,,Valori tranzacţionate la bursă “

Ianuarie 2011

Cuprins
Capitolul 1: Piaţa de capital-Noţiuni introductive…………………………….3

1.1 Bursa de valori - funcţii………………………………………….4

1. 2 Reglementări………………………………………………………..5

1.3 Clasificare……………………………………………………………6

Capitolul 2: Produsele pieţei de capital-trăsături, structură………………….8

2.1 Acţiunile –caracteristici………………………………………………11

2.1.1 Drepturile şi obligaţiile acţionarilor………………………………13

2.1.2 Clasificarea acţiunilor………………………………………………14

2.1.3 Indicatori de performanţă…………………………………….18

2.1.4 Politica de dividend………………………………………20

2.1.5 Drepturi de subscriere şi titluri de garanţie………………………22

2.1.6 Aplicaţii……………………………………………………………24

2.2 Obligaţiuniile –caracteristici ……………………………………………25

2.2.1 Clasificare…………………………………………………………28

2.2.2 Elementele definitorii ale emisiunii de obligaţiuni………………32

2.3 Titluri derivate –structură……………………………………………34

1
 2.3.1 Contracte options-tipuri de opţiuni fundamentale …………….36

2.3.2 Aplicaţii revolvate………………………………………………40

Bibliografie………………………………………………………………….49

Capitolul 1

Piaţa de capital-Noţiuni introductive

Piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată unde se întalnesc şi se

reglează în mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu şi
lung,având ca particularitate durata mare a scadenţelor . Aceasta îmbracă două
forme principale: piaţa primară şi piaţa secundară. Piaţa financiară secundară
cuprinde tranzacţiile cu titluri emise anterior. Funcţionarea efectivă a acesteia se
realizează prin intermediul pieţelor organizate :burse de valori sau pieţe de
interdealeri.

Bursa de valori este una din cele mai importante instituţii ale economiei de
piaţă, un segment al pieţei financiare, o piaţă secundară organizată, transparentă şi
supravegheată, pe care se încheie tranzacţii referitoare la valori mobiliare.

Ex:Graficul bursei de valori din București:

1)pe ultimul an

2
 2)pe ultimii trei ani

1.1 Bursa de valori – funcţii

Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor

necesare finanţării activităţii economice şi de a dirija fluxul fondurilor acumulate
spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea îşi îndeplineşte acest rol mai ales

3
prin operaţiunile de vânzare şi cumpărare de valori mobiliare emise de societăţile
pe acţiuni.

Oferind posibilitatea unui spectru larg de persoane de a cumpăra titluri

financiare,bursa diminuează inegalităţile între venituri şi deschide numeroase
oportunităţi de participare la veniturile aduse de afaceri iniţiate de alte persoane.
Pe lângă acestea, ea ajută la îmbunătăţirea modului de conducere a companiilor.
Având o multitudine de proprietari,companiile au, în general,tendinţa de a –şi
îmbunătăţi standardele şi eficienţa managerială pentru a satisface cel mai bine
cerinţele acţionarilor săi. De asemenea, bursa de valori asigură un flux continuu de
informaţii, disponibil publicului larg spre asigurarea transparenţei impuse de riscul
eventualelor plasamente.

1.2 Reglementări

Organizarea şi funcţionarea bursei de valori se face potrivit Legii nr.

297/2004 privind piaţa de capital, legea reglementează înfiinţarea şi funcţionarea
pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora,
în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în
instrumente financiare. Autoritatea competenta care aplica prevederile
reglementarii juridice este Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, denumită
C.N.V.M. .

Pieţele bursiere sunt controlate şi supravegheate în scopul ocrotirii

intereselor investitorilor. Acestea se realizează prin impunerea de către puterea de
guvernamânt a unor norme de informare a publicului şi a unor norme care să stea

4
la baza activităţii profesionale a agenţilor de brokeraj şi a societăţilor financiare.
Sunt de remarcat următoarele atribuţii ale controlului guvernamental, exercitate
prin intermediul C.N.V.M:

 înregistrarea agenţilor bursieri şi autorizarea lor;

 limitarea volumului de tranzacţii pe agent şi unitate de timp;

 controlul sumelor constituite în depozit;

 asigurarea concurenţei loiale printr-o permanentă supraveghere;

 emiterea de autorizaţii pentru dobândirea calităţii de membru al

bursei

1.3 Clasificarea burselor de valori

Clasificarea burselor de valori se face după mai multe criterii. Astfel, din
punct de vedere juridic, se disting:

 bursa de valori oficială - este piaţa la care se negociază valorile

mobiliare admise la cotare. Tranzacţiile sunt centralizate şi accesibile informării
continue a clienţilor. Operaţiunile se desfăşoară cu exclusivitate în cadrul unui
mecanism, folosindu-se un personal specializat în negocierea tranzacţiilor şi un
personal tehnic care se ocupă de pregătirea negocierilor, evidenţa contractelor şi
urmărirea realizării lor. Accesul în bursă este restrictiv;

 bursa de valori neoficială - este o bursă cu un acces mai puţin

restrictiv. Pe această piaţă se negociază valorile mobiliare neînscrise la cotarea

5
oficială. Este vorba de societăţi mici şi mijlocii care doresc să obţină fonduri
pentru dezvoltare dar nu pot îndeplini condiţiile severe de admitere la piaţa
oficială;

 piaţa la ghişeu (OTC - Over The Counter) - este piaţa pe care

tranzacţiile sunt organizate în oficiile societăţilor financiare, neexistând un spaţiu
delimitat, unic. OTC-urile permit accesul mai larg al clienţilor, care se bucură de
condiţii mai puţin restrictive decât la bursa de valori. De asemenea, cursurile
titlurilor negociate poate să varieze de la un dealer la altul, deoarece ele sunt
stabilite prin negocieri izolate.

Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se disting:

 piaţa la vedere (piaţa „spot") - este piaţa pe care se încheie tranzacţii

cu livrarea imediată , în care vânzarea/cumpărarea de acţiuni are loc în momentul
tranzacţiei la cursul existent sau în cel mult două zile lucrătoare.

 piaţa la termen (piaţa „futures") - pe această piaţă se încheie contracte

cu livrarea sau reglarea la termen, după caz. În momentul închierii contractului de
vânzare-cumpărare, cele două parţi stabilesc numărul de titluri care vor fi
tranzacţionate , preţul acestora şi data ulterioară la care va avea loc executarea
propriu-zisă a contractului.

Pe piaţa bursieră regăsim trei mari categorii de participanţi:cei aflaţi în

cautare de resurse financiare, cei doritori de plasamente şi intermediarii(permit
celor două categorii să poată avea acces pe piaţa bursieră).

Funcţionarea pieţei de capital se realizează prin circularea unor fluxuri de

informaţii între verigile care le generează, utilizează şi transmit, făcând astfel
posibilă derularea operaţiunilor. În figura următoare, este reprezentată modalitatea
de funcţionare şi schimbul de informaţii pe piaţa bursieră.

6
 Ofertele/solicitările sunt primite de brokeri-agenţi (Bka), care acţionează în
contul şi din însărcinarea clienţilor lor. Brokerii-agenţi transmit aceste ordine către
brokerii-specialişti (circuitul 2). Brokerul-specialist (Bks) centralizează ordine de
vânzare-cumpărare de la brokerii-agenţi cu care lucrează şi le negociază în ring cu
ceilalţi brokeri-specialişti (circuitul 3) sub supravegherea Comisiei Operaţiunilor
de Bursă (COB). Comisia Operaţiunilor de Bursă reglementează derularea
tranzacţiilor (circuitul 4), pe care le confirmă specialiştilor şi Casei de clearing
(CC) (circuitul 6 şi repectiv 5) în vederea executării efective a ordinelor (circuitul
punctat).

Dimensiunea tranzacţiilor bursiere este exprimată de indicatorul

capitalizarea de piaţă, care arată volumul capitalurilor mobilizate, dar şi puterea
bursei, prin însumarea pe o perioadă de un an a capitalizării zilnice de piaţă:

unde j = indice pentru identificarea titlurilor tranzacţionate,

nj = numărul de titluri de tip j tranzacţionate,
pj = preţul de piaţă al titlurilor de tip j tranzacţionate.

7
 Capitolul 2: Produsele pieţei de capital-trăsături, structură

Obiectul bursei de valori îl reprezintă valorile mobiliare(titluri financiare).

Valorile mobiliare tranzacţionate la bursă sunt înscrisuri care atestă că posesorul
lor este titularul unui drept de o anumită mărime.

Valorile mobiliare se definesc ca „instrumente financiare negociabile

transmise prin tradiţiune sau prin înscriere în cont, care conferă drepturi egale pe
categorie, dând deţinătorilor dreptul la o fracţiune din capitalul social al
emitentului sau un drept de creanţă general asupra patrimoniului emitentului, şi
sunt susceptibile de tranzacţionare pe o piaţă reglementată” .
Valorile mobiliare includ:
a) acţiunile;
b) titluri de stat, obligaţiuni emise de administraţia publică centrală sau
locală sau societăţile comerciale, precum şi alte titluri de împrumut cu scadenţa
mai mare de un an;
c) drepturi de preferinţă la subscrierea de acţiuni şi drepturi de conversie a
unor creanţe în acţiuni;
d) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată;
e) orice alte instrumente financiare calificate de CNVM ca valori mobiliare.

Cea mai importantă trăsătură definitorie a valorilor mobiliare, care

constitutie totodată factorul decisiv în efectuarea unui plasament pe piaţa de
capital, este riscul aferent achiziţiei de titluri mobiliare. De asemenea, prin
intermediul investiţiilor în activele financiare, se exercită funcţia monedei de
rezervă a valorii,astfel încât sumele de bani mobilizate în acest scop productiv sunt

8
protejate împotriva erodării puterii de cumpărare a monedei, şi , mai departe, a
dimensiunii fondurilor destinate investiţiilor financiare.

În pofida existenţei factorului de risc care însoţeşte plasamentul în titluri

mobiliare, acesta nu are întotdeauna o conotaţie negativă, ci dimpotrivă. Pentru
aceia care prezintă un apetit sporit pentru risc , identificăm relaţia între lichiditatea
activelor,riscul acestora şi profitul adus. Astfel, activele financiare prezintă un grad
de lichiditate redus , ceea ce atrage după sine un nivel consistent al riscului,aflat în
directă proporţionalitate cu profitul scontat. În general, valorile mobiliare care
prezintă un grad ridicat de risc sunt cele care aduc cele mai mari profituri.

Acest risc este determinat pe de o parte de situaţia emitentului, iar pe de altă

parte de situaţia generală a pieţei. Din punct de vedere al emitentului, pentru
deţinătorul de valori mobiliare apare riscul determinat de pierderea posibilităţii de
fructificare (atunci când nu se distribuie dividende) sau pierderea capitalului
investit (atunci când se înregistrează falimentul emitentului).

Dacă avem în vedere situaţia existentă pe piaţă, riscul poate fi generat de

fluctuaţia cursului sau chiar de încetinirea procesului de transformare a activelor
financiare în lichidităţi dacă cererea este foarte scăzută şi nu există imediat
contrapartidă pentru oferta de vânzare.

Din punct de vedere juridic, ca parte a categoriei titlurilor comerciale de

valoare, valorilor mobiliare le corespund anumite trăsături, cum ar fi :
-înscrisul are caracter constitutiv; dreptul este încorporat în titlu şi, prin
urmare, poate fi exercitat numai în baza înscrisului;
-înscrisul are caracter formal; el trebuie să îmbrace forma cerută de lege şi să
cuprindă elementele care îi sunt proprii;

9
 -înscrisul are caracter literal; întinderea şi natura dreptului ca şi obligaţia
corelativă dreptului, sunt determinate exclusiv de menţiunile cuprinse în înscris.
-înscrisul conferă un drept autonom.
Din punct de vedere economic, valorile mobiliare certifică calitatea de
coproprietari şi de creditori şi generează efecte pentru deţinătorul lor, diferenţa
dintre acţiune şi obligaţiune fiind aceea că prima reprezintă un titlu de proprietate
iar cea de-a doua un titlu de credit. O altă caracteristică a valorilor mobiliare este
că acestea pot fi emise atât în formă materializată cât şi dematerializată.

10
 Structura produselor pieţei de capital

Există 3 categorii de produse:

I. valori mobiliare primare din care fac parte: acţiunile, obligaţiunile,
drepturi de subscriere, titluri de garanţie.
II. valori mobiliare derivate :
1. contracte tip forward – contracte nestandardizate ce creează pentru părţi
obligaţia de a vinde/cumpăra o marfă la un preţ convenit la data încheierii
tranzacţiei şi care se execută prin livrarea efectivă a mărfii şi plata la o dată
viitoare.
2. contracte tip futures – contracte standardizate ce creează pentru părţi
obligaţia de a vinde /cumpăra un activ suport la data scadenţei la un preţ convenit
la momentul încheierii tranzacţiei.
3. contracte tip options – contracte standardizate care în schimbul unei prime
creează pentru cumpărător dreptul nu şi obligaţia de a cumpăra/vinde un activ
suport la un preţ prestabilit (numit preţ de exercitare) până la data expirării.
III. valori mobiliare sintetice : contracte derivate pe indici bursieri.

2.1.1 Acţiunile-caracteristici

Acţiunea (share/ stock) reprezintă un titlu financiar negociabil ce conferă

deţinătorului poziţia de proprietar colectiv asupra proprietăţii indivizibile a
societăţii emitente. Este un titlu de proprietate cu venit variabil. Ele sunt emise fie
atunci când un grup de fondatori constituie capitalul social al unei societăţi pe
acţiuni, fie atunci când se majoreză capitalul social al unei societăţi în funcţiune.

11
 Caracteristicile acţiunilor:

 acţiunile sunt fracţiuni egale ale capitalului social al unei societăţi .

Ele generează drepturi şi obligaţii egale pentru deţinători;
 acţiunile au o anumită valoare nominală. În România valoarea minimă
a unei acţiuni este de 1000 lei (0.1 lei noi);
 acţiunile sunt indivizibile, ele în grup pot fi divizate prin operaţiune de
splitare (mărire – atunci când acţiunile cresc foarte mult, ca să nu îi scadă
lichiditatea) şi se poate reduce numărul lor prin acţiune de consolidare;

Pentru a reprezenta cât mai bine acțiunile la Bursa de valori din

București,mai jos este prezentat un grafic din care observăm că doar o cincime din
averea neta este reprezentată de activele financiare:numerar,depozite din
bănci,acțiuni la bursă,investiții,etc.

12
  acţiunile sunt titluri financiare negociabile şi tranzacţionabile.

2.1.2 Drepturile şi obligaţiile acţionarilor

În calitate de proprietari, acţionarii deţin următoarele drepturi :

 dreptul la dividende respectiv în cazul în care emitentul înregistrează
profit, acţionarii au dreptul să obţină (să primească) o cotă parte din profitul
repartizat pentru dividende proporţional cu ponderea în capitalul social.
 dreptul la vot în AGA respectiv acţionarii se pot exprima referitor la
mersul afacerii votând în general după principiul o acţiune 1 vot.
 dreptul la tranzacţionare acţionarii au dreptul să tranzacţioneze liber
acţiunile pe o piaţă reglementată; excepţie fac societăţile de tip închis la care se
aplică dreptul de preempţiune.
 dreptul la informare acţionarii au dreptul să fie informaţi cu privire la
mersul afacerii în general şi este obliagtoriu să fie informaţi în legătură cu
raportările financiare ale companiei, raportul administratorilor şi raportul
cenzorilor şi auditorilor.
 dreptul la repartizarea activului rămas după acoperirea tuturor
datoriilor în cazul în care societatea emitentă intra în lichidare sau este declarată în
stare de faliment
 dreptul comun în materie ce impune societăţii de a-şi înregistra
acţiunile la Registrul Comerţului şi de a ţine evidenţa acţionarilor într-un Registru
al Acţionarilor.
 dreptul la răspundere limitată,în limita participării la capitalul social.
În cazul în care emitentul intră în faliment pierderea maximă pentru acţionari este
limitată la valoarea investiţiei.

13
 În schimbul acestor drepturi, acţionarul îşi asumă şi anumite obligaţii, cum
ar fi :

 obligaţia de a vira sume de bani aferente acţiunilor subscrise;

 să sprijine activitatea societăţii în vederea realizării scopului şi

obiectului ei de activitate ;

 să-şi îndeplinească cu bună-credinţă obligaţiile contractuale ce le revin

din contractele încheiate de societate cu terţii ;

 să nu divulge secrete cu privire la activitatea şi starea economico-

financiară a societăţii.

2.1.3 Clasificarea acţiunilor

Acţiunile se prezintă sub mai multe forme, clasificate , în principal, după

două criterii:

1. Din punct de vedere al drepturilor pe care le conferă deţinătorului, există o

mare varietate de acţiuni, însă cele mai importante sunt acţiunile ordinare şi cele
preferenţiale. Acţiunile comune (ordinare) conferă drepturi şi obligaţiuni egale
tuturor deţinătorilor.
Acţiunile preferenţiale conferă posesorilor drepturi suplimentare, bucurându-
se de privilegiul unui dividend prioritar(fix), plătit cu prioritate faţă de dividendul
acţiunilor comune, se emit pentru perioade limitate de timp şi sunt adresate mai
ales investitorilor care nu sunt dispuşi să rişte prea mult şi preferă un venit stabil,
chiar dacă acesta este mai mic. De cele mai multe ori sunt lipsite de dreptul de vot.

14
 Acestea din urmă dau dreptul la un dividend fix, prestabilit, indiferent de
mărimea profitului care va fi realizat de societate, dar nu dau drept de vot
posesorului. Acţiunile preferenţiale se emit pentru perioade limitate de timp şi sunt
adresate mai ales investitorilor care nu sunt dispuşi să rişte prea mult şi preferă un
venit stabil, chiar dacă acesta este mai mic.
În România există două prevederi legale referitoare la acţiunile preferenţiale.
Una dintre ele se refera la valoarea nominală a acţiunilor preferenţiale care trebuie
să fie egală cu valoarea nominală a acţiunilor comune.
Cea de a doua se referă la numărul (valoarea totală) acţiunilor preferenţiale
care nu trebuie să depăşească ¼ din numărul (valoarea totală) acţiunilor comune.
Pe pieţele dezvoltate există mai multe tipuri de acţiuni preferenţiale :

- acţiuni cu o rată fixă şi prestabilită a dividendului;

- acţiuni ce conferă titularului mai multe drepturi de vot;

- acţiuni ce dau dreptul posesorilor ca în caz de lichidare să încaseze

părţile cuvenite înaintea acţionarilor obişnuiţi;

- acţiuni ce combină drepturile de mai sus.

Indiferent însă dacă este vorba de acţiuni obişnuite sau preferenţiale acestea
îmbracă una din cele două forme:

- acţiuni la purtător, care nu poartă nici un nume înscris şi se pot transmite

fără nici o formalitate;

- acţiuni nominative, care au înscris numele posesorului şi se pot transfera

numai prin transcrierea tranzacţiilor într-un registru.

Clauzele acţiunilor preferenţiale :

15
 - clauza de convertibilitate – această clauză face referire la posibilitatea
transformării acţiunilor preferenţiale în acţiuni comune ale societăţii emitente.
Aceasta se realizează în anumite condiţii, într-un anumit moment denumit rată
de conversie este stabilit de AGA şi precizează raportul în care se vor transforma
acţiunile preferenţiale în acţiuni comune (ex dacă rata de conversie de 3:1
înseamna că fiecare acţiune preferenţială poate fi transformată în 3 acţiuni
comune).

- clauza de răscumpărare – reprezintă posibilitatea ca emitentul să îşi

răscumpere titlurile emise în anumite condiţii predefinite.

- clauza de returnabilitate – presupune posibilitatea ca deţinătorii

acţiunilor să le returneze emitentului în anumite condiţii predeterminate.

- clauza de cumulativitate - presupune faptul că, în situaţia în care

datoriile emitentului către deţinătorul de acţiuni preferenţiale nu pot fi plătite, ele
se raportează la un exerciţiu financiar următor până vor fi achitate integral.

- clauza privind participarea suplimentară la profit – este o clauză care

aduce un dividend suplimentar faţă de dividendul cuvenit în mod normal, în
anumite condiţii.

O altă clasificare se realizează din punctul de vedere al modului de

identificare al proprietarului există: acţiuni nominative (au înscris numele şi pot fi
emise sub formă materializată sau dematerializată) şi acţiuni la purtător (pot fi
emise doar în formă materializată, deţinătorul acestora fiind recunoscut drept
acţionar).

De asemenea, acţiunile se clasifică şi din punct de vedere al formei sub care

sunt emise ,existând acţiuni materializate (imprimate pe suport fizic) şi acţiuni

16
dematerializate (sunt evidenţiate prin înscriere în cont, dovada lor făcându-se
printr-un extras de cont). În ultimii ani , acţiunile se regăsesc tot mai mult într-o
formă dematerializată, ca urmare a informatizării pe scară tot mai largă a pieţelor
bursiere. Proprietarul respectivelor acţiuni primeşte doar un extras de cont ca
dovadă a deţinerii respectivelor acţiuni.

Acţiunile prezintă 4 caracteristici. Acţiunile sunt fracţiuni egale ale capitalului

social al unei societăţi care generează drepturi şi obligaţii egale pentru deţinători.
O a doua caracteristică este aceea că acţiunile au o anumită valoare nominală. În
România valoarea minimă a unei acţiuni este de 1000 lei (0.1 lei noi).
Acţiunile sunt indivizibile, ele în grup pot fi divizate prin operaţiunea de splitare
(mărire – atunci când acţiunile cresc foarte mult, ca să nu îi scadă lichiditatea) şi se
poate reduce numărul lor prin acţiunea de consolidare. O ultimă caracteristică a
acţiunilor este aceea că sunt titluri financiare negociabile şi tranzacţionabile.

Acţiunilor le corespund anumite stadii de existenţă .Astfel,acestea pot fi :

1. Acţiuni autorizate. În România, reprezintă acelaşi lucru ca şi numărul

de acţiuni emise. Sunt acţiunile pe care o societate le poate emite.
2. Acţiuni în curs de emisiune. Prin procesul de ofertă publică aceste
acţiuni nu se ştie dacă vor fi emise (perioada de subscriere este de 2 luni).
3. Acţiuni aflate în circulaţie.Sunt acţiuni ce au trecut printr-o ofertă
publică.
4. Acţiuni tezaurizate.Sunt acţiuni cumpărate şi deţinute de emitent, sunt
lipsite de drepturi, iar cantitatea de acţiuni este limitată (în România este de maxim
10%). Durata de tezaurizare este limitată, în România este de maxim 1 an. Scopul
tezaurizării trebuie declarat.

17
 5. Acţiuni neemise. Sunt acţiuni autorizate mai puţin acţiunile aflate în
circulaţie. Acţiunile neemise sunt diferite de acţiunile free float.

2.1.4 Indicatori de performanţă

Acţiunile sunt caracterizate calitativ prin indicatori de performanţă: valoarea

de circulaţie, valoarea de calcul, dividendul, valoarea dreptului de subscriere şi
valoarea dreptului de atribuire.
VALOAREA DE CIRCULAŢIE este acea valoare la care sunt
tranzacţionate acţiunile şi poate fi întâlnită ca valoare nominală şi valoare de piaţă.
Valoarea nominală este cea înscrisă pe acţiune şi este bază de calcul pentru
alţi indicatori. Cu ajutorul ei se determină cota de participare a posesorului la
patrimoniul firmei şi numărul de voturi în Adunarea Generală a
Acţionarilor(AGA). În cazul acţiunilor valoarea nominală este şi valoare de
emisiune. Valoarea de piaţă este preţul cu care se vinde/cumpără la un moment dat
o acţiune. Această valoare este exprimată în mod uzual sub forma cursului sau
cotaţiei şi reprezintă numărul de unităţi monetare plătite/încasate pentru o sută de
unităţi monetare valoare nominală:

VALOAREA DE CALCUL este o valoare teoretică folosită în procedurile

de evaluare şi care se întâlneşte sub forma valorilor patrimoniale (valoare contabilă
şi intrinsecă) şi valorilor de rentabilitate (valoare financiară şi valoare de
randament).

18
 Valoarea contabilă, denumită şi valoare matematică, arată valoarea de
patrimoniu ce revine la o acţiune. Relaţia dintre valoarea contabilă şi valoarea
nominală, respectiv valoarea de piaţă a acţiunilor,pune în evidenţă nivelul
garantării acţiunilor de către emitent.
Pe de-o parte, o valoare contabilă mai mică decât valoarea nominală a unei
acţiuni denotă o insuficientă garantare a valorii reale prin activul net. Pe de altă
parte,o valoare contabilă inferioară valorii de piaţă arată că suma plasată în acţiune
este insuficient garantată.
Valoarea intrinsecă este o valoare cu conţinut similar celei contabile,
corectată însă cu activele lente, adică cele cu lichiditate incertă.
Valoarea financiară arată care este capitalul financiar care ar trebui deţinut
pentru a produce în condiţiile pieţei un produs anual (o dobândă) de mărimea
dividendului atribuit acţionarilor. O valoare financiară mai mare decât valoarea de
piaţă arată că plasamentul realizat a fost bun, superior condiţiilor pe care le oferă
piaţa monetară.
Valoarea de randament caracterizează calitatea emitentului prin prisma
profitului net, adică a unui rezultat ce înglobează dividendul şi conţine în plus
componente de autofinanţare, de creare de rezerve financiare şi fonduri de
asigurare proprii. Dacă valoarea de randament este mai mare decât valoarea de
piaţă, atunci înseamnă că societatea emitentă realizează un profit net superior celui
care ar fi fost obţinut în condiţiile în care s-ar fi realizat un plasament de mărimea
valorii de piaţă a acesteia.
Graficul următor reprezinta evoluția ascendentă a valorii acțiunilor băncii
Transilvania în ultimele 10 luni de zile,iar pe de altă parte momentele după
identificarea evoluției în care dorim să intrăm pe piață:

19
 2.1.5 Politica de dividend

Dividendul este recompensa primită de acţionari pentru riscul asumat prin

achiziţionarea unei acţiuni şi este primit de aceştia în baza dreptului de
coproprietatea asupra afacerii.

Formula de calcul pentru dividentul primit de un acţionar din totalul

dividendelor acordate este:

unde DivT este dividendul total distribuit acţionarilor din profitul

rezultat la finele perioadei de gestiune (un an).
În momentul în care un emitent face cunoscut faptul că va acorda
dividende, va comunica şi o dată calendaristică, la care toţi acţionarii înregistraţi au
dreptul să încaseze acele dividende; această dată numindu-se dată de referinţă.

20
 Acţionarii înregistraţi la o anumită dată stabilită (dată de referinţă) în
Registrul Acţionarilor beneficiază de dividendul aferent indiferent de perioada de
deţinere.

 data declarării dividendelor (anunţul de presă), reprezintă data la care

se face public convocatorul AGA.
 data de registru este data înregistrării dobândirii de valori mobiliare de
către deţinătorii care beneficiază de drepturile conferite de acestea. În România
data înregistrării dobăndirii acţiunii se face după 3 zile lucrătoare după data
efectuării tranzacţiei de cumpărare de pe piaţă (denumită şi decontare la T + 3).
 data cum – dividend este situată cu 3 zile lucrătoare înaintea datei de
referinţă şi reprezintă ultima zi în care un investitor poate achiziţiona acţiunea
respectivă pentru a putea încasa dividende.
 data ex – dividend este situată cu 2 zile lucrătoare înainte de data de
referinţă şi reprezintă prima zi în care dacă un investitor cumpără acţiunea
respectivă nu va mai beneficia de dreptul participării la AGA şi nu va încasa
dividendul anunţat
 data de înregistrare reprezintă data stabilită de AGA care serveşte la
identificarea acţionarilor asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor AGA; este
ulterioară datei întrunirii AGA

21
  data plăţii reprezintă data calendaristică la care se va face plata
dividendelor.

2.1.6 Drepturi de subscriere şi titluri de garanţie

Drepturile de subscriere – reprezintă materializarea dreptului de preempţiune

sub forma unor tiluri de valoare.

Dreptul de atribuire(preemtiune) – reprezintă dreptul acţionarilor existenţi la

momentul emisiunii unor noi acţiuni, de a subscrie cu prioritate înaintea altor
investitori.

Dreptul de preempţiune a existat şi există pentru terenurile extravilane.

Indiferent de tipul de companie, dreptul de preempţiune există la emisiune, chiar
dacă la societăţile listate, el se suspendă temporar. Se impune acest drept pentru ca
acţionarii să-şi menţină cota de acţiuni.

Drepturile prezintă 2 caracteristici. O primă caracteristică este aceea că drepturile

sunt valori mobiliare emise cu valoare nominală zero. O a doua caracteristică face
referire la fapul că drepturile sunt valori mobiliare care au o perioadă de existenţă
relativ redusă, de regulă între 1 şi 3 luni.

Valoarea dreptului de subscriere:

22
 Valoarea dreptului de preemţiune:

Titlurile de granţie (Warrants) – reprezintă valori mobiliare care certifică

faptul că emitentul garantează deţinătorului că va vinde un număr de acţiuni
comune la un anumit preţ, la o dată viitoare. Îşi are originile în certificatul de
depozit.

Titlurile de garanţie au două trasaturi de bază. O primă trăsătură se referă la faptul

că titlurile de garanţie sunt valori mobiliare emise cu o anumită valoare nominală.
O altă caracteristică are în vedere faptul că titlurile de garanţie sunt valori
mobiliare care au o durată de existenţă teoretic nelimitată, practic existând până la
excludere.

23
Aplicaţii :

1. Societatea comercială “X” prezintă următoarea situaţie a capitalului social:

- capital social 176 mil. u.m.;
- capitalizare bursieră 528 mil. u.m.;
- se decide creşterea capitalului social prin emisiunea a 40 000 acţiuni noi la
3200 u.m.;
- valoarea nominală 1200 u.m. .
Să se determine:
a) Numărul de acţiuni existente iniţial;
b) Cursul bursier al acţiunilor înainte şi după majorarea capitalului
social;
c) Mărimea dreptului de subscriere.

2. O societate comercială decide majorarea capitalului social prin încorporarea unei

părţi din rezerva în valoare de 60.000.000 u.m. Capitalul social iniţial este de
210.000.000, valoarea nominală a unei acţiuni de 10.000 u.m. iar capitalizarea
bursieră înregistrată de societate este de 231.000.000.
Să se calculeze:
a) Noul curs al acţiunilor, după încorporarea rezervelor;
b) Valoarea dreptului de atribuire.

24
 2.2 Obligaţiunile –caracteristici

Obligaţiunile sunt titluri financiare reprezentând creanţa deţinătorului

acesteia asupra emitentului ei, rezultată în urma unui împrumut pentru care acesta
din urmă - o companie, agenţie publică sau statul – plăteşte periodic o dobândă, de
regulă fixă, urmând să răscumpere obligaţiunea peste un anumit termen.
Obligaţiunile reprezintă titluri de credit ce exprimă un raport de împrumut
între creditor (posesorul obligaţiunii) şi debitor (emitentul obligaţiunii).
Obligaţiunea este o creanţă ce dă dreptul celui care o posedă să primească un venit
fix anual sub formă de dobandă. Datorită acestui fapt ele reprezintă valori
mobiliare cu venit fix. Rata dobânzii este o cotă fixă din valoarea nominală şi se
numeşte cupon. Obligaţiunile vor fi răscumpărate la scadenţă de emitent sau pot fi
vândute înainte de scadenţă pe piaţa bursieră.

Emisiunea de obligaţiuni trebuie să fie însoţită, ca şi în cazul acţiunilor, de un

prospect de emisiune unde să se ofere informaţii care să atragă interesul şi mai ales
să asigure pe potenţialii creditori că societatea este serioasă şi solvabilă.
Obligaţiunile nu dau dreptul de participare la AGA, şi nici de a alege sau de a fi
alesi în conducerea societăţii emitente. Astfel, deosebirea principală între posesorii
de acţiuni şi cei de obligaţiuni este aceea că dacă primii sunt în fapt proprietarii
firmei, ceilalţi sunt doar creditorii ei.

Emitenţii de obligaţiuni sunt nu numai societăţile comerciale dar şi statul sau

diverse organisme administrativ teritoriale ale acestuia (în acest caz vorbim de
obligaţiuni de stat sau bonuri şi bilete de trezorie cum mai sunt cunoscute). Acestea
sunt instrumente prin care statul mobilizează fonduri disponibile atât din interiorul
ţării cât şi de pe pieţele financiare internaţionale.

25
 Evoluția valorii unei obligațiuni la Bursa de valori din București în ultimul an:

Pentru a prezenta caracteristicile obligaţiunii putem face o comparaţie cu

acţiunile. Astfel, dacă avem în vedere poziţia investitorului ,obligaţiunea apare ca
un titlu de creanţă în timp ce acţiunea este un titlu de proprietate. De asemenea,
obligaţiunea este valabilă numai până la scadenţă în timp ce acţiunea nu are durată
de viaţă.
Din punct de vedere al fructificării investiţiei, obligaţiunea generează
certitudinea fructificării prin faptul că emitentul îşi asumă obligaţia de a plăti
dobânzile indiferent de rezultatul obţinut în timp ce dividendul nu poate fi încasat
dacă rezultatele obţinute sunt necorespunzătoare sau dacă se decide de către
Adunarea Generală a Acţionarilor să nu se distribuie dividende.
Dacă avem în vedere riscul plasamentului, atunci putem spune că riscul
asumat de investitorul în obligaţiuni este mai mic decât riscul pe care îl implică
investiţia în acţiuni. În sfârşit, deţinătorii de obligaţiuni sunt creditori şi, ca urmare,
trebuie achitaţi înaintea acţionarilor preferenţiali sau comuni dacă apare situaţia de
intrare în faliment.

26
 Obligaţiunile au câteva elemente caracteristice dintre care unele sunt
precizate încă de la emisiune: valoarea nominală, reprezintă suma pe care
emitentul trebuie să o ramburseze posesorului obligaţiunii, volumul total al
emisiunii, dobânda (cuponul), scadenţa, durata de viaţă a obligaţiunii, adică
perioada dintre emitere şi scadenţă, preţul de emisiune, adică valoarea la care se
pune în circulaţie efectiv obligaţiunea; acesta poate fi mai mare decât valoarea
nominală (supra pari), egal cu aceasta (ad pari) sau mai mic (sub pari) lucru stabilit
în funcţie de condiţiile pieţei şi de urgenţa obţinerii fondurilor, modalităţile de
rambursare, randamentul obligaţiunii, indicator calculat în funcţie de preţul de
emisiune şi dobânda anunţată.

Obligaţiunile vor fi răscumparate la scadenţă de către emitent care va plăti şi

dobânda aferentă, sau pot fi vândute, înainte de scadenţă, pe piaţa bursieră. Având
în vedere că pot fi tranzacţionate pe pieţele secundare de capital, obligaţiunile - la
fel ca şi acţiunile - au pe lângă valoarea nominală şi un curs la bursă, ce poate fi
mai mare sau mai mic decât valoarea nominală în funcţie de rezultatele şi de

27
perspectivele emitentului. Tranzacţionarea obligaţiunilor pe pieţele bursiere,
schimbarea proprietarilor, variaţia cursului, nu afectează cu nimic societatea
emitentă care va trebui să răscumpere la scadenţă obligaţiunile de la cel care le
prezintă şi să achite acestuia şi dobânda stabilită.

Există o mare varietate de tipuri de obligaţiuni în funcţie de necesităţile

societăţilor emitente, dar mai ales din dorinţa de a fi cât mai atractive pentru
investitori. În acest sens au fost create o mulţime de tipuri de obligaţiuni care ţin
cont de diverse caracteristici ale investitorilor: profilul de risc al acestora,
randamentul pe care îl aşteaptă, durata pe care sunt dispuşi să investească, scopul
urmărit de aceştia etc.

2.2.1 Clasificarea obligaţiunilor

În funcţie de tipologia obligaţiunilor, acestea sunt de mai multe feluri, dintre

care cele mai importante sunt :

a) Obligaţiuni clasice (obişnuite) care au o scadenţă determinată, iar dobânda

(fixă) se plăteşte periodic.

b)Obligaţiunile indexate sunt acelea la care emitentul se obligă de a le

actualiza dobânda (valoarea) în funcţie de un anumit indice (spre exemplu în
funcţie de indicele inflaţiei)

c) Obligaţiuni cu durată de viaţă variabilă şi care permit emitentului sau

posesorului să modifice scadenţa acestora, adică durata împrumutului. Aceasta
poate să însemne prelungirea duratei împrumutului sau rambursarea înainte de

28
scadenţă. Oricare din aceste operaţiuni, în funcţie de cine este solicitată şi de sensul
ei (prelungire sau scurtare) implică plata unor bonusuri sau penalizări la suma de
rambursat.

d) Obligaţiuni participative, care aşa cum le arată şi numele dau posibilitatea

investitorului de a participa la rezultatele favorabile ale societăţii în care a investit.
Astfel, pe lângă dobânda stabilită iniţial posesorul de obligaţiuni participative mai
primeşte sume suplimentare alocate din profitul net sau din rezerve special
constituite în acest sens.

e) Obligaţiuni cu cupon unic sunt acelea la care dobânda nu se plăteşte periodic

ci se capitalizează şi se plăteşte o singură dată la scadenţă.

f) Obligaţiuni cu cupon zero sunt acelea pentru care nu se plăteşte distinct

dobânda (deci nu au cupon) câştigul investitorului rezultând din aceea că sunt
emise la un preţ subparitate iar la scadenţă se rambursează la valoarea nominală
(cu alte cuvinte dobânda cuvenită îmbracă forma unei prime de emisiune).

g) Obligaţiuni convertibile sunt acelea care oferă posibilitatea investitorului de

a le preschimba în acţiuni ale societăţii emitente. Raportul de conversie, perioada
de conversie, precum şi alte condiţii de conversie trebuie să fie prevăzute în
prospectul de emisiune.

h) Obligaţiuni rambursabile în acţiuni sunt acelea care se amortizează prin

acţiuni ale societăţii emitente.

i) Obligaţiuni rambursabile prin anuităţi constante sunt acele obligaţiuni la care

emitentul va plăti investitorului anual o sumă constantă (anuitate) care include
dobânda aferentă creditului cât şi o parte din valoarea împrumutului.

29
 j) Obligaţiuni rambursabile prin tragere la sorţi sunt acelea rambursate cu
anticipaţie de emitent; stabilirea celor care vor face obiectul rambursării anticipate
se realizează prin tragere la sorţi.

k) Obligaţiuni "murdare" (junk bonds)- sunt acelea care au ataşat un grad de

risc foarte mare, deoarece banii mobilizaţi sunt folosiţi pentru afaceri a căror
reuşită este incertă dar cu un profit potenţial imens. Desigur şi nivelul dobânzilor
este proporţional cu riscul pe care îl implică aceste afaceri.

l) Obligaţiuni ale statului (bilete sau bonuri de tezaur) sunt emise de către stat
şi prin acestea se mobilizează fonduri la dispoziţia statului. Sunt considerate ca
fiind cele mai sigure plasamente, deoarece au garanţia statului şi astfel riscul ataşat
lor ar fi nul.

m) Obligaţiuni străine sunt acele titluri emise de către societăţi din alte ţări
decât cea din care se realizează împrumutul.

n) Euroobligaţiunile (eurobonds) sunt acele obligaţiuni exprimate în

eurovalute, plasate şi tranzacţionate simultan pe pieţele de capital a mai multor ţări,
de către un consorţiu bancar internaţional.

Din această varietate de obligaţiuni, investitorul va alege acel tip care se

potriveşte cel mai bine cu profilul şi cu trebuinţele sale. Lucrul cel mai important
pe care trebuie să îl analizeze este gradul de risc al respectivelor titluri adică
pericolul ca emitentul să înceteze plata dobânzilor sau chiar să nu ramburseze
împrumutul. Un indicator principal al acestui risc este rata dobânzii anunţată dar
există şi agenţii specializate în evaluarea acestui risc. Acestea sunt agenţiile de
rating pentru obligaţiuni (şi nu numai) care efectuează evaluări cu privire la riscul
ca societatea emitentă să nu onoreze obligaţiile asumate prin prospectul de
emisune. Aceste evaluări iau în considerare mai mulţi factori derivaţi din

30
activitatea emitentului, şi mai ales câţiva indicatori legaţi de performanţele
acestuia: indicatori de profitabilitate, de lichiditate, de îndatorare, de gestiune etc.
Concret aceste agenţii oferă informaţii clare privind bonitatea unui emitent prin
acordarea unor calificative acestuia.

Există şi alte criterii de clasificare, acestea fiind:

După scadenţă (maturitatea) împrumutului obligatar:

o obligaţiuni emise pe termen scurt (se emit cu discount);
o obligaţiuni emise pe termen mediu (se emit cu cupon);
o obligaţiuni emise pe termen lung (se emit cu cupon).

După emitent:
o obligaţiuni emise de state (ţări) numite si obligaţiuni de stat – se emit pe
pieţele internaţionale;
o obligaţiuni emise de organisme ale administraţiilor publice centrale sau
locale denumite obligaţiuni municipale;
o obligaţiuni corporative.
După forma sub care sunt emise:
o obligaţiuni materializate;
o obligaţiuni dematerializate.
După modul de identificare a deţinătorului:
o obligaţiuni nominative;
o obligaţiuni la purtător.

31
 După gradul de garantare:
 obligaţiuni garantate;
 obligaţiuni negarantate.
După convertibilitate:
o obligaţiuni neconvertibile;
o obligaţiuni convertibile (in acţiuni comune).

2.2.2 Elementele definitorii ale emisiunii de obligaţiuni

Elementele tehnice definitorii ale emisiunii de obligaţiuni – orice emisiune

are la bază un prospect ce conţine anumite elemente :

1. valoarea nominală – reprezintă suma(S) care va fi rambursată la scadenţă

de către emitent şi care mai poate fi numită şi principal - S = VN x N ;

2. maturitatea (scadenţa) – reprezintă perioada pentru care a fost contractat

împrumutul obligatar ;

3. perioadele de plată a dobânzii – reprezintă o formă de împrumut care

produce şi o dobândă, cel mai frecvent la 1 an de zile, dar există şi dobânzi
semestriale de 6 luni, cele trimestriale şi lunare sunt foarte rare (ca excepţii) ;

4. preţul de emisiune – reprezintă preţul cu care sunt văndute obligaţiunile

către investitori în oferta publică. Există mai multe variante :

 Pe < VN – se numesc emisiuni de obligaţiuni sub-pari , sunt pe

termen scurt ;
 Pe = VN – se numesc emisiuni de obligaţiuni ad-pari , pe termen
mediu şi lung ;

32
  Pe > VN – se numesc emisiuni de obligaţiuni supra-pari ;
5. rata nominală a dobânzii (Rd) – reprezintă rata dobănzii la care este
contractat împrumutul obligatar ;

6. cuponul de dobândă (CD) – reprezintă suma de bani efectiv încasata de

deţinătorul obligaţiunii la momentul plăţii dobânzii :

CD= sau pentru perioade mai mici CD= *

n = număr de zile scurs între 2 perioade succesive de plată a bonului

7. dobânda acumulată (d.a.) – reprezintă cota parte din cuponul aferent

obligaţiunii care se cuvine deţinătorului proporţional cu perioada de deţinere ;

d.a. = CD x n / 360.

n = nimăr de zile pentru care a fost deţinută obligaţiunea într-un an de zile

8. cursul obligaţiunii pe piaţă – este exprimat în valoare procentuală :

C = P / VN ;

9. Codificarea emisiunii de obligaţiuni – de regulă obligaţiunile ce se găsesc

pe piaţă : XYZ DD YY, unde xyz reprezintă un grup de caractere de regulă litere
ce definesc emitentul ;

dd – reprezintă rata nominală a dobânzii

yy – anul scadenţei
ex : FLA1209 – emitent Flamingo, dobânda 12% , scadenţa în 2009.

2.3 Titluri derivate –structură

33
 Titlurile sau produsele derivate sunt reprezentate de contractele futures şi
contractele pe opţiuni (options). Toate aceste produse derivate au fost create
pentru a diviza riscul şi a spori şansele de câştig la operaţiunile bursiere.
Principalele pieţe pentru produsele derivate sunt: Chicago Board of Trade
(CBOT), European Options Exchange (EOE), London International Financiar
Futures Exchange (LIFE). Acestea se caracterizează prin existenţa unei case de
compensaţii (clearing house) pentru tranzacţii. În România, cea mai cunoscută
astfel de piaţă pentru aceste produse este Bursa Monetară, Financiară şi de Mărfuri
Sibiu.

Raţiunea principală a existenţei acestor produse este aceea de acoperire a

riscurilor (hedging), însă nu este de neglijat nici atracţia dată de caracterul
speculativ al acestor produse.

Produsele sintetice (hibrid) rezultă din diverse combinaţii ale caracteristicilor a

diferite titluri financiare.

Pot fi diferite combinaţii între acţiuni şi obligaţiuni (drepturi de subscriere), dar

şi combinaţii de opţiuni put şi call, sau de contacte futures cu contracte pe opţiuni.
Tot între aceste produse sintetice regăsim contractele pe indici bursieri sau pe
diferite valute.

Contractele la termen (futures) sunt angajamente ferme între două părţi de a

vinde sau de a cumpăra anumite valori la un preţ prestabilit, la o dată viitoare.
Pentru a deschide o poziţie pe piaţa acestor produse derivate este necesară
constituirea unui depozit minim de garanţie.
Contractul în care sunt consemnate obligaţiile părţilor, contractul futures, este
negociabil şi tranzacţionabil pe pieţele bursiere unde se fac astfel de operaţiuni,

34
astfel încât fiecare din părţi poate alege între a aştepta până la scadenţă sau să
vândă contractul unui terţ (respectiv să cumpere de pe piaţă un acelaşi tip de
contract).
Produsele derivate reprezintă contracte la termen încheiate pentru un anumit
activ suport.

Contractele (tranzacţiile) la termen reprezintă tranzacţiile încheiate în

prezent pentru care livrarea activului suport / lichidarea contractului şi plata au loc
la un termen ulterior prevăzut în contract.

Produsele derivate se împart în 3 categorii :

- contracte FORWARD- reprezintă prima formă de contract încheiat la

termen .

- contracte FUTURES- reprezintă un contract la termen care are

standardizate toate clauzele contractuale cu excepţia preţului.

- contracte OPTIONS.

Standardizarea la nivelul contractelor FUTURES face referire la 4 niveluri:

a. se vorbeşte de o standardizare la nivelul cantităţii tranzacţionate (câtă

cantitate de activ suport revine pe contract).

35
 b. există o standardizare la nivelul calităţii (sunt foarte clar definite condiţiile
de calitate pentru fiecare activ suport), în cazul în care nu este standard
produsul, vânzătorul plăteşte o penalizare
c. există o standardizare referitoare la lunile de livrare a activului suport,
respectiv de lichidare a contractului
d. există o standardizare la nivelul locului de livrare a activului suport, care de
regulă este FOB bursă.

2.3.1 Contracte options-tipuri de opţiuni fundamentale

Contractele options – reprezintă contracte încheiate la termen având la bază

un anumit activ suport şi în care cumpărătorul în schimbul plăţii unei prime cash
către vânzător la momentul încheierii contractului obţine dreptul dar nu şi obligaţia
de a executa contractul la scadenţă.

Pe scurt, este un contract la termen efectuat între cumpărător şi vânzător ce

poate fi executat sau nu la termen.

Din punct de vedere al momentului când pot fi executate contractele cu

opţiuni întâlnim :

1. opţiuni de tip european – pot fi executate doar la scadenţă ;

2. opţiuni de tip american – pot fi executate oricând la scadenţă (inclusiv).

Tipuri de opţiuni fundamentale

Într-o tranzacţie există 2 părţi cupărător – vânzător: contractele încheiate

între 2 părţi pot fi contracte de vânzare şi de cumpărare.

36
 - contracte de cumpărare : CALL
- contracte de vânzare : PUT
CALL – reprezintă un contract la termen prin care se obţine dreptul de a cumpăra la
scadenţă activul suport la preţul negociat la momentul încheierii contractului (sunt
cumpărător la scadenţă)

PUT – reprezintă un contract încheiat la termen prin care se obţine dreptul de a

vinde la scadenţă activul suport la preţul negociat la momentul încheierii
contractului (dă dreptul să fii vânzător la scadenţă).

CALL şi PUT pot fi implicate cele 2 părţi cumpărătorul şi vânzătorul. Fiecare din
cele 2 contracte are 2 posibilităţi de a fi cumpărat sau de a fi vândut.

Există: Long call,(c), Short call(v), Long put (v), Short Put(c).

Prima 2% = 2 lei din 100 lei.

Caracteristicile unei poziţii long call:

1. se iniţiază pentru estimarea unei pieţe în creştere;

2. are profit nelimitat;
3. pierderea este limitată la prima plătită.
Ca regulă generală un contract de acest tip se exercită doar la scadenţă tot ce
reprezintă un preţ peste preţul de cumpărare, chiar dacă există o pierdere, se
minimizează pierderile la contract.

37
SHORT CALL – am vândut un contract de cumpărare

Caracteristicile unei poziţii short call:

1. se iniţiază şi se acceptă pentru estimarea unei pieţe în scădere;

2. are profit limitat la prima încasată;
3. pierderea este nelimitată .

LONG PUT – cumpăr dreptul de a fi vânzător la activul suport deoarece consider

că va scădea preţul

Caracteristicile unei poziţii long put:

1. se iniţiază pentru estimarea unei pieţe în scădere;

2. are profit nelimitat;
3. pierderea este limitată la prima plătită.
Ca regulă generală un contract de acest tip se exercită doar la scadenţă tot ce
reprezintă un preţ peste preţul de cumpărare, chiar dacă există o pierdere, se
minimizează pierderile la contract.

38
Caracteristicile unei poziţii short put:

1. se iniţiază pentru estimarea unei pieţe în creştere;

2. are profit limitat la prima încasată;
3. pierderea este nelimitată .

Există opţiunea de două shorturi atunci când cursul este volatil:

Există opţiunea de două longuri atunci când cursul nu este volatil:

39
 2.3.2 Aplicaţii rezolvate

I) Un operator cumpără o opţiune CALL la un preţ de exercitare de 3.500

şi prima de 100 u.m./acţiune. Cursul acţiunii este de 2.700 la momentul încheierii
contractului. La scadenţă, cursul poate înregistra următoarele valori: a) 3.200;
b) 3.560; c) 3.700.
Care este rezultatul financiar al investitorului?
Rezolvare:
Notăm: pe – preţ de exercitare
p – prima CALL
PM – punct mort
PM = pe + p în cazul unei opţiuni CALL.
Grafic, evoluţia câştigului sau a pierderii în raport cu evoluţia cursului bursier se
prezintă astfel:

PM = 3.500 + 100 = 3.600

Dacă pp < pe ⇒ contractul nu se execută iar pierderea este limitată la nivelul
primei.

40
 Dacă pe < pp < PM ⇒ contractul se execută în pierdere. Valoarea pierderii este
egală cu PM – pp.
Dacă pp > PM ⇒ contractul se execută în profit, valoarea acestuia fiind
egală cu pp – PM.
În cazul problemei noastre, avem următoarele variante:
a) pp = 3.200 < pe = 3.500 ⇒ nu se execută, peridere egală cu prima, 100 u.m.;
b) pp = 3.560 > pe = 3.500; C < PM = 3.600 ⇒ se execută contractul în
pierdere. Pierderea este egală cu 3.600 – 3.560 = 40 u.m.
c) pp = 3.700 > PM = 3.600 ⇒ contractul se exercită în câştig, profitul
înregistrat este de 3.700 – 3.600 = 100 u.m.

II) Investitorii de capital formează cu toții laolaltă:

a) cererea de capitaluri
b) oferta de capitaluri
c) intermedierea transferurilor de capital
d) emitenții de titluri financiare
e) cererea agregată de monedă.

III) Piața financiară este o piață:

a) pe termen scurt
b) închisă
c) pe termen mediu
d) pe termen lung
e) în care evoluția cursurilor valorilor mobiliare este dirijată.

41
IV) Rolul pieței primare este:
a) de a transforma activele financiare pe termen lung în capitaluri disponibile pe
termen lung
b) de a stabili un preț de echilibru pentru cererea și oferta de obligațiuni de stat
c) de a transforma activele financiare pe termen scurt în capitaluri disponibile pe
termen lung
d) de a intermedia între cererea și oferta de capitaluri în vederea obținerii unui
câștig cât mai mare pentru operatori
e) de a transforma activele financiare pe termen scurt în capitaluri disponibile pe
termen scurt.

V) Piața secundară:
a) este piața pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima
oara
b) este piața pentru acțiunile comune și preferențiale ale corporațiilor private
c) este piața care furnizează lichiditate pentru investitorii care doresc sa își schimbe
portofoliile înainte de data scadenței
d) este piața de licitație în care tranzacționarea este condusă de o parte terță, în
funcție de suprapunerea prețurilor la ordinele de vanzare și de cumpărare primite
e) este o piața pe termen scurt.

VI) Piața de negocieri se caracterizează prin:

1. cumpărătorii și vanzătorii nu cunosc identitatea celeilalte părți
2. este frecventă în cazul titlurilor inactive și în volum mare
3. Tranzacția este condusă întotdeauna de o terță parte
4. cererile și ofertele transmise menționează prețul și cantitatea de titluri
5. Tranzacțiile au loc în mai multe locuri ale pieței

42
6. Cumpărătorii si vânzătorii pot revizui prețul și volumul pentru cererile și ofertele
transmise
Sunt adevărate:
a) 1,3,5
b) 2,5,6
c) 2,4,6
d) 1,2,3
e) 3,5,6.

VII) Acțiunile preferentiale sunt:

a) fără valoare nominală
b) cele care dau dreptul la dividende fixe și sunt participative fără a conferi drept
de vot
c) achiziționate de la societățile de investiții cu capital variabil
d) garantate de emitent
e) cele care dau drept de vot in funcție de numarul acțiunilor detinute

VIII) Un investitor are disponibil 25.000 u.m. si dorește să cumpere 350

acțiuni X la cursul de 150 u.m./acțiune. Pe parcursul lunii, cursul acțiunii X
devine: a)175 u.m.;b)135 u.m.; si investitorul dă ordin operatorului pentru
realizarea unei operațiuni de sens contrar.

Rezultatul tranzacției, pentru investitor, în condițiile unei dobanzi practicată de

broker de 8,5% pe an va fi:

43
I)

 +7.320u.m

 +8.555u.m

 –3.290u.m.

 –6.240u.m.

 +2.670u.m

II)

 –5.445 u.m

 –6.820u.m.

 +3.210u.m

 +5.450u.m

 –4.350u.m.

Rezolvare:

I)

Valoare tranzacție inițială = 350*150 = 52.500

(cumpărare) Disponibil = marja = 25.000

44
a credit de la broker = 52.500-25.000
=27.500

Dobânda la credit = 195

Valoare tranzacție finală= 350*175 = 61.250 (vânzare)

Cont în marjă

DEBIT CREDIT

Cumparare 52.500 Marja 25.000

Dobanda 195 Vanzare 61.250
Total debit 52.695 Total credit 86.250

Sold creditor 33.555

Rezultat final = sold-marjă = 33.555-25.000 = +8.555

Raspuns corect: varianta b

II) Valoare tranzacție inițială = 350*150 = 52.500

(cumpărare) Disponibil = marja = 25.000

a credit de la broker = 52.500-25.000 =

27.500

Dobânda la credit = 195

Valoare tranzacție finală = 350*135 =

47.250(vânzare) Cont in marjă

DEBIT CREDIT

45
 Cumparare 52.500 Marja 25.000
Dobanda 195 Vanzare 47.250
Total debit 52.695 Total credit 72.250
Sold creditor 19.555

Rezultat final = sold-marjă = 19.555-25.000 = -5.445

Răspuns corect: varianta a

IX) 200 acțiuni W cumpărate în marjă la termen de o lună la 10.000 u.m./acțiune,

cu depozit de garanție de 50%, se vând cu 11.000 u.m.Rata profitului obținut de
investitor, în condițiile unei rate a dobânzii de 6% pe an,este:

a) 20%b)11,5%c)10%d) 0% e)19,5%

Rezolvare:

Valoare tranzacție inițiala = 200*10.000 = 2.000.000

(cumpărare) Disponibil = marja = 2.000.000*50% =
1.000.000 a credit de la broker = 1.000.000

Dobânda la credit = 5.000

Valoare tranzacție finală = 200*11.000 = 2.200.000

(vânzare)

Cont în marjă

DEBIT CREDIT

Cumpărare 2.000.000 Marjă 1.000.000

46
Dobândă 5.000 Vânzare 2.200.000

Total debit 2.005.000 Total credit 3.200.000

Sold creditor 1.195.000

Rezultat final = sold-marjă = 1.195.000-1.000.000 = 195.000

Rata profitului = rezultat net/marjă = 195.000/1.000.000 = 0,195

= 19,5%

Răspuns corect: varianta e.

X) Un investitor cumpără prin intermediul unui broker la 5 martie anul N

100 acțiuni Z,la cursul de 1.200 u.m./acțiune. Între data achiziției titlurilor și ziua
de lichidare cursul acțiunii continuă să crească și la 18 martie anul N investitorul se
decide să vândă acțiunile la cursul de 1.260 u.m./acțiune. Taxa de negociere este
0,5%.

Rezultatul pentru investitor va fi:

a) +5.980 u.m.

b) +5.353 u.m.

c) +6.310 u.m.

d) + 4.770 u.m.

e) +7.240 u.m.

Rezolvare:

5 martie anul N: valoare tranzacție = 100*1.200 = 120.000 (cumpărare)

47
 : taxa de negociere = 120.000*0,5% = 600

18 martie anul N: valoare tranzacție = 100*1.260 = 126.000 (vânzare)

: taxa de negociere = 126.000*0,5% = 630

Rezultat final: (-)a120.000+600i+(126.000-630) = +4.770

Răspuns corect: varianta d

48
Bibliografie

1. Anghelache, G., Obreja, C., Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere, Ed. ASE,
Bucureşti, 2000.

2. Cărpenaru D. Stanciu, Drept comercial român, Ed. All, 2007.

3. Popa , I. ,- "Bursa", vol. I şi II, Ed. Adevărul, Bucureşti, 1993.

4. *** , Pieţe de Capital,disponibil pe Internet la adresa

http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie_finante/piete_de_capital-24998.html
,[citat la 17 noiembrie 2010].

5. *** , Burse de valori şi tranzacţii bursiere,disponibil pe Internet la adresa

www.scribd.com/doc/12704929/burse-de-valori-si-tranzactii-
bursiere+valori+tranzactionate+la+bursa&cd=6&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=op
era:,[citat la 15 noiembrie 2010].

6. ***, Ghidul investitorului ,disponibil pe Internet la adresa

http://www.bvb.ro/InvestorCenter/InvestorGuide.aspx ,[citat la 15 noiembrie
2010].

7. ***, Intercapital lanseaza prin IPO fondul iFond Financial, disponibil pe

Internet la adresa http://www.intercapital.ro/ro/noutati/stire?id=365&t=Intercapital
%20lanseaza%20primul%20IPO%20din%202010, [citat la 21 decembrie 2010].

8. ***, Sinteza rezultate financiare trimestrul al II-lea 2010 – Banca

Transilvania (TLV), disponibil pe Internet la adresa
http://www.tranzactiibursiere.ro/static/comunicate_analiza/Sinteza%20rezultate
%20trimestriale%20T2%202010%20-%20TLV.pdf, [citat la 10 noiembrie 2010].

49