1.

EBV
2. SV40
3. SRC
4. C-MYC
5. C-FOS
6. Opisthorchis viverrini & Clonorchis sinensis
7. Schistosoma Hematobium
8. Schistosoma Japonicum
9. Schistosoma Mansoni
10.Helycobacter Pilory
11.Strongyloides stercoralis
12.Trypanosoma cruzi
13.CMV
14.Dirofilaria immitis
15.Fasciola Hepatica
16.Toxoplasma
17.Giardia
18.Toxocara Canis

MICRO-ORGANISME si EFECTELE LOR

1. Epstein Barr virus (EBV) – Limfoame, carcinoame in sfera naso-faringiana. Virusul Epstein-Barr (EBV) este
unul dintre cele mai raspandite virusuri umane din lume. Face parte din familia virusurilor herpetice (virusul
herpetic de tip 4) si se transmite prin fluidele din corp, in principal prin intermediul salivei. Majoritatea
persoanelor sunt contaminate cu EBV la un moment dat pe parcursul vietii, dar nu au simptome. EBV poate
provoca mononucleoza infectioasa (denumita si “boala sarutului”) care este frecventa la adolescenti si la adultii
tineri.

SIMPTOME

Oboseala accentuata si stare de rau

Febra
Gat inflamat
Ganglioni limfatici inflamati (adenopatie) in zona gatului si axila
Dureri musculare
Durere de cap (cefalee)
Splenomegalie
Hepatomegalie
Rash (eruptie cutanata)
Dupa expunerea pentru prima data la virus, exista o perioada de incubatie lunga de cateva saptamani (4-7 saptamani)
pana la aparitia simptomelor, perioada in care virusul poate fi transmis cu usurinta. Simptomele apar gradual si pot sa nu
fie toate prezente. Marirea de volum a splinei si/sau ficatului este rara si poate persista si dupa ce dispare oboseala.

Posibilele complicatii ale infectiei cu EBV sunt:

Splenomegalie (splina marita)

Hepatomegalie (ficat inflamat si marit)
Icter
Anemie
Ruptura splenica
Amigdale mult marite de volum
Dificultate la respiratie
Aritmie
Posibil risc crescut de cancer
Majoritatea persoanelor se infecteaza cu EBV in copilarie. Copiii nu au simptome sau simptomele pot fi confundate cu
ale altor boli specifice copilariei. In cazul adolescentilor sau adultilor, simptomele dureaza aproximativ 2-4 saptamani.
Uneori, oboseala se mentine de la cateva saptamani la cateva luni.

Dupa infectia cu EBV virusul devine latent (inactiv) in organism toata viata. In unele cazuri, virusul se poate reactiva, insa
nu intotdeauna determina simptome. La reactivarea virusului, este mai probabil ca simptomele sa apara daca persoana
are un sistem imunitar slabit.

2. Simian virus 40 (SV40) (polyoma virus) – tumori cerebrale, osoase, limfoame. The polyomavirus simian
virus 40 (SV40) is a potent DNA tumor virus. The viral contamination occurred because these early vaccines were
prepared in primary cultures of kidney cells derived from rhesus monkeys, which are often naturally infected
with SV40. Infectious SV40 survived the vaccine inactivation treatments, and conservative estimates indicate
that up to 30 million people (children and adults) in the United States may have been exposed to live SV40 from
1955 through 1963 when administered potentially contaminated polio vaccines. Millions of people worldwide
were also potentially exposed to SV40 because contaminated polio vaccines were distributed and used in many
countries. These data led the Institute of Medicine to conclude that “the biological evidence is of moderate
strength that SV40 exposure from the polio vaccine is related to SV40 infection in humans”
3. SRC (Proto-oncogene tyrosine-protein kinase Src) - colorectal and breast cancers, melanomas,
ovarian cancers, gastric cancers, head and neck cancers, pancreatic cancer, lung cancer, brain cancers, and blood
cancers. Mediate the responses to, and the activation receptors of cell proliferation, migration, differentiation,
and survival.
4. MYC (C-MYC) - malignant T-cell lymphomas and acute myleoid leukemias, breast cancer, pancreatic cancer,
retinoblastoma, and small cell lung cancer. They regulate transcription of genes that induce cell proliferation.
The Myc family consists of three related human genes: c-myc (MYC), l-myc (MYCL), and n-myc (MYCN). c-myc
(also sometimes referred to as MYC) was the first gene to be discovered in this family, due to homology with the
viral gene v-myc. In cancer, c-myc is often constitutively (persistently) expressed. This leads to the increased
 expression of many genes, some of which are involved in cell proliferation, contributing to the formation of
cancer.
5. C-FOS - is a 380 amino acid protein. It is involved in important cellular events, including cell proliferation,
differentiation and survival; genes associated with hypoxia; and angiogenesis;[14] which makes its dysregulation
an important factor for cancer development. It can also induce a loss of cell polarity and epithelial-mesenchymal
transition, leading to invasive and metastatic growth in mammary epithelial cells. In osteosarcoma and
endometrial carcinoma, c-Fos overexpression was associated with high-grade lesions and poor prognosis. c-Fos
has also been identified as independent predictor of decreased survival in breast cancer.
6. Opisthorchis viverrini & Clonorchis sinensis - Colangiocarcinomul sau cancerul ductului biliar si
carcinoma hepatocellular
7. Schistosoma Hematobium - Urinary bladder cancer, adenocarcinoma, squamous cell carcinoma
8. Schistosoma Japonicum – Colorectal cancer, rectal cancer, squamous cell carcinoma, membranous
nephropathy, metastatic lung cancer
9. Schistosoma mansoni – Traieste in vasele de sange din zona intestinala. Poate infecta tractul urinar sau
intestinal, dand dureri abdominale, diaree sau in cazuri mai grave, afectare hepatica, insuficienta renala, cancer
de vezica urinara sau cancer colono-rectal
10. Helicobacter Pylori – cancer de stomac, esofag, ficat, colon, pancreas, plaman. Bacterie spiralata (forma de
helix, de unde vine si denumirea) gram negativa, aflata in mucoasa gastrica – a stomacului si duodenului. Are
intre 2,4-4 µm. Afecteaza aproximativ 50% din populatia lumii, fapt ce o plaseaza pe locul doi in clasamentul
celor mai raspandite infectii bacteriene din lume, dupa caria dentara. Descoperita in 1913 a fost denumita
Campylobacter Pylori in 1983. In 2005 a fost schimbata denumirea in Helicobacter Pylori. Mucoasa gastrică este
bine protejată împotriva infecțiilor bacteriene. Helicobacter pylori este bine adaptat la această nișă ecologică,
având caractere unice, care îi permit intrarea în mucus, atașarea la celulele epiteliale, evitarea răspunsului imun
și, în consecință, colonizarea persistentă și transmiterea. După ce este ingerată, bacteria trebuie să eludeze
activitatea bactericidă a conținutului gastric și să pătrundă în stratul mucos. Producția de urează și motilitatea
sunt esențiale pentru acest prim pas al infecției. Ureaza hidrolizează ureea în dioxid de carbon și amoniac,
permițând Helicobacter pylori să supraviețuiască în mediul acid. Activitatea enzimatică este reglată de un canal
unic pH dependent, care se deschide la pH scăzut și blochează influxul de uree la pH neutru. Motilitatea este
esențială pentru colonizare. Tulpinile de Helicobacter pylori au virulență variată și o amplă diversitate genomică,
dar majoritatea pot fi subclasificate în raport cu expresia toxinei vacuolizante VacA și citotoxinei asociate CagA în
2 fenotipuri: I (VacA+, CagA+) și II (VacA-, CagA-). Tulpinile tip I induc un răspuns inflamator gastric mai intens și
se asociază mai frecvent cu ulcerul, cancerul gastric și limfomul MALT.

Infectarea se face interuman, prin respiratie, prin sarut, prin folosirea aceleiasi toalete, acelorasi haine, cuverturi, prin
apa contaminata, prin absenta unor masuri de igiena esentiale cum ar fi spalatul pe maini. O data fixata in stomac, ea
continua sa se raspandeasca pe toata durata vietii, uneori fara sa fie observata si fara sa determine consecinte negative
asupra sanatatii persoanei infectate.

De cele mai multe ori insa, H. Pylori provoaca o inflamatie cronica a stomacului numita gastrita cronica, afectiune ce
evolueaza lent si persista toata viata, daca nu este tratata. Aceasta se poate transforma treptat, de-a lungul a mai mulor
ani, in ulcer sau chiar cancer. Studiile au aratat ca la nivelul stomacului, H. Pylori este responsabila de 7 cazuri de ulcer
din 10, iar la nivelul duodenului, de 9 cazuri din 10. Mai mult, medicamentele care sunt administrate uneori impotriva
infectiei - cum ar fi anti-inflamatoarele nesteroidiene sau aspirina - nu fac altceva decat sa creasca riscul de ulcer sau de
sangerari.

11. Strongyloides stercoralis – leucemie, limfom, cancer de colon.

 12. Trypanosoma cruzi – Gastrointestinal cancer, Uterine leiomyoma. Is a species of parasitic euglenoids.
Amongst the protozoa, the trypanosomes characteristically bore tissue in another organism and feed on blood
(primarily) and also lymph. This behaviour causes disease or the likelihood of disease that varies with the
organism: Chagas disease in humans.

Researchers of Chagas’ disease have demonstrated several processes that occur with all cardiomyopathies. The first
event is an inflammatory response. Following inflammation, cellular damage occurs. Finally, in the body's attempt to
recover from the cellular damage, fibrosis begins in the cardiac tissue.

Another cardiomyopathy found in nearly all cases of chronic Chagas’ disease is thromboembolic syndrome.
Thromboembolism describes thrombosis, the formation of a clot, and its main complication is embolism, the carrying of
a clot to a distal section of a vessel and causing blockage there. This occurrence contributes to the death of a patient by
four means: arrhythmias, stasis secondary to cardiac dilation, mural endocarditis, and cardiac fibrosis. These thrombi
also affect other organs such as the brain, spleen and kidney.

13. Cytomegalovirus (CMV) – Citomegalovirusul (CMV, herpesvirusul uman de tip 5) este un virus comun care
poate infecta aproape oricine. Odată infectat, corpul tau retine virusul pe viata. Majoritatea oamenilor nu stiu ca
au CMV, deoarece rareori provoaca probleme la persoanele sanatoase.

Citomegalovirusul poate determina infectii cu grade variate de severitate. Un sindrom similar mononucleozei
infectioase, dar fara faringita severa, este frecvent. Boala severa focala, cu retinita, poate aparea la pacientii infectti cu
HIV si, rareori, la receptorii de transplant de organ, precum si la alti pacienti imunocompromisi. Diagnosticul de
laborator, util in boala severa, poate presupune cultura, serologie, biopsie sau detectarea antigenilor sau acizilor
nucleici. Ganciclovirul si alte medicamente antivirale se folosesc pentru tratarea bolii severe, mai ales a retinitei.

CMV este transmis prin sange, fluide corporale sau organe transplantate. Infectia poate fi contractata transplacentar sau
in timpul nasterii. Prevalenta creste cu varsta: 60-90% dintre adulti a avut infectie cu CMV.

Rar, CMV determina un adult sanatos sa dezvolte mononucleoza. Alte complicatii rare pentru adultii sanatosi includ
probleme cu sistemul digestiv, ficatul, creierul si sistemul nervos.

La persoanele cu imunitate slabita complicatiile infectiei cu CMV pot include:

Pierderea vederii, datorata inflamatiei stratului senzor de lumina al ochiului (retinita);

Probleme ale sistemului digestiv, inclusiv inflamatia colonului (colita), esofagului (esofagita) si ficatului (hepatita);
Probleme ale sistemului nervos, inclusiv inflamatia creierului (encefalita)
Pneumonie.

14. Dirofilaria immitis - Dirofilaria immitis se poate transmite la om prin intermediul ţânţarilor infestanţi.
infecţia simptomatică la om este rară, dar larva poate deveni încapsulată în ţesutul pulmonar infarctizat şi să
producă noduli bine definiţi. Pacientul poate manifesta durere toracică, tuse şi, ocazional, hemoptizie. Mulţi
pacienţi rămân asimptomatici şi la radiografierea pulmonară de rutină să se descopere unul sau mai mulţi noduli
ce la prima interpretare să sugereze patologie tumorală. Diagnosticul se poate stabili prin examinarea
histologică a probei.Până în anul 1999 majoritatea cazurilor de dirofilarioză la om erau raportate din regiunile
bazinului Mediteranean (Italia, Franta, Grecia, Spania) (Pampiglione et al., 2000), această
zonă fiind endemică pentru Dirofilaria spp. și foarte puține cazuri de dirofilarioză subcutanată, au fost raportate în
Germania, Olanda, Statele Unite și Norvegia (Muro et al., 1999). Potrivit studiilor recente din ultima decadă incidența
cazurilor de infestație cu Dirofilaria spp. a crescut în bazinul Mediteranean (Franța - 9 cazuri; Grecia - 8 cazuri; Italia - 35
cazuri) și au fost raportate cazuri noi de dirofilarioză din alte șapte regiuni (Bulgaria, Dubai, Georgia, Kazakhstan, Kenya,
Iran, Israel) considerate non-endemice.

15. Fasciola hepatica – Fasciola hepatica este un vierme parazit ce face parte din clasa Trematoda,
încrengătura Plathelmintes. Este un vierme plat cu corpul nesegmentat. Se mai numeşte şi viermele de gălbează.
Prezintă două forme: viermele adult şi oul. Odată ajuns în ficat, parazitul dă alte simptome: hepatomegalie, icter
mecanic. Printre complicaţii se numără ciroza hepatică sau pancreatitele acute. Transmiterea parazitului se face
în principal prin ingestia plantelor acvatice care conțin metacercari închistați (forma infectantă a F. hepatica). Pe
cale digestivă, metacercarul se exteriorizează la nivelul duodenului, ulterior se transformă în adult și migrează la
nivelul ficatului și ductelor biliare. De aici, prin bilă, sunt excretate ouă care ajung în lumenul intestinal, ulterior
în scaunul gazdei definitive.
În mediul acvatic, oul fecundează și din el este eliberat miracidium, un stadiu intermediar al parazitului, care este înghițit
de melcul de apă din genul Lymnaea sau Succinea (prima gazdă intermediară). Înăuntrul acestuia, parazitul trece prin 4
alte stadii intermediare (sporochist, redie de generația 1, redie de generația 2 și cercar).
Cercarul este mai apoi eliberat în apă și ajunge pe frunzele plantelor acvatice, unde se transformă în metacercar, forma
infectantă pentru gazda definitiva, iar ciclul se reia.

16. Toxoplasma – parazit – Modul de transmitere al infecției este prin consumul de carne nepreparată
suficient termic, contactul cu excremente contaminate de pisică sau transmitere verticală – de la mamă a făt pe
durata sarcinii. Toxoplasmoza determină simptome asemănătoare gripei, dar majoritatea persoanelor nu
dezvoltă semne sau simptome.
Mod de transmitere
contactul cu excremente feline contaminate cu parazitul: posibilitatea ingerării parazitului după ce ați lucrat în grădină
sau ați curățat litiera pisicii
consumul de apă sau alimente contaminate: carne de miel, porc sau vânat prezintă un risc de a fi infectate cu T. gondii.
Ocazional, lactatele nepasteurizate pot fi de asemenea contaminate.
utilizarea ustensilelor de bucătărie contaminate
consumul de fructe sau legume nespălate
transplant de organ sau transfuzie de sânge dintr-o sursă contaminate
Simptome
 dureri musculare
 inflamarea ganglionilor
 durere de cap
 febra
 fatigabilitate
La persoane imunodeprimate:
 Confuzie
 tulburări de coordonare
 convulsii
 tulburări pulmonare care pot fi asemănătoare tuberculozei sau pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci (infecție
oportunistă care apare frecvent la persoanele cu SIDA)
 tulburări de vedere, determinate de inflamarea severă a retinei (toxoplasmoză oculară)
 17. GIARDIA – Infectarea omului se produce prin ingestia alimentelor sau apei contaminate cu chisturi.
Prezența parazitului în intestin nu este urmată întotdeauna de apariția unor manifestări clinice, unele persoane fiind
asimptomatice. Altele pot prezenta un spectru larg de simptome de la diaree ușoară care se vindecă spontan, până la
diaree cronică, acompaniată de malabsorbție și pierdere în greutate.

Fiind un parazit intestinal, majoritatea manifestărilor clinice sunt legate de aparatul digestiv, dar există și manifestări
extradigestive, în special neuropsihice și alergice.
Manifestărilor digestive li se pot adăugă tulburări neuropsihice: agitație, instabilitate, tulburări de atenție și insomnie. În
unele cazuri apar și manifestări alergice cutanate (urticarie, prurigo, eczemă) și respiratorii (astm bronșic, rino-faringite).
Boala debutează după 1-3 săptămâni de la expunere, prin apariția unei diaree apoase cu miros urât, lipsită de mucus sau
de sânge. Scaunele diareice sunt însoțite de dureri abdominale de intensitate variabilă, localizate de obicei epigastric,
anorexie, senzație de greață și intoleranță la lactoză.

Formarea unei cantități mari de gaze intestinale produce distensie abdominală și flatulență. Simptomele descrise
durează de obicei 2-3 săptămâni, după care dispar spontan. În unele cazuri diareea persistș și este însoțită de
malabsorbție a glucidelor, lipidelor și a vitaminelor liposolubile.

Manifestărilor digestive li se pot adăugă tulburări neuropsihice: agitație, instabilitate, tulburări de atenție și insomnie. În
unele cazuri apar și manifestări alergice cutanate (urticarie, prurigo, eczemă) și respiratorii (astm bronșic, rino-faringite).

18. TOXOCARA CANIS – Toxocara canis este un parazit întâlnit mai ales la câini
boală produsă de formele larvare de Toxocara, care se pot localiza la nivel hepatic, ocular, pulmonar, miocardic şi la
nivelul sistemului nervos central (SNC). Paraziţii adulţi trăiesc în intestinul subţire al câinilor, eliminându-şi ouăle
împreună cu materiile fecale în mediul extern, unde necesită o perioadă de 2-3 săptămâni pentru a se transforma în
formele infectante pentru câini şi oameni. Poate da pneumonie, hepatomegalie, febră, tuse, tulburări oculare.