediu.
În prezent, minora E.,A. se afl\ în plasament la familia de asisten]i
maternali D., dintr-o comun\ din jude]ul Ia[i, unde va sta pân\ va fi
posibil\ reintegrarea sa familial\ în condi]ii de siguran]\ sau instituirea
unei alte m\suri de ocrotire cu caracter permanent.
Etapele interve]iei în cazul minorei E.,A.:

1. Scoaterea copilului din mediul familial abuziv [i plasarea
acestuiaîn regim de urgen]\ la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ pe
o perioad\ limitat\ (15 zile);
2. Acordarea de îngrijiri medicale [i psihologice feti]ei E.,A. în
vederea reabilit\rii [i dep\[irii traumei suferite;
3. Colaborarea cu spitalul de psihiatrie în vederea intern\rii
mameiminorei E.,A. pentru urmarea unui tratament de specialitate;
209
4. Identificarea unei familii potrivite de asisten]i maternali

profesioni[ti [i preg\tirea acesteia în vederea primirii minorei E.,A.;
5. Plasarea copilului E.,A. la familia de asisten]i maternali
profesioni[ti C.;
6. Scoaterea feti]ei din familia asisten]ilor maternali C. din
cauzaneaccept\rii acesteia de c\tre copiii familiei C. (conflict ce nu a putut
fi mediat);
7. Identificarea unei alte forme de asisten]i maternali [i
consiliereaacesteia în vederea primirii minorei E.,A.;
8. Consilirea [i preg\tirea feti]ei pentru integrarea în noul mediu
familial;
9. Plasarea minorei în cauz\ la familia de asisten]i maternali D.,
comuna x, jude]ul Ia[i;
10.Evaluarea periodic\ a situa]iei copilului E.,A. în urma plasamentului
acesteia (bilunar);
11.Monitorizarea copilului o perioad\ de 6 luni dup\ finalizarea
interven]iei.
Evaluarea final\
În prezent minora E.,A. se afl\ în plasament la familia de asisten]i
maternali D. din comuna x, jude]ul Ia[i. feti]a s-a integrat foarte bine [i sa
adaptat repede la noul mod de via]\.
Minora are rela]ii puternice, bazate pe în]elegere [i afectivitate, cu to]i
membrii familiei D. (în special cu doamna D.) [i tr\ie[te sentimentul de
securitate afectiv\ [i protec]ie în cadrul familiei de plasament.
Din cele constatate de speciali[tii care s-au ocupat de caz, cât [i de
asisten]ii maternali, minora a progresat vizibil în plan personal [i social
având un comportament normal pentru vârsta ei. Familia D. a transferat
copilul la [coala din comun\, unde s-a integrat bine în colectiv [i are
rezultate [colare din ce în ce mai bune, progresând în ceea ce prive[te
educa]ia.
Minora în cauz\ nu ridic\ nici un fel de probleme familiei D., iar
aceasta este mul]umit\ de rela]ia cu feti]a. Speciali[tii care au investigat
cazul au constatat c\ mediul actual de via]\ al minorei este unul favorabil
210
STUDII DE CAZ
cre[terii [i educ\rii acesteia [i c\ prezint\ siguran]\ [i protec]ie pentru E.,A.,

neexistând riscul producerii abuzului.
Astfel, se men]ine m\sura de ocrotire a copilului în familia de asisten]i
maternali pân\ la identificarea unei m\suri de ocrotire cu caracter
permanent.
Studiu de caz nr. 3

Copiii C.,A., în vârst\ de 6 ani [i C.,N., în vârst\ de 7 ani locuiesc
împreun\ cu fratele lor, C.,E., în vârst\ de 3 ani [i cu cei doi p\rin]i întrun
cartier ie[ean.
În anul 2000, tat\l copiilor a fost arestat pentru furt, primind o sentin]\
de patru ani. Din 2001, mama acestora tr\ie[te în concubinaj cu R.,C.,
acesta locuind cu mama [i copiii.
În perioada convie]uirii cu tat\l biologic al copiilor, cât [i dup\
arestarea so]ului, doamna C.,T. (33 ani), mama celor trei copii a refuzat s\
[i îndeplineasc\ obliga]iile parentale privind cre[terea [i educa]ia copiilor,
în sensul c\ aceasta nu asigur\ nevoile de baz\ ale copiilor, dar în ultimul
timp manifest\ [i un comportament agresiv, cu accese de violen]\
îndreptate asupra minorilor (asupra feti]ei C.,A. [i a b\ie]elului C.,E.), pe
fondul consumului de alcool.
În perioada urm\toare venirii concubinului mamei în familie, s-a
observat o responsabilizare a acesteia de c\tre concubin în sensul c\ mama
a început s\ se ocupe cu mai mult interes de igiena [i între]inerea copiilor
[i a casei.
Comportamentul agresiv asupra copiilor a continuat îns\, mama
apelând deseori la pedeapsa fizic\ pentru a-i face pe copii s\ o asculte,
intensitatea agresiunilor fizice crescând treptat. Cei doi copii, respectiv
feti]a C.,A. (6 ani) [i b\ie]elul C.,E. (3 ani) sunt b\tu]i frecvent de mama
211
lor, fiind brusca]i de c\tre aceasta, b\tu]i cu pumnii, cu picioarele, uneori

cu diverse obiecte contondente.
Mama copiilor are deseori crize de nervi, este o frecvent\
consumatoare de alcool [i prezint\ tulbur\ri de comportament,
manifestându-se agresiv fa]\ de copii, mai ales asupra lui C.,A. [i a
b\ie]elului C.,E.
Cei doi concubini sunt cunoscu]i de vecini ca având probleme cu
alcoolul [i c\ au un comportament iresponsabil fa]\ de copii.
În ianuarie 2003, o vecin\ a familiei C. a observat într-o zi c\ cei doi
copii ai familiei C., respectiv C.,A. [i C.,E. sunt plini de vân\t\i [i foarte
speria]i, ace[tia plângând în fa]a blocului. Copiii au spus doamnei M. c\
au fost b\tu]i de mama lor. Îngrijorat\ de starea în care erau cei doi copii,
vecina a alertat organele de poli]ie ale sec]iei de poli]ie din cartier cât [i
Serviciul de ambulan]\.
Sesizarea cazului
1. Persoana care a sesizat cazul: angajat al poli]iei (G.,L.) 2.
Date de identificare ale copilului:
C.,A. (6 ani), sex feminin
C.,E. (3 ani), sex masculin
3. Date de identificare ale presupusului abuzator: C.,T. (35
ani), mama minorilor.
4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic asupra copiilor
5. Locul unde s-a petrecut abuzul: în familie
6. Institu]ia unde s-a sesizat abuzul: Direc]ia de Asisten]\
Social\ Ia[i
Persoana care a sesizat cazul copiilor C. a fos un angajat al Poli]iei,

respectiv domnul G.,L. care, în data de 09.01.2003 s-a prezentat la sediul
Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i [i a informat personalul institu]iei c\ a
fost sesizat la rândul s\u despre doi copii care au fost b\tu]i foarte grav de
c\tre p\rin]ii lor (mama). Poli]istul a declarat c\, la sesizarea unei vecine a
copiilor, s-a prezentat la domiciliul acestora [i a g\sit copiii plângând în
fa]a blocului, speria]i [i plini de lovituri pe fa]\ [i pe corp. A anun]at
212
STUDII DE CAZ
imediat Salvarea, care a transportat copiii la Spitalul „Sfânta Maria”,

pentru îngrijiri medicale. Cei doi copii au fost interna]i, f\r\ un
reprezentant legal (poli]istul a declarat c\ p\rin]ii nu au vrut s\-i deschid\
u[a acestuia), la Spitalul „Sfânta Maria”, sec]ia Urgen]\, fiind apoi
transfera]i la Clinica I Chirurgie cu diagnosticul „contuzie toraco-
abdominal\, contuzii multiple la membrele superioare [i inferioare, prin
agresiune, echimoze la nivelul fe]ei”. Un asistent social al Direc]iei de
Asisten]\ Social\, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat a luat leg\tura cu
familia minorilor în cauz\, pentru a stabili circumstan]ele în care s-a
produs abuzul [i pentru a evalua situa]ia copiilor [i a familiei.
Cazul copiilor C. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i,
Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, în vederea investig\rii situa]iei copiilor
[i a familiei [i stabilirea unei m\suri de protec]ie pentru minorii agresa]i.
Evaluarea ini]ial\
Intervievarea membrilor familiei C. [i a persoanelor semnificative
În vederea stabilirii circumstan]elor în care s-a petrecut abuzul asupra
celor doi copii [i a modului în care membrii familiei C., (cât [i alte
persoane semnificative pentru acest caz) percep situa]ia actual\,
persoanele respective au fost intervievate de c\tre asistentul social.
Întreb\rile asistentului social au vizat ob]inerea unor informa]ii privind
urm\toarele aspecte: ce s-a întâmplat, tipul, gravitatea [i cronicitatea
abuzului, starea actual\ a copilului, rela]ia copilului cu ceilal]i membri ai
familiei, gradul de violen]\ existent în familie, comportamente nepotrivite,
metodele de comunicare din familie, riscul repet\rii abuzului, siguran]a
copilului în mediul familial etc.
Cei doi copii agresa]i (C.,A. în vârst\ de 6 ani [i C.,E. de 3 ani) au fost
întreba]i de c\tre asistentul social ce anume s-a întâmplat în familie. Feti]a
C.,A. a r\spuns asistentului social c\ mama i-a b\tut, pe ea [i pe fratele ei
mai mic C.,E. pentru c\ se jucau în camer\ [i f\ceau g\l\gie, iar mama era
nervoas\ [i i-a lovit pe amândoi de mai multe ori. Copilul a declarat c\
213
mama i-a b\tut cu un b\], i-a lovit cu pumnii, cu picioarele, i-a p\lmuit, i-a
tras de p\r, pe ea [i pe fratele ei mai mic, cu toate c\ ei [i-au cerut iertare
[i au promis c\ se vor juca în lini[te.
Feti]a C.,A. a spus asistentului social c\ nu era prima dat\ când mama
lor îi bate atât de tare, [i c\ acest lucru se întâmpl\ destul de des, mama
acuzându-i c\ sunt obraznici, fac g\l\gie, nu o ascult\, o enerveaz\ [i c\
trebuie s\-i supravegheze tot timpul.
Copilul a mai afirmat, de asemenea, c\ mama lor nu are grij\ de ei, c\
uneori nu le d\ mâncare, nu se intereseaz\ de ei [i nu petrece mult timp cu
ei (nu se joac\ împreun\, nu merg în parc etc.).
Întrebat\ de rela]ia cu tat\l lor vitreg (concubinul mamei), feti]a C.,A. a
r\spuns c\ „tata ne bate când suntem obraznici”, dar acest lucru se întâmpl\
destul de rar. Copilul a mai men]ionat c\ tat\l are grij\ de ei mai mult decât
mama, le cump\r\ dulciuri [i juc\rii, îns\ nu le ia ap\rarea când mama vrea
s\ îi pedepseasc\, decât rareori.
În ziua când copiii au fost adu[i la spital în urma sesiz\rii Poli]iei, cei
doi copii erau vizibil însp\imânta]i, plângeau foarte tare [i acuzau dureri
abdominale [i cefalee, erau mereu speria]i când cineva din personalul
spitalului vroia s\ pun\ mâna pe ei. Din comportamentul minorilor se
putea constata teroarea la care fuseser\ supu[i [i caren]ele afective ale
acestora, lipsa de încredere, nesiguran]a.
În urma discu]iei cu minorii, asistentul social a constatat c\ cei doi fra]i
erau supu[i frecvent abuzului fizic [i psihic de c\tre mama lor, iar nevoile
afective [i celelalte cerin]e pentru o dezvoltare [i educare adecvat\ sunt
ignorate în mediul familial, în special de c\tre mam\.
Asistentul social a discutat [i cu fratele mai mare al minorilor în cauz\,
respectiv C.,N., de [apte ani. Acesta a declarat asistentului social c\ cele
afirmate de sora lui, C.,A., sunt adev\rate, [i c\ fra]ii s\i mai mici au fost
b\tu]i în nenum\rate rânduri de c\tre mama lor.
În leg\tur\ cu ce s-a întâmplat ultima dat\ (când fra]ii lui au fost adu[i la
spital în stare grav\), C.,N. a declarat c\ „mama a b\tut-o pe C,A. pentru c\
a fost obraznic\ [i neascult\toare”.
Copilul a mai spus c\ el nu a fost b\tut de p\rin]i decât o dat\, pentru c\
a ajuns mai târziu acas\ decât de obicei.
214
STUDII DE CAZ
Minorul a mai declarat c\ p\rin]ii au un comprtament agresiv fa]\ de ei,

c\ se manifest\ violent în cadrul familiei, consum\ frecvent alcool [i c\, în
general, nu au grij\ de ei.
Domnul R.,C. (concubinul mamei) a fost [i el intervievat de asistentul

social al Direc]iei de Asisten]\ Social\ în leg\tur\ cu situa]ia actual\ a celor
doi minori agresa]i fizic.
Acesta a declarat c\ mama copiilor a fost cea care i-a b\tut pe copii, [i
c\ a vrut astfel s\-i pedepseasc\ pentru c\ „au f\cut g\l\gie [i nu au fost
ascult\tori, [i astfel au enervat-o”. R.,C. a afirmat c\ el nu este de acord cu
pedeapsa fizic\ aplicat\ copiilor de c\tre mam\, dar c\ nu poate interveni
foarte mult în rela]ia mama cu minorii, deoarece astfel risc\ noi conflicte
cu aceasta.
Cu toate acestea, R.,C. a declarat c\ minorii mint când spun c\ sunt
b\tu]i frecvent [i foarte tare de mama lor, aceasta doar pedepsindu-i uneori
când nu se comport\ cum trebuie [i fac pozne. În leg\tur\ cu b\taia grav\
aplicat\ minorilor în ianuarie 2003, R.,C. a declarat c\ a fost o întâmplare
nefericit\ [i c\ mama copiilor [i-a pierdut r\bdarea [i a f\cut o criz\ de nervi
[i din acest motiv a lovit copiii, îns\ amândoi regret\ acest lucru [i vor s\ îi
ia pe cei doi copii acas\, deoarece îi iubesc foarte mult.
Domnul R.,C. a mai men]ionat c\ el a dorit s\ aib\ o familie normal\
[i c\ dore[te s\-i creasc\ în bune condi]ii pe cei trei copii. R.,C. este de
p\rere c\ problemele actuale se datoreaz\ condi]iilor grele de trai, a lipsei
locurilor de munc\ (pentru el [i pentru mama copiilor), toate acestea
influen]ându-le via]a de familie.
În urma discu]iilor cu domnul R.,C., s-a constatat c\ acesta nu este
coerent în afirma]ii [i c\ încearc\ s\ o apere pe C.,T., mama copiilor, de
acuza]ia c\ î[i maltrateaz\ copiii, [i, în acela[i timp, nu recunoa[te faptul c\
[i el a agresat fizic copiii de câteva ori.
Asistentul social care a investigat cazul celor doi minori a discutat [i cu

mama acestora, mama fiind cea care i-a agresat pe cei doi copii.
Doamna C.,T. [i-a manifestat regretul pentru ce s-a întâmplat,
declarând c\ [i-a pierdut cump\tul [i s-a enervat foarte tare pe copii fiindc\
nu erau cumin]i [i a început s\-i loveasc\. Mama copiilor a afirmat c\ nu a
215
vrut s\-i r\neasc\ atât de tare [i c\ îi pare foarte r\u pentru cele întâmplate,
[i este îngrijorat\ de faptul c\ cei doi minori sunt interna]i în spital datorit\
ei.
Mama minorilor a afirmat c\ îi iube[te pe to]i cei trei copii [i c\ i-a
crescut singur\ de când tat\l copiilor a fost arestat, [i a încercat s\-i
îngrijeasc\ cum trebuie, dar c\ în ultimul timp are probleme de s\n\tate
care o afecteaz\ negativ, cât [i probleme de natur\ material\ care o
împiedic\ s\ se ocupe cu r\bdare de copii [i s\ le asigure condi]ii
corespunz\toare de cre[tere.
Doamna C.,T. a declarat asistentului social c\ regret\ abuzul fa]\ de
minorii C.,A. [i C.,E. (având accese repetate de plâns) [i î[i justific\ fapta
ca fiind „o r\t\cire de moment din cauza neajunsurilor familiei [i a faptului
c\ micu]ii sunt foarte neastâmp\ra]i”.
Întrebat\ de ce nu a dus copiii la spital pentru îngrijiri medicale, mama
a r\spuns c\ i-a fost fric\ „s\ nu îi ia de la mine [i s\-i dea la stat”.
Mama copiilor [i-a exprimat dorin]a de a merge s\ stea în spital cu cei
doi copii [i s\-i îngrijeasc\ pân\ când ace[tia vor putea fi externa]i [i s\i ia
acas\. De asemenea, doamna C.,T. a acceptat s\ colaboreze cu speciali[tii
în vederea reglement\rii situa]iei celor doi copii, luându-[i angajamentul c\
fapta nu se va mai repeta.
În urma interviev\rii mamei celor doi minori agresa]i, s-a constatat de
c\tre speciali[ti c\ doamna C.,T. [i-a abuzat fizic copiii într-o form\ grav\ [i
acest comportament are caracter repetitiv. Abuzul asupra copiilor se
datoreaz\ nivelului educa]ional redus, a gradului de s\r\cie în care tr\ie[te
familia, consumului frecvent de alcool etc.
Din evaluarea psihologic\ a mamei rezult\ faptul c\ aceasta prezint\
deficien]\ mintal\ moderat\ [i tulbur\ri de comportament cu tendin]e
agresive, pe fondul consumului de alcool.
Astfel, rezult\ c\ mediul de via]\ actual al minorilor prezint\ un grad
ridicat de risc pentru integritatea fizic\ [i psihic\ a copiilor.
Pentru ob]inerea mai multor informa]ii relevante despre situa]ia

copiilor familiei C., a fost intervievat\ [i vecina de palier, doamna M., care
a sesizat Poli]ia dup\ ce i-a g\sit pe copii b\tu]i [i plângând afar\.
216
STUDII DE CAZ
Doamna M. a declarat asistentului social c\ minorii sunt frecvent b\tu]i

de ambii p\rin]i, mai ales de mam\, sunt îmbr\ca]i nepotrivit, sunt l\sa]i
singuri mult timp, nu sunt du[i la medic niciodat\.
Vecina a spus c\ de multe ori le-a dat copiilor de mâncare [i haine,
întrucât îi era mil\ de ei.
De asemenea, doamna M. a men]ionat c\ de multe ori a v\zut copiii
plini de vân\t\i pe mâini, pe fa]\ [i a auzit din apartamentul ei cum
plângeau ace[tia, dar a ezitat s\ anun]e autorit\]ile din cauz\ c\ [tia c\ cei
doi p\rin]i sunt agresivi [i se sup\r\ foarte tare când se amestec\ persoane
str\ine în familia lor.
Vecina familiei C. a declarat c\ p\rin]ii nu ofer\ copiilor condi]ii
corespunz\toare de cre[tere [i c\ ace[tia sunt într-un real pericol. Aceasta a
declarat c\ p\rin]ii sunt iresponsabili [i agresori ai copiilor [i c\ îi
intereseaz\ doar aloca]iile copiilor ca s\ se distreze [i s\ consume alcool.
Asistentul social a luat leg\tura cu medicul de la Spitalul „Sfânta

Maria” sub supravegherea c\ruia se afl\ cei doi copii agresa]i, la cererea
acestuia din urm\, care a contactat telefonic Direc]ia de Asisten]\ Social\ [i
a solicitat asistentului social s\ vorbeasc\ cu el.
În urma discu]iei cu medicul [i din declara]iile asistentelor medicale
care au îngrijit copiii [i al pacientelor colege de salon a reie[it faptul c\, în
perioada intern\rii (la cererea acesteia) a mamei cu cei doi copii în spital,
mama a manifestat un comportament agresiv în special fa]\ de b\ie]elul
C.,E., lovindu-l cu palma peste cap, izbindu-l pe copil de gresie,
trântindu-l în pat [i astupându-i gura cu mâna ca s\ nu plâng\.
Medicul a informat asistentul social c\ mama nu s-a preocupat de
îngrijirea copiilor [i nu a manifestat afec]iune fa]\ de ace[tia, refuzând de
asemenea s\ colaboreze cu asistentele [i doctorii, dorind s\ externeze
copiii cât mai repede.
Medicul pediatru consider\ c\ minorii în cauz\ sunt în pericol în mediul
familial actual [i le este încetinit\ dezvoltarea.
Starea fizic\ [i psihic\ a copiilor în urma evalu\rii

Minorii C.,A. în vârst\ de [ase ani [i C.,E. de trei ani au fost adu[i în
data de 09.01.2003 la Spitalul de copii „Sfânta Maria” în stare grav\, în
217
urma agresiunilor fizice la care au fost supu[i de mama lor. Copiii au fost
interna]i la Sec]ia I Chirurgie cu diagnosticul „contuzie toracico-
abdominal\, contuzii multiple la nivelul membrelor superioare [i
inferioare (prin agresiune), cât [i la nivelul fe]ei”.
Copiii au fost supu[i unor controale medicale am\nun]ite, în urma
c\rora s-au constatat urm\toarele aspecte: copiii prezint\ întârziere în
dezvoltare, având o greutate [i o î-
n\l]ime sub media normal\ vârstei lor; prezint\ caren]e alimentare (lips\ de
vitamine, calciu etc. ); pe toat\ suprafa]a corpului copiii prezint\
echimoze, cicatrici mai
vechi; acuz\ dureri abdominale, cefalee, gre]uri.
Din punct de vedere al st\rii psihice a celor doi minori agresa]i, ace[tia
prezint\ caren]e afective, emo]ionale, au deprinderi de autonomie
personal\ [i social\ slab conturate, sunt greu abordabili, introverti]i.
Copiii sunt vizibil marca]i psihic de climatul familial agresiv, sunt
încorda]i, nu au un sentiment de siguran]\, sunt suspicio[i, au dese accese
de plâns, [i cu greu au putut fi consulta]i de speciali[ti.
Copilul C.,A. (6 ani) a spus doctorilor c\ acas\ sunt b\tu]i frecvent, sunt
pedepsi]i, mama [i tata ]ip\ la ei, nu îi las\ s\ se joace în cas\; copilul a
m\rturisit c\ îi este fric\ de mama ei, crede c\ mama nu o iube[te [i c\ vrea
ca ea [i fratele ei C.,E. s\ plece de acas\.
Cei doi copii, respectiv C.,A. [i C.,E. au necesitat îngrijiri medicale în
spital dou\sprezece zile, medicul legist eliberând copiilor certificate
medico-legale.
Evaluarea familiei
Semnifica]ia mediului ambiant trecut [i actual
P\rin]ii copiilor, respectiv doamna C.,T. (33 ani) [i C.,L. (37 ani) s-au
c\s\torit în 1995. În anul 2000, tat\l copiilor a fost arestat pentru furt
calificat, primind o pedeaps\ de 4 ani. Copiii au r\mas astfel în grija
mamei.
Începând din 2001, mama copiilor tr\ie[te în concubinaj cu R.,C. (36
ani), care locuie[te împreun\ cu C.,T. [i cu copiii în locuin]a proprietate
personal\ a mamei.
218
STUDII DE CAZ
În perioada convie]uirii cu tat\l copiilor, cât [i dup\ arestarea acestuia,

mama a refuzat s\-[i îndeplineasc\ obliga]iile p\rinte[ti privind cre[terea [i
educa]ia copiilor, în sensul c\ aceasta nu asigur\ nevoile de baz\ ale
minorilor, dar manifest\ [i un comportamnet agresiv fa]\ de ace[tia,
b\tându-i frecvent din diferite motive.
În perioada imediat urm\toare venirii în familie a domnului R.,C.
(concubinul mamei) s-a observat o responsabilizare a mamei de c\tre
acesta, în sensul c\ mama a început s\ se ocupe mai intens de între]inerea
[i cre[terea copiilor [i de treburile gospod\re[ti, neglijate pân\ atunci.
Influen]at\ de concubin, mama [i-a asumat responsabilit\]i în ceea ce
prive[te copiii, dar nu le-a asigurat acestora un confort psihic, neavând
rela]ii afective normale cu ace[tia, ci rela]ii bazate pe control excesiv,
pedeaps\, mama având a[tept\ri exagerate fa]\ de copii, în raport cu vârsta
acestora.
În urma arest\rii so]ului, mama a trebuit s\ fac\ fa]\ unor dificult\]i
materiale [i financiare pentru cre[terea celor trei copii, fapt care a
influen]at negativ rela]ia ei cu minorii, doamna C. având anumite tulbur\ri
de comportament, tendin]e agresive [i o instabilitate accentuat\, cu
repercursiuni directe asupra copiilor.
Mama [i-a agresat copiii grav [i acest comportament are caracter
repetitiv, îns\ aceasta nu consider\ b\taia d\un\toare, ci benefic\ pentru
educarea copiilor. Doamna C.,T. nu con[tientizeaz\ efectele
comportamentului s\u asupra copiilor, iar concubinul ei, R.,C., nu
intervine decât rareori în ap\rarea copiilor.
În urma venirii lui R.,C. în familie, a avut loc o îmbun\t\]ire a nivelului
de trai al familiei C., dar o schimbare negativ\ în ceea ce prive[te climatul
familial. Cei doi p\rin]i consum\ alcool, manifest\ tendin]e agresive, nu
ofer\ copiilor condi]ii normale de cre[tere [i dezvoltare etc.
În ianuarie 2003, copiii C.,A. [i C.,E. au fost b\tu]i cu s\lb\ticie de
mama lor [i interna]i de urgen]\ la Spitalul de Copii din Ia[i. Mama regret\
fapta f\cut\, motivând c\ [i-a pierdut cump\tul datorit\ neajunsurilor din
familie [i a neastâmp\rului copiilor.
Speciali[tii în protec]ia copilului care au investigat cazul minorilor C.
consider\ c\ actualul mediul familial este unul maltratant [i pericliteaz\
integritatea [i dezvoltarea copiilor.
219

În prezent, cei trei fra]i locuiesc împreun\ cu mama lor [i cu
concubinul acesteia în locuin]a proprietate personal\ a mamei.
Nici unul dintre parteneri nu are rude apropiate [i nu au nici prieteni
apropia]i datorit\ comportamentului recalcitrant al mamei copiilor, dar [i a
situa]iei lor familiale.
Rela]iile interpersonale în cadrul familiei C. nu sunt rela]ii normale
p\rin]i-copii bazate pe afec]iune [i în]elegere, ci mai degrab\ pe control,
pedeaps\ [i supunere.
Rela]iile mamei cu copii sunt lipsite de ata[ament, copiii având un
sentiment de team\ fa]\ de aceasta. Mama ignor\ nevoile individuale de
baz\ ale copiilor [i nu î[i asum\ responsabilitatea pentru îngrijirea lor,
principala metod\ de comunicare cu copiii fiind pedeapsa. Copiii sunt mai
apropia]i de concubinul mamei, R.,C., care pare mai interesat de situa]ia
lor [i le acord\ mai mult\ îngrijire decât mama, îns\ [i acesta la rândul s\u îi
bate uneori.
Cei trei minori interrela]ioneaz\ foarte bine, protejându-se unul pe altul
[i având rela]ii normale fraterne.
Minorii sunt supu[i unui regim abuziv în mediul actual, fiind abuza]i
fizic [i psihic de p\rin]i, neglija]i, ultima b\taie primit\ de copii având
drept urmare internarea acestora de urgen]\ la spitalul de copii.
Cei doi p\rin]i s-au ar\tat dispu[i s\ coopereze cu speciali[tii serviciilor
sociale în vederea dep\[irii situa]iei de abuz asupra copiilor, ar\tându-[i
regretul pentru cele întâmplate [i motivarea pentru schimbare. Cu toate
acestea, în urma evalu\rii realizate, s-a ajuns la concluzia c\ actualul
mediu familial nu prezint\ garan]iile privind securitatea copiilor, existând
în continuare riscul abuzului asupra copiilor.
Re]eaua social\ a familiei C. este s\rac\, membrii familiei neavând
rela]ii pozitive cu vecinii [i nici prieteni apropia]i, tr\ind relativ izola]i
social. Se confrunt\ cu probleme materiale deosebite, cauzate de lipsa unui
loc de munc\, singurul care aduce bani în cas\ fiind R.,C. care lucreaz\
uneori ca zilier, sunt cunoscu]i drept consumatori frecven]i de alcool [i nu
beneficiaz\ de o imagine pozitiv\ în comunitate.
220
STUDII DE CAZ
Familia C. nu ofer\ în prezent copiilor condi]ii adecvate de cre[tere [i

educare iar climatul familial actual pune în pericol siguran]a [i
dezvoltarea celor trei minori.
60 68
35 33
6 7
Genograma familiei C.
Vecini
Locde 35 33 Medic
munc\ 6 7
Asistent
social
(servicii
sociale)
LEGENDA
Rela]ieputernic\
Rela]ietranzitorie
Rela]ietensionat\
Ecomapa familiei C.
Nivelul de trai asigurat copiilor

Situa]ia material\ a familiei C. este precar\, p\rin]ii confruntându-se
zilnic cu probleme financiare [i materiale.
Sursele de venit ale familiei sunt aloca]iile celor trei copii, ajutorul
social primit de familie în conformitate cu Legea 416, [i venitul ocazional
221
al al comcubinului mamei, R.,C. (care munce[te uneori ca zilier), suma

lunar\ total\ nedep\[ind 2.500.000 lei.
Familia C. locuie[te într-o garsonier\, proprietate personal\ a mamei,
confort II, mobilat\ s\r\c\cios [i care îndepline[te minimum de cerin]e
privind între]inerea copiilor. Spa]iul locuit este supraaglomerat, cu trei
copii neavând un spa]iu pentru joac\ [i dormind to]i trei într-un pat.
Condi]iile igienice ale locuin]ei las\ de dorit.
Nevoile de baz\ ale copiilor sunt neglijate, cei trei minori nefiind
alimenta]i corespunz\tor, nu au îmbr\c\minte potrivit\, nu sunt du[i la
medic atunci când se îmboln\vesc etc.
Copiii nu beneficiaz\ în mediul familial actual de condi]ii decente de
cre[tere [i educare. Datorit\ problemelor materiale cu care se confrunt\,
comportamentul p\rin]ilor (în special al mamei) fa]\ de minori s-a agravat,
ace[tia desc\rcându-[i nervii asupra copiilor, care sunt b\tu]i frecvent,
pedepsi]i din motive absurde, l\sa]i fl\mânzi etc. Lipsa banilor, a
posibilit\]ilor materiale constituie un factor de stres pentru p\rin]i, care le
afecteaz\ rela]iile [i comportamentul fa]\ de copii.
Abuzul asupra copiilor se datoreaz\ nivelului educa]ional redus, a
gradului de s\r\cie din familie, consumului exagerat de alcool [i
tulbur\rilor de comportament ale mamei.
Dificult\]ile materiale, lipsa condi]iilor de cre[tere [i educare a copiilor
[i mai ales tratamentul abuziv al p\rin]ilor pun în pericol dezvoltarea
normal\ [i integritatea fizic\ [i psihic\ a minorilor.
În urma controalelor medicale la care au fost supu[i cei doi minori
agresa]i, speciali[tii au constatat c\ cei doi copii prezint\ înt\rziere în
dezvoltare, au caren]e alimentare [i manifest\ri somatice care indic\
tratamentul agresiv în familie;
Din evaluarea psihologic\ a copiilor în cauz\ a reie[it c\ ace[tia
prezint\ caren]e afectiv-emo]ionale, sunt greu de abordat, manifest\
nesiguran]\ [i suspiciune;
Capacitatea comunica]ional\ este redus\, nivelul limbajului fiind
prea pu]in dezvoltat în conformitate cu vârsta celor doi copii;
222
STUDII DE CAZ
Copiii stabilesc greu rela]ii interpersonale [i au un comportament

dominant de negativism.
Cei doi minori (C.,A. de [ase ani [i C.,E. de trei ani) nu au rela]ii
normale de ata[ament cu p\rin]ii ([i îndeosebi cu mama), sunt lipsi]i de
sentimentul de siguran]\ pe care ar trebui s\ îl asigure familia, p\rin]ii
ignorând nevoile de baz\ ale copiilor, privindu-i de condi]iile elementare
afective [i fizice de dezvoltare.
Copiii sunt teroriza]i de atmosfera din familie [i mai ales de
comportamentul mamei lor, de care le este fric\ pentru c\ îi pedepse[te foarte
des.
Riscul repet\rii abuzului asupra minorilor este foarte mare, date fiind
problemele familiei care influen]eaz\ negativ rela]iile p\rin]i-copii:
dificult\]i materiale, consumul de alcool, lipsa rela]iilor sociale,
comportament cu tendin]e agresive, dezvoltarea [i integritatea copiilor
fiind astfel periclitate.

Mediul actual de via]\ al copiilor familiei C. este unul maltratant, care
ridic\ probleme serioase în ceea ce prive[te siguran]a copiilor [i
dezvoltarea fizic\ [i psihic\ normal\ a acestora.
În vederea elimin\rii factorilor care au dus la apari]ia abuzului asupra
minorilor trebuie avute în vedere urm\toarele schimb\ri în dinamica
familiei:
1. responsabilizarea mamei în vederea îndeplinirii obliga]iilor
parentale care îi revin în ceea ce prive[te cre[terea [i educarea minorilor;
2. crearea unei re]ele sociale care poate oferi sprijin [i modele
decomportament pentru p\rin]i (rela]ii pozitive cu vecinii, cuno[tin]ele);
3. îmbun\t\]irea calit\]ii rela]iilor p\rin]i-copii (con[tientizarea de
c\tre ace[tia a efectelor comportamentului abuziv asupra minorilor);
4. rezolvarea problemelor legate de consumul de alcool
(renun]areala consumul de alcool prin con[tientizarea efectelor asupra
comportamentului [i a st\rii de s\n\tate);
223
5. colaborarea [i acceptarea suportului oferit de serviciile sociale

învederea prevenirii abuzului [i îmbun\t\]irii situa]iei familiale
(cooperarea eficient\ dintre p\rin]ii minorilor [i speciali[tii în protec]ia
copilului).
Obiectivul principal urm\rit în cazul copiilor C.,A. [i C.,E. este
schimbarea mediului de via]\ maltratant în unul care s\ ofere siguran]\ [i
favorabil cre[terii [i dezvolt\rii copiilor. În acest sens, priorit\]ile echipei
de interven]ie sunt: îndep\rtarea factorilor de risc care au dus la apari]ia
abuzului, asistarea copiilor în vederea dep\[irii traumei pe care au suferito
[i identificarea unei m\suri de protec]ie care s\ ofere copiilor siguran]\ [i
condi]ii adecvate de cre[tere.
Obiectivele interven]iei pe termen scurt în cazul copiilor C.,A. [i
C.,E. sunt:
1. scoaterea copiilor din mediul abuziv [i internarea acestora în
spitalulde copii, sec]ia urgen]e, pentru îngrijiri medicale;
2. evaluarea medical\ [i psihologic\ în vederea identific\rii [i
trat\riiefectelor abuzului;
3. stabilirea unei rela]ii pozitive, de colaborare, dintre p\rin]ii
abuzatori[i asistentul social, în vederea identific\rii unei solu]ii la situa]ia
cu care se confrunt\ [i a elimin\rii factorilor care au dus la apari]ia
abuzului;
4. terapia familiei (includerea mamei într-un program specializat
pentru a beneficia de consiliere [i terapie).
Obiectivele interven]iei pe termen lung vor viza:

1. schimbarea mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil
cre[terii, educ\rii [i dezvolt\rii copiilor;
2. reabilitarea minorilor din punct de vedere fizic [i psihic, în
vedereadep\[irii traumei.
La nivelul inter-institu]ional [i multidisciplinar al interven]iei în cazul
copiilor C. se va stabili echipa de interven]ie. Aceasta va fi alc\tuit\ din:
medic pediatru, psiholog, asistent social, jurist, care vor colabora pe toat\
224
STUDII DE CAZ
durata interven]iei, în func]ie de serviciile care vor fi necesare, cât [i la

evaluarea final\ a interven]iei. (Coordonatorul echipei de interven]ie va fi
asistentul social al Direc]iei de Asisten]\ Social\ care s-a ocupat de caz din
momentul sesiz\rii).
La nivel individual, interven]ia va urm\ri acompanierea copiilor
victime ale abuzului în vederea recuper\rii fizice [i psiho-sociale a
acestora, [i acordarea de suport terapeutic p\rin]ilor abuzatori (consiliere).
Cei doi p\rin]i ai copiilor C.,A. [i C.,E. s-au ar\tat dispu[i s\ colaboreze
cu speciali[tii în protec]ia copilului în vederea dep\[irii situa]iei cu care se
confrunt\ [i a restabilirii echilibrului familial prin îmbun\t\]irea calit\]ii
rela]iei p\rin]i-copii.
Astfel, s-a propus includerea p\rintelui abuzator (mama) într-un
program specializat pentru a beneficia de terapie [i consiliere.
Mama copiilor, doamna C.,T. [i-a luat angajamentul fa]\ de asistentul
social s\:
asigure copiilor un mediu familial adecvat, f\r\ conflicte sau atitudini
agresive fa]\ de copii, în caz contrar ace[tia vor fi separa]i definitiv de
familie [i se vor începe demersurile pentru dec\derea din drepturile
p\rinte[ti; s\ colaboreze cu echipa Direc]iei de Asisten]\ Social\ [i s\
asigure accesul angaja]ilor institu]iei la domiciliu, în vederea verific\rii
situa]iei copiilor; s\ participe la [edin]ele de terapie în cadrul Direc]iei de
Asisten]\ Social\ dup\ un program stabilit de c\tre psihologul institu]iei.
Interven]ia
Observa]ii generale
Dat fiind faptul c\ ambii p\rin]i [i-au manifestat regretul fa]\ de cele
întâmplate cu cei doi copii [i [i-au luat angajamentul c\ tratamentul abuziv
al copiilor nu va mai avea loc, minorii C.,A. [i C.,E. au revenit în familia
natural\, r\mânând îns\ sub stricta supraveghere a speciali[tilor.
La scurt timp îns\ dup\ revenirea copiilor în familie, p\rin]ii acestora nu
s-au mai ar\tat dispu[i s\ colaboreze cu speciali[tii [i s\ accepte suportul
acestora, manifestând un comportament de respingere [i înc\lcându-[i
angajamentul pe care [i-l luaser\ ini]ial fa]\ de membrii echipei de
interven]ie.
225
Astfel, dup\ numai dou\ [edin]e de consiliere, mama minorilor a încetat

s\ se mai prezinte la întâlnirile cu psihologul, motivând c\ este „o pierdere
de timp” [i este de p\rere c\ terapia nu o ajut\.
De asemenea, asistentul social a fost împiedicat s\ se intereseze de
starea actual\ a copiilor deoarece p\rin]ii nu deschideau u[a [i nu erau de
g\sit. Vecinii au informat asistentul social c\ cei doi so]i continu\ s\-i
pedepseasc\ [i s\-i neglijeze pe copii [i c\ atitudinea [i comportamentul lor
social pare a nu se fi schimbat.
În aceste condi]ii, membrii echipei de interven]ie au considerat c\
mediul familial în care tr\iesc cei trei copii ai familiei C. nu prezint\
garan]ii privind securitatea copiilor [i c\ riscul repet\rii abuzului este
prezent, din aceste motive men]inerea copiilor în continuare în familie nu
este indicat\.
Dat\ fiind aceast\ situa]ie, s-a propus plasarea de urgen]\ în regim de
asisten]\ maternal\ la o familie de asisten]i maternali profesioni[ti a
copiilor C.,A., C.,E. [i C.,N., mama minorilor declarând c\ este de acord
ca cei trei copii s\ fie plasa]i în asisten]\ maternal\ sau într-un centru de
plasament deoarece acas\ nu le poate oferi condi]ii adecvate.
Etapele interven]iei în cazul copiilor C.
Scoaterea copiilor din mediul familial abuziv [i internarea de urgen]\
a acestora în spitalul de copii pentru îngrijiri medicale;
Evaluarea fizic\ [i psihologic\ a minorilor în vederea identific\rii [i
dep\[irii efectelor tratamentului abuziv;
Terapie [i consilierea p\rin]ilor în vederea schimb\rii
comportamentului abuziv;
Terapie individual\ cu C.,A., respectiv C.,E. în vederea dep\[irii
traumei
Revenirea copiilor C.,A., [i C.,E. în mediul familial, cazul r\mânând
sub supravegherea speciali[tilor Direc]iei de Asisten]\ Social\;
Scoatarea copiilor din mediul familial [i plasarea de urgen]\ a
acestora în regim de asisten]\ maternal\, datorit\ reapari]iei abuzului
asupra minorilor [i a nerespect\rii angajamentului de c\tre p\rin]ii R.,C. [i
C.,T.;
Consilierea [i preg\tirea copiilor în vederea integr\rii în noul mediu
de via]\;
226
STUDII DE CAZ
Terapie pentru p\rin]i-substitut (preg\tirea familiei de asisten]i

maternali în vederea primirii copiilor);
Începerea demersurilor legale pentru dec\derea din drepturile
p\rinte[ti a doamnei C.,T. (mama copiilor) pentru abuz fizic asupra
copiilor; Evaluarea periodic\ a situa]iei celor trei copii (lunar).
Monitorizarea cazului o perioad\ de 6 luni dup\ încheierea
interven]iei.
Evaluarea final\
În prezent copiii C.,A., C.,E. [i C.,N. se afl\ în plasament la familia de
asisten]i maternali B. din Ia[i. Copiii s-au integrat bine în noul mediu
familial [i s-au ata[at de asisten]ii maternali [i de feti]a acestora.
Copiii s-au obi[nuit mai greu cu lipsa p\rin]ilor datorit\ vârstei lor mici
[i a faptului c\ pân\ acum nu au cunoscut un alt mediu de via]\, dar grija [i
afec]iunea asisten]ilor maternali i-au ajutat s\ treac\ de faza desp\r]irii de
p\rin]i [i s\ se adapteze la noul mod de via]\.
Din cele constatate în urma evalu\rii periodice a situa]iei copiilor de
c\tre asistentul social a reie[it faptul c\ cei trei minori au progresat în ceea
ce prive[te dezvoltarea lor fizic\, capacitatea de comunicare [i rela]ionare,
copiii având achizi]ii atât pe plan personal, cât [i în plan social.
Minorul C.,N. este în clasa I [i este încântat de faptul c\ merge la
[coal\, având rezultate satisf\c\toare.
Cei trei fra]i au un comportament normal pentru vârsta lor [i nu ridic\
probleme familiei de plasament, având rela]ii pozitive cu to]i ceilal]i
membri ai familiei.
Speciali[tii în protec]ia copilului care s-au ocupat de cazul celor trei
fra]i au constatat c\ actualul mediu de via]\ al minorilor prezint\ siguran]a
afectiv\ [i protec]ia de care au nevoie copiii [i c\ familia de asisten]i
maternali ofer\ acestora condi]ii normale de cre[tere [i educare, mediul
familial asigurat de c\tre asisten]ii maternali fiind unul favorabil
dezvolt\rii copiilor.
În aceste condi]ii, se propune men]inerea m\surii de ocrotire a celor
trei copii în familia asisten]ilor maternali pân\ la identificarea unei m\suri
de ocrotire cu caracter permanent.
227
Studiu de caz nr. 4

Minora D., I., în vârst\ de patru ani locuie[te împreun\ cu cei cinci fra]i
[i cu p\rin]ii ei într-o comun\ din jude]ul Ia[i.
P\rin]ii copiilor sunt c\s\tori]i din 1990, [i înc\ de la începutul c\sniciei
au existat conflicte intrafamiliale, care cu timpul s-au agravat, ajungând ca
violen]a intrafamilial\ s\ devin\ un mod de via]\.
Situa]ia social\ a familiei D. este critic\: comportamentul agresiv al
tat\lui vizavi de cei [ase copii [i de mama acestora se manifest\ frecvent [i
în ultimul timp s-a agravat, datorit\ consumului de alcool, al educa]iei
minime [i al gradului mare de s\r\cie.
Datorit\ problemelor materiale cu care se confrunt\ familia, trei dintre
cei [ase fra]i frecventeaz\ un Centru de zi din comuna în care locuiesc, iar
ceilal]i trei (cei mai mici) sunt permanent în familie.
Tat\l copiilor, domnul D.,C., se manifest\ violent în cadrul familiei, î[i
agreseaz\ frecvent so]ia [i copiii (în special pe cei mici), invocând diverse
motive. Când D.,C. nu este sub influen]a alcoolului, atitudinea tat\lui fa]\
de familie este indiferent\, de multe ori restrictiv\ fa]\ de cheltuielile legate
de alimentare [i îmbr\c\minte: orice nevoie a copiilor este respins\,
propriile trebuin]e având prioritate.
Agresivitatea tat\lui este îndreptat\ în special asupra mamei [i asupra
feti]ei D.,I. Aceasta este b\tut\ în mod repetat de c\tre tat\l ei, principalul
motiv fiind c\ feti]a nu este a lui (D.,C. consider\ c\ so]ia l-a în[elat [i c\
minora D.,I. nu este copilul lui).
Copiii sunt teroriza]i de comportamentul tat\lui, ace[tia plecând de
acas\ (în vecini etc.) când D.,C. începe sâ devin\ recalcitrant [i agresiv.
Cei mici îns\, D.,I. (4 ani) [i D.,L. (3 ani) cad de multe ori victime ale
agresivit\]ii tat\lui, deoarece nu [tiu s\ se fereasc\ de acesta.
Mama minorilor, respectiv doamna D.,A. manifest\ un real ata[ament
fa]\ de copii. De[i este victima abuzurilor repetate ale so]ului, nu a f\cut
demersurile pentru separarea legal\ de acesta, datorit\ lipsei banilor [i a
amenin]\rilor repetate din partea so]ului, îns\ a depus plângere la Poli]ie
228
STUDII DE CAZ
vizavi de comportamentul agresiv al domnului D.,C. Poli]ia nu a luat îns\

nici o m\sur\ înafara unor amenzi pentru tulburarea lini[tii publice, lucru
care l-a enervat pe tat\l copiilor, devenind mai agresiv fa]\ de membrii
familiei.
Asistentul social de la Centrul de zi din comuna în care locuie[te
familia D. a constatat la fra]ii minorei D.,I. (care frecventau centrul) un
comportament caracteristic copilului agresat. Îngrijorat\, aceasta a
demarat un program de monitorizare al familiei copiilor, despre care avea
cuno[tin]\ c\ se confrunt\ cu fenomenul de violen]\ domestic\.
Din mai 2003, asistentul social al Centrului de zi din comuna x a
urm\rit îndeaproape situa]ia familiei D., constatând prezen]a violen]ei
familiale, la început doar asupra mamei copiilor.
În iunie 2003, într-o vizit\ efectuat\ la domiciliul familiei D. de c\tre
asistentul social, acesta a constatat c\ minora D.,I. prezenta echimoze pe
fa]\ [i pe mâini. Mama copiilor a declarat c\ feti]a a fost b\tut\ de tat\
„venit obosit [i nervos de la munc\”.
Asistentul social de la Centrul de zi a considerat c\ minorii sunt în
pericol în actualul mediu familial [i a anun]at Direc]ia de Asisten]\ Social\
Ia[i de situa]ia copilului [i a fra]ilor ei.
Sesizarea cazului
1. Persoana care a sesizat cazul: asistentul social E.,L. de la
Centrul de zi din comuna x, Ia[i
2. Date de identificare ale copilului: D.,I. (4 ani);
3. Date de identificare ale abuzatorului: D.,C. (47 ani), tat\l
minorei;
4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic asupra copilului, abuz
emo]ional; 5. Locul unde s-a petrecut abuzul: în familie;
6. Institu]ia unde s-a semnalat abuzul: Direc]ia de Asisten]\ Social\
Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat.
Cazul copilului D.,I. a fost sesizat de c\tre asistentul social al

Centrului de zi din comuna x, Ia[i, centru la care erau înscri[i [i trei dintre
fra]ii minorei în cauz\. Asistentul social avea cuno[tin]\ de faptul c\ în
229
familie exist\ violen]\ conjugal\ [i a început s\ acorde o aten]ie deosebit\

copiilor familiei D., efectuând vizite la domiciliul familiei pentru a
observa comportamentul tat\lui fa]\ de copii.
În data de 3 iunie 2003, asistentul social E.,L. în urma unei evalu\ri la
domiciliul familiei D. a sesizat faptul c\ minora D.,I., de 4 ani, a fost b\tut\
cu pumnii de c\tre tat\, deoarece, dup\ spusele mamei, aceasta i-a mâncat
bucata de pâine de pe mas\. Copilul prezenta lovituri (vân\t\i) pe bra]e [i
echimoze pe frunte [i i-a spus asistentului social c\ a b\tut-o tat\l ei.
Asistentul social al Centrului de zi din comuna x a alertat Direc]ia de
Asisten]\ Social\ Ia[i cu privire la situa]ia copilului D.,I., iar un asistent
social al Direc]iei a investigat cazul. Îns\ cum era primul act de violen]\ al
tat\lui asupra feti]ei, [i tat\l [i-a ar\tat regretul spunând c\ a fost un incident
nefericit, dar care nu se va mai întâmpla, nu au fost luate m\suri speciale,
cazul r\mânând sub aten]ia Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i. O perioad\
de dou\ luni nu au mai fost semnalate abuzuri, îns\ comportamentul
indiferent [i lipsa de interes a tat\lui pentru cre[terea copiilor a r\mas
neschimbat\.
În septembrie 2003, în urma unui conflict major în familie, copiii
familiei D. care frecventau centrul de zi au declarat c\ sora lor, D.,I. a fost
b\tut\ crunt de tat\ [i a fost dus\ noaptea la spital cu salvarea.
De[i mama copiilor a fost împiedicat\ de c\tre so] s\ intervin\ pentru a
interna copilul în spital datorit\ gravelor leziuni suferite în urma b\t\ii,
aceasta nu a ]inut cont de amenin]\rile so]ului [i a internat-o pe minora
D.,I. la Spitalul „Sfânta Maria” Ia[i. Mama s-a deplasat la spital cu copilul
[i apoi a sesizat Direc]ia de Asisten]\ Social\ [i a solicitat sprijin. Copilul a
fost internat cu diagnosticul traumatism cranio-facial 1/3 medie clavicula
dreapt\ prin agresiune.
Cazul copilului D.,I. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i,
Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, în vederea investig\rii [i evalu\rii
situa]iei minorei ([i a fra]ilor ei) [i stabilirii unei m\suri de protec]ie
pentru minora în cauz\ [i a necesit\]ii interven]iei imediate.
230
STUDII DE CAZ
Evaluarea ini]ial\
Intervievarea membrilor familiei D. [i a persoanelor semnificative
Scopul principal al evalu\rii este aprecierea existen]ei vreunui pericol/
risc pentru copil [i a gradului de periculozitate a factorilor care pun în
pericol dezvoltarea fizic\ sau/[i psihic\ sau chiar via]a copilului.
În acest sens, s-a realizat o investigare atent\ a factorilor care au dus la
apari]ia abuzului asupra feti]ei D.,I. [i a situa]iei familiale.
Astfel, au fost intervieva]i de c\tre asistentul social al Direc]iei de
Asisten]\ Social\ Ia[i membrii familiei D., asistentul social al Centrului de
zi din comuna x, asistentul social al Prim\riei comunei x, vecinii familiei
D.
Feti]a D.,I. a fost prima cu care a stat de vorb\ asistentul social.
Datorit\ vârstei mici a minorei [i a insuficientei dezvolt\ri a
vocabularului, aceasta nu a putut s\ ofere prea multe informa]ii despre ce
s-a întâmplat. Minora a afirmat c\ a fost b\tut\ de tat\l ei pentru c\ a fost
obraznic\ [i a pedepsit-o. De asemenea, copilul a mai spus c\ tat\l ei a
b\tut-o [i alt\ dat\ [i c\ o bate [i pe mama ei [i o ceart\ tot timpul, c\ este
mereu sup\rat pe ea [i pe fra]ii ei.
Datorit\ comportamentului agresiv al tat\lui vizavi de copii, cât [i fa]\
de mam\ (violen]\ verbal\ [i fizic\), feti]a D.,I. manifest\ anxietate fa]\ de
tat\. D.,I. are un comportament anxios datorit\ faptului c\ a fost agresat\
fizic în mod repetitiv de tat\, dar [i faptul c\ aceasta a fost martor\ la
violen]ele tat\lui asupra celorlal]i membri ai familiei.
Din discu]ia purtat\ cu mama feti]ei, doamna D.,A. (33 ani), asistentul
social a constatat c\ aceasta este de mult timp victima agresiunii verbale [i
fizice ale so]ului ei, care este pe zi ce trece mai violent. Mama copiilor a
declarat asistentului social c\ la început agresivitatea tat\lui se manifesta
doar asupra ei, dar în ultimul timp a devenit violent [i cu copiii, în special
cu D.,I. (violen]a asupra celorlal]i fra]i ai copilului este verbal\). Doamna
D.,A. a afirmat c\ tat\l feti]ei g\se[te motive pentru a o pedepsi frecvent,
neluând în considerare vârsta mic\ a feti]ei [i nivelul ei de în]elegere, [i
niciodat\ nu are alte alternative de educa]ie decât pedeapsa fizic\. De
asemenea, mama feti]ei consider\ c\ situa]ia lor material\ precar\ este o
cauz\ a violen]ei so]ului, dar [i faptul c\ acesta consum\ alcool în mod
231
exagerat îi accentueaz\ agresivitatea. Doamna D.,A. a men]ionat c\ so]ul

ei este aproape obsedat de ideea c\ minora D.,I. nu este fiica lui (cu toate
c\ nu are motive s\ cread\ acest lucru) [i c\ din aceast\ cauz\ feti]a este
victima violen]ei acestuia, pe ceilal]i copii pedepsindu-i foarte rar (îi
agreseaz\ verbal, îi amenin]\ etc.).
Mama copiilor are un comportament moral decent [i manifest\ un real
ata[ament fa]\ de copiii, f\cându-[i griji pentru siguran]a acestora. De[i
este victima abuzurilor repetate ale so]ului, D.,A. nu a f\cut demersurile
pentru separarea legal\ de so], datorit\ lipsei banilor (nu are un loc de
munc\) dar [i datorit\ amenin]\rilor repetate din partea so]ului, îns\ a depus
plângeri la poli]ie vizavi de comportamentul agresiv al numitului D.,C.,
îns\ poli]ia nu a intervenit decât prin aplicarea unei amenzi pentru
tulburarea lini[tii publice. Înainte ca mama s\ apeleze la Direc]ia de
Asisten]\ Social\, tat\l [i-a mai agersat feti]a (D.,I.), îns\ ea nu a sesizat
atunci autorit\]ile pentru c\ so]ul a amenin]at-o cu b\taia. Ultima dat\ îns\,
D.,C. a b\tut-o crunt pe minora D.,I., deoarece i-a r\spuns „nu” la o cerere
a acestuia, [i a pedepsit-o pentru c\ nu l-a ascultat. A lovit-o pe feti]\ cu
pumnii, cu picioarele, a dat-o cu capul de un dulap, pân\ s\ poat\ interveni
mama copilului, provocându-i multiple leziuni la nivelul craniului,
membrelor superioare etc. De[i, din spusele ei, reiese c\ a fost împiedicat\
de so] s\ intervin\ pentru a interna copilul în spital, mama minorei nu a ]
inut cont de amenin]\rile acestuia, internând copilul în spital pe data de
13.10.2003.
Din declara]iile mamei f\cute asistentului social al Direc]iei de
Asisten]\ Social\ Ia[i reiese faptul c\ tat\l copiilor are un comportament
agresiv fa]\ de so]ie [i copii, pe fondul consumului ridicat de alcool [i al
nervozit\]ii excesive. Când D.,C. nu este b\ut, comportamentul s\u fa]\ de
familie este indiferent, restrictiv în ceea ce prive[te alimenta]ia [i
îmbr\c\mintea pentru copii, este ostil, recalcitrant.
Nu se preocup\ de cre[terea copiilor [i orice nevoie a copiilor este
respins\, propriile lui trebuin]e având prioritate. Din spusele mamei reiese
c\ so]ul o oblig\ s\ îl hr\neasc\ întâi pe el, [i apoi din resturile r\mase s\ le
împart\ copiilor. Tat\l nu manifest\ ata[ament fa]\ de copii [i îi consider\ o
povar\ pentru familie.
232
STUDII DE CAZ
Mama a spus c\ a apelat la sprijinul autorit\]ilor deoarece nu mai poate

suporta regimul abuziv [i terorizant al so]ului, [i se teme pentru siguran]a
[i integritatea copiilor, deorece so]ul ei nu d\ semne c\ ar putea s\-[i
schimbe comportamentul.
Asistentul social al Direc]iei de Asisten]\ Social\ a intervievat [i pe
fra]ii minorei D.,I., respectiv D.,A. (12 ani), D.,L. (10 ani) [i D.,M. (7
ani). Cei trei fra]i frecventeaz\ Centrul de zi din comuna în care locuiesc,
deoarece acas\ nu au condi]ii materiale adecvate unei educa]ii
corespunz\toare.
Copiii au declarat asistentului social c\ tat\l lor are un comportament
foarte agresiv, este mereu sup\rat pe ei, o ceart\ [i o bate frecvent pe mama
lor. De asemenea, fra]ii au afirmat c\ tat\l o pedepse[te destul de des pe
sora lor cea mic\, D.,I., invocând diferite motive: c\ este g\l\gioas\, c\ nu îl
ascult\, iar ultima dat\ a b\tut-o foarte tare pentru c\ nu i-a adus un ou din
frigider.
Copii au men]ionat c\ D.,I. este ]inta preferat\ a violen]ei tat\lui [i
datorit\ faptului c\ acesta are impresia c\ nu este fata lui, lucru neadev\rat.
Cei trei fra]i au spus asistentului social de la Centrul de zi de
problemele pe care le au acas\, dup\ ce acesta i-a v\zut c\ sunt deprima]i,
retra[i [i nu mai înva]\ ca înainte. Copiii sunt vizibil marca]i de atmosfera
conflictual\ zilnic\ din familie [i au declarat c\ se tem de tat\l lor, pentru c\
este aproape mereu în stare de ebrietate [i provoac\ scandaluri în fiecare
zi.
Asistentul social E.,L. de la Centrul de zi din comuna x a fost [i ea

intervievat\ de reprezentantul Direc]iei de Asisten]\ Social\. Aceasta a
declarat c\ familia D. era monitorizat\ de mult\ vreme, deoarece avea
cuno[tin]\ de prezen]a violen]ei intrafamiliale, dar numai asupra mamei.
În ultimul timp îns\ s-a constatat c\ tat\l D.,C. a devenit agresiv cu copiii,
în special cu minora D.,I. (4 ani), pe care a b\tut-o de câteva ori, f\r\ îns\ a
avea nevoie de îngrijiri medicale. E.,L. a întocmit un referat de constatare
a agresiunii [i a anun]at Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i.
E.,L. a declarat c\ la trei luni de la constatarea agresiunii asupra
minorei D.,I., tat\l a b\tut-o crunt pe feti]\, provocându-i multiple leziuni [i
traumatisme, aceasta necesitând spitalizare. E.,L. a men]ionat c\ tat\l sa
233
opus intern\rii copilului, deoarece se temea de repercursiuni când se va

afla c\ el a b\tut-o, dar mama nu a ]inut cont de amenin]\rile lui [i a
chemat salvarea.
E.,L. a men]ionat c\ minorii familiei D, care frecventeaz\ Centrul de zi
sunt vizibil marca]i de violen]a familial\ [i sunt teroriza]i de tat\l lor, care
îi amenin]\ mereu [i îi pedepse[te. De asemenea, copiii nu mai dau
randamentul normal la [coal\, sunt tri[ti [i interioriza]i.
E.,L. a afirmat c\ actualul mediu familial al copiilor le pericliteaz\
acestora dezvoltarea [i integritatea fizic\ [i psihic\ [i consider\ necesar\
interven]ia autorit\]ilor specializate.
Asistentul social de la Prim\ria comunei x a fost de asemenea

intervievat de asistentul social al Direc]iei de Asisten]\ Social\ în leg\tur\
cu situa]ia familiei D. Acesta a declarat c\ domnul D.,C. este cunoscut în
comun\ ca o persoan\ violent\, irascibil\, consumator frecvent de alcool,
cu probleme de rela]ionare. Pentru c\ nu avea un loc de munc\ stabil,
D.,C. a fost anagajat ca tractorist, la interven]ia autorit\]ilor locale, dar
acesta nu a dovedit seriozitate [i a fost concediat. Pentru ca s\-[i poat\
cre[te copiii, familia a fost sprijinit\ material de autorit\]ile locale, dar tat\l
a vândut lucrurile [i a cheltuit banii pe ]ig\ri [i alcool, soarta copiilor
fiindu-i indiferent\.
Asistentul social de la Prim\ria comunei x este de p\rere c\ atmosfera
conflictual\ precum [i nivelul ridicat de s\r\cie în care tr\ie[te familia D.
reprezint\ un real pericol pentru dezvoltarea normal\ a copiilor.
Tat\l copiilor, domnul V a fost intervievat [i el de asistentul social în

leg\tur\ cu ce s-a întâmplat cu minora D.,I. Acesta a sus]inut c\ a pedepsito
pe feti]\ pentru c\ nu l-a ascultat, [i c\ nu consider\ c\ b\taia primit\ de
minor\ i-a pus acesteia via]a în pericol. Întrebat de asistentul social de ce
s-a opus intern\rii feti]ei D.,I. în spital pentru îngrjiri, tat\l a r\spuns c\
dorea ca incidentul s\ r\mân\ în anonimat.
Domnul D.,C. recunoa[te atitudinea sa agresiv\, dar o consider\ util\
deoarece a[a poate men]ine disciplina în familia sa numeroas\. Tat\l nu
con[tientizeaz\ efectele violen]ei asupra so]iei [i copiilor [i nu pare a fi
dispus s\-[i modifice comportamentul în familie.
234
STUDII DE CAZ
D.,C. nu manifest\ ata[ament fa]\ de copii [i îi consider\ o povar\ pentru

familie [i nu se preocup\ de cre[terea [i educa]ia acestora. Orice nevoie a
copiilor este respins\, propriile trebuin]e având prioritate. Tat\l î[i
agreseaz\ frecvent so]ia [i copiii, îns\ feti]a D.,I. [i fratele ei D. sunt
victimile frecvente ale abuzului. Domnul D.,C. crede c\ feti]a D.,I. nu este
copilul lui, acesta fiind unul din motivele pentru care feti]a este b\tut\ [i
pedepsit\.
Din cele constatate de asistentul social în urma discu]iei cu tat\l
abuzator, a reie[it c\ acesta are un comportament agresiv pe fondul
consumului de alcool, nu con[tientizeaz\ consecin]ele comportamentului
s\u asupra copiilor, are o atitudine indiferent\ fa]\ de situa]ia acestora
(educa]ie, s\n\tate etc.) [i nu este dispus s\ colaboreze cu asistentul social
în vederea îmbun\t\]irii situa]iei familiale [i a rela]ion\rii cu copiii.

Feti]a D.,I. a fost adus\ la spitalul de copii de c\tre mama sa, în data de
13.10.2003, în urma b\t\ii pe care a suferit-o. Copilul a fost diagnosticat
cu traumatism cranio-facial 1/3 medie clavicul\ dreapta prin agresiune,
având diverse leziuni pe suprafa]a corpului.
Psihologul care a examinat copilul a constatat c\ D.,I. are un
comportament anxios datorit\ faptului c\ a fost agresat\ fizic în mod
repetitiv de tat\, dar [i pentru faptul c\ aceasta a fost martor\ la violen]ele
tat\lui asupra celorlal]i membri ai familiei.
Datorit\ climatului familial tensionat copilul manifest\ o instabilitate
afectiv\, un comportament anxios, are probleme de rela]ionare, are reac]ii
impulsive, manifest\ nesiguran]\ [i team\.
Speciali[tii care au evaluat starea copilului au constatat c\ minora este
terorizat\ de tat\, este b\tut\ [i pedepsit\ în mod frecvent. Feti]ei îi este
team\ de tat\l ei, nu vrea s\ r\mân\ singur\ cu acesta [i nu manifest\ un
ata[ament normal tat\-fiic\.
Feti]a este foarte ata[at\ de mam\ [i fra]ii ei, având rela]ii pozitive cu
ace[tia; ei sunt cei care o ap\r\ pe D.,I. de abuzul tat\lui, oferindu-i
protec]ie [i afec]iune.
235
Evaluarea familiei
P\rin]ii feti]ei D.,I., respectiv doamna D.,A. (32 ani) [i domnul D.,C.
(43) ani sunt c\s\tori]i legal de 13 ani [i au împreun\ [ase copii, cel mai
mare având 14 ani, iar cel mai mic copil 3 ani.
Din cele relatate de mama copiilor, doamna D.,A., au existat conflicte
intrafamiliale de la începutul c\sniciei (odat\ cu na[terea primului copil),
care cu timpul îns\ s-au agravat datorit\, conform spuselor mamei,
consumului de alcool, al gradului mare de s\r\cie [i al num\rului mare de
membri ai familiei.
Ini]ial, agresivitatea tat\lui s-a manifestat doar asupra mamei copilului,
conflictele fiind dese, dominate de agresiuni fizice [i verbale, în special pe
fondul consumului excesiv de alcool. Atmosfera familial\ tensionat\ [i
certurile cotidiene la care copiii erau martori i-au afectat foarte mult pe
ace[tia [i le-a creat un sentiment de team\ fa]\ de tat\l lor, afectându-le de
asemenea [i ata[amentul fa]\ de acesta.
Datorit\ faptului c\ domnul D.,C. nu avea un loc de munc\ stabil [i
mama copiilor nu lucra, familia D. a apelat la autorit\]ile locale pentru ai
sprijini material. Familia a fost sprijinit\ în acest sens timp de câteva luni,
dar tat\l copiilor a vândut majoritatea bunurilor primite pentru a-[i procura
b\utur\ [i ]ig\ri.
Deoarece în familie nu aveau condi]iile necesare unei bune educa]ii,
trei dintre copii (D.,A., D.,L. [i D.,M.) au fost înscri[i la un centru de zi
din comuna în care locuiesc, iar fata cea mai mare (D.,E. în v\rst\ de 13
ani) locuie[te în Ia[i la m\tu[a matern\ [i este elev\ la [coala special\
„Constantin P\unescu”.
Domnul D.,C. a început s\ devin\ agresiv cu minora D.,I. [i s\ o bat\
mai des decât pe ceilal]i fra]i dup\ ce a început s\ îl obsedeze ideea (fals\
de altfel) c\ feti]a nu este copilul lui. Cu toate c\ doamna D.,A. i-a explicat
în nenum\rate rânduri c\ se în[eal\, tat\l nu s-a convins, abuzurile fizice
asupra feti]ei crescând ca num\r [i intensitate. Cu toate c\ [i ceilal]i copii
erau pedepsi]i de tat\l lor, agresivitatea tat\lui era îndreptat\ mai ales
asupra minorei D.,I. [i asupra mamei, pe care o credea infidel\. So]ia era
zilnic amenin]at\ s\ p\streze t\cerea asupra episoadelor violente ce aveau
236
STUDII DE CAZ
loc frecvent (la fel [i copiii), deoarece domnul D.,C. dorea ca faptele s\
r\mân\ „în familie”, fiind con[tient de consecin]ele faptelor sale (din punct
de vedere legal).
Asistentul social de la Centrul de zi din comuna x a aflat de la copiii
familiei D. care frecventau centrul de problemele lor familiale [i a început
monitorizarea familiei D. În perioada monitoriz\rii nu au existat probleme
intrafamiliale, dar cazul a r\mas în aten]ia Direc]iei de Asisten]\ Social\
Ia[i, care primise sesizarea cu privire la situa]ia copiilor D.
În luna septembrie îns\, minora D.I. a fost grav b\tut\ de c\tre tat\
necesitând internare de urgen]\. Pentru a-[i duce copilul la spital, mama a
fost nevoit\ s\ apeleze la for]\ pentru a ie[i din locuin]\. Dup\ ce a internat
feti]a la spital, a apelat la sprijinul Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i,
prezentându-le speciali[tilor situa]ia în care se afl\ [i cerându-le ajutorul.

În prezent, familia este compus\ din 8 membri, respectiv p\rin]ii [i cei
[ase copii. To]i locuiesc în aceea[i cas\ din comuna x, cu excep]ia feti]ei
D.,E. (13 ani) care locuie[te la m\tu[a matern\ la Ia[i, deorece înva]\ la
[coala special\ „Constantin P\unescu”, [i vine rar acas\.
Trei dintre copii, care sunt de vârst\ [colar\ (D.,A., D.,L. [i D.,M.)
frecventeaz\ Centrul de zi din comun\, deoarece acas\ nu au condi]ii
adecvate pentru a înv\]a [i nici resursele materiale necesare.
Rela]iile intrafamiliale sunt dominate de conflicte frecvente între cei
doi so]i, care în ultimul timp s-au agravat ca num\r [i intensitate, datorit\
consumului excesiv de alcool [i al nivelului ridicat de s\r\cie în care tr\iesc
membrii familiei D. Cu timpul, agresivitatea tat\lui a început s\ se
manifeste [i asupra copiilor, dar mult mai rar decât asupra mamei
acestora.
În ultima vreme îns\, minora D.,I. (4 ani) a început s\ fie victima
preferat\ a agresivit\]ii tat\lui, principalul motiv invocat de acesta fiind c\
minora nu este copilul lui (idee fals\) [i c\ este rea [i neascult\toare.
Ceilal]i fra]i au înv\]at s\ se fereasc\ de tat\l lor când este sub influen]a
alcoolului [i devine agresiv (fug, se ascund etc.) [i astfel sunt pedepsi]i
mai rar. Fa]\ de minora D.,I. tat\l are o atitudine inexplicabil\, nu este
237
afectuos cu ea, c\utând mereu motive pentru a o bate, cu toat\ împotrivirea

mamei.
Cei [ase copii [i doamna D.,A. sunt puternic marca]i de
comportamentul violent al tat\lui [i sunt practic teroriza]i de acesta. Copiii
sunt cei mai afecta]i de atmosfera familial\ [i de multe ori pleac\ de acas\
când tat\l începe cearta [i se întorc noaptea.
Tat\l nu manifest\ ata[ament fa]\ de copii [i îi consider\ o povar\ pentru
familie, considerând c\ din cauza lor au dificult\]i materiale [i financiare.
Domnul D.,C. nu se preocup\ de cre[terea [i educa]ia copiilor [i
aproape orice nevoie a copiilor este respins\, propriile trebuin]e având
prioritate.
Tat\l copiilor este cunoscut de vecini ca o persoan\ recalcitrant\ [i
agresiv\ [i prefer\ s\ nu aib\ nici un fel de rela]ii cu acesta sau cu membrii
familiei D., deoarece le este team\ de domnul D.
Domnul D.,C. este cunoscut de c\tre autorit\]ile locale ca o persoan\
violent\, consumatoare de alcool, iresponsabil\, dezinteresat\ de propria
familie.
Rela]iile copiilor cu mama lor sunt rela]ii pozitive, bazate pe afec]iune,
mama fiind foarte ata[at\ de copii [i protejându-i pe cât posibil de violen]a
tat\lui. De[i este victima abuzurilor repetate ale so]ului, mama copiilor nu
a f\cut demersurile pentru separarea legal\ de so] (datorit\ lipsei banilor [i
a amenin]\rilor repetate din partea so]ului), îns\ a depus plângeri la poli]ie
vizavi de comportamentul agresiv al acestuia, f\r\ nici un rezultat
favorabil.
Mama [i cei [ase copii sunt puternic marca]i de conflictele [i violen]a
existent\ în familie [i consider\ c\ sunt într-un real pericol al\turi de tat\,
dac\ acesta nu-[i va schimba comportamentul.
238
STUDII DE CAZ
Genograma familiei D
69 70 61 60
40 32
13 12 10 7 4 3
Locde
munc\ Asistent
social
(servicii
sociale)
Vecini
40 32
13 12 10 7 4 3
Autorit\]i
locale
Familia
l\rgit\
{ coala
LEGENDA
Rela]ieputernic\
Rela]ietranzitorie
Rela]ietensionat\
EcomapafamilieiD.
Nivelul de trai asigurat copilului/copiilor

Familia feti]ei D.,I. locuie[te într-o cas\ alc\tuit\ din dou\ camere [i o
buc\t\rie, aflat\ în stare avansat\ de degradare, foarte modest mobilat\ [i
care nu satisface condi]iile igienico-sanitare, de între]inere a copiilor.
Spa]iul mic supraglomerat nu permite copiilor s\ se joace [i s\-[i fac\
lec]iile în condi]ii adecvate. Din aceast\ cauz\ [i din cauza dificult\]ilor
materiale ale familiei, trei dintre copii frecventeaz\ Centrul de zi din
comuna x, unde sunt sprijini]i [i unde î[i fac temele.
Veniturile lunare ale familiei D. sunt foarte reduse. Tat\l nu are un loc
de munc\ stabil, a lucrat ca tractorist doi ani, în urma interven]iei
autorit\]ilor locale, [i-a pierdut locul de munc\ datorit\ consumului de
239
alcool. Mama copiilor nu a fost angajat\ niciodat\ [i nu are nici un venit.

Venitul lunar al familiei este compus din aloca]iile copiilor, venitul minim
garantat prin legea 416 [i venitul ocazional al tat\lui, suma total\ fiind de
aproximativ 3.500.000 lei.
Majoritatea banilor sunt cheltui]i de tat\ pe b\utur\ [i alcool, astfel
r\mânând pu]ini bani pentru nevoile copiilor: haine, alimente, rechizite
[colare.
Tat\lui pare s\ nu-i pese de soarta copiilor [i consider\ nevoile sale
prioritare, el fiind „capul familiei’. Mama minorilor a declarat asistentului
social c\ D.,C. o pune s\-l hr\neasc\ mai întâi pe el, [i apoi ceea ce a r\mas
s\ le împart\ copiilor. Comportamentul tat\lui fa]\ de familie este în
general indiferent, restrictiv în ceea ce prive[te alimenta]ia [i
îmbr\c\mintea, este recalcitrant [i ostil.
Minora D.,I. a fost internat\ în septembrie 2003 la Spitalul de Copii
„Sfânta Maria” Ia[i în urma abuzului fizic s\vâr[it de c\tre tat\, fiind
diagnosticat\ de medici cu „traumatism cranio-facial 1/3 medie clavicul\
dreapt\ prin agresiune” [i multiple leziuni în stadii diferite de vindecare.
Medicii care au examinat copilul au constatat [i alte echimoze pe corpul
copilului aproape vindecate, care indicau lovirea cu un obiect dur sau cu
pumnul. De asemenea, s-a constatat c\ D.,I. are anumite probleme
organice, legate de alimenta]ia inadecvat\, lipsa de vitamine [i calciu, [i
este subdezvoltat\ din punct de vedere staturo-ponderal.
Din punct de vedere psiho-social, feti]a D.,I. manifest\ un
comportament anxios datorit\ agresiunilor fizice repetate, dar [i pentru
faptul c\ a fost martor\ la violen]ele asupra celorlal]i membri ai familiei
(mama). Copilul prezint\ unele tulbur\ri de natur\ emo]ional\, cu accese de
plâns, cefalee, durere inexplicabil\ (stomac), consecin]e directe ale
tratamentului abuziv la care este supus\ de tat\l s\u. D.,I. este terorizat\ de
tat\l s\u, îi este fric\ de el, nu vrea s\ r\mân\ singur\ acas\ cu acesta etc.
Medicii [i psihologul care au examinat copilul au afirmat c\ starea
general\ de s\n\tate a copilului este grav afectat\ de comportamentul
abuziv al tat\lui [i c\ este în pericol dac\ va mai r\mâne în grija acestuia.
240
STUDII DE CAZ
Efectele abuzului asupra celorlal]i membri ai familiei

Tratamentul abuziv al tat\lui asupra minorei D.,I., climatul familial
conflictual, comportamentul agresiv [i ostil al tat\lui afecteaz\ pe to]i
membrii familiei D. Toat\ familia tr\ie[te sub permanenta fric\ de domnul
D.,C., sub amenin]\rile acestuia, încercând, pe cât posibil, s\ se protezeje
unul pe cel\lalt.
Cu toate c\ este [i ea victima frecvent\ a abuzului tat\lui, mama
minorilor face tot posibilul s\ opreasc\ abuzul asupra minorei D.,I., dar f\r\
nici o reu[it\, tat\l neputând fi oprit.
Cei mai marca]i de aceast\ situa]ie sunt copiii, în special cei mai mici,
care sunt victimile directe ale agresiunii tat\lui, dar sunt [i martorii
violen]ei acestuia asupra mamei lor.
Copiii tr\iesc un sentiment permanent de fric\, nesiguran]\, anxietate;
cei care merg la [coal\ au rezultate slabe [i prezint\ o instabilitate afectiv\
[i neîncredere în for]ele proprii. Se simt vinova]i oarecum c\ ei sunt
motivul comportamentului violent al tat\lui (c\ ei sunt vinova]i de
problemele financiare ale familiei, c\ nu îl ascult\ pe tat\l lor suficient).
De asemenea, mama copiilor se simte vinovat\ c\ nu poate stopa abuzul
asupra copiilor (în special asupra lui D.,I.) [i c\ îi este fric\ de amenin]\rile
so]ului, c\ este dependent\ material de acesta, c\ nu a anun]at autorit\]ile
mai devreme despre situa]ia lor familial\ etc. Doamna D.,A. dore[te s\-i
creasc\ pe copii în condi]ii normale, s\ le ofere siguran]a unei familii,
afec]iune, un model de via]\ normal [i s\-i protejeze de agresivitatea
so]ului.

În prezent, rela]iile interpersonale în cadrul familiei D. sunt încordate
[i dominate de multiple conflicte cauzate de comportamentul agresiv al
tat\lui în ceea ce o prive[te pe feti]a D.,I. [i pe mama copiilor, respectiv
doamna D.,A., membrii familiei fiind supu[i în mod frecvent agresivit\]ii
verbale [i fizice, abuzului emo]ional, ace[tia fiind în permanen]\
amenin]a]i [i certa]i de c\tre tat\.
241
În vederea îndep\rt\rii/elimin\rii factorilor care au condus la apari]ia

abuzului [i a diminu\rii riscului acestuia sunt necesare anumite modific\ri
în comportamentul [i în rela]iile dintre membrii familiei, atât al p\rintelui
abuziv cât [i al celorlal]i membri, un accent deosebit trebuind pus pe
urm\toarele aspecte:
1) îmbun\t\]irea calit\]ii rela]iilor dintre cei doi so]i;
2) con[tientizarea de c\tre tat\ a efectelor comportamentului agresiv
asupra dezvolt\rii fizice [i psihice a minorei D.,I. [i celorlal]i copii, cât [i
asistarea la scenele de violen]\ între el [i mama copiilor;
3) con[tientizarea de c\tre tat\ a consecin]elor consumului de alcool
asupra comportamentului s\u [i a s\n\t\]ii fizice [i psihice;
4) îmbun\t\]irea situa]iei materiale [i financiare a familiei prin
identificarea unui loc de munc\ de c\tre tat\l copiilor;
5) concentrarea ambilor p\rin]i asupra problemelor [i nevoilor
copiilor [i unirea eforturilor pentru a le rezolva;
6) ruperea izol\rii sociale a familiei [i men]inerea unor rela]ii
pozitive cu vecinii [i rudele, autorit\]ile locale [i serviciile sociale;
7) oferirea unui climat familial normal de dezvoltare [i cre[tere
pentru copii;
8) identificarea unor metode alternative de comunicare între
membrii familiei (care s\ nu se bazeze pe violen]\).
Obiectivul principal în cazul minorei D.,I. îl constituie schimbarea
mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil cre[terii [i dezvolt\rii
psihice, fizice [i sociale a copilului, prin îndep\rtarea/eliminarea factorilor
care au condus la apari]ia abuzului.
În cadrul interven]iei în cazul D.,I. se va avea în vedere con[tientizarea
abuzului de c\tre membrii familiei ([i în special de c\tre tat\l abuzator) [i a
consecin]elor tratamentului abuziv asupra copilului, responsabilizarea
persoanelor implicate [i semnificative pentru copil [i motivarea existent\
pentru schimbarea rela]ion\rii cu copilul a p\rintelui abuziv.
Se va urm\ri, de asemenea, exploatarea resurselor familiale [i
extrafamiliale care pot constitui un sprijin pentru copilul în cauz\,
242
STUDII DE CAZ
satisfacerea nevoilor de siguran]\, de dezvoltare normal\, afective etc. ale

minorei D.,I. [i ale celorlal]i membri ai familiei.
În acest caz, interven]ia va fi centrat\ pe dou\ direc]ii: juridic (stabilirea
unei m\suri de protec]ie a copilului [i stabilirea unei m\suri corective
pentru abuzator) [i recuperator (centrat\ pe copil, pe abuzator, pe familie).
În ceea ce prive[te institu]iile [i profesioni[tii implica]i, echipa de
interven]ie va fi format\ din: asistent social, medic, psiholog, jurist, care
vor colabora pe toat\ durata interven]iei, în func]ie de necesit\]i [i dup\
finalizarea interven]iei (în etapa evalu\rii finale).
La nivelul re]elei sociale se vor identifica [i acorda responsabilit\]ile
corespunz\toare persoanelor semnificante din mediul de via]\ al copiilor
(în acest caz persoanele de sus]inere pentru copil sunt mama [i fra]ii mai
mari, cu care copilul are rela]ii pozitive bazate pe ata[ament).
La nivelul individual interven]ia va urm\ri acordarea de terapie
individual\ [i consiliere persoanelor implicate [i afectate de situa]ia de
abuz, în func]ie de necesit\]i.
În urma evalu\rii ini]iale [i detaliate a situa]iei familiale a copilului
D.,I., s-a constatat c\ actualul mediu de via]\ al acestuia este unul dominat
de violen]\, bazat pe autoritate [i agresivitate din partea tat\lui, care pune
în pericol dezvoltarea [i integritatea fizic\ [i psihic\ a minorei [i a celorlal]i
membri ai familiei.
Din discu]iile purtate cu mama copiilor reiese faptul c\ tat\l nu este
dispus s\ renun]e la comportamentul agresiv [i c\ exist\ riscul perpetu\rii
abuzului, de asemenea, mama [i-a exprimat dorin]a de a divor]a de so]ul
ei.
Având în vedere toate aceste aspecte, priorit\]ile echipei de interven]ie
vor fi: îndep\rtarea factorilor de risc care au dus la apari]ia abuzului,
asistarea copiilor [i a mamei acestora în vederea dep\[irii traumei pe care
au suferit-o [i identificarea unei m\suri de protec]ie care s\ ofere copiilor
siguran]\ [i condi]ii normale de cre[tere [i dezvoltare.
Obiectivele interven]iei pe termen scurt:
1) scoaterea copilului D.,I. din mediul maltratant [i internarea
acesteia pentru îngrijiri medicale;
2) evaluarea medical\ [i psihologic\ a copilului în vederea
identific\rii [i trat\rii efectelor abuzului suferit;
243
3) ob]inerea certificatului medico-legal care s\ confirme abuzul fizic

suferit de minor\;
4) stabilirea unei rela]ii pozitive de colaborare dintre p\rintele
nonabuzator [i asistentul social, în vederea identific\rii unei solu]ii la
situa]ia cu care se confrunt\ [i a elimin\rii factorilor care au dus la apari]ia
abuzului (îndep\rtarea p\rintelui abuzator din familie);
5) terapie individual\ cu p\rintele care ofer\ copilului suport;
6) terapie individual\ cu p\rintele abuzator;
7) acordarea unui sprijin material mamei pe o perioad\ determinat\
de timp pentru îmbun\t\]irea condi]iilor de cre[tere a copiilor;
8) oferirea de consultan]\ juridic\ gratuit\ mamei copiilor în vederea
începerii demersurilor pentru divor].
Obiectivele interven]iei pe termen lung vor viza:
1. schimbarea mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil
cre[terii[i educ\rii copilului;
2. reabilitarea mamei [i a copilului D.,I. ([i a fra]ilor acesteia)
dinpunct de vedere fizic [i psihic în vederea dep\[irii traumei.
Interven]ia
Domnul D.,C., respectiv tat\l copiilor, a refuzat înc\ de la începutul
interven]iei orice colaborare cu speciali[tii, considerând c\ este îndrept\]it
s\-[i educe copiii [i afirmând c\ „copiii trebuie s\ [tie de fric\ [i c\ au tat\”.
De asemenea, tat\l nu con[tientizeaz\ impactul pe care îl are asupra
copiilor atmosfera violent\, scenele agresive dintre el [i so]ie [i frica pe
care o simt copiii fa]\ de el.
Orice sprijin [i orice încercare a speciali[tilor din echipa de interven]ie
nu a avut efect asupra schimb\rii comportamentului domnului D.,C.,
acesta considerând c\ nu exist\ posibilitatea de a fi sanc]ionat pentru
faptele sale, întrucât este familia lui [i poate face orice dore[te.
Mama copiilor s-a ar\tat dornic\ de a colabora cu membrii echipei de
interven]ie pentru rezolvarea situa]iei cu care se confrunt\ familia sa. De
asemenea, doamna D.,A. a afirmat c\ nu mai poate suporta regimul abuziv
la care îi supune so]ul pe ea [i pe copii [i este hot\rât\ s\ divor]eze de
244
STUDII DE CAZ
acesta pentru a-[i putea cre[te copiii în condi]ii normale, solicitând în

acest sens sprijinul autorit\]ilor competente.
Având în vedere cele men]ionate mai sus [i c\, cel pu]in în prezent,
mediul familial al minorei D.,I. nu prezint\ siguran]\ [i pune în pericol
s\n\tatea [i dezvoltarea copilului, s-a propus ca minora în cauz\ s\ fie
plasat\ în regim de asisten]\ maternal\ pân\ la restabilirea unui mediu
familial favorabil cre[terii copilului [i a posibilit\]ii revenirii în familia
natural\ în condi]ii lipsite de risc.
Pa[ii interven]iei în cazul minorei D.,I.:

1) Scoaterea copilului din mediul familial maltratant [i internarea
aacestuia de urgen]\ în spitalul de copii pentru acordarea îngrijiri medicale
în urma abuzului suferit [i plasarea ulterior la Centrul de Primire în Regim
de Urgen]\;
2) Evaluarea medical\ [i psihologic\ a copilului în vederea
identific\rii[i trat\rii efectelor abuzului suferit;
3) Realizarea demersurilor necesare pentru ob]inerea
certificatuluimedico-legal care s\ confirme abuzul fizic comis asupra
minorei D.,I.;
4) Colaborarea cu mama minorei în vederea identific\rii unei
solu]iioptime în rezolvarea acestei situa]ii;
5) Terapie individual\ cu p\rintele care ofer\ suport;
6) Sesizarea Comisiei pentru Protec]ia Copilului cu privire la
situa]iaminorei D.,I. [i demararea procedurilor pentru dec\derea din
drepturile parentale ale tat\lui;
7) Schimbarea deciziei de plasament în regim de urgen]\ în
hot\rârede plasament a minorei D.,I. la asistentul maternal profesionist
S.,A. din comuna y (preg\tirea copilului D.,I. [i a familiei de plasament);
8) Acordarea de consultan]\ juridic\ [i sprijin moral mamei în
vedereaînceperii demersurilor pentru divor]ul de tat\l copiilor;
9) Sus]inerea material\ [i consilierea mamei o perioad\ de patru
luniîn vederea cre\rii condi]iilor favorabile întoarcerii copilului D.,I. în
familia de origine;
245
10) Reintegrarea copilului în mediul familial dup\ evaluarea

exsiten]eicondi]iilor adecvate [i al elimin\rii oric\rui risc de repetarea
abuzului;
11) Evaluarea situa]iei copilului D.,I. [i a fra]ilor acesteia în
modperiodic (lunar);
12) Monitorizarea cazului o perioad\ de [ase luni dup\
încheiereainterven]iei.
Evaluarea final\
Minora D.,I. a stat o perioad\ de [apte luni la asistentul maternal S.,A.
din comuna y, timp în care a beneficiat de tratamentul medical [i
psihologic pentru restabilirea echilibrului emo]ional. Copilul s-a integrat
relativ u[or în familia de plasament, fiind vizitat periodic de c\tre mam\ [i
fra]ii ei.
Dup\ demararea procedurilor de dec\dere din drepturile parentale,
domnul D.,C. [i-a abandonat familia [i a fugit, în prezent aflându-se în alt
ora[ [i nefiind interesat de situa]ia familiei sale. Mama copiilor, doamna
D.,A. a început procesul de divor] de D.,C. [i colaboreaz\ foarte bine cu
speciali[tii Direc]iei de Asisten]\ Social\, dorind s\-[i aduc\ feti]a acas\ cât
mai curând.
Datorit\ elimin\rii riscului de abuz odat\ cu plecarea tat\lui, minora
D.,I. s-a reîntors în familia natural\, unde a beneficiat de protec]ia [i
afec]iunea mamei [i a fra]ilor. În prezent aceasta manifest\ un
comportament normal pentru vârsta ei [i a dep\[it cu bine efectele traumei
tr\ite.
În urma reevalu\rii situa]iei feti]ei D.,I., membrii echipei de interven]ie
au constatat c\ noul mediu familial al minorei ofer\ siguran]\ [i nu exist\
riscul de apari]ie a unor noi abuzuri asupra acesteia. De asemenea s-au
identificat modific\ri pozitive observabile în ceea ce prive[te dezvoltarea
feti]ei D.,I. [i o îmbun\t\]ire considerabil\ a st\rii generale a copilului, fapt
care atest\ reintegrarea corespunz\toare a copilului în mediul familial.
În prezent, cazul copilului D.,I. este monitorizat de Direc]ia de
Asisten]\ Social\ Ia[i, iar mama copiilor beneficiaz\ de consiliere privind
246
STUDII DE CAZ
cre[terea copilului, rela]ionarea cu acesta [i de sprijin material pentru

crearea unor condi]ii adecvate pentru cre[terea [i educarea copiilor.
Studiu de caz nr. 5

Copilul I.,P., n\scut în 04.07.1991, locuie[te împreun\ cu p\rin]ii s\i [i
cu cei cinci fra]i în comuna A., jude]ul Ia[i. Cu toate c\ are paisprezece
ani, b\ie]elul nu merge la [coal\, fiind neglijat de c\tre p\rin]ii s\i atât
educa]ional cât [i fizic, precum [i b\tut de ace[tia, dar [i de fra]ii lui mai
mari, f\r\ un motiv anume.
P\rin]ii copilulul, respectiv doamna A.,P. (49 ani) [i domnul E.,P. (49
ani) sunt cunoscu]i în comuna A. ca frecven]i consumatori de alcool, f\r\
ocupa]ie, cu un comportament antisocial, recalcitran]i [i p\rin]i
iresponsabili.
Cei doi so]i au [ase copii, cel mai mare fiind de 25 de ani iar cel mai
mic de patru ani. Nici unul dintre fra]i nu munce[te, iar trei dintre copii
(cei mai mici) sunt ne[colariza]i.
Tat\l copiilor, E.,P. este un consumator cronic de alcool [i a creat multe
probleme familiei, afectând pe membrii acesteia în nenum\rate rânduri, în
special pe b\ie]ulul I.,P. De asemenea, mama are [i ea un comportament
agresiv fa]\ de minorul I.,P., pedepsindu-l frecvent, l\sându-l fl\mând zile
întregi, îmbr\cat neglijent, pare a fi lipsit\ de sentimente pentru I.,P. Nici
fra]ii mai mari ai copilului I.,P. nu sunt ata[a]i de minor, [i ace[tia
b\tându-l frecvent, alungându-l de acas\, fra]ii aliinduse întotdeauna cu
p\rin]ii în agresiunile împotriva minorului.
I.,P. este abuzat fizic de c\tre cei doi p\rin]i, ne[colarizat, a fost
înfometat inten]ionat pe motiv c\ tat\l b\nuie[te c\ b\ie]elul nu ar fi copilul
lui.
Vecinii familiei P. au încercat s\ intervin\ în ajutorul copilului, dar f\r\
succes, p\rin]ii fiind ostili [i necooperan]i. Vecinii l-au ajutat pe copil
247
când era agresat de p\rin]i, îi d\deau de mâncare [i haine (l-au g\sit de

multe ori pe copil dormind în câmp, izgonit de acas\).
P\rin]ii minorului I.,P. ([i fra]ii acestuia) au o p\rere negativ\ despre el,
considerându-l stupid, obraznic, lene[, mofturos etc., [i c\ este un copil
care nu merit\ s\ fie iubit de p\rin]ii s\i.
Vecinii familiei P. au adus la cuno[tin]\ asistentului social din cadrul
prim\riei comunei A. situa]ia minorului I.,P. Acesta s-a deplasat la
domiciliul familiei, unde a constatat gradul ridicat de s\r\cie [i mizerie în
care tr\iau membrii familiei. Copilul I.,P. a fost g\sit de asistentul social al
prim\riei înfometat, nesp\lat, îmbr\cat neadecvat; pe cap prezenta
numeroase r\ni, vân\tâi (ca [i pe restul corpului), nu vorbea deloc [i era
foarte speriat.
Deoarece ambii p\rin]i au refuzat orice discu]ie [i colaborare cu
asistentul social, fiind chiar agresivi verbal, acesta a sesizat Direc]ia de
Asisten]\ Social\ Ia[i despre situa]ia copilului I.,P., solicitând sprijinul
speciali[tilor respectivi.
Sesizarea cazului
1. Persoana care a sesizat cazul: E.,B., asistent social
prim\ria comunei A., jude]ul Ia[i
2. Date de identificare ale copilului: I.,P. (13 ani), comuna
A., Ia[i;
3. Date de identificare ale persoanei abuzatoare:
A.,P., 49 ani, mama copilului I.,P., comuna A., Ia[i;
E.,P., 49 ani, tat\l copilului, I.,P.
4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic asupra copilului,
neglijare;
5. Locul unde s-a petrecut abuzul: mediul familial;
6. Institu]ia la care s-a semnalat abuzul: Direc]ia de
Asisten]\ Social\ Ia[i.
În urma sesiz\rii f\cute de asistentul social al prim\riei A. în data de

12.02.2003 cu privire la maltratarea copilului I.,P. de c\tre p\rin]ii naturali,
asistentul social de la Biroul Protec]ia Copilului Abuzat din cadrul
248
STUDII DE CAZ
Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i s-a deplasat în comuna A. la domiciliul

familiei P., pentru a constata situa]ia prezentat\ de lucr\torul prim\riei.
Minorul I.,P. a fost g\sit dezbr\cat [i ascuns dup\ sob\ de c\tre mama
acestuia, pentru a nu fi g\sit de asistentul social. Copilul prezenta
numeroase semne [i cicatrici la nivelul capului, fe]ei [i bra]elor, justificate
de c\tre mam\ ca fiind rezultatul unor loviri accidentale, datorate faptului
c\ I.,P. nu este cuminte [i nu ascult\.
De[i copilul are 13 ani, el nu are greutatea [i statura corespunz\toare
vârstei datorit\ neglijen]ei [i abuzurilor repetate în familie.
În urma încerc\rilor de rela]ionare cu minorul f\cute de asistentul
social, s-a observat faptul c\ acesta este timorat, re]inut, are o atitudine de
respingere fa]\ de persoanele prezente [i cu o vizibil\ team\ fa]\ de mam\.
Cu toate dovezile existente de maltratare a copilului, din declara]iile
vecinilor etc., cei doi p\rin]i au refuzat s\ recunoasc\ abuzurile asupra
copilului, cât [i internarea acestuia într-un centru de plasament, fiind
recalcitran]i.
Datorit\ faptului c\ integritatea fizic\ [i psihic\ a copilului este afectat\
grav în actualul mediu familial, s-a hot\rât internarea acestuia în regim de
urgen]\ la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ pân\ la evaluarea [i
clarificarea situa]iei familiale a minorului.
Cazul minorului I.,P. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\
Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, în vederea investig\rii, evalu\rii
situa]iei copilului [i a familiei acestuia [i în final adoptarea unei m\suri de
protec]ie a respectivului minor, f\r\ a-i fi periclitat\ dezvoltarea.
Evaluarea ini]ial\
Intervievarea membrilor familiei copilului abuzat
Evaluarea ini]ial\ a situa]iei minorului I.,P. a vizat strângerea cât mai
multor informa]ii cu privire la starea actual\ a copilului, ce anume s-a
întâmplat în cadrul familiei, tipul, gravitatea [i cronicitatea abuzului
suferit, rolul membrilor familiei, rela]ia copilului cu p\rin]ii, a copilului cu
249
fra]ii, persoana abuzatorului, riscul repet\rii abuzului, dezvoltarea

copilului etc.
În vederea ob]inerii acestor informa]ii, speciali[tii în protec]ia
copilului au intervievat to]i membrii familiei minorului I.,P. în leg\tur\ cu
ceea ce s-a întâmplat [i care este opinia lor fa]\ de aceast\ problem\.
Asistentul social a discutat cu minorul I.,P. despre ceea ce i se întâmpl\
[i cum este tratat de c\tre p\rin]i. Minorul a rela]ionat destul de dificil cu
asistentul social, copilul fiind nesigur pe el, timorat, suspicios, cu o fric\
vizibil\ de p\rin]ii s\i care s-ar putea s\ îl bat\ dac\ discut\ cu cineva despre
situa]ia lui. Totu[i, asistentul social a reu[it s\ ob]in\ de la I.,P. informa]ii
cu privire la tratamentul la care este supus în familie.
Astfel, copilul a declarat c\ este în permanen]\ b\tut [i certat de cei doi
p\rin]i, cât [i de fra]ii lui, care nu îl iubesc [i îl consider\ o povar\ pentru
familie [i sursa problemelor [i conflictelor. I.,P. a afirmat c\ este alungat
de acas\ uneori [i c\ de c\teva ori a dormit în cote]ul p\s\rilor sau pe
câmpul din apropiere, pân\ l-au g\sit vecinii. Copilul a mai men]ionat c\
este pedepsit de mam\ foarte des, aceasta lasându-l fl\mând sau f\r\ haine
pe el, este certat mereu f\r\ un motiv anume, nu a fost înscris la [coal\
pentru c\ mama a spus c\ este prost [i c\ nu va putea înv\]a.
I.,P. a declarat c\ cei doi p\rin]i ([i câ]iva dintre fra]i) consum\ frecvent
alcool, se ceart\ între ei, se lovesc uneori, se amenin]\ [i apoi îl ceart\ [i pe
el sau chiar îl bat.
Copilul este practic terorizat de regimul abuziv din familie [i se simte
lipsit de protec]ie [i afec]iune. I.,P. a afirmat c\ î[i dore[te s\ mearg\ la
[coal\ ca al]i copii [i c\ nu mai vrea s\ fie b\tut.
Au fost de asemenea intervieva]i [i fra]ii copilului I.,P. în leg\tur\ cu
tratamentul abuziv la care este supus copilul. Ace[tia au sus]inut varianta
p\rin]ilor aproape în totalitate, afirmând c\ I. este un copil r\u, care nu
ascult\, prost, mincinos, care nu [tie nimic. Fra]ii lui I.,P. nu au men]ionat
nimic despre comportamentul abuziv al p\rin]ilor asupra minorului; ei au
afirmat c\ I.,P. se joac\ tot timpul [i se love[te des c\zând din vina lui.
Fra]ii copilului au recunoscut c\ p\rin]ii se mai ceart\ uneori [i c\ îl
pedespsesc pe I.,P., dar c\ acesta este obraznic [i c\ merit\ s\ fie pedepsit.
Nici unul dintre fra]i nu este ata[at de minorul I.,P. [i consider\ cu to]ii
c\ acesta este sursa problemelor ce apar în familie. Situa]ia fratelui lor le
250
STUDII DE CAZ
este indiferent\ [i o consider\ normal\, în m\sura în care p\rin]ii o consider\

normal\.
Asistentul social a discutat [i cu tat\l minorului, respectiv domnul E.,P.

Acesta s-a ar\tat deranjat de interven]ia asistentului social, manifestând o
atitudine ostil\ [i refuzând de la început orice colaborare cu acesta. Tat\l
sus]ine c\ I.,P. nu este b\tut decât foarte rar [i atunci pentru c\ este
obraznic.
Întrebat de provenien]a cicatricilor [i r\nilor de pe corpul minorului,
domnul E.,P. a motivat c\ acesta cade frecvent la joac\ [i se love[te sau se
bate cu al]i copii. De asemenea, tat\l a negat c\ [i-ar fi alungat copilul de
acas\ [i c\ vecinii au spus acest lucru fiindc\ îi doresc r\ul.
Domnul E.,P. a declarat c\ el [tie cel mai bine cum s\-[i creasc\ copii [i
c\ nu dore[te s\ intervin\ nimeni în familia lui.
Mama minorului a fost [i ea intervievat\ în leg\tur\ cu tratamentul
aplicat acestuia. Doamna A.,P. a refuzat s\ recunoasc\ abuzurile asupra
copilului [i de asemenea, a avut o atitudine ostil\ fa]\ de asistentul social,
refuzând colaborarea cu acesta.
Mama a motivat faptul c\ I.,P. nu este [colarizat deoarece nu a avut
banii necesari [i condi]ii materiale pentru aceasta, dar [i c\ I.,P. nu ar
putea face fa]\ la [coal\.
Doamna A.,P. are o p\rere proast\ despre minor [i îl consider\ incapabil
în multe privin]e. Copilul este dispre]uit de mama sa [i desconsiderat,
aceasta nemanifestând sentimente de ata[ament pentru I.,P.
Întrebat\ de motivul neglij\rii copilului, mama a afirmat c\ nu poate
oferi alte condi]ii de cre[tere minorului decât cele actuale, deoarece
posibilit\]ile materiale ale familiei sunt foarte reduse iar familia
numeroas\.
Cei doi p\rin]i sunt total dezinteresa]i de situa]ia copilului I.,P. [i nu
con[tientizeaz\ consecin]ele comportamentului lor abuziv asupra
copilului, [i nici neglijarea fizic\ [i educa]ional\ a acestuia; nevoile
principale ale copilului sunt neglijate [i refuzate de p\rin]i, propriile lor
nevoi având prioritate.
251
Abuzul asupra copilului are loc pe fondul consumului de alcool, al

gradului ridicat de s\r\cie, al nivelului educa]ional sc\zut [i al
iresponsabilit\]ii parentale.
Vecinii familiei P. au declarat asistentului social c\ minorul I.,P. este
b\tut frecvent de ambii p\rin]i cât [i de fra]i, alungat de acas\, l\sat
nemâncat dou\-trei zile, îmbr\cat neadecvat [i lipsit de orice condi]ii
igienice. De asemenea, vecinii au afirmat c\ minorul a venit de multe ori
la ei cerând de mâncare, iar vecinii l-au g\sit de câteva ori în câmp
dormind. Ace[tia au încercat s\ discute cu p\rin]ii copilului s\-[i schimbe
comportamentul, dar a fost inutil, p\rin]ii fiind agresivi [i ostili.
Familia P. nu are rude apropiate, decât na[ii copilului I.,P. care ar fi
dorit s\ îl ia pe I.,P. s\ îl creasc\, dar p\rin]ii nu au fost de acord,
agresându-i pe na[i verbal [i amenin]ându-i. Familia P. tr\ie[te izolat\ [i nu
particip\ la via]a comunit\]ii.

Copilul I.,P. a fost internat în regim de urgen]\ în Centrul de Primire în
Regim de Urgen]\ deoarece în mediul familial îi este periclitat\
dezvoltarea fizic\ [i psihic\.
Minorul a fost supus unei evalu\ri medicale [i psihologice am\nun]ite
în vederea depist\rii [i trat\rii consecin]elor abuzului. Astfel, s-a constatat
c\ I.,P. prezint\ deficien]\ mintal\ moderat\ (Q.I. # 46), dislalie polimorf\,
negativism, caren]e educa]ionale datorit\ ne[colariz\rii [i neglij\rii
educa]ionale [i tulbur\ri de comportanment datorate traumelor suferite.
Copilul I.,P. prezint\ pe toat\ suprafa]a corpului [i la nivelul capului
cicatrici, vân\t\i, urme de t\ieturi. De asemenea, minorul nu are o greutate
[i o în\l]ime conform vârstei sale (13 ani), având o dezvoltare potrivit\
vârstei de 9 ani.
Din punct de vedere afectiv, minorul prezint\ caren]e pe plan
afectivemo]ional [i comportamental. De asemenea, are deprinderi de
autonomie personal\ [i social\ slab conturate, ca urmare a neglij\rii. Este
greu abordabil, introvertit, suspicios [i necesit\ consiliere individual\
sus]inut\ [i terapie logopedic\, precum [i stimulare afectiv\.
252
STUDII DE CAZ
Speciali[tii care au examinat copilul consider\ c\ I.,P. este într-un real

pericol dac\ va r\mâne în actualul mediu familial [i au recomandat
identificarea unei m\suri alternative de protec]ie a copilului.
Evaluarea familiei
Minorul I.,P. locuie[te cu p\rin]ii [i cu cei cinci fra]i în comuna A.,
jude]ul Ia[i.
P\rin]ii, doamna A.,P. (49 ani) [i domnul E.,P. (49 ani) sunt c\s\tori]i
legal din 1976 [i au împreun\ [ase copii, dintre care cel mai mare are 25 de
ani, iar cel mai mic 4 ani.
Ambii p\rin]i provin din familii dezorganizate, cu probleme sociale pe
care ace[tia le-au „mo[tenit”, cum ar fi consumul de alcool, gradul mare
de s\r\cie, lipsa de educa]ie, comportamentul agresiv.
So]ii P. sunt cunoscu]i în comun\ ca fiind consumatori cronici de
alcool [i având un comportament antisocial. În familia P. au loc frecvent
conflicte, terminate cu b\t\i între cei doi so]i sau de ale copiilor.
Minorul I.,P. este victima frecvent\ a agresiunii celor doi p\rin]i,
copilul fiind b\tut, neglijat, alungat de acas\, înfometat dar [i ]inta
violen]ei fra]ilor.
Deoarece nici ei la rândul lor nu au fost [colariza]i, p\rin]ii minorului
au considerat c\ nu este important\ [coala pentru acesta, [i nu l-au înscris
la [coal\, preferând s\ spun\ c\ I.,P. nu este suficient de inteligent ca s\ fac\
fa]\ la [coal\.
P\rin]ii au o atitudine fa]\ de minor care oscileaz\ între neglijarea fizic\,
educa]ional\, afectiv\ a acestuia [i abuzul fizic grav [i încercarea
îndep\rt\rii copilului de familie (amenin]\ri, izgonirea de acas\ etc.)
Fra]ii b\ie]elului I.,P., [i ei la rândul loc abuza]i emo]ional de p\rin]i, s-
au aliat cu ace[tia din urm\ [i au început s\-l victimizeze pe minorul I. [i
s\-l considere „]apul isp\[itor” pentru majoritatea problemelor familiei.
Copilul I.,P. nu are o persoan\ care s\ îl protejeze [i s\-i ofere afec]iune,
siguran]a [i dezvoltarea fizic\ [i psihic\ a minorului este periclitat\ în
mediul familial.
253

În prezent, familia P. num\r\ opt membri, p\rin]ii [i cei [ase fra]i care
locuiesc împreun\. Familia nu are rude apropiate, majoritatea fiind
decedate, [i nici unul dintre copii nu este c\s\torit.
Datorit\ consumului excesiv de alcool [i a comportamentului agresiv,
familia P. tr\ie[te izolat\ de comunitate [i nu are rela]ii apropiate nici
m\car cu vecinii.
Rela]iile intrafamiliale sunt dominate de tensiuni [i conflicte frecvente
pe fondul consumului de alcool, atât între cei doi so]i, cât [i între p\rin]i [i
copii sau între fra]i. Victima preferat\ a membrilor familiei este copilul
I.,P. (13 ani), care este abuzat frecvent de p\rin]i [i chiar de c\tre fra]ii s\i.
Copiii cei mai mari, respectiv C.,P. (25 ani) [i D.,P. (23 ani) au adoptat
modelul comportamental al p\rin]ilor [i î[i exercit\ autoritatea asupra
fra]ilor mai mici în special asupra lui I.,P.
Rela]iile dintre membrii familiei sunt bazate pe putere, control,
pedeaps\, [i sunt dominate de violen]\ verbal\ [i fizic\. Nevoile de baz\ ale
copiilor mici sunt neglijate, p\rin]ii având propriile priorit\]i [i nevoi.
Nici unul din fra]i nu a fost [colarizat (cu excep]ia lui C.,P.) [i nici
unul dintre p\rin]i sau din copiii mari nu au loc de munc\ stabil, singura
lor ocupa]ie fiind lucrarea p\mântului în arend\, lucru care îns\ nu le
asigur\ nici m\car strictul necesar.
Membrii familiei P. nu frecventeaz\ biserica [i nici nu particip\ la
activit\]ile comunit\]ii, ace[tia automarginalizându-se [i fiind totodat\
exclu[i din via]a comunit\]ii, având o pozi]ie defavorabil\.
80 75 75 75
49 49
25 23 20 17 13 4
Genograma familiei P
254
STUDII DE CAZ
Locde
munc\
Vecini
Asistent
49 49 social
25 23 20 17 13 4
(servicii
sociale)
Familia
l\rgit\
{ coala
LEGENDA
Rela]ieputernic\
Rela]ietranzitorie
Rela]ietensionat\
Ecomapa familiei P.

Cei opt membri ai familiei P. locuiesc împreun\ într-o cas\ proprietate
personal\, format\ din dou\ camere [i un hol, nemobilate corespunz\tor,
condi]iile de locuit fiind precare, iar camerele insalubre, cu o igien\
necorespunz\toare, mobil\ improvizat\.
Spa]iul este supraaglomerat [i nu ofer\ condi]ii decente pentru copii,
ace[tia neavând suficient loc pentru a dormi sau pentru a-[i amenaja un
spa]iu de joac\, fiind nevoi]i s\ stea mai mult afar\.
Venitul lunar al familiei P. este total insuficient pentru nevoile
membrilor familiei. Acesta este compus din aloca]ia de stat a copilului cel
mai mic (G.,P., 4 ani), ajutorul social [i câ[tigurile ocazionale ale tat\lui [i
fra]ilor mai mari, suma total\ lunar\ fiind de aproximativ 4.000.000 lei.
255
Majoritatea banilor îns\ sunt cheltui]i de cei doi p\rin]i pe b\uturi

alcoolice [i ]ig\ri, r\mânând astfel foarte pu]ini bani pentru alimentele
necesare copiilor, îmbr\c\minte, medicamente etc.
Minorul I.,P. este deseori l\sat fl\mând dou\-trei zile pentru c\ mama nu
are ce s\-i dea de mâncare. Copilul este neglijat [i din punctul de vedere al
îmbr\c\mintei, nefiind niciodat\ îmbr\cat cu haine potrivite sau curate.
Tot datorit\ lipsei resurselor materiale, minorul I.,P. nu a fost
[colarizat, p\rin]ii motivând c\ nu au bani s\-l între]in\ la [coal\ [i c\,
oricum, I.,P. nu se va putea descurca s\ înve]e.
Condi]iile [i nivelul de trai oferit copilului de c\tre p\rin]ii s\i sunt
precare, la acestea ad\ugându-se [i abuzul fizic repetat [i neglijarea
minorului, fapt care pericliteaz\ serios integritatea fizic\ [i psihic\ a
copilului, cu consecin]e grave asupra dezvolt\rii generale a acestuia.
În urma evalu\rii medicale [i psihologice a copilului I.,P. de c\tre
speciali[tii care au investigat cazul s-a constatat c\ minorul prezint\ o
întârziere în dezvoltare, având dezvoltarea specific\ unui copi de 9 ani,
atât în ce prive[te în\l]imea [i greutatea, dar [i alte aspecte organice.
De asemenea, s-a constatat c\ I.,P. prezint\ o deficien]\ mintal\
moderat\ (Q.I. # 46), dislalie polimorf\, tulbur\ri de comportament ca
urmare a abuz\rilor suferite, precum [i caren]e educa]ionale ca efect al
lipsei [colariz\rii, dar [i a neglij\rii educa]ionale în mediul familial.
Copilul prezint\ deprinderi de autonomie personal\ [i social\ slab
conturate, negativism, neîncredere în persoanele din jur, anxietate.
Din punct de vedere psiho-afectiv, copilul prezint\ caren]e în plan
afectiv-emo]ional [i comportamental, este introvertit, rela]ioneaz\
deficitar, este greu abordabil.
Copilul prezint\ interes pentru desen, activit\]i ludice [i sport.
Psihologul care a examinat copilul a recomandat pentru I.,P. un
program de recuperare individualizat, terapie logopedic\ precum [i o
consiliere individual\ sus]inut\ [i stimulare afectiv\.
256
STUDII DE CAZ
De asemenea, se recomand\ [colarizarea copilului începând cu noul an

[colar [i orientarea acestuia c\tre înv\]\mântul special pentru deficien]ii
mintali.
Datorit\ faptului c\ integritatea fizic\ [i psihic\ a copilului I.,P. este grav
afectat\ în mediul familial, s-a propus de asemenea scoaterea copilului din
mediul familial abuziv [i internarea acestuia într-un centru de plasament
pân\ la rezolvarea situa]iei.

Rela]iile intrafamiliale existente în familia P. nu sunt rela]ii normale,
pozitive p\rin]i-copii, ci sunt rela]ii bazate pe putere, control, pedeaps\,
constrângere, autoritate, iar atmosfera familial\ nu este una favorabil\
cre[terii [i dezvolt\rii normale a copiilor.
În vederea elimin\rii factorilor de risc care au dus la tratamentul abuziv
asupra copilului I.,P., trebuie pus accentul pe urm\toarele aspecte:
1) con[tientizarea abuzului de c\tre to]i membrii familiei [i existen]a
motiv\rii pentru schimbare;
2) realizarea de c\tre p\rin]i a diferen]ei pe care o fac între copii [i a
victimiz\rii minorului I.,P.;
3) con[tientizarea modelului comportamental negativ pe care îl ofer\
copiilor [i pe care ace[tia îl pot adopta sau l-au adoptat deja;
4) con[tientizarea de c\tre p\rin]i a efectelor abuzului [i neglij\rii
asupra dezvolt\rii minorului I.,P.;
5) realizarea efectelor nocive ale consumului de alcool asupra
rela]iei cu copiii [i asupra s\n\t\]ii;
6) l\rgirea re]elei sociale [i participarea activ\ la via]a comunit\]ii
locale (ruperea izol\rii sociale);
7) con[tientizarea rolului educa]iei în dezvoltarea copiilor [i pentru
viitorul acestora;
8) identificarea unor metode non-violente de comunicare [i
rela]ionare între membrii familiei;
9) îmbun\t\]irea nivelului de trai prin identificarea unor metode de
cre[tere a veniturilor familiei (locuri de munc\ pentru p\rin]i etc.).
257
Principalul obiectiv urm\rit în cadrul interven]iei în cazul copilului

I.,P. îl constituie crearea unui mediu propice de dezvoltare a minorului
prin îndep\rtarea /eliminarea factorilor care au dus la apari]ia abuzului.
În acest sens, priorit\]ile echipei interdisciplinare de interven]ie sunt:
îndep\rtarea factorilor de risc care au dus la apari]ia situa]iei de
maltratare, asistarea copilului în vederea dep\[irii traumei pe care a
suferit-o [i identificarea unei m\suri de protec]ie care s\ ofere copilului
siguran]\ [i condi]ii adev\rate de cre[tere [i dezvoltare.
Obiectivele interven]iei pe termen scurt în cazul copilului I.,P. sunt:

scoaterea copilului din mediul maltratant [i internarea acestuia în
regim de urgen]\ la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ pân\ la
evaluarea situa]iei existente:
evaluarea medical\ [i psihologic\ a minorului în vederea iden-
tific\rii [i trat\rii consecin]elor abuzului suferit; realizarea unui program
de recuperare individualizat cu I.,P.
(terapie logopedic\, consiliere individual\ sus]inut\, alfabetizare);
identificarea unei m\suri permanente alternative de protec]ie a
minorului I.,P.
Obiectivele interven]iei pe termen lung vor viza: schimbarea mediului
de via]\ maltratant într-unul favorabil cre[terii,
educ\rii [i dezvolt\rii copilului; reabilitarea minorului I.,P. din punct de
vedere fizic, psihic [i social în
vederea dep\[irii traumei abuzului.
Planificara interven]iei va urm\ri de asemenea:
la nivel inter-institu]ional se va stabili echipa multidisciplinar\ de
interven]ie. În acest caz, echipa de interven]ie va fi alc\tuit\ din: asistent
social, psiholog, medic, logoped, educator, jurist; la nivel individual,
interven]ia va urm\ri acompanierea copilului-victim\ a abuzului în vederea
recuper\rii fizice [i psiho-sociale a acestuia [i acordarea de suport
terapeutic p\rin]ilor abuzatori (consiliere).
258
STUDII DE CAZ
Interven]ia
În cazul copilului I.,P., obiectivul principal al interven]iei este
schimbarea mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil cre[terii,
educ\rii [i dezvolt\rii minorului.
Datorit\ gravit\]ii situa]iei [i pericolului în care se afl\ minorul I.,P. în
mediul familial actual s-a considerat necesar\ scoaterea copilului din
familie [i internarea acestuia de urgen]\ în Centrul de Primire în Regim de
Urgen]\.
Principalul obstacol în calea interven]iei l-au constituit cei doi p\rin]i ai
minorului care au refuzat s\ recunoasc\ abuzurile asupra copilului [i de
asemenea, au refuzat s\ colaboreze cu speciali[tii în protec]ia copilului,
declarând c\ nu au nevoie de alte persoane care s\ le spun\ ce trebuie s\
fac\ în propria familie [i cum s\-[i creasc\ copiii.
În urma evalu\rii ini]iale [i a situa]iei familiale a minorului I.,P. s-a
constatat c\ mediul familial actual în care tr\ie[te acesta îi pericliteaz\
s\n\tatea [i dezvoltarea fizic\, psihic\ [i social\ [i nu îndepline[te condi]iile
minime de trai, nevoile de baz\ ale copilului fiind grav neglijate.
Astfel, se propune schimbarea deciziei de plasament în regim de
urgen]\ în internarea copilului într-un centru de plasament unde nevoile
speciale ale copilului vor fi respectate [i unde exist\ condi]ii adecvate de
educare [i îngrijire, pân\ la identificarea unei m\suri permanente de
ocrotire a copilului.
Etapele interven]iei în cazul minorului I.,P.:
1) Scoaterea copilului din mediul familial abuziv [i internarea a
acestuia de urgen]\ într-un Centrul de Primire în Regim de Urgen]\;
2) Evaluarea medical\ [i psihologic\ a copilului în vederea
identific\rii[i trat\rii traumelor suferite în urma abuzului;
3) Schimbarea deciziei de urgen]\ în decizia intern\rii copilului
întrun centru de plasament pentru copii cu nevoi speciale;
4) Includerea copilului într-un program de recuperare
individualizat,care va presupune: terapie logopedic\, consiliere individual\
sus]inut\, alfabetizare;
5) Începerea demersurilor pentru dec\derea din drepturile p\rinte[ti
acelor doi p\rin]i pentru rele tratamente aplicate minorului (conform art.
259
109 – Codul familiei);

6) Identificarea unei m\suri de ocrotire permanent\ a copilului I.,P.
Evaluarea final\
În prezent, minorul I.,P. se afl\ internat la un centru de plasament din
Ia[i, unde beneficiaz\ de toate condi]iile necesare unei cre[teri [i dezvolt\ri
normale [i unde nevoile sale speciale sunt luate în considerare.
Copilulul s-a integrat repede în noul mediu de via]\, având o evolu]ie
satisf\c\toare. Starea general\ a minorului I.,P. s-a îmbun\t\]it vizibil,
acesta trecând treptat de la o atitudine de negativism la o atitudine de
acceptare a celor din jur. Rela]ioneaz\ relativ bine cu al]i copii [i
personalul centrului [i prezint\ achizi]ii în plan comportamental, fizic [i
educa]ional.
I.,P. a fost inclus într-un program de recuperare individualizat [i
progreseaz\ vizibil. De asemenea, minorul a fost înscris în înv\]\mântul
special pentru deficien]i mintal [i urmeaz\ s\ înceap\ [coala din toamna
2004.
Speciali[tii care au evaluat starea copilului dup\ internarea acestuia în
centrul de plasament au constatat c\ acesta a dep\[it relativ bine trauma
suferit\ în urma maltrat\rii [i c\ actualul mediu de via]\ are o influen]\
favorabil\ asupra dezvolt\rii generale a minorului.
În prezent, se încearc\ identificarea unei m\suri permanente de ocrotire
a copilului I.,P., care s\-i ofere acestuia protec]ie [i respectarea nevoilor
sale specifice.
Concluzii
Abuzul fizic assupra copilului este întâlnit frecvent în mediile familiale
din societatea româneasc\ [i de cele mai multe ori nu este con[tientizat de
p\rin]ii (abuzatori) ca fiind un act ce pericliteaz\ dezvoltarea ([i chiar
via]a) copilului, ci este considerat o metod\ educativ\, disciplinatorie care
d\ rezultate [i care este la îndemâna p\rin]ilor.
Cele mai frecvente cauze ale abuzului fizic asupra copilului în mediul
familial pe care le-am întâlnit în investigarea cazurilor prezentate au fost
în mare parte acelea[i:
260
STUDII DE CAZ
nivelul educa]ional sc\zut al p\rin]ilor;

consumul exagerat de alcool de c\tre p\rintele abuzator (sau de
ambii p\rin]ii); lipsa locului de munc\, nivelul de trai sc\zut, lipsa
mijloacelor
financiare; manifestarea unor st\ri depresive/boli pssihice ale p\rintelui a-
buzator; manifestarea violen]ei maritale în cadrul familiei cu implicarea
copiilor [i apari]ia abuzului ; caracteristicile copilului – victim\ care
„încurajeaz\” comporta-
mentul abuziv al p\rin]ilor.
În toate cele cinci cazuri studiate, abuzul fizic asupra copilului coexist\
cu neglijarea fizic\, emo]ional\, medical\, educa]ional\ a acestuia, precum
[i cu abuzul emo]ional asupra copilului, toate aceste forme de rele
tratamente manifestându-se la un nivel foarte ridicat, având caracter
repetitiv [i necesitând o m\sur\ de protec]ie urgent\ a copilului abuzat.
P\rin]ii nu con[tientizeaz\ consecin]ele imediate dar [i pe termen lung
ale tratamentului abuziv asupra copilului [i r\mân „fideli” disciplin\rii
fizice/violente a copiilor [i a pedepselor fizice, neluând în considerare
existen]a unor metode alternative. Lipsa unei leg\turi de ata[ament
p\rin]icopil are de asemenea un rol decisiv în ceea ce prive[te abuzul fizic.
În majoritatea cazurilor studiate, p\rin]ii abuzatori au refuzat
colaborarea cu serviciile sociale [i interven]ia speciali[tilor în protec]ia
copilului, negând faptul c\ î[i abuzeaz\ copiii sau fiind ferm convin[i c\
atitudinea lor este eficient\.
Aproape toate formele de interven]ie au constat în scoaterea copilului
din mediul familial abuziv [i încadrarea acestuia într-o form\ de protec]ie
temporar\, cum ar fi asisten]a maternal\ sau institu]iile de tipul centrului
de plasament, în majoritatea cazurilor fiind aproape imposibil\
reintegrarea copilului în familia natural\ în condi]ii normale (lipsite de
risc).
În prezent, interven]ia în cazul copilului abuzat prezint\ numeroase
caren]e, speciali[tii în protec]ia copilului confruntându-se cu multe
obstacole, de la lucrul cu familia abuzatoare pân\ la golurile din legisla]ia
în domeniu, care nu ofer\ speciali[tilor un cadru legislativ ferm [i adecvat
cu privire la protec]ia copilului maltratat.
261
De asemenea, decizia dec\derii din drepturile parentale ale p\rin]ilor

abuzatori este cea mai frecvent\ m\sur\ de „protec]ie” a copilului (sau a[a
este perceput\), [i este aplicat\ în prezent cu o u[urin]\ care ar trebui s\ ne
pun\ pe gânduri cu privire la viitorul familiei în societatea româneasc\.
Astfel, se impune cu necesitate identificarea unor modalit\]i eficiente de
interven]ie [i mai ales de prevenire a abuzului asupra copilului [i
îndreptarea aten]iei speciali[tilor asupra lucrului cu familia în vederea
schimb\rii comportamentului p\rin]ilor, con[tientizarea efectelor abuzului
asupra copilului [i cooperarea cu serviciile sociale în vederea schimb\rii [i
cre\rii unui mediu familial favorabil îngrijirii [i dezvolt\rii normale a
copilului.
262
Cap. VIII - Percep]ia ie[enilor asupra
cauzelor violen]ei asupra copilului
Microcercetarea de fa]\ î[i propune s\ investigheze percep]ia asupra

fenomenului violen]ei domestice, în particular violen]a asupra copilului, în
rândul locuitorilor cartierului T\t\ra[i din Municipiul Ia[i.
Cercetarea s-a realizat prin chestionar, aplicat unui num\r de 22
persoane din cartierul T\t\ra[i Municipiul Ia[i. E[antionarea a avut la baz\
un sistem de cote privind ponderea popula]iei pe sexe [i vârst\, nivelul de
studii.
S-a plecat de la urm\toarele ipoteze:

Există o corelaţie inversă între manifestarea unor fenomene de ţa Violen
asupra copiluluişi nivelul de educa ţia a părintelui abuzator, în sensul
ăderii
sc
riscului de violen
ţă asupra copilului , în funcţie de nivelul educa
ţional al
părinţilor.
Riscul manifest\rii unor fenomene de violen]\ asupra copilului se manifest\ mai

decât la cel de sex feminin.
crescut la p\rintele de sex masculin
Exist\ o corela]ie invers\

între nivelul de trai al unei familii [i riscul de
violen]\ asupra copilului în acea familie.
Exist\ o corela]ie direct\

între consumul de alcool [i riscul de violen]\ asupra
copilului.
S-au analizat cauzele violen]ei domestice a[a cum sunt ele percepute de
la nivelul subiectiv.
Presupozi]iile teoretice sunt:
263
Exist\ [i este perceput\ de subiec]i o corela]ie direct\ între starea de echilibru

psihic a subiectului [i riscul de a manifesta conduite violente asupra copilului.
(Modelul medical)
Exist\ [i este perceput\ de subiec]i o corela]ie direct\ între modelul familial în

care individul s-a socializat, [i riscul de violen]\ domestic\ asupra propriului copil.
(ipoteza transmiterii intergenera]ionale a violen]ei domestice)
Este perceput\ existen]a unei corela]ii între nivelul violen]ei în familie [i

formarea ata[amentului copilului, în sensul c\ o familie în care se manifest\ un
comportament rigid.
Semnifica]ia variabilelor opera]ionalizate pe întreb\ri este urm\toarea:
Intrebarea nr. 1
În cadrul acestei întreb\ri s-a urm\rit identificarea subiectului
respondent prin stabilirea sexului, vârstei, studiilor, ocupa]iei, num\rului de
copii pe care acesta îi are [i a vârstei lor.
Întrebarea nr. 2
Variabilele eviden]iate la punctul doi din perspectiva eco-sistemic\
asupra familiei eviden]ieaz\ percep]ia individului asupra cauzalit\]ii
fenomenului abuzului [i a rela]iilor dintre sistemele familiale
disfunc]ionale [i fenomenul abuzului asupra copilului.
Întrebarea nr. 3
Tendin]a de personalizare a acestei întreb\ri urm\re[te eviden]ierea unui
posibil risc de violen]\ asupra copilului în familia subiectului intervievat,
pe de o pate, iar pe de alt\ parte acceptarea fenomenului [i raportarea la
acesta indiferent de teoria cognitiv\ acceptat\. Întreb\rile vizeaz\ o grada]ie
de la „nu mi-am lovit niciodat\ copilul” la „consider c\ din când în când
trebuie s\ primeasc\ o b\taie u[oar\”. Cresc\tor, grada]ia apare în felul
urm\tor: (f), (a), (e), (b), (c), (d).
Întrebarea nr. 4
264
PERCEP}IA IE{ENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLEN}EI ASUPRA COPILULUI
Din perspectiva transmiterii intergenera]ionale a abuzului în familie,

întrebarea nr. 4 vizeaz\ date cu privire la propriul istoric familial al
subiectului. Gradarea începe de la varianta „nu am luat nici m\car o
palm\”, terminând cu „am fost b\tut frecvent de p\rin]ii mei”, gradarea
fiind (a), (b), (c), (d).
Întrebarea nr. 5
Este o întrebarea deschis\, supus\ analizei calitative, urmând s\
identifice eventualele traume generate subiectului de abuzul la care a fost
supus în copil\rie.
Întrebarea nr. 6
Aceast\ întrebare urm\re[te s\ eviden]ieze corela]ia dintre nivelul
veniturilor familiei [i op]iunea sau tendin]a de manifestare a violen]ei
asupra copilului, gradarea fiind de la (a) la (c), începând cu „nu avem
suficiente resurse [i aceasta este o problem\” pân\ la „veniturile familiei
mele sunt peste medie”.
Întrebarea nr. 7
Întrebarea nr. 7 urm\re[te identificarea percep]iei unei corela]ii între
consumul de alcool [i violen]a în familie, cu gradarea (a), (b), (c), (d)
constituind non-r\spuns.
Întrebarea nr. 8
Aceast\ întrebare urm\re[te s\ sesizeze raportarea subiectului la
fenomenul educa]iei [i asupra rolului familiei în sistemul educa]ional.
Astfel individul poate plasa sarcina educa]iei exclusiv asupra [colii, (a),
exclusiv asupra familiei, (d), asupra [colii [i societ\]ii, (c), sau ca rezultat al
unei corela]ii armonioase între educa]ie în familie [i în [coal\, (d).
Întrebarea nr. 9
Întrebarea respectiv\ vrea s\ identifice pozi]ia individului fa]\ de
pedeapsa fizic\, constituind de fapt o întrebare de control împreun\ cu
întrebarea nr. 10.
Întrebarea nr. 11
265
Este o întrebare deschis\, personalizat\, supus\ analizei calitative, de

con]inut, care cere subiectului continuarea unei anumite fraze. În fapt este
un test proiectiv care urm\re[te s\ foloseasc\ avantajele personaliz\rii:
„vecinul dumneavoastr\”; „vine la dumneavoastr\”, urm\rind s\ ob]in\ o
reac]ie imediat\ fa]\ de eventualele fenomene de violen]\ asupra copilului
la care a fost parte sau a auzit.
La întreb\rile nr. 12, 13 [i 14 s-a urm\rit percep]ia subiec]ilor

chestiona]i asupra cauzelor violen]ei în familie, în conformitate cu
modelele teoretice standard în domeniu, [i anume:
Întrebarea nr. 12 corespunde concep]iei medicale a abuzului asupra
copilului: starea de echilibru psihic, respectiv dezechilibru este o cauz\ a
fenomenului violen]ei în familie [i implicit asupra copilului.
R\spunsul DA la varianta (a) a întreb\rii nr. 12 semnific\ percep]ia c\ o
persoan\ care î[i abuzeaz\ copilul are în mod necesar probleme psihice.
Persoana care r\spunde DA la aceast\ întrebare foarte probabil are
tendin]a de a eticheta orice persoan\ bolnav\ psihic, de a-l respinge pe acest
motiv.
R\spunsul DA la varianta (b) consider\ c\ abuzul asupra copilului nu
este generat în mod obligatoriu de probleme psihice [i sunt tenta]i s\
priveasc\ obiectiv asupra abuzatorului.
R\spunsul DA la varianta (c) este o agravare a r\spunsului pozitiv la
varianta (a) [i arat\ o tendin]\ de fa]ad\ a r\spunsului, dac\ se va corela cu
alte r\spunsuri coniderate de fa]ad\.
În cazul în care r\spunsul nu estede fa]ad\, el poate semnifica o proiec]ie
asupra abuzatorului prezumtiv a unor proprii sentimente negative.
R\spunsul DA la varianta (d) reprezint\ o opinie personal\ la corela]ia
pozitiv\ între fenomenul abuzului [i starea psihic\ a individului.
Întrebarea nr. 13
Aceast\ întrebare face trimitere la teoria transmiterii intergenera]ionale
a abuzului. Alegerea uneia dintre cele patru variante exprim\ grada]ia
opiniei fa]\ de existen]a/inexisten]a unei rela]ii cauzale între abuzul suferit
în propria copil\rie de c\tre respondent [i manifestarea abuzului ulterior.
266
Întrebarea nr. 14
Aceast\ întrebare vizeaz\ teoria ata[amentului ca teorie explicativ\ a
abuzului asupra copilului. Întrebarea opera]ionalizeaz\ teoria ata[amentului
copilului fa]\ de p\rin]i [i al p\rin]ilor fa]\ de copii.
R\spunsul pozitiv la varianta (a) este de fapt un non-sens [i persoana

care r\spunde astfel nu face diferen]a între maltratarea copilului [i
dezvoltarea sa normal\.
R\spunsul pozitiv la varianta (b) este o proiec]ie a opiniei socialmente

constituite a rela]iei negative între maltratare [i iubirea p\rin]ilor.
R\spunsul pozitiv la varianta (c) eviden]iaz\ o alt\ proiec]ie a unor

opinii sociale cu privire la faptul c\ un copil „b\tut” este mai ata[at de
familia sa decât unul normal.
R\spunsul pozitiv la aceasta întrebare poate identifica o vulnerabilitate
cognitiv\ a respondentului.
R\spunsul pozitiv la varianta (d) este o corela]ie între tipul de

ata[ament al copilului [i dezvoltarea sa ulterioar\.
Rezultatele ob]inute au fost:
Sexul repondentilor
Frequency Percent Valid Cumulative

Percent Percent
Valid M 10 45,5 45,5 45,5
F 12 54,5 54,5 100,0
Total 22 100,0 100,0
267
V=rsta reponden]ilor
Frequency Percent Valid Percent Cumulative

Percent
Valid 30-35 ani 2 9,1 9,1 9,1
35-40 ani 13 59,1 59,1 68,2
40-45 ani 4 18,2 18,2 86,4
45-50 ani 3 13,6 13,6 100,0
Total 22 100,0 100,0
268
Studiile repondentilor

Percent
Valid generale 3 13,6 13,6 13,6
sc prof 6 27,3 27,3 40,9
medii 8 36,4 36,4 77,3
superioare 5 22,7 22,7 100,0
Total 22 100,0 100,0
Studiile repondentilor
269
Numarul de copii din familie
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid 1 10 45,5 45,5 45,5

2 6 27,3 27,3 72,7
3 6 27,3 27,3 100,0
Total 22 100,0 100,0
270
Atitudinea personal\ fa]\ de violen]a `n familie

Percent Percent
Valid nu am b\tut copilul 1 4,5 4,5 4,5
niciodat\
i-am dat c=te o palm\ 9 40,9 40,9 45,5
l-am b\tut [i regret 3 13,6 13,6 59,1
o b\taie u[oar\ este 6 27,3 27,3 86,4

educativ\
s-a `nt=mplat s\-l bat 2 9,1 9,1 95,5
nu suport g=ndul s\ fie 1 4,5 4,5 100,0

b\tut
Total 22 100,0 100,0
271
R\spunsurile subiec]ilor legate de b\taia din copil\rie

Percent Percent
Valid nu am fost b\tut pe nedrept 9 40,9 40,9 40,9
am fost b\tut ocazional 12 54,5 54,5 95,5
am fost b\tut 1 4,5 4,5 100,0
Total 22 100,0 100,0
272
Situa]ia material\ a familiei

Percent Percent
Valid nu am suficiente 3 13,6 13,6 13,6
venituri
nu avem venituri dar 5 22,7 22,7 36,4
este `n]elegere
venituri mici dar 4 18,2 18,2 54,5
suficiente
venituri medii 9 40,9 40,9 95,5
peste medie 1 4,5 4,5 100,0
Total 22 100,0 100,0
273
Efectele consumului de alcool

Percent Percent
Valid Violen]\ `n familie 7 31,8 31,8 31,8
Violen]\ asupra copilului 14 63,6 63,6 95,5
Nu este o rela]ie alcool 1 4,5 4,5 100,0

violen]\ familial\
Total 22 100,0 100,0
274
Educa]ia este corelat\ cu

Percent Percent
Valid A `nv\]a `n familie [i la 14 63,6 63,6 63,6
[coal\
A `nv\]a la [coal\ [i `n 4 18,2 18,2 81,8
societate
A `nv\]a `n familie 4 18,2 18,2 100,0
Total 22 100,0 100,0
275
Rolul pedepsei fizice

Frequenc Valid
y Percent Percent Cumulative
Percent
Valid Educativ 7 31,8 31,8 31,8
Constr=ngator5 22,7 22,7 54,5
Insuficient 4 18,2 18,2 72,7
~njositor 6 27,3 27,3 100,0
Total 22 100,0 100,0
276
O persoan\ care `[i bate copilul

Frequency Percent Valid Cumulativ
Percent e Percent
Valid este lipsit\ de sentimente 12 54,5 54,5 54,5
iube[te copilul dar vrea 9 40,9 40,9 95,5
s\-l educe
ur\[te incon[tient copilul 1 4,5 4,5 100,0
Total 22 100,0 100,0
277
P\rin]ii abuzatori au probleme psihice

Percent
Valid da 11 50,0 50,0 50,0
nu 7 31,8 31,8 81,8
nu [tiu 4 18,2 18,2 100,0
Total 22 100,0 100,0
278
P\rin]ii abuzatori pot fi [i echilibra]i

Frequenc Percent Valid Percent Cumulative Percent
y
Valid da 14 63,6 63,6 63,6
nu 8 36,4 36,4 100,0
Total 22 100,0 100,0
279
P\rin]ii abuzatori au probleme psihice grave

FrequencyPercent Valid Cumulative
Percent Percent
Valid da 5 22,7 22,7 22,7
nu 4 18,2 18,2 40,9
nu [tiu 13 59,1 59,1 100,0
Total 22 100,0 100,0
280
Starea psihic\ nu influen]eaz\ violen]a

Percent
Valid da 8 36,4 36,4 36,4
nu 7 31,8 31,8 68,2
nu [tiu 7 31,8 31,8 100,0
Total 22 100,0 100,0
281
Persoana b\tut\ `n copil\rie de p\rin]i

Percent Percent
Valid `[i va bate copiii proprii 8 36,4 36,4 36,4
`[i va proteja excesiv copii 7 31,8 31,8 68,2
nu influen]eaz\ conduita 5 22,7 22,7 90,9
fa]\ de copil
consider\ pedeapsa o 2 9,1 9,1 100,0
metod\ educativ\
Total 22 100,0 100,0
282
Un copil abuzat se poate dezvolta dac\ este iubit
283

Percent Percent
Valid da 11 50,0 50,0 50,0
nu 10 45,5 45,5 95,5
nu [tiu 1 4,5 4,5 100,0
Total 22 100,0 100,0
Un copil abuzat nu este iubit de p\rin]i

Percent
Valid da 12 54,5 54,5 54,5
nu 8 36,4 36,4 90,9
nu [tiu 2 9,1 9,1 100,0
Total 22 100,0 100,0
284
Un copil abuzat nu este iubit de parinti
Un copil abuzat este mai ata[at de familia lui

Percent Percent
Valid da 3 13,6 13,6 13,6
nu 16 72,7 72,7 86,4
nu [tiu 3 13,6 13,6 100,0
Total 22 100,0 100,0
Un copil abuzat este mai atasat de familia lui
285
Un copil abuzat este nesigur pe el
Frequency Percent Valid Cumulative Percent

Percent
Valid da 20 90,9 90,9 90,9
nu [tiu 2 9,1 9,1 100,0
Total 22 100,0 100,0
Un copil abuzat este nesigur pe el
286
Intrebarea 5 – descrie]i cea mai puternic\ b\taie pe care a]i primit-o de

la p\rin]i [i de care v\ aminti]i
Ponderea raspunsurilor afirmative ale

subiectilor cu privire la cea mai puternica bataie
primita de la parinti
23%
44%
14%
9% 5% 5%
Descriere 1 Descriere 2 Descriere 3

Descriere 4 Descriere 5 Descriere 6
287
Descrierea 1 –B\taie cu palmele peste fa]\

Descrierea 2 – B\taie cu varga
Descrierea 3 – B\taie cu un corp contondent
Descrierea 4 – B\taie puternic\, f\r\ descriere
Descrierea 5 – B\taie cu cureaua
Descrierea 6 - ~ncearc\ s\ motiveze b\taia primit\ [i evit\ descrierea
Intrebarea 11
Atitudinea subiectilor fata de un potential abuzator
12 11
10
4 3
2 2
2 1 1 1
0
1
Atitudinea 1 Atitudinea 2 Atitudinea 3 Atitudinea 4

Atitudinea 5 Atitudinea 6 Atitudinea 7
Atitudinea 1 – ~i spun c\ a procedat gre[it; b\taia poate avea

repercursiuni; exist\ [i alte metode alternative Atitudinea 2 – ~i spun c\ a
procedat bine
Atitudinea 3- Cei care aud astfel de lucruri ar trebui s\ fie receptivi,
eventual pentru a interveni
Atitudinea 4- Acord sprijin copilului p=n\ la remedierea situa]iei
288
Atitudinea 5 – B\taia este o pedeaps\ prea dur\

Atitudinea 6- Cert p\rintele violent Atitudinea 7-
N.r.
Intrebarea 2
Activit\]i 1 2 3 4 5 6 4 8
Subiec]i
22 5 5 2 2 2 2 2 16
% 22,7% 22,7% 9,09% 9,09% 9,09% 9,09% 9,09% 72,7%
Factori de maxima importanta fata de fenomenul

maltratarii copilului prin bataie
16
20
15
10 5 5
2 2 2 2 2
5
0
1
a b c d e f g h
Ipoteza 1 Exist\ o corela]ie invers\ între manifestarea unor fenomene de

violen]\ asupra copilului [i nivelul de educa]ia a p\rintelui abuzator, în
sensul sc\derii riscului de violen]\ asupra copilului , în func]ie de nivelul
educa]ional al p\rin]ilor.
289
Persoanele cu studii medii care au declarat c\ nu [i au b\tut niciodat\

copilul, 60%, cele cu studii superioare 60%.
Corela]ia nu s-a putut valida decât în sensul unei eventuale corela]ii
u[oare, deoarece distribu]ia r\spunsurilor afirmative la indicatorii care
reliefeaz\ existen]\ violen]ei în familie fa]\ de profilul ocupa]ional [i
nivelul de studii ale respondentului este relativ aceea[i pentru persoanele
cu nivel mediu de studii, cât [i a celor cu studii superioare. O abatere peste
abaterea medie standard a putut fi semnalat\ pentru persoanele cu studii
neterminate respectiv studii profesionale.
Ipoteza 2 cea a unui risc crescut de abuz asupra copilului din partea
persoanelor de sex masculin a fost eviden]iat\ prin corela]ia 1, 5 între
num\rul de persoane de sex masculin care accept\ c\ au manifestat cel pu]in
odat\ forme de violen]\ asupra copilului fa]\ de 0,5 persoane de sex feminin
Ipoteza 3 asupra corela]iei inverse între nivelul de trai a unei familii si

riscurile violen]ei domestice s-a constatat o corela]ie de 1, 3, în sensul
descre[terii propor]ionale a riscului unor forme de abuz [i violen]\ asupra
copilului, în func]ie de nivelul de trai.
Ipoteza 4 asupra unei corela]ii între consumul de alcool [i riscul

violen]ei intrafamiliale [i cu prec\dere a violen]ei asupra copilului, a fost
prezentat\ cu o corela]ie de 2. Distribu]ia indicelui persoane care consuma
alcool în corela]ie cu persoanele care manifest\ risc de violen]\ este 0,68.
Ipoteza 5 asupra corela]iei percepute între starea de echilibru psihic a

p\rintelui [i riscul violen]ei asupra copilului a fost infirmat\, 72, 7%
r\spunzând negativ la aceast\ întrebare. În schimb responden]ii afirm\ în
propor]iede 91% c\ un copil abuzat este nesigur pe el.
290
Concluzii generale
Plasarea copilului în centrul preocup\rilor unei societ\]i trebuie sau ar

trebui s\ constituie o prioritate a tuturor factorilor [i actorilor implica]i [i
responsabili cu protec]ia sa.
Dac\ vom încerca s\ în]elegem copilul ca pe o persoan\ care are nevoie
de dragoste, respect, sprijin, recunoa[tere, abia atunci vom putea vorbi de o
real\ respectare a intereselor [i drepturilor lui [i mai ales de asigurarea unei
protec]ii adecvate în func]ii de nevoile principale ale copilului.
Modelele, metodele [i mai ales mentalit\]ile tradi]ionale trebuie dep\[ite
[i abordate într-o nou\ manier\, adaptate principiilor educative, pedagogice
moderne, care ]in cont atât de nevoile copilului, dar [i drepturile [i
interesele lui.
O perspectiv\ diferit\ nou\ se impune [i în ceea ce prive[te abuzul [i
neglijarea copilului. Cu toate c\ se cunoa[te existen]a diverselor forme de
abuz, s-a f\cut prea pu]in pân\ în prezent în mediatizarea datelor [i
informa]iilor, cunoa[terii efectelor abuzului asupra copilului, în interven]ia
în situa]ii de maltratare a acestuia [i reabilitarea lui, cât [i a familiei sale.
Procesul de constituire [i dezvoltare a unor modalit\]i eficiente de
identificare a abuzului asupra copilului, al prevenirii abuzului [i al trat\rii
copilului-victim\ se confrunt\ înc\ cu mari dificult\]i [i prezint\ multe
disfunc]ii, care îngreuneaz\ vizibil munca speciali[tilor în protec]ia
copilului [i familiei.
Dac\ la nivel interna]ional declararea [i recunoa[terea diferitelor forme
de abuz [i neglijare asupra copilului a cunoscut o real\ explozie în ultimii
ani, în România trebuie înc\ s\ se intervin\ în direc]ia con[tientiz\rii acestui
real fenomen social (maltratarea copilului) la nivel individual [i
291
CONCLUZII GENERALE
societal, a în]elegerii consecin]elor grave [i pe termen lung asupra întregii

dezvolt\ri a copilului.
În prezent, se manifest\ o îngrijorare crescut\ fa]\ de copiii maltrata]i,
de multe ori chiar în casele lor [i de proprii lor p\rin]i, care în mod normal
trebuie s\ le asigure protec]ia [i siguran]a. De cele mai multe ori este greu
s\ p\trundem în intimitatea acelor persoane [i s\ aducem în fa]a opiniei
publice aspecte [i situa]ii pe care foarte mul]i oameni le consider\ ca fiind
probleme strict personale care trebuie rezolvate în familie.
În ]ara noastr\, problematica abuzului asupra copilului este o
preocupare relativ recent\, fiind multe aspecte de rezolvat înainte de a
trece la o ac]iune concret\ vizând acest fenomen. Un prim pas, [i poate cel
mai important este recunoa[terea faptului c\ ne confrunt\m într-adev\r cu o
problem\. Originea, natura [i dimensiunile problemei abuzului asupra
copilului trebuie aduse în aten]ia opiniei publice [i prezentate într-o
imagine complet\ [i comprehensibil\.
În conformitate cu prevederile Conven]iei Na]iunilor Unite pentru
Drepturile Copilului, fiecare copil are dreptul de a fi protejat împotriva
oric\ror forme de abuz. De foarte pu]ine ori îns\ ace[ti copii abuza]i au
posibilitatea de a cere ajutor, fiind l\sa]i de regul\ s\ se apere singuri. Din
aceast\ cauz\ este foarte important ca autorit\]ile, deciden]ii locali [i în
special serviciile sociale s\ se implice activ în identificarea [i
monitorizarea copiilor abuza]i, [i, în cazurile unde este necesar, s\ intervin\
pentru a le oferi protec]ia. În lipsa acestei implic\ri [i interven]ii, abuzul
poate avea efecte dezastruoase asupra copilului [i implicit asupra familiei.
Lucrarea de fa]\ a încercat s\ identifice [i s\ analizeze câteva forme de
ac]iune în tratarea acestui fenomen, s\ ofere informa]ii referitoare la
existen]a formelor de abuz asupra copilului, manifest\rile copilului abuzat,
a consecin]elor grave imediate [i pe termen lung ale abuzului; au fost
prezentate de asemenea medii [i factori favorizan]i în apari]ia abuzului, ca
[i modalit\]ile de interven]ie [i serviciile la care se poate apela pentru
semnalarea cazurilor, a ar\tat necesitatea tratamentului [i aplic\rii m\surilor
de protec]ie a copilului abuzat.
„Schimbarea mentalit\]ii fa]\ de problema abuzului [i neglij\rii
copilului se poate realiza numai printr-o educare [i informare sus]inut\ a
292
actorilor sociali cu privire la dimensiunile [i consecin]ele psihologice,
medicale [i sociale ale fenomenelor. De aceea, se impun elaborarea [i
derularea de programe, metodologii [i servicii pentru prevenirea [i
interven]ia în cazurile de abuz [i neglijare” (Revista de Asisten]\ Social\
nr.
1/2003 Bucure[ti).
293
Bibliografie
1. Aldgate, J., Family breakdown, 1997

2. Brodeur C., Rousseau R., (coord.), L’introduction du réseaux, une practique nouvelle,
Edition France-Americque, Montreal, 1984
3. Carlson, V., Cicchetti, D., Barnett, D., Braunwald, K., Disorganized disoriented
attachement relantionship in maltreated infants, Developmental, Psychology, 1989
4. Coulshed Veronica, Practica asisten]ei sociale, Editura Alternative, Bucure[ti, 1993
5. Copper, David; Ball, David, Abuzul asupra copilului, Editura Alternative, Bucure[ti,
1993
6. Erickson M.F. ed. colab., The effects of maltratment on the development of young
children, Cambridge, Cambridge University Presss, 1989
7. Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Organiza]ia
Salva]i Copiii, Organiza]ia Alternative Sociale, Ia[i, 2002
8. Guvernul României, Comitetul Na]ional pentru Protec]ia Copilului (1994), Conven]ia
ONU cu privire la Drepturile Copilului – stadiul aplic\rii în România, Bucure[ti
9. Garbarino, J, et al., Children in Danger, San Francisco, Iassy-Bosss, 1992
10. Helfer, Mary Edna, Kempe, Ruth S., Krugman, R.D., The Battered child, The
University of Chicago Press, Chicago, 1997
11. Ionescu, {erban, Copilul maltratat, Evaluare, Prevenire, Interven]ie, Editura Funda]iei
Interna]ionale pentru Copil [i Familie, Bucure[ti, 2001
12. Ionescu, Ion, Metodologie sociologic\ - note de curs, Universitatea „Al. I. Cuza”,Ia[i,
2001
13. Irimescu Gabriela, Asisten]a social\ a persoanelor abuzate – note de curs,
Universitatea „Al. I. Cuza” Ia[i, 2002
15. IXth International Society Preventing Child Abuse and Neglect (ISPCAN), European
Conference on Child Abuse and Neglect, Warsaw – Poland, August 29-31, 2003
16. K. Coulbourn Faller, U.S. Department of Health and Human Services, Administration
of children, youth and families, National Centre on Child Abuse and Neglect, The
Circle Inc., 1993
17. Kempe, H. C., Silverman, F.N., Steel, B.F., Draegemuller, W., Silver, H.K. (edss),The
Battered Child Syndrome, American Medicine Association, 1962
18. Killén, Kari, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timi[oara, 1998
19. Lewis, D.O., From abuse to violence, Psycophysiological consequnces of
maltreatment.. Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry,
1992
20. Latimer, J., Les conséquences de la violence faite aux enfants. Guide de référence à
l’intention des professionnels de la santé, Ottawa, Santé Canada, 1998
21. Miftode Vasile (coord.), Popula]ii vulnerabile [i fenomene de automarginalizare,
Editura Lumen, Ia[i, 2002
22. Miftode Vassile, Fundamente ale asiten]ei sociale, Editura Eminescu, Ia[i, 1999
294
23. Miftode Vasile, Tratat de metodologie sociologic\, Editura Lumen, Ia[i, 2003
24. Muntean Ana, Familia [i copiii în dificultate – note de curs, Editura Mirton,
Timi[oara, 2001
25. Palicari, Gina, Maltratarea copilului, Curs CRIPS – Grand Project, Editura Funda]iei
Interna]ionale pentru Copil [i Familie, iunie, 2001
26. Roth-Szamosközi Maria, Protec]ia copilului – Dileme, concep]ii [i metode, editura
Presa Universitar\ Clujean\, Cluj-Napoca, 1999
27. Rupe]i t\cerea. Identificarea [i semnalarea cazurilor de maltratare a copilului – ghid
pentru profesioni[ti, Timi[oara, 2003
28. Revista de Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/2002, Redac]ia Centrului de Mediere
[i Securitate Comunitar\, Ia[i, 2002
29. Revista de Asisten]\ Social\ nr. 1/2003, editat\ de Catedra de Asisten]\ Social\ a
Universit\]ii Bucure[ti, sub egida Comisiei Interministeriale de Asisten]\ Social\ a
Comisiei Guvernamentale Anti-S\r\cie [i Promovare a Incluziunii Sociale [i a
Reprezentan]ei UNICEF în România
30. Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention – WHO, Geneva, 29-31 march,
1999
31. Sanicola, Lia, L’intervention du réseaux, 1994
32. Spânu Mariana, Introducere în asisten]a social\ a familiei [i protec]ia copilului,
Editura Tehnic\, Chi[in\u, 1998
33. Un deceniu de tranzi]ie, Situa]ia copiilor [i a familiei în România. Raport editat de
UNICEF, 1998
34. Violen]a în familie – Studiu având la baz\ activitatea Centrului Pilot de Asisten]\ [i
Protec]ie a Victimelor Violen]ei în Familie, Bucure[ti, 1998
35. Wiche, R.V., Working with Child Abuse and Neglect, SAGE Publications, London,
1996
36. http//www.cmsc.ro/abuz copii html, consultat pe 11.10.2001
37. httl//www.iatp md/cnpac/copiii maltrata]i/28.11.2003
295
299 300

Madalina Constantin Maltratarea Copilului Intre Cunoastere Si Interventie 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Madalina Constantin Maltratarea Copilului Intre Cunoastere Si Interventie 1 PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

M\d\lina Constantin

Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale:

Editura Lumen, 2004

Cap. I – Cadru teoretic general cu privire la abuzul asupra

Cap. II – Abuzul fizic asupra copilului la nivel familial ...........

Cap. IV Neglijarea – Form\ specific\ de maltratare a

Cap. V - Familia [i neglijarea copilului................................... 131

Cap. VI – Specificul interven]iei `n cazul copilului abuzat ....

Cap. VII - Studii de caz ...........................................................

Cap. VIII - Percep]ia ie[enilor asupra cauzelor violen]ei asupra

Concluzii generale................................................................... 294

În prezent, în România sistemul de protec]ie a copilului cunoa[te o

Capitolele patru [i cinci fac referire la fenomenul de neglijare al

Cap. I – Cadru teoretic general cu privire la

1.1. Copilul – victim\ a abuzului

1.1.1. Specificul protec]iei [i bun\st\rii copilului

Plasarea copilului în centrul intereselor unei societ\]i trebuie s\

„Preocuparea fa]\ de bun\starea copilului este multidisciplinar\

Copilul are nevoie s\ i se recunoasc\ valorile, s\ fie recompensat pentru

dezvoltarea, s\n\tatea, educa]ia [i ocrotirea tuturor copiilor iar în cel de– al

În România, sistemul de protec]ie a copilului a cunoscut schimb\ri

suri de urgen]\ pentru asigurarea acestui deziderat; necesitatea existen]ei

credin]\, cu dep\[irea limitelor prev\zute de lege [i cu nerespectarea

reorganizare reprezint\ de asemenea [i o [ans\ unic\ pentru ca munca

Orice referire la bun\starea copilului ar trebui s\ fie asociat\ cu dou\

Caracterul stimulativ al mediului în care este crescut [i îngrijit copilul.

1.1.2. Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 [i

„În România, înainte de decembrie 1989, de[i existau abuzuri de orice

ad\uga la acestea o serie de dezbateri, seminarii, conferin]e na]ionale [i

Situa]ia actual\ cu privire la fenomenul abuzului [i neglij\rii

Sursa tabelelor [i graficelor: Sondaj CURS (2000)

Indici sintetici ai TOTAL Mediul urban Mediul rural

Abuz fizic 287 18,4 124 14,6 163 23,2

Neglijare fizică 1055 67,8 538 63,1 517 73,4

Copii în familii sărace 867 55,7 414 48,6 453 64,3

Exploatarea copiilor către 106 6,8 35 4,1 71 10,1

Agresiune verbală 993 63,8 531 62,3 462 65,6

Abuz psihologic 398 25,6 198 23,2 200 28,4

Neglijare psihologică 708 45,5 333 39,1 375 53,3

Abuz sexual 1 0,1 - 0,0 1 0,1

80 73,4 Total tara

Activitate de protec]ie a copilului abuzat

1. Activitate de protec]ie a copilului abuzat - în anul 2002

Nr. Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV

2. Activitate de protec]ie a copilului abuzat în anul 2003

Sursa: Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i

Din datele prezentate în Tabelul 1.1.2.1. rezult\ c\ abuzul [i neglijarea

1.2. Defini]ii [i forme ale abuzului asupra copilului

1.2.1. Apari]ia termenului de abuz asupra copilului

„Termenul de «sindrom al copilului abuzat», exprimând morbiditatea

v\t\m\ri ce afecteaz\ s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului”(N. Freude,

1.2.2. Conceptul de maltratare în rela]ie cu abuzul asupra

1.2.2.1. Apari]ia termenului de maltratare

„Ap\rut în limba francez\ de-abia în 1987 (Robert, 1996), substantivul

brutalit\]i controlate, comportamente sadice, manifest\ri rejetante,

1.2.2.2. Elemente pentru o defini]ie a conceptului de maltratare

Definirea fenomenului de maltratare a copilului poate fi f\cut\ din punct

de baz\ ale copilului (privându-l astfel de o dezvoltare normal\), întâlnit\

1.2.2.3. Variabile care influen]eaz\ defini]ia maltrat\rii

cuvinte, pentru a fi opera]ionale, defini]iile diferitelor forme de maltratare

1.2.2.4. Tipuri de maltratare a copilului

„Din punct de vedere al interven]iei în maltratare se identific\ dou\

infanticid sadic” (IXth ISPCAN, European Conference on Child Abuse

consecin]ele cel mai des semnalate [i identificate de medicii din spitale,