CURS 1.

CURS DREPTUL AFACERILOR

A. CONCEPTUL DE DREPT.DEFINITIE,NOTIUNEA DE STAT.

B. NORMA JURIDICA-DEFINITIE.STRUCTURA.CLASIFICARE.APLICARE IN TIMP-SPATIU

C. IZVOARELE DREPTULUI AFACERILOR.

A.

1.Definitie:

Notiunea de drept are o tripla acceptiune:

 In primul sau sens,notiunea de drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita
impuse de stat in scopul reglementarii relatiilor inter-umane.Acesta este sensul
dreptului obiectiv-se defineste prin raportarea la obiectul sau(reguli de conduita)
constituie dreptul pozitiv.
 In al doilea sens,notiunea de drept reprezinta prerogativa,facultatea,posibilitatea unei
persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita.
Acesta este sensul de drept subiectiv.
 Al treilea sens ,cuvantul drept desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile
adoptate de el, institutiile politice si juridice,principiile generale de conducere si
reglementare a societatii. In acest sens,ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.
Din punct de vedereetimologic,cuvantul “drept” provine din latinadirectum care
insemnafaraocolisuri,potrivitregulii,corect, potrivitdreptatii

1.2 Diviziunile dreptului

O prima diviziune a dreptului il imparte in drept intern si drept international.

Dreptul intern se subdivide in drept public si drept privat.

 Dreptul public cuprinde norme juridice care guverneaza organizarea statului,raporturile

dintre stat si particulari precum si raporturile dintre diferite organisme ale statului.In
raporturile cu cetatenii sai statul isi exercita puterea de stat suverana-fiind raportul de
subordonare.
 Dreptul privat cuprinde normele care guverneaza raporturile dintre particulari fiind
raporturi de egalitate juridica.Statul poate insa participa si el la aceste raporturi juridice
(ca persoana juridica).

1.3 Ramurile de drept

Este un ansamblu de norme juridice legate intre ele prin obiectul de reglementare si metoda de
reglementare.

Cele mai importante ramuri de drept public :

 Drept constitutional
 Drept administrativ
 Drept fiscal
 Drept penal
 Procesual civil si procesual penal
 Dreptul securitatii sociale

Ramurile de drept privat:

 Drept civil
 Dreptul afacerilor
 Dreptul muncii

1.4 Principalele sisteme de drept

 Dreptul romano-germanic( continental) caruia ii apartine si sistemul nostru de

drept,este dreptul Europei continentale dar isi mai gaseste aplicatie si in America
Latina,Orientul apropiat si nordul Africii. Izvorul fundamental de drept este actul
normativ,legea in sensul larg,adica regula scrisa,adoptata de organele abilitate ale
statului.
 Dreptul anglo-saxon (sistemul common-law) aparut in Anglia,extins asupra tuturor
coloniilor britanice,prezent in SUA in Canada cu exceptia provinciei Quebec.Este un
drept jurisprudential,are ca izvor de drept precedentele judiciare.
 Sistemul religios ca de exemplu dreptul hindus,dreptul musulman.Acestea au ca izvor de
drept texte sacre,carti sfinte si coranul.

2.NOTIUNEA DE STAT
2.1 Definitia statului:

Definitia statului are o tripla acceptiune: populatia,teritoriu si puterea publica (suveranitatea)

 Populatia in raport cu care statul isi exercita puterea suverana fiind o grupare de indivizi
reuniti prin legaturi de cetatenie si prin stabilirea domiciliului pe teritoriul statului.
  Teritoriul este portiunea de pamant,de apa precum si de spatiu aerian in limitele
(granitele) careia se exercita puterea suverana.
 Puterea publica (suveranitatea) este de esenta puterea statului de a-i comanda pe
indivizii care intra in compunerea populatiei sale ca si de a exclude de la o asemenea
comanda orice alta putere din afara granitelor sale.

2.2 Statul de drept si functiile sale:

Statul are trei functii esentiale:

 Functia legislativa,constand in adoptarea normelor juridice generale,incredintata

Parlamentului.
 Functia executiva,constand in aducerea la indeplinire a normelor incredintata
Guvernului(in unele legislatii sefului de stat).
 Functia jurisdictionala constand in solutionarea litigiilor care apar cu prilejul aplicarii
normei juridice incredintata instantelor judecatoresti.

2.3 Forma statului

Laturile componente ale formei statului sunt : forma de guvernamant,structura de stat si regim
politic.

 Formele de guvernamant sunt: monarhie (absoluta/constitutionala) si

republica(parlamentara sau prezidentiala).
 Structura de stat cuprinde organizarea puterii pe un anumit teritoriu(state
unitare,state compuse-federatii).
 Regimul politic reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere ale
societatii(regimuri politice democratice,regimuri autoritare).

In ceea ce priveste dreptul afacerilor se defineste ca fiind: ansamblu de norme generale de

drept privat si norme speciale de drept privat si public aplicabile profesionistilor
comercianti,persoane fizice autorizate si societati(comerciale) in activitatea lor de
afaceri,respectiv de productie,administrare de bunuri sau prestari de servicii a interprinderilor
cu scop lucrativ .

B.
1. NORMA JURIDICA

1.1 Definitie
 Reprezinta o regula de conduita generala imporsanala si obligatorie emisa de stat cu
scopul de a reglementa relatiile sociale care poate fi impusa la nevoie prin forta de
constrangere a statului.

In cadrul societatii suntmai multe categorii de norme: sociale,morale,religioase,etice de

conduita,etc.

1.2 Structura normei juridice

Structura logica a normei juridice cuprinde urmatoarele elemente : ipoteza,dispozitia si

sanctiunea.

 IPOTEZAreprezita acea parte a normei juridice care desemneaza imprejurarile concrete

in care urmeaza sa se aplice norma,categoria de persoane carora li se aplica,conditiile
care trebuie indeplinite pentru aplicarea normei.
 DISPOZITIA reprezinta cel mai important element al normei. Ea cuprinde conduita
impusa subiectelor de drept: ce anume trebuie sa faca,ce anume nu trebuie sa faca,ce
anume pot sa faca
 SANCTIUNEA cuprinde consecintele nerespectarii normei si poate sa fie
penala,administrativa si civila.

1.3 Clasificarea normelor juridice:

Normele juridice sunt de mai multe categorii fiind clasificate dupa mai multe criterii:

Cel mai important criteriu este in functie de conduita prescrisa.Potrivit acestui criteriu
normele se clasifica in norme imperative si norme dispozitive.

 Normele imperative sunt acele norme de la care nu se poate deroga,ele stabilind in

continutul lor conduita de urmat a partilor.Normele imperative se impart la randul
lor in norme:
 onerative care sunt norme care obliga la o anumita conduita
 prohibitive care interzic destinatarilor adoptarea unor anumite conduite.
 Normele dispozitive sunt acele norme de la care se poate deroga,destinatarul avand
posibilitatea de a alege intre mai multe conduite. Pot fi permisive sau supletive:
 Normele permisive permit subiectelor de drept sa aiba o anumita conduita daca o
vor.
  Normele supletive stabilesc o anumita conduita care este obligatorie pentru parti
numai daca acestea nu si-au manifestat vointa de a adopta o conduita diferita.Ele
suplinesc vointa partilor atunci cand aceasta nu s-a manifestat.

1.4 Aplicarea in timp si spatiu a normelor:

1.4.1 Aplicarea in timp a normei juridice:

Aplicarea in timp a normei juridice se refera la perioada de timp in care norma juridica produce
efecte,respectiv de la momentul in care intra in vigoare si pana la momentul in care nu mai
produce efecte juridice,respectiv momentul iesirii din vigoare.

Documentul oficial in care se consemneaza intrarea in vigoare a actelor normative este

Monitorul oficial.Legea intra in vigoare,de regula,la trei zile de la momentul publicarii Monitorul
oficial.In cazul actelor normative de o complexitate deosebita perioada se poate prelungi.

Ordonantele guvernului intra in vigoare la fel ca si legile la trei zile de la data publicarii in
Monitorul oficial.Este posibil ca ordonantele sa intre in vigoare la o data ulterioara prevazuta in
actul normativ.

Ordonantele de urgenta a Guvernului intra in vigoarea de la data publicarii in Monitorul oficial.

Ordinele de ministru,actele emise de Parlament,altele in afara de legi intra in vigoare in

momentul aplicarii in Monitorul oficial cu exceptia situatiei in care in cuprinsul actului este
prevazuta o data ulterioara.

1.4.2 Aplicarea in spatiu a normei juridice

Aplicarea in spatiu a normei juridice vizeaza teritoriul in care norma juridica este aplicabila.

Principalele texte legale din codul civil dispun acestui aspect astfel:

 Actele normative adoptate de autoritatile si institutiile publice centrale se aplica pe

intreg teritoriul tarii afara de cazul in care se prevede altfel.
 Actele nromative adoptate in conditiile legii de autoritatile si institutiile administratiei
publice locale se aplica numai in raza lor de competenta teritoriala.

In codul penal se stabileste ca:

 Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.
  Prin teritoriul Romaniei se intelege intinderea de
pamant,mareateritoriala,apele,cusolul,subsolul si spatiul aerian cuprinse intre
frontierele de stat.

Din textele amintite se deduce ca principiul teritorialitatii se refera la aplicarea legii in cadrul
teritoriului statului emitent.

De la acest principiu exista si exceptii: este cazul pe de o parte a teritoriului ambasadelor care
apartin statelor titulare unde se aplica legea lor,iar la bordul navelor si aeronavelor se aplica
legea pavilionului navei sau aeronavei pe durata croazierii.

De remercat faptul ca acest principiu cunoaste si alte efecte de restrangere,astfel,legea

nationala nu se aplica unor persoane si al bunurilor acestora.Ca de exemplu personalul
diplomatic care beneficiaza de imunitate.

1.4.3 Aplicabilitatea asupra persoanelor a normei juridice:

Aplicabilitatea normei juridice asupra persoanelor este guvernata de principiul personalitatii

conform caruia legea se aplica tuturor persoanelor care se afla in raporturi juridice cu statul fie
ca este vorba de cetatenii statului respectiv fie ca este vorba de persoane care au alta
calitate,dar se afsa in relatii juridice cu statul.

Sub aspectul aplicabilitatii asupra persoanelor,normele juridice sunt cu aplicabilitate generala

sau aplicabilitate speciala.

C. IZVOARELE DREPTULUI AFACERILOR

1.Izvoarele dreptului reprezinta forme de manifestare a fenomenului juridic.

Se impart in izvoare materiale si izvoare formale:

 Izvoarele materiale reprezinta ansamblul conditiilor materiale de existenta ce

genereaza reglementari juridice. Este vorba de factori
economici,sociali,culturali,etc. Care genereaza nevoia de reglementare a
legiuitorului.
 Izvoarele formale ale drepruilui desemneaza formele specifice de exprimarea
normelor de drept,adica acte normative in care sunt inserate aceste norme.Sunt
izvoare formale:legile,hotararile guvernului etc.
2.Izvoarele formale ale dreptului afacerilor

2.1.Legea-principalul izvor de drept.

Termenul de lege are doua acceptiuni:

 In primul rand in sens restrans legea reprezinta actul normativ emis de
parlament;
 In al doilea rand in sens larg legea reprezinta totalitatea actelor normative.

Legile in sens restrans sunt de trei feluri :

Constitutionale,organice si ordinare.

 Conform art 73. Din constitutie legile constitutionale sunt acele legi prin care se
revizuieste constitutia. Reprezinta cea mai importanta categorie de legi.
 Legile organice sunt legi emise in domeniul stabilite de constitutie-cele mai
importante de la nivelul societatii( sistem electoral,organizarea
partidelor,organizarea referendumului,statutul deputatilor,senatorilor).
 Legile ordinare sunt acele legi care sunt emise in domeniile care nu sunt
atribuite de legiuitor in sfera legilor constitutionale si acelor organice.

2.2 Uzantele

Prin uzanta se intelege obiceiul (cutuma) si uzurile profesionale.

Uzantele se aplica numai in masura in care legea trimite in mod expres la acestea.Pentru a fi
aplicabile uzantele trebuie sa fie conform ordinii publice si bunuriloe moravuri.

2.3 Principiile generale ale dreptului

Termenul de principiu reprezinta element fundamental ,idee de baza pe care se intemeiaza o

teorie stiintifica,un sistem politic,o norma de conduita,etc.

In cadrul stiintei dreptului intalnim principii fundamentale cum ar fi principiul egalitatii,a

bunei credinte ,a informarii,etc.

2.4 Jurisprudenta si doctrina juridica

In sistemul de drept romanesc,de regula jurisprudenta nu reprezinta izvor de drept.Cu titlu de
exceptie este izvor de drept in cazul deciziilor curtii constitutionale care sunt obligatorii atat in
ceea ce priveste dispozituvul hotararii cat si ceea ce priveste considerentele si in cazul
recursurilor in interesul legii emise de Inalta Curte De Casatie si Justitie.

Doctrina juridica nu reprezinta izvoare de drept,nu sunt obligatorii insa legiuitorul trebuie sa se
raporteze la acestea.

2.5 Ordinea de aplicare a izvoarelor dreptului afacerilor

Codul civil stabuleste ordinea in care se aplica izvoarele dreptului astfel in cazurile neprevazute
de lege se aplica uzantele iar in lipsa acestora dispozitiile legale privitoare la situatii
asemanatoare iar cand nu exista asemenea dispozitii principiile generale ale dreptului.

BIBLIOGRAFIE

1.D.C DANISOR,I. DOGARU,G DANISOR, teoria generala a dreptului,Editia 2 ,Editura C.H BECK
,Bucuresti 2008 ,

2. C.LEAUA ,DREPTUL AFACERILOR ,notiuni generale de drept privat,Editura universul

juridic,Bucuresti 2012,

3.F.C STOICA Drept Docietar,Note de curs ,Editia a doua revizuita si adaugita,Editura ASE
Bucuresti 2017,

4. RS PATRU Dreptul afacerilor,Curs pentru invatamantul la distanta,Editura ASE Bucuresti,

2018,

CURS 2. RAPORTUL JURIDIC DE AFACERI

Raportul juridic se desfasoara intre persoane fizice si juridice.Un altfel de raport juridic
defasurat intre o persoana si un lucru sau un animal este de neconceput.

Participantii la raportul juridic de drept al afacerilor sub aspectul profesionstilor sunt

persoane fizice si persoane juridice.
 1.Persoana fizica-partea raporturilor juridice

Persoana fizica desemneaza omul privit in mod individual ca titular de drepturi si obligatii.

1.1 Capacitatea civila

 Capacitatea civila privita din perspectiva celor doua laturi ale sale: capacitate de
folosinta si de exercitiu are urmatoarele caractere juridice:
 Legalitate
 Universalitate
 Intangibilitate
 Inalienabilitate
 Egalitate

 Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si

obligatii(art34 C.civ).
 Incepe la nasterea persoanei(art35 C.civ).
 Inceteaza la decesul persoanei.
 Se dovedeste prin cercificat de deces.Decesul persoanei care a disparut
se declara prin hotarare judecatoreasca.

 Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a exercita drepturi si de

a-si asuma obligatii si de a incheia singur acte juridice civile(art37 C.civ).
 Persoanele lipsite de capacitate deplina de exercitiu sunt minorii
sub 14 ani si interzisii judecatoresti.(alienatii si debilii
mintali).Persoana lipsita de capacitatea deplina de exercitiu poate
incheia singur anumite acte prevazute de lege –acte de
conservare,acte de dispozitie de mica valoare(art43 C.civ).
 Persoanele cu capacitate cu exercitiu restransa :persoanele intre
14 si 18ani;codul prevede doua exceptii:
a. minorul care se casatoreste de la 16 ani (art39 C.civ)
b. minorul de 16 ani caruia i s-a recunoscut capacitatea de exercitiu anticipata
de catre instanta de tutela (art 40 C.civ)
 Persoanele cu capacitate cu exercitiu deplina sunt majore,pot sa
incheie acte juridice civile dupa implinirea varstei de 18 ani.
 Incompatibilitati,decaderi,interdictii- se refera la alte profesii reglementate prin
legi speciale precum si incompatibilitati exercitate de functii ,exercitate de unele
persoane.
 Decaderile au in vedere,in esenta faptul ca o persoana poate deveni profesionist in
masura in care in cadrul profesiei resprective reputatia sa nu a fost atinsa de
savarsirea unor fapte care l-ar putea face nedemn.

Interdictiile pot fi legale sau conventionale;Cele legale se refera la anumite

activitati care nu pot face obiectul comertului iar cele conventionale sunt
stabilite sub forma unor clauze inserate in contract,putand sa depuna efecte
intre parti.

 Elemente de identidicare a persoanei fizice

-numele cuprinde numele de familie si prenumele.(art83 C.civ).Numele de

familie se dobandeste prin efectul filiatiei si poate fi modificat prin efectul
schimbarii starii civile in conditiile prevazute de lege;prenumele se stabileste la
data inregistrarii nasterii;numele se poate schimba si pe cale administrativa(art
85 C.civ)
- domiciliul este acolo unde persoana fizica declara ca are locuinta
principala(art87 C.civ)
-domiciliul profesional,locul unde o persoana fizica-profesionist-exploateza o
interprindere.
-domiciliul ales este acela pe care partile unui act juridic il pot alege in vederea
exercitarii dreptului sau executarii obligatiilor nascute din acel act.
-resedinta este locul unde persoana fizica isi are locuinta secundara(art 88
C.civ),resedinta obisnuita in care persoana are mai multe cetatenii,se alege o
resedinta obisnuita;resedinta persoanei fizice straine in tara noastra este supusa
regulilor aplicabile domiciliuluio de drept comun.

2. Persoana juridica-partea raporturilor juridice

Conform codului civil persoanele juridice,entitati prevazute de lege ,precum si orice alte
organizatii legal infiintate care desi nu sunt declarate de lege ,persoane juridice ce indeplinesc
conditiile prevazute de aceasta.
Conditiile esentiale cerute de lege pentru infiintarea persoanelor juridice sunt organizarea de
sine statatoare si un patrimoniu propriu,afectat realizarii unui anumit scop licit si moral in acord
cu interesul general.

 Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.

 Persoanele juridice de drept public se infiinteaza prin act normativ.Prin exceptie
conform codului civil in cazurile anume prevazute de lege persoanele juridice de drept
public se pot infiinta prin acte ale autoritatilor administratiei publice centrale sau locale
ori prin alte moduri prevazute de lege.

 Persoanele juridice de drept privat se pot infiinta prin inregistrare la Registrul

comertului cum ar fi societatile reglementate de legea 31/90 modificata si
republicata,sau prin inregistrarea la judecatorie cum ar fi cazul
asociatiilor,fundatiilor,sindicatelor sau organizatiilor neguvernamentale.

In ceea ce priveste capacitatea civila a persoanei juridice,mentionam ca si acestea dobandesc in

conditiile legii capacitatea de exercitiu,respectiv de la momentul infiintarii legale iar in cazul
persoanelor juridice de drept public de la data stabilirii in actul de infiintare.

Odata dobandita capacitatea de exercitiu persoana juridica devine titulara de drepturi si de

obligatii avand posibilitatea de a incheia acte juridice sau de a desfasura prin reprezentantii
legali activitati pentru care au fost autorizate.

Persoana juridica isi pierde capacitatea civila de exercitiu de la momentul inceperii sale care
poate surveni prin cazurile prevazute in codul civil.

3.Continutul raportului juridic

Din continutul raportului juridic fac parte drepturile si obligatiile partilor,drepturile

reprezentand latura activa a raportului juridic iar obligatiile latura pasiva.

Drepturile si obligatiile sunt analizate din perspectiva dreptului civil(care reprezinta dreptul
comun in materia dreptului privat).

3.1 Drepturile subiective civile.Clasificare

Drepturile subiective se clasifica in functie de urmatoarele criterii:

  In functie de opozabilitatea lor se clasifica in drepturi absolute si drepturi relative.
 In functie de natura continutului lor se clasifica in patrimoniale si nepatrimoniale
 In functie de corelatia dintre ele sunt principale si accesorii,
 In functie de gradul de cercitudine oferit titularului lor drepturile se clasifica in pure si
simple si afectate de modalitati.

3.1.1 Drepturi absolute si drepturi relative

 Dreptul subiectiv civil absolut este aceldrept care este exercitat de titularul sau
individual fara a mai fi necesara interventia altei persoane.De exemplu dreptul de
proprietate este un drept absolut,drepturile nepatrimoniale sunt drepturi absolute.
 Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept care pentru exercitarea sa presupune
concursul a doua persoane respectiv creditorul si debitorul. In virtutea acestui drept
creditorul solicita debitorului sa adopte o anumita conduita,de exemplu,proprietarul
are un drept relativ raportat la chirias si anume dreptul de a-i cere chiria.

Drepturile relative se mai numesc si drepturi de creanta.

3.1.2 Drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale

 Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi al carui continut poate fi exprimata in

bani. Sunt drepturi patrimoniale,drepturi reale si drepturi de creanta.
 Drepturile reale sunt acele drepturi care sunt exercitatea de titular in mod
individual,fara a mai fi necesara interventia a altei persoane.
 Drepturile de creanta presupun existenta unui creditor si unui debitor .Ca de exemplu
dreptul creditorului in cadrul unui contract de imprumut de a solicita debitorului bunul
care face obiectul contractului.

Deptrurile nepatrimoniale denumite si personal nepatrimonialesunt acele drepturi care nu au

un continut banesc,deci nu poate fi exprimat in bani cum este de exemplu dreptul la nume,la
domiciliu,la viata,etc.

3.1.3 Drepturi principale si drepturi accesorii

 Drepturi principale sunt acele drepturi care au o existenta de sine

statatoare,exercitarea lor nedepinzand de alt drept.
  Drepturi accesorii sunt acele drepturi care nu au o existenta de sine statatoare,ele
depind deun drept principal.De exemplu, dreptul principal al unei banci care a acordat
un imprumut este acela de a solicita rambursarea imprumutului conform contractului si
al graficului iar dreptul accesoriu al bancii grevat pe dreptul principal este posibilitatea
de a solicita si dobanda.Relevanta acestei clasificari rezida in faptul ca bunul accesoriu
urmeza regimul juridic al bunul principal.

3.1.4 Drepturi pure si simple si drepturi afectate de modalitati

 Drepturile pure si simple confera titularului certitudinea existentei si exercitarii lor,

indeplinirea acestora nedepinzand de niciun eveniment exterior.
 Drepturile afectate de modalitati sunt acele drepturi a caror existenta sau exercitare
depinde de un eveniment viitor,denumit,din punct de vedere juridic modalitatea.

Modalitatile care pot afecta drepturile sunt termenul,conditia si sarcina.

 Termenul reprezinta un eveniment viitor si sigur de indeplinire pana la care este

amanata inceperea sau stingerea exercitiului drepturilor subiective civile.
 Conditia este evenimentul viitor si incert de care depinde existenta si exercitarea
dreptului subiectiv civil.
 Sarcina reprezinta o obligatie care greveaza existenta dreptului subiectiv civil si care
trebuie indeplinita de titularul dreptului.

3.2 Obligatiile civile.Clasificari

Codul civil defineste obligatia, ca fiind o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut
sa procure o prestatie creditorului iar acesta are dreptul sa obtina o prestatie datorata.

Obligatiile pot sa derive din lege,din acte juridice precum contractul sau testamentul si din fapte
juridice cum ar fi gestiunea de afaceri sau imbogatirea fara justacauza.

Obligatiile sunt de mai multe categorii:

 In functie de natura lor obligatiile se impart in obligatii de a da , de a face , de a nu face.

 In functie de natura prestatiilor,obligatiile sunt pozitive si negative .
 In functie de certitudinea indeplinirii lor obligatiile sunt de diligenta sau de rezultat .
3.2.1 Obligatia de a da,a face si a nu face

 Obligatia de a da reprezinta constituirea sau transmiterea unui drept real

 Obligatia de a face ineamna o prestatie pozitiva cum ar fi predarea unui lucru sau
efectuarea unei lucrari.
 Obligatia de a nu face reprezinta abtinerea unei persoane de a savarsi o anumita
actiune pe care ar fi putut sa o infaptuiasca dar s-a obligat sa nu o faca. Oblogatia de a
nu face poate rezulta din lege sau din contract.

3.2.2 Obligatii pozitive si obligatii negative

In functie de prestatia efectuata obligatiile se impart in pozitive si negative

 Obligatia de a da si obligatia de a face sunt pozitive.

 Obligatia de a nu face este negativa.

3.2.3 Obligatie de rezultat si obligatie de diligenta

 Obligatiile de rezultat sunt acele obligatii care se caracterizeaza prin faptul ca debitorul
se obliga sa obtina un rezultat precis,determinat,ca de exemplu obligatia vanzatorului
de a preda bunul cumparatorului.
 Obligatiile de diligenta sau de mijloace sunt acele obligatii care se caracterizeaza prin
faptul ca debitorul nu poate garanta rezultatul obligatiei,el depunand doar toata
straduinta,respectiv diligentele pentru a indeplini in obligatia,ca de exemplu obligatia
unui medic fata de pacient.

3.2.4 Obligatiile specifice de mediu

Profesionistii in desfasurarea activitatilor de afaceri trebuie sa indeplinesca obligatii de mediu

conform legii.

Avizul de mediu

 Este actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia

mediului care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in
planul sau programul supus autorizarii.
Acordul de mediu

 Este actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia

mediului prin care sunt stabilite conditiile si dupa caz masurile pentru
protectia mediului care trebuiesc respectate in vederea realizarii unui
proiect.

Autorizatia de mediu

 Este actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia

mediului.

4. Obiectul raportului juridic

Vizeaza conduita partilor respectiv actiunile si inactiunile acestora.

In cadrul unui raport juridic partile pot avea diferite conduite caracterizate prin actiuni sau
inactiuni in functie de specificul raportului juridic.

Bunurile reprezinta obiectul derivat al raportului juridic.

4.1 Bunurile si clasificarea acestora

Conform codului civil bunurile sunt lucruri corporale sau necorporale care constituie obiectul
unui drept patrimonial.

Clasificarea bunurilor se face dupa mai multe criterii:

 Principalul criteriu de clasificare al bunurilor este conform naturii lor,bunurile

fiind mobile sau imobile:
 Bunurile mobile sunt acele bunuri care se pot deplasa singure sau prin
intermediul unei forte externe.
 Bunurile imobile sunt acele bunuri care nu pot fi deplasabile.
Bunurile pot fi mobile prin natura lor cum ar fi de exemplu un birou,prin
determinarea legii respectiv cand legea le considera mobile cum ar fi de
 exemplu drepturi si obligatii mobiliare si bunuri mobile prin anticipatii cum ar
fi recoltele neculese.
Bunurile pot fi imobile prin natura lor ca de exemplu terenurile si casele si
prin drepturile la care se aplica cum ar fi drepturile reale imobiliare-drept de
proprietate asupra unui teren si prin intrebuintare sau destinatie.
 Dupa cum pot fi sau nu inlocuite unele cu altele in cadrul unui raport juridic
bunurile pot fi fungibile sau nefungibile ( de exemplu o bacnota este un bun
fungibil)
 In functie de cum isi consuma subtanta odata cu intrebuintarea bunurile pot
fi consumptibile sau neconsumptibile. ( un exemplu de bun consumptibil –
painea)
 In functie de cum pot fi impartite in natura fara a fi schimbata destinatia
bunurile sunt divizibile si indivizibile( de exemplu un teren )
 In functie de relatia dintre ele bunurile pot fi principale sau accesorii.
 Bunurile principale au o existenta de sine statatoate,cum ar fi,de
exemplu un scaun.
 Bunurile accesorii depind de cele principale,ca de exemplu antena in
raport cu televizorul.
 Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe,bunurile pot fi frugifere sau
nefrugifere:
 Bunurile frugifere sunt cele care produc fructe,care pot fi
naturale,industriale si civile.
o Fructe naturale sunt produsele directe si periodice a unui
bun .
o Fructele industriale sunt produsele directe si periodice ale
unui bun obtinute ca rezultat al inteventei omului.
o Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea
bunului de catre o alta persoana in virtutea unui act juridic
ca de exemplu chiriile,dobanzile,dividendele.
o Deosebirea intre fructe si producte este foarte
importanta,productele sunt produse obtinute dintr-un bun
cu consumarea sau diminuarea substantei acestuia,ca de
exemplu copacii unei paduri.

Bibliografie:

1.Celeaua ,Dreptul afacerilor,Notiuni generale de drept privat,EdituraUniversul juridic,

Bucuresti 2012,
2. Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu,Drept constitutional si institutii politice,Editia a 15
a,volum 1 ,Editura C.H.Beck Bucuresti 2016.

CURS 3. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT AL AFACERILOR.PARTICIPANTII LA RAPORTUL JURIDIC

DE DREPT AL AFACERILOR,PROFESIONSTI,SOCIETATI.

1.Conceptul de profesionist in lumina Noului Cod civil

 Art. 3 C. civ.

 (1) Dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si

raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil.

 (2)Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere.

 (3)Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau

mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea
ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop
lucrativ.

Profesionisti:

 Persoana fizica autorizata (P.F.A.), intreprinderi individuale, intreprinderi familiale –

O.U.G. nr. 44/2008),modificata si republicata

 Persoane juridice: societatile comerciale, companii nationale, societati nationale, regii

autonome, organizatii cooperatiste, societati cooperative, grupuri de interes economic,
societati europene, grupuri europene de interes economic;

 Persoane care desfasoara activitati liberale, persoane de drept civil, fizice/ juridice care
nu au calitatea de profesionist.

 Regimul juridic al persoanei fizice autorizate (P.F.A.)

 Capacitatea juridica – P.F.A. poate fi persoana care are varsta de 18 ani, deci deplina
capacitate de exercitiu
  Intreprinderea individuala – nu are personalitate juridica, nu are patrimoniu propriu

 Intreprinderea familiala – intreprindere economica fara personalitate juridica organizata

de un intreprinzator persoana fizica impreuna cu familia sa

 Profesionistii suntsupusi inregistrarii/inmatricularii

in Registrul Comertului (art. 6 alin 1 din Legea nr. 71/2011)

Capacitatea civila

 Capacitatea civila privita din perspectiva celor doua laturi ale sale: capacitatea de
folosinta si de exercitiu, are urmatoarele caractere juridice(1):

 Legalitate

 Universalitate

 Intangibilitate

 Inalienabilitate

 Egalitate

 Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii (art.

34 C. civ.)

 incepe la nasterea persoanei (art. 35 C. civ.), inceteaza

la decesul persoanei, se dovedeste prin certificat de deces

 decesul persoanei care a disparut se declara prin hotarare judecatoreasca;

Elementele de identificare a persoanei fizice

 numele cuprinde numele de familie si prenumele

(art. 83 C. civ.);

 numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si poate fi modificat prin

efectul schimbarii starii civile, in conditiile prevazute de lege; prenumele se
stabileste la data inregistrarii nasterii
Numele se poate schimba pe cale administrativa (art. 85 C. civ.);

 Domiciliul este acolo unde persoana fizica declara ca are locuinta principala (art. 87 C.
civ.)
  domiciliul profesional, locul unde
o persoana fizica - profesionist -exploateaza o intreprindere

 domiciliul ales este acela pe care partile unui act jurdic il pot alege in vederea exercitarii
dreptului sau executarii obligatiilor nascute din acel act (art. 97 C. civ.);

 Resedinta, locul unde persoana fizica isi are locuinta secundara (art. 88 C. civ.);

 Resedinta obisnuita – in cazul in care persoana are mai multe cetatenii, se alege o
resedinta obisnuita;

 Resedinta persoanei fizice straine in tara noastra – este supusa regulilor aplicabile
domiciliului de drept comun

 Resedinta reprezinta acel atribut de identificare a persoanei fizice in spatiu prin

indicarea locuintei temporare (2);

 Starea civila = ansamblul de elemente care rezulta din actele si faptele de stare
civila si prin care persoana fizica se individualizeaza in familie si societate;

 starea civila este un ansamblu de elemente;

 aceste elemente rezulta din acte si fapte de stare civila;

 aceste elemente produc anumite efecte juridice;

 elementele starii civile determina identificarea persoanei in familie si societate;

1.2 Persoana fizica autorizata (PFA)

o Intreprinderea individuala
o Intreprinderea familiala

Profesionistii conform O.U.G. Nr. 44/2008

 Formele in care persoanele fizice desfasoara activitatile economice sunt:

 persoana fizica autorizata (PFA);

 intreprindere individuala;

 intreprindere familiala;
  Conditiile principale (3):

 sa aiba un sediu profesional in Romania (art. 5);

 activitatea economica sa fie inregistrata si autorizata;

 obtinerea autorizatiilor, avizelor, licentelor prevazute de legile speciale;

 Intreprinderea individuala, intreprindere fara personalitate juridica, organizata de un

intreprinzator – persoana fizica;

 Intreprinderea familiala, fara personalitate juridica organizata de un intreprinzator

persoana fizica impreuna cu familia sa (sotia, sotul, copiii acestora care au implinit
varsta de 16 ani la data autorizarii intreprinderii familiale, rudele si afinii pana la gradul
patru);

 Persoana fizica autorizata (P.F.A.) persoana autorizata sa desfasoare orice forma de

activitate economica permisa de lege avand varsta de 18 ani;

 Patrimoniu de afectatiune – totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor persoanei

fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii
familiale, afectate scopului exercitarii activitatii economice;

 Forma actului incheiat de titular prin care se constituie patrimoniul de afectatiune este
inscris sub semnatura privata sau autentic;

 Publicitatea se realizeaza prin inscrierea in Registrul Comertului sau, dupa caz, in Cartea
Funciara

1.3 Gruparile de Interes Economic.Gruparile Europene de Interes Economic.Cadru conceptual

 Potrivit art. 118 alin.1 a Legii nr.161/2003,Gruparile de Interes Economic(GIE) reprezinta

o asociere intre doua sau mai multe pesoane fizice si juridice constituite pe o perioada
determinata
in scopul inlesnirii sau dezvoltarii economice a membrilor sai,
precum si a imbunatatirii rezultatelor activitatilor economice respective.

Trasaturile Grupului de Interes Economic

 Grupul de interes economic se aseamana cu societatile de persoane caracter intuitu

persoane.
  Numarul membrilor grupului nu poate fi mai mare de 20.

 Grupul se poate construi si fara capital social.

 In cazul existentei unui capital social, aportul membrilor poate fi de orice natura
(lichiditati, sume de bani, natura, creante, munca (industrie).

 Capitalul social este impartit in parti de interes care nu sunt reprezentate prin titluri
negociabile, iar transmiterea lor se poate face numai in conditiile legii si ale actului
constitutiv.

 Raspunderea membrilor grupului este solidara si nelimitata cu exceptia cazului in care in

actul constitutiv s-a prevazut altfel.

 Grupul nu poate emite actiuni, obligatiuni.

 Grupul nu poate sa fie membru al altui grup de interes economic sau Grup European de
Interes Economic.

 Sediul Grupului se poate muta si intr-un alt stat

dispunandu-se radierea din Registrul Comertului din Romania.

 Conducerea Grupului de Interes Economic se realizeaza prin Adunarea Generala a

Membrilor Grupului care hotaraste de regula cu unanimitate de voturi.

 Administrarea Grupului revine de regula membrilor grupului.

 Controlul de gestiune se face de catre membrii grupului care pot sa desemneze si

cenzori.

 Dizolvarea Grupului intervine pentru cauze comune societatilor comerciale si pentru alte
cauze specifice societatilor in nume colectiv.

1.4 Gruparile Europene de Interes Economic (GEIE)

 Gruparile Europene de Interes Economic reprezinta acea ascociere dintre doua sau mai
multe persoane fizice si juridice constituite pe o perioada determinata sau
nedeterminata in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii nu sunt supuse autorizarii
prevazute in ceea ce privesc functionarea in Romania a reprezentatelor. Pot infiinta
filiale, sucursale, reprezentate si alte unitati fara pesonalitate juridica. Celelalte
prevederi referitoare la GIE se aplica si in cazul GEIE.

1.5 Regii autonome

  Regiile autonome sunt persoane juridice care sunt reglementate prin Legea nr. 15/1990
si s-au constituit pentru reorganizarea unitatilor economice de stat in ramuri strategice
ale economiei nationale.

 Prin O.U.G. Nr. 30/1997, regimul juridic al Regiei Autonome

s-a modificat astfel incat unele dintre acestea s-au desfiintat, altele care functionau in
domenii importante economice au continuat sa existe, iar altele s-au transformat in
societati nationale sau companii nationale.

1.6 Societati cooperative

 Societati constituite in domeniul cooperatiei,constituierea acestora este determinata de

principiul libertatii(autonomiei de vointa) asa cum se prevede in Legea
nr.1/2005.

 Societatea Cooperativa este o asociatie autonoma de persoane fizice si/sau juridica

constituita pe baza consimtamantului liber exprimat in conformitate cu principul
asocierii voluntare sau deschise potrivit careia scocietatiile cooperative sunt asociatii
voluntare care se constituie pe baza liberului consimtamant si sunt deschise tuturor
persoanelor capabile sa utilizeze serviciile lor si care sunt de acord sa isi asume
responsabilitatea calitatii de membru cooperator.

 In functie de natura activitatii lor, acestea sunt:

 societati cooperative mestesugaresti;

 societati cooperative de consum;

 societati cooperative de valorificare;

 societati cooperative agricole;

 societati cooperative de locuinte;

 societati cooperative pescaresti;

 societati cooperative de transporturi;

 societati cooperative forestiere;

 societati cooperative de alte forme.

1.7 Organizatiile cooperatiste

  Sunt structuri distincte de societati cooperative – Cooperativa agricola este
reglementata de Legea cooperatiei agricole nr. 566/2004, act normativ potrivit caruia se
constituie persoana juridica de drept privat prin ascocierea persoanelor fizice si sau
juridice in scopul promovarii intereselor membrilor cooperatori.

1.8 Cooperativele de credite

 Cooperativele de credit sunt reglementate de O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de

credit si adecvarea capitalului.

 Se pot constitui si organiza sub forma cooperativelor de credit si a casei centrale a

cooperativei de credit.

Bibliografie

Smaranda Angheni,Drept comercial, Tratat, Editura C.H. Beck,Bucuresti ,2019,

Florentina Camelia Stoica,Drept societar-note de curs,editia a -2 a,Editura ASE, 2017,

CURS 4

PROFESIONISTII-COMERCIANTII PERSOANE FIZICE

Persoanele fizice pot desfasura activitatile economice dupa cum urmeaza:

 individual si independent, ca persoane fizice autorizate;

 ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale;
 ca membri ai unei intreprinderi familiale.

 Cadrul legal il reprezinta Ordonanta de urgenta nr. 44/2008 privind desfasurarea

activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale
si intreprinderile familiale („Ordonanta” sau „OUG nr. 44/2008”);

 Ordonanta, astfel cum a fost modificata, nu se aplica profesiilor liberale, acelor activitati
economice a caror desfasurare este organizata si reglementata prin legi special,
activitati economice pentru care legea instituie anumite restrictii de desfasurare ori alte
interdictii si acelor activitati interzise expres prin lege pentru libera initiativa;
  in temeiul dreptului la libera initiativa, al dreptului la libera asociere si al dreptului de
stabilire, orice persoana fizica, cetatean roman sau cetatean al unui alt stat membru al
Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European, poate desfasura activitati
economice pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege.

Persoana fizica autorizata (PFA)

 persoana fizica autorizata este intreprinderea economica, fara personalitate juridica,

organizata de o persoana fizica ce foloseste, in principal, forta sa de munca si
aptitudinile sale profesionale (art. 2 lit. i) si art. 19 alin. (1) din OUG nr. 44/2008);

 intreprinderea economica este activitatea economica desfasurata in mod organizat,

permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca, materii prime,
mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile
prevazute de lege (art. 2 lit. f) din OUG nr. 44/2008).

 PFA poate avea in obiectul de activitate cel mult 5 clase de activitati prevazute de codul
CAEN (art. 16 alin. (1) din OUG nr. 44/2008);

 in scopul exercitarii activitatii/activitatilor pentru care a fost autorizata, PFA poate stabili
relatii contractuale, in conditiile legii, cu orice persoane fizice si juridice, cu alte PFA,
intreprinderi individuale sau intreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activitati
economice;

 isi poate desfasura activitatile pentru care este autorizata, singura sau impreuna cu cel
mult 3 persoane, angajate de aceasta, in calitate de angajator, cu contract individual de
munca, incheiat si inregistrat in conditiile legii(art. 17 alin. (1) din OUG nr. 44/2008);

 o persoana titulara a PFA poate cumula calitatea de persoana fizica autorizata cu cea de
salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un
alt domeniu de activitate economica decat cel pentru care PFA este autorizata; (art. 17
alin. (2) din OUG nr. 44/2008);

 poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobandit si autorizarea ca

in¬treprinzator persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale (art. 19 alin. (2)
din OUG nr. 44/2008).
  persoana fizica ce desfasoara activitati economice ca PFA este asigurata in sistemul
public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si are dreptul de a fi asigurata in
sistemul asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj, in conditiile
prevazute de lege

 nu poate cumula si calitatea de intreprinzator persoana fizica titular al unei intreprinderi

individuale;

Raspunderea PFA
 titularul PFA raspunde pentru obligatiile asumate in exploatarea intreprinderii
economice cu bunurile din patrimoniul de afectatiune; daca acestea nu sunt
suficiente pentru satisfacerea creantelor, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale
debitorului;

o patrimoniul de afectatiune - masa patrimoniala in cadrul patrimoniului

intreprinzatorului, reprezentand totalitatea drepturilor si obligatiilor afectate,
prin declaratie scrisa ori, dupa caz, prin acordul de constituire sau printr-un un
act aditional la acesta, exercitarii unei activitati economice;

 in caz de insolventa, PFA va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea

nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu
modificarile si completarile ulterioare.

3.Incetarea activitatii PFA

Potrivit art. 21 alin. (1) din OUG nr. 44/2008, PFA isi inceteaza activitatea si este radiata din
registrul comertului in urmatoarele cazuri:
a) prin decesul titularului PFA;
b) prin vointa titularului PFA;
c) la cererea oricarei persoane fizice sau juridice prejudiciate ca efect al unei inma-
triculari ori printr-o mentiune in registrul comertului. Aceasta poate cere radierea
inregistrarii pagubitoare, in tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, in
cazul in care prin hotarari judecatoresti definitive au fost desfiintate in tot sau in parte
sau modificate actele care au stat la baza inregistrarii cu privire la care se solicita
radierea, daca prin hotararea judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in registrul
comertului (art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990).
- cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu originalul actelor
doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului comertului de pe langa tribunalul
unde isi are sediul profesional, de catre orice persoana interesata.
Persoana fizica in calitate de intreprinzator titular al unei intreprinderi individuale

 intreprindere individuala - intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata

de un intreprinzator persoana fizica;
 intreprinderea economica, in sensul Ordonantei, - activitatea economica desfasurata in
mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca,
materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in
conditiile prevazute de lege;
 prin intreprinzator, Ordonanta intelege persoana fizica care organizeaza o intreprindere
economica;

 Intreprinderea individuala:

- nu are personalitate juridica;

- intreprinderea individuala poate avea in obiectul de activitate cel mult 10 clase de

activitati prevazute de codul CAEN;

- intreprinderea individuala poate angaja cel mult 8 salariati, terte persoane, cu contract
individual de munca incheiat si inregistrat in conditiile legii si poate stabili relatii
contractuale, in conditiile legii, cu orice persoane fizice si juridice, cu alte intreprinderi
individuale, cu PFA sau intreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activitati
economice, fara ca aceasta sa ii schimbe statutul juridic dobandit in conditiile OUG nr.
44/2008;;

- intreprinzatorul persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale poate cumula si

calitatea de salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat
si intr-un alt domeniu de activitate economica decat cel in care si-a organizat
intreprinderea individuala;

- intreprinzatorul persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale este asigurat in

sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si are dreptul de a fi asigurat
in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj, in conditiile
prevazute de lege

- persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile asumate

in exploatarea intreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectatiune.
Daca acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantelor, pot fi urmarite si
celelalte bunuri ale debitorului;
 Inceteaza activitatea si este radiat din registrul comertului in urmatoarele cazuri:
a) prin deces;
b) prin vointa acestuia;
c) la cererea unei persoane fizice sau juridice prejudiciate ca efect al unei
inmatriculari ori printr-o mentiune in registrul comertului. Radierea inregistrarii pagubi-
toare se cere in tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, in cazul in
care prin hotarari judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tot sau in parte sau
modificate actele care au stat la baza inregistrarii cu privire la care se solicita radierea,
daca prin hotararea judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in registrul
comertului (art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990);
o cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu originalul
a actelor doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului comertului de pe
langa tribunalul unde isi are sediul profesional, de catre orice persoana
interesata.
- in cazul in care intreprinzatorul decedeaza, mostenitorii pot continua intreprinderea,
daca isi manifesta vointa, printr-o declaratie autentica, in termen de 6 luni de la data
dezbaterii succesiunii; daca sunt mai multi mostenitori, acestia isi vor desemna un re-
prezentant in vederea continuarii activitatii economice ca intreprindere familiala.
- activitatea va putea fi continuata sub aceeasi firma, cu obligatia de mentionare in cu-
prinsul acelei firme a calitatii de succesor.

Persoana fizica in calitate de membru al unei intreprinderi familiale

 Intreprinderea familiala este - intreprinderea economica, fara personalitate juridica,

organizata de membrii unei familii (2 sau mai multi membrii ai unei familii);
 Prin familie se intelege, in sensul Ordonantei, sotul, sotia, copiii acestora care au
implinit varsta de 16 ani la data autorizarii intreprinderii familiale, rudele si afinii pana la
gradul al patrulea inclusiv.

Intreprinderea familiala:

- se constituie printr-un acord de constituire, incheiat de membrii familiei in forma scrisa,

ca o conditie de validitate; acordul de constituire va stipula, sub sanctiunea nulitatii,
 datele de identificare ale membrilor familiei si ale reprezentantului desemnat din randul
acestora, conditiile participarii, cota procentuala a fiecarui membru la beneficii si la
pierderi, raporturile dintre membrii intreprinderii familiale, conditiile de retragere si
data intocmirii; cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a
functionarii trebuie formulata in termen de 20 de zile de la incheierea acordului de
constituire;

- nu are patrimoniu propriu si nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea in

registrul comertului;

- prin acordul de constituire a intreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula

constituirea unui patrimoniu de afectatiune; in acest caz, prin acordul de constituire sau
printr-un act aditional la acesta se vor stabili cotele de participare a membrilor la
constituirea patrimoniului de afectatiune; daca membrii intreprinderii convin in
unanimitate, cotele de participare pot fi diferite de cele prevazute pentru participarea la
veniturile nete sau pierderile intreprinderii;

Statutul membrilor intreprinderii familiale

- acestia raspund solidar si indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant in

exploatarea intreprinderii cu patrimoniul de afectatiune si, in completare, cu intregul
patrimoniu al acestora, corespunzator cotelor de participare;
Prerogativele membrilor intreprinderii familiale sunt urmatoarele:
– pot fi simultan PFA sau titulari ai unor intreprinderi individuale;
– pot cumula si calitatea de salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi
domeniu, cat si intr-un alt domeniu de activitate economica decat cel in care si-au organizat
intreprinderea familiala;
- membrii unei intreprinderi familiale sunt asigurati in sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale si au dreptul de a fi asigurati in sistemul asigurarilor sociale
de sanatate si al asigurarilor pentru somaj;
- actele de dispozitie asupra bunurilor afectate activitatii intreprinderii familiale se vor lua
cu acceptul majoritatii simple a membrilor intreprinderii, cu conditia ca aceasta
majoritate sa includa si acordul proprietarului bunului care face obiectul actului;

Statutul reprezentantului intreprinderii familiale

- reprezentantul intreprinderii familiale este desemnat prin acordul de constituire.
- deciziile privind gestiunea curenta a intreprinderii familiale se iau de catre repre-
zentantul desemnat, care va gestiona interesele intreprinderii familiale in temeiul unei
 procuri speciale, sub forma unui inscris sub semnatura privata; aceasta se semneaza de
catre toti membrii intreprinderii care au capacitate de exercitiu deplina si de repre-
zentantii legali ai celor cu capacitate de exercitiu restransa;
- actele prin care se dobandesc bunuri pentru activitatea intreprinderii familiale se in-
cheie de reprezentant fara autorizarea prealabila a membrilor, daca valoarea bunului cu
privire la care se incheie actul nu depaseste 50% din valoarea bunurilor care au fost
afectate exercitarii activitatii economice a intreprinderii si a sumelor de bani aflate la
dispozitia intreprinderii la data actului. Bunurile dobandite sunt coproprietatea
membrilor in cotele de participare la beneficii, fiind incluse in patrimoniul de
afectatiune, daca acesta a fost constituit;

- in vederea exercitarii activitatii pentru care a fost autorizata, respectiv pentru efec-
tuarea unei activitati economice, intreprinderea familiala poate stabili relatii con-
tractuale, in conditiile legii, cu orice persoane fizice si juridice, cu alte intreprinderi
familiale, cu intreprinderi individuale sau cu PFA; intreprinderea familiala poate stabili
aceste relatii contractuale fara ca aceasta sa isi schimbe statutul juridic dobandit.
Interdictii
Intreprinderea familiala nu are dreptul sa angajeze terte persoane cu contract de munca.

Incetarea activitatii intreprinderii familiale

Intreprinderea familiala isi inceteaza activitatea si este radiata din registrul comertului in
urmatoarele cazuri:
– mai mult de jumatate dintre membrii acesteia au decedat;
– mai mult de jumatate dintre membrii intreprinderii cer incetarea acesteia sau se retrag din
intreprindere;
– la cererea unei persoane fizice sau juridice prejudiciate ca efect al unei inmatriculari ori
printr-o mentiune in registrul comertului. Radierea inregistrarii pagubitoare se cere in tot
sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, in cazul in care prin hotarari
judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tot sau in parte ori modificate actele care au
stat la baza inregistrarii cu privire la care se solicita radierea, daca prin hotararea
judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in registrul comertului (art. 25 alin. (1) din
Legea nr. 26/1990).
Cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu originalul a actelor
doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului comertului de pe langa tribunalul unde isi
are sediul profesional, de catre orice persoana interesata.

Conditiile legale desfasurarii activitatii economice de catre persoanele fizice:

 1) capacitate: sa aiba capacitate deplina de exercitiu, cu exceptia membrilor
intreprinderii familiale ce nu au calitatea de reprezentant, care trebuie sa aiba
varsta de cel putin 16 ani (art. 8 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 44/2008);

-persoanele fizice care solicita autorizarea ca PFA si ca titular al unei intreprinderi

individuale, precum si reprezentantul intreprinderii familiale, trebuie sa aiba
capacitate deplina de exercitiu;
-membrii intreprinderii familiale trebuie sa fi implinit varsta de 16 ani la data
autorizarii;

 Incompatibilitati
Nu pot fi comercianti, ca urmare a functiei pe care o detin:
– parlamentarii;
– functionarii publici, in conditiile impuse de statutul propriu, potrivit Legii nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
– magistratii (judecatorii si procurorii);
– militarii etc.
Nu pot fi comercianti, ca urmare a profesiei, acele persoane care exercita profesiuni liberale:
avocatii, notarii, medicii etc. In acest sens, art. 1 alin. (2) din OUG nr. 44/2008 stabileste expres
ca prevederile ordonantei nu se aplica acestor categorii de persoane, precum si activitatilor
economice a caror desfasurare este organizata si reglementata prin legi speciale.

 Decaderi
Sunt decazute din dreptul de a fi comercianti persoanele care au fost condamnate penal pentru
una dintre faptele (infractiunile) prevazute de lege (art. 1 lit. i) din Le gea nr. 12/1990 privind
protejarea populatiei impotriva unor activitati de productie, comert sau prestari de servicii
ilicite, republicata). In acest sens trebuie sa existe o hotarare judecatoreasca (de condamnare).
Totodata, art. 8 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 44/2008 prevede ca persoanele fizice pot sa
desfasoare activitati economice – ca PFA, ca intreprinzatori persoane fizice titulari ai unei
intreprinderi individuale sau ca reprezentanti, respectiv membri ai unei intreprinderi familiale –
daca „nu au savarsit fapte sanctionate de legile fiscale, contabile, vamale si de cele care
privesc disciplina financiar-fiscala”.

 Interdictii
Acestea pot fi legale si conventionale:
 Interdictiile legale se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul comertului
privat (particular) si care sunt monopol de stat (prelucrarea tutunului, prospectarea si
extractia carbunelui, a minereurilor feroase) sau la activitati care sunt considerate
 infractiuni (fabricarea sau comercializarea unor droguri sau narcotice in alt scop decat de
medicament).
O interdictie legala in aceste sens este cea prin care se prevede expres ca dispozitiile OUG
nr. 44/2008 nu se aplica acelor activitati economice pentru care, prin lege, sunt instituite
anumite restrictii de desfasurare ori alte interdictii si acelor activitati interzise expres prin
lege pentru libera initiativa (art. 1 alin. (3)).
 Interdictiile conventionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate in contract si produc
efecte numai intre partile contractante. Exemplificam in acest sens:
– clauze de exclusivitate, prin care un distribuitor se obliga fata de producator sa nu
vanda decat anumite produse (in speta, cele fabricate de producator); spre exemplu,
agentul nu poate negocia si nu poate incheia pe contul sau, fara consimtamantul expres
al comitentului, in regiunea determinata prin contract, operatiuni de comert concurente
privind bunuri si/sau servicii similare celor care fac obiectul contractului de agentie;
– clauze de nonconcurenta, cu privire la comerciantul agent comercial permanent caruia i
se impune o anumita restrangere de activitate prin aceasta clauza.

2) sa nu fi savarsit fapte sanctionate de legile fiscale, contabile, vamale si de cele

care privesc disciplina financiar-fiscala de natura celor care se inscriu in cazierul
fiscal (art. 8 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 44/2008);
3) un sediu profesional declarat conform legii;
4) trebuie sa declare pe propria raspundere ca indeplineste conditiile de
functio¬nare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar-
veterinar, al pro¬tectiei mediului si al protectiei muncii (art. 8 alin. (1) lit. d) din
OUG nr. 44/2008);
5) au obligatia sa solicite oficiului registrului comertului de pe langa tribunal
inregistrarea si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii
econo¬mice (art. 7 alin. (1) din OUG nr. 44/2008;
6) dovada indeplinirii unor conditii de pregatire profesionala si/sau de atestare a
pregatirii profesionale, in cazul in care se solicita acest lucru prin prevederile
legale speciale;

- PFA, intreprinzatorul titular al unei intreprinderi individuale si intreprinderea familiala sunt

platitoare de impozit pe venit in conditiile prevazute de Codul fiscal;
- persoana fizica autorizata, titularul intreprinderii individuale si reprezentantul intreprinderii
familiale tin contabilitatea in partida simpla, potrivit Codului fiscal.

Alte prevederi:
  studentii care vor sa infiinteze o afacere proprie sunt scutiti de la plata taxelor pentru
operatiunile de inregistrare si autorizare a unui PFA sau a unei intreprinderi individuale
prin oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, precum si de la plata tarifelor
pentru serviciile de asistenta prestate de aceste oficii.
 studentul care obtine calitatea de titular al PFA sau de titular al intreprinderii individuale
trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
o sa urmeze cursurile unei institutii de invatamant superior acreditate in Romania;
o sa fie cel putin in anul II de studiu si sa fi promovat, integral, la data solicitarii,
toate cerintele programei de invatamant prevazute de senatul institutiei;
o nu a implinit varsta de 30 de ani.
 cererea de inregistrare si autorizare a functionarii PFA sau a intreprinderii individuale va
fi insotita de actul doveditor emis de institutia de invatamant superior, din care sa
rezulte ca sunt indeplinite conditiile prevazute mai sus.

BIBLIOGRAFIE
1.Smaranda Angheni ,drept comercial tratat, editura C.H.Beck Bucuresti 2019.

2.Florentina Camelia Stoica,Drept societar-note de curs,editia a -2 a,Editura ASE, 2017,

3. O.U.G. 44/2008 modificata si republicata.

CURS .4,1
Cadrul conceptual al termenilor” Operatorilor
economici”,”Profesionist”,”Intreprindere” .

Dificultatile definitiei operatorilor econimici pornesc de la faptul ca acestia sunt definiti in

diverse legi economice ca de exemplu in Codul Consumatorului,operatorul economic este
persoana fizica sau juridica autorizata care in cadrul activitatii sale profesionale
fabrica,importa,depoziteaza,transporta sau comercializeaza produse ori parti din acestea sau
presteaza servicii.
In analiza operatorilor economici indiferent de cum sunt definiti in diverse legi speciale
trebuie sa se porneasca de la analiza notiunii de profesionist.
Pentru explicarea notiunii de profesionist trebuie sa se porneasca de la art. 3 C.civ.

Potrivit art. 3 din C.civ.

 (1) “Dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti si
raporturilor dintre acestia sau orice alte subiecte de drept civil.
  (2) Sunt considerati profesionsti toti cei care exploateaza o intreprindere.
 (3) Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica,de catre una sau
mai multe persoane,a unei activitati organizate ce consta in producerea,administrarea
ori instrainarea de bunuri sau in prestari de servicii indiferent daca au sau nu scop
lucrativ”.

Profesionistul nu este o persoana care exercita o profesie sau o meserie,este cel care
exploateaza o interprindere,prin urmare,termenul de profesionist capata o conotatie juridica
speciala diferita de cea uzuala ; rezulta ca acest termen include categoriile de
comerciant,intreprinzator sau operator economic precum si alte persoane autorizate sa
desfasoare activitati econimice sau profesionale,astfel cum aceste notiuni sunt prevazute in
codul civil.

Analizand cele doua dispozitii ale art. 3 ,alin (1) si alin(2) din C.civ. constatam ca pentru
definirea profesionistilor(operatori economici),legiuitorul apeleaza la conceptul de
(intreprindere ) si la sintagma (exploatarea unei intreprinderi).

In privinta intreprinderii C.civ. nu stabileste o definitie lasand pe seama legislatiei speciale

si a stiintelor economice aceasta misiune,astfel intreprinderea reprezinta o forma de organizare
a unei afaceri care presupune existenta a trei elemente: prezenta unui intreprinzator-
antreprenor(profesionist),organizarea unei intreprinderi si constituirea unui fond de comert
afectat exercitiului activitatii comerciale.

O alta definitie a intreprinderii este data de legiuitor in art.2 lit.f din O.U.G. nr.44/2008 astfel ca
intreprinderea este “activitatea econimica desfasurata in mod organizat,permanent si
sistematic,combinand resurse financiare,forta de munca trasa,materii prime,mijloace logistice si
informatie pe riscul intreprinzatorului in cazurile si conditiile prevazute de lege.”

Definitia intreprinderii de afaceri trebuie facuta tinand cont de art. 2 lit.f din O.U.G. nr.
44/2008 si art.3 din C.civ.

In concluzie intreprinderea de afaceri reprezinta o activitate econimica desfasurata in

mod organizat,permanent si sistematic, prin combinarea mai multor factori(naturali,umani si
materiali) constand in producerea si circulatia marfurilor,executarea de lucrari si prestarea de
servicii realizata de catre un profesionist in scopul obtinerii unui profit.

Intreprinderea poate obandi personalitate juridica(intreprindere societara) dar poate fi si

fara personalitate juridica avand un patrimoniu propriu cu implicatii din punct de vedere
economic si fiscal.

Clasificarea intreprinderilor
 Se face in functie de obiectul de activitate si scopul urmarit de titularul intreprinderii (subiect
de drept care organizeaza activitatea).

Din punct de vedere a literaturii de specialitate,desfasurarea unei activitati cu caracter

profesional daca este facuta in scopul obtinerii de profit este proprie activitatii comerciale pe
cale de consecinta,o intreprindere care are ca obiect o activitate econimica si al carui scop este
obtinerea profitului, este o intreprindere de afaceri iar pe de alta parte o intreprindere cu
obiect de activitate neeconomic si avand un scop non-profit este o intreprindere nonprofit
(civila). De aici rezulta ca intreprinderile reglementate de art. 3 din C.civ. sunt de doua feluri:
intreprinderi de afaceri ( econimica sau comerciala) si intreprinderi nonprofit.

Caracterele intreprinderilor de afaceri

Din definitia intreprinderii de afaceri rezulta caracterele acesteia:

A. Activitatea intreprinderii este o activitate econimica(dispozitiile alin.2 din art.3 din

C.civ.) coroborate cu reglementarile din legea 31/1990 modificata si republicata.
B. Intreprinderea presupune factori umani si materiali.
C. Intreprinderea economica presupune capital .
D. Intreprinderea economica presupune existenta unui risc.

A. In art.2 litera A din O.U.G 44/2008 republicata se defineste activitatea

econimica ca fiind activitate agricola,industrial,comerciala,desfasurata pentru
obtinerea de bunuri sau servicii a caror valoare poate fi exprimata in bani si care
sunt destinate vanzarii sau schimbului pe pietele organizate sau unor beneficiari
determinati sau determinabili, in scopul obtinerii de profit. Activitatea este
realizata de catre un profesionist.Aceasta caracteristica a intreprinderii de afaceri
poate fi lamurita din perspective a doua aspecte:
 In primul rand numai profesionistii pot fi titular a unei intreprinderi in
general,concluzie care rezulta din dispozitiile art. 3 C.civ.
 In al doilea rand,atunci cand vorbim de o intreprindere de afaceri
(comerciala) ,aceasta poate fi exploatata de acei profesionisti care au
calitatea de comerciant.Conform legii 26/1990 republicata , legii 31/1990
republicata si a O.U.G 44/2008 republicata.

B. Intreprinderea presupune factorii umani si materiali:

 Activitatea este realizata in mod organizat,permanent si systematic prin
utilizarea corelata a mai multor factori( naturali,umani,materiali).
 Factorii umani si cei materiali sunt esentiali pentru orice
intreprindere.Se retine ca factorii umani,pe langa intreprinzator,care in
general este un profesionist si care poate fi reprezentat de diferite
categorii de persoane fizice sau juridice,mai retinem personalul
intreprinderii care poate fi alcatuit din salariati,administrator si
reprezentanti.
Administratorii si reprezentantii sunt factori interni de organizare a
intreprinderii,insarcinati cu gestionarea si reprezentarea intreprinderii in
raporturile juridice cu tertii. Primii, reprezinta managerii intreprinderii,cu
atributii de reprezentare si administrare,grefate in general pe un raport de
mandat,in timp ce reprezentantii au numai atributii de reprezentare care
se pot fundament ape diverse contracte de
reprezentare(mandate,comision),dar si pe unul de munca. Partenerii
intreprinderii reprezinta factorii umani exterior intreprinderii indispensabil
in activitatea sa.Acestia de regula
sunt:furnizorii,intermediarii,cumparatorii.
Intermediarii pot fi agenti comerciali,comisionari,concesionari
exclusive,benefeciarii fiind in general cumparatori de bunuri ,lucrari sau
servicii ai profesionistului.

C. O intreprindere nu ar putea supravietui fara fonduri necesarea activitatii

sale.Fondurile financiare pot fi de origine interna sau mobilizate de pe piata
financiara.
 Cele de origine interna isi pot avea sursa in aporturi de capital facute de
catre asociati/actionari sau ulterior fonduri produse prin activitatea
desfasurata de intreprindere.Desigur,acestea pot fi atrase si de pe piata
financiara prin intermediul institutiilor financiare(banci).

D. Riscul reprezinta o caracteristica esentiala a intreprinderii de afaceri

(comerciala).Elementele fundamentale ce defines implicarea profesionistului in
organizarea intreprinderii sunt: initiativa si riscul.
 Initiativa se manifesta atat in faza constitutiva a intreprinderii cat si pe
parcursul exercitarii afacerii,mecanismul intreprinderii urmand a fi pus in
accord cu evolutia mediului de afaceri.
 Riscul pe care si-l asuma profesionistul si care este specific oricarei
intreprinderi consta in asumarea de catre acesta a tuturor consecintelor
patrimoniale derivand din activitatea concreta a intreprinderii.
 In ceea ce priveste exploatarea unei intreprinderi in conceptia legiuitorului, Codului civil
,profesionistul este acela care exercita in mod sistematic o activitate organizata. Caracterul
sistematic , continuu si organizat al activitatii este specific profesionistului ,ceea ce inseamna ca
acea persoana care desfasoara una dintre activitati prevazute de lege ca operatiuni
singulare,ocazionale,fara a-si creia un cadru organizat ,nu poate fi considerat profesionist.

Exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane,a unei activitati organizate –
intreprindere presupunere un caraterul continuu nu izolat al activitatii care se realizeaza cu
titlul de profesie.

Daca toate persoanele care exploateaza o intreprindere conform art. 3 poarta denumirea
generic de profesionisti, exista diferentieri in functie de statutul juridic,de regimul juridic
aplicabil fiecarii categorii.Astfel,potrivit legislatiei speciale, exista diverse categorii de
profesionisti,in randul lor un loc important il ocupa-comerciantii. In conceptia legiuitorului se
pastreaza termenul de comerciant prevazuta in art. 11 din legea de aplicarea a C.civ si a
dispozitiilor legii 26/1990,republicata. Astfel potrivit acestor reglementari au obligatia sa ceara
matricularea sau dupa caz inregistrarea in Registrul comertului: persoanele fizice
autorizate,intreprinderile individuale si familiale,societatile,companiile nationale si societatile
nationale,regiile autonome,gruparile de interes economic,societatile cooperative,organizatiile
cooperatiste.societatile europene,societatile cooperative europene si grupurile europene de
interes economic,cu sediu principal in Romania precum si alte persoane fizice si juridice
prevazute de lege. Desi legiuitorul considera ca persoanele fizice si juridice care au obligatia
inmatricularii sau inregistrarii in Registrul comertului a firmei sau activitatii desfasurate sunt
considerate comercianti,este important de subliniat faptul ca nu toate acestea desfasoara
activitate de comert,potrivit criteriului traditional(obiectiv) de calificare a comerciantilor. In
acest sens,exemplificam gruparile de interes economic sau societatile cooperative care pot avea
ca obiect activitati.in concluzie,cu caracter civil .

In prezentul cadru legislativ este limpede ca termenul de comert este folosit in

acceptiunea sa economica.In aceeasi ordine de idei,termenul de comerciant se refera la
persoana care se ocupa cu comertul. Comerciantul este inclus in categoria profesionistilor care
poate desfasura si alte activitati respectiv de productie de prestari de servicii. Mai mult decat
atat,exista comercianti ca de exemplu comisionarii,mandatarii care prin natura activitatii pe
care o desfasoara reprezinta o prestare de servicii.

In Codul civil sunt mentionate categoriil de comercianti fara a se defini acesta. Sintetizand
ideile exprimate rezulta urmatoarele:

Comerciantul nu mai este definit potrivit activitatii pe care o desfasoara si eventual potrivit
criteriului formal,resprectiv obtinerea de autorizatie prevazuta de lege si inregistrarea sau dupa
caz inmatricularea in Registrul comertului,fie ca e vorba de persoana fizica-comerciant care isi
organizeaza activitatea sub forma persoanei fizice autorizate,intreprinderii individuale sau a
intreprinderii familiale ( conform O.U.G. nt .44/2008 modifcicata si republicata) fie ca societati
( legea nr.31/1990 modificata si republicata).

Societatile sunt calificate potrivit criteriului formal-un criteriu modern,respectiv daca

societatea se constituie in una din formele prevazute de lege.

Activitatile de productie,comert sau prestari de servicii pot fi exercitate atat de comercianti

cat si de alti profesionisti,adica de toate persoanele care exploateaza o intreprindere ( art.3 din
C.civ).

In economia textelor O.U.G 44/2008 modificata si republicata,se marcheaza principiile

formale a unei activitati economice autorizate si conditiile in care se poate realiza
aceasta.Astfel,principiile care se desprind din continutul art.3 sunt :

 Orice persoana fizica,cetatean roman sau cetatean a unui stat membru a UE poate
desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei,principiul care se aplica in baza
dreprului de libera initiativa,al dreprului la libera asociere si al dreptului de
stabilire;dreptul de stabilire este prevazut in art.2 C din O.U.G 44/2008
modificata,potrivit caruia acesta reprezinta “prerogative unui cet[éan a unui stat
membru al UE sau al Spatiului economic eurupean” de a desfasura activitati economice
pe teriroriul unui alt stat membru,prin intermediul unui sediu permanent,in conditii de
egalitate de tratament cu cetatenii statului gazda.
 Activitatile economice pot fi desfasurate in toate domeniile,meseriile,ocupatiile sau
profesiile pe care legea nu le interzice in mod express pentru libera initiativa.
 Sa aiba un sediu profesional pe teritoriul Romaniei,sediu professional fiind sediul
principal declarat la Registrul Comertului,reprezentand un atribut de identificare a
persoanei fizice .Sediul permanent este cprespondent sediului professional pentru
cetatenii altor state member ale UE sau a Spatiului Economic European.
Sediul professional este diferit din punct de vedere al notiunii de” punctele de lucru”.
 Activitatea economica sa fie inregistrata si autorizata atat activitatea care are caracter
permanent cat si cea desfasurata ocazional sau temporar.
 Inaintea inceperii activitatii sa fi obtinut autorizatiile,avizele,licentele prevazute in legi
speciale.
 Scopul activitatii desfasurate de profesionistul (intreprinzator) persoana fizica/juridica
este obtinerea unui profit.In Codul civil ,legiuitorul delimiteaza diferitelecategorii de
profesionisti in functie de scopul lucrativ sau non-lucrativ.Obtinerea profitului reprezinta
o trasatura esentiala a profesionistului deoarece raportarea doar la scopul lucrativ nu
 surprinde ceea ce este specific acestei categorii de profesionisti,aceasta fiind exprimarea
generala.

In concluzie,o societate care are ca obiect de activitate,vanarea cu amanuntul este

profesionist,ne punem intrebarea de ce ? Raspunsul este pentru ca aceasta indeplineste toate
conditiile prevazute de lege:

 Societatea desfasoara din punct de vedere juridic,o activitatea economica;

 Activitatea se desfasoara in mod sistematic-implica o continuitate a desfasurarii a
activitatii;
 Caracterul organizat-implica operatiuni de alocare a resurselor si de stabilire a minimului
material si legal impus de exercitarea unei activitati;
 Activitatea consta in producerea ,administrarea,instrainarea de bunuri sau presatrea de
servicii-fiind incluse intr-o activitate pe care o regasim in Codul CAEN.

In cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrarii in vigoare a Codului civil, referirile
la comercianti se considera a fi facute la persoanele fizice sau dupa caz la persoanele juridice.

Pe cale de consecinta la categoria operatorilor economici,pe langa societati asa cum sunt
reglementate de dispozitiile legii 31/1990 modificata si republicata,mai apar regiile
autonome,gruparile de interes economic,societatile cooperative,organizatiile
cooperatiste,cooperativele de credit,societatile europene,societatile cooperative europene.

Regiile autonome sunt persoane juridice care sunt reglementate prin legi speciale
infiintate fie prin hotarari de Guvern ,fie prin decizia organelor administratiei locale ,au gestiune
economica proprie si autonomie economica financiara. Grupurile de interes economic sunt
reglementate de catre legea 161/2003 ca o asociere dintre doua sau mai multe persoane fizice
sau juridice constituite pe o perioada determinata in scopul in lesnirii sau dezvoltarii activitatilor
economice a membrilor sai precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii economice. Din
definitia formulata de legiuitor rezulta ca grupul de interes economic este persoana juridica cu
scop patrimonial si (in conditiile Codului civil scopul este lucrativ).

Societatile cooperative

Se constituie in domeniul cooperatiei.Constituirea este dominata de principiul libertatii de

vointa asa cum rezulta din exprimarea legiuitorului in art. 7 coroborat cu art. 3 din legea nr.
1/2005 republicata . Societatea cooperativa este o asociatie autonoma de persoane fizice si/
juridice dupa caz, constituita pe baza consimtamantului liber exprimat de acestea in scopul
promovarii intereselor economice,sociale si culturale ale membrilor cooperatori, fiind detinuta
in comun si controlata democratic de catre mebrii sai in conformitate cu principiile
cooperatiste. Una din particularitatile societatii este cea privitoare la constituire si functionare
in conformitate cu principiile cooperatiste. In textul legii cu unele exceptii sunt aceleasi tipuri de
societati existente in 31/1990 republicata.

Organizatiile cooperatiste

Sunt structuri distincte de societatile cooperative .Organizatia cooperatista fiind o structura

asociativa specifica domeniului agriculturii si creditului. Cooperativa agricola este reglementata
de legea cooperatiei agricole nr. 566/2001 ,act normativ potrivit caruia aceasta este o persoana
juridica de drept privat si se constituie prin asocierea persoanelor fizice si/ juridice in scopul
promovarii intereselor membrilor cooperatori, in conformitate cu orincipiile cooperatiste si al
aplicarii politicilor de stimulare a asociatiei producatorilor in agricultura.

Cooperativele de credit

Sunt reglementate de O.U.G nr. 99/2006 si se constituie ca o asociatie autonoma de

persoane fizice unite in mod voluntar in scopul satisfacerii nevoilor si aspiratiilor lor comune
,aspiratii de ordin economic,social,cultural a carei activitate se desfasoara in principal pe baza
principiului intrajutorarii membrilor cooperatori.

Societatile europene

In conformitate cu art 270 din lg 31/1990 republicata se pot constitui societati comerciale
europene care iti stabilesc sediul pe teritoriul Romaniei,societati carora le sunt aplicabile
prevederile Regulamentului Consiliului ( C.E) nr 2157/2001 privind statul societatilor
europene,cele din lege precum si cele privitoare la societatile pe actiuni,in masura
compatibilitatii lor cu dispozitiile regulamentului comunitar.

Societati cooperative europene (S.C.E)

In Romania prin O.U.G 52/2008 modificarea si completarea legii 31/1990 si pentru

completarea legii 26/1990 a fost creat cadrul legal intern necesar aplicarii directe a
Regulamentului Consiliului (C.E) nr. 1435/2003 privind statutul societatii cooperative europene.
Astfel societatea cooperativa europeana reprezinta in sensul legii societatea al carui capital este
divizat in parsi sociale,care are ca obiect principal satisfactia nevoilor si/ dezvoltarea activitatii
economice si sociale ale membrilor sai si care este constituita in conditiile si mecanismele
prevazute de Regulamentul Consiliului ( C.E) nr. 1435/2003.

Bibliografie

Smaranda Angheni, Drept comercial,Editura C.H.Beck,Bucuresti,2019.

CURS 5

PROFESIONISTII- DESPRE SOCIETATI (COMERCIALE)

1 .Terminologie

 Codul civil adoptat prin legea nr. 287/2009,republicata si mai cu seama codul de
procedura civila adoptat prin legea nr. 137/2010,cu modificarile intervenite prin
legea nr. 76/2012 au adus schimbari subtantiale in privinta terminologiei folosite
de legiuitor in legea societatii nr. 31/1990 republicata .

 Prin unificarea dreptului privat si prin “ disparitia” a dreptului commercial,

legiuitorul a consideratcasocietatile care se constituiesifunctioneaza pe bazalegii
nr 31/1990 artrebuisa nu maipoartedenumirea de ’’ societaticomerciale”
astfelincatprinrenuntarea la cuvantul commercial titlul legii nr. 31/1990
modoficata se modifica in “ legeasocietatilor”.

 Dispozitia din legea de punereinaplicare a codului de

proceduracivilaprivindrenuntarea la termenul “comercial” se coreleaza cu
dispozitiacuprinsain art. 1888 C.civ,in care legiuitorulprevedeformelesocietare.

1.2 Conceptul de societate

Poate fi analizat din douapuncte de vedere:

 Contractual
 Institutional-ca persoanajuridica
Din punct de vedere contractual societateacomercialareprezintaacordul de
vointadintredouasaumaimultepersoane,numiteasociatisaufondatorioriactionari care se
intelegsa se asocieze,sacontribuie la formareacapitalului social
inscopuldesfasurariiuneiactivitatieconomicepentruimpartireabeneficiilor (profit) suportand
evident sipierderile. Inacceptiuneasa de contract,societateatrebuiesaindeplineascaconditiile de
validitate commune tuturorcontractelor( C.civ) darsiconditiilor special prevazutein special
inlegea nr. 31/1990,modificatasirepublicata.

Din punct de vedereinstitutional,societatea (comerciala)

estepersoanajuridicaurmandsaindeplineascaconditiilegeneraleprevazute de C.civ.
pentruoricepersoanajuridicasiconditiile special prevazute de leaga nr. 31/1990.

1.3Cadrul general al societatilor(comerciale)

Legea general aplicabila a societatilorestelegea nr 31/1990,republicata cu

modificarilesicompletarileulterioare. Eaestelegeageneralainraport cu alteacte normative special
aplicabileanumitorcategorii de societati care se organizeazasifunctioneazaindiferitedomenii, ca
de exempludomeniulasigurarilor,pietei de capital, domeniubancar,etc. Legeacontinenorme cu
caracterimperativ. Dispozitiileaplicatesocietatilor sunt instransalegaturasiconcordanta cu
reglementarileadoptate la nivelul U.E inmaterie de societati.

De asemenea,reglementarilesubsidiareinC.civ se aplicasocietatilor, care

constituiedreptulcomuninmaterie.

1.4 Definitia societatilor

Legeasocietatilor nr. 31/1990 ,modificata s republicata nu contine o definitie a

societatilordaraceasta ,esteconturata de catredoctrina precum siinC.civ (art.1864) .

Societateapoate fi definita ca fiind, de regula,acordul de

vointadintredouasaumaimultepersoaneprin care convinsacontribuie cu
aporturibanesti,altebunurisicunostintespecificesauprestatiipentru a desfasurauneleactivitati cu
scop lucrativ (productie,comertsauprestari de servicii)invedereaobtineriiunui profit pe care
sailimparta. Societatea (comerciala) are intoatecazurilepersonalitatejuridica.

1.5 Clasificarea societatilor(comerciale)

Societatile se clasificadupamaimultecriterii,astfel:

 Clasificareasocietatilorpotrivitcodului civil (art.1888 C.civ),potrivitacetuicriteriuavem :

 Simpla
 Inparticipatie
  Innumecolectiv
 Incomanditasimpla
 Societate cu raspunderelimitata
 Societate pe actiuni
 Societateincomandita pe actiuni
 Societati cooperative
 Un alt tip de societati

 Infunctie de criteriulintinderiiraspuderiiasociatilor:
 Societatiin care asociatii au o raspunderenelimitatapentruobligatiilesociale –
societati de persoane,(spreexemplusocietateinnumecolectiv).
 Societatiin care asociatii au o raspunderelimitatapentruobligatiilesociale.
(societatile de capitalurisisocietati cu raspunderelimitata).
 Categorieintermediara- societateincomanditasimplasisocietateincomandita pe
actiuni, asociatiicomanditari au o raspunderelimitata,asociatiicomanditati au o
raspunderenelimitatasisolidara.

 Infunctie de criteriulnaturiiasocierii :
 Societati de persoane
 Societati de capitaluri

1.6Trasaturi generale ale societatilor potrivit criteriului naturii asocierii

1.6.1. Societati de persoane

Prototipulsocietatilor de persoaneilconstituiesocietateainnumecolectiv; o
categorieaparte o reprezintaspeciasocietatiiincomanditasimpla pe care o vomprezenta sub
titlul “Deosebiri”.
 a) Trasaturi caracteristicesocietatilor de persoane

 Societatile de persoane se caracterizeaza prin numar redus de membri; limitarea se

explica deoarece la baza asocierii sta cunoasterea reciproca, onestitatea, priceperea
profesionala, spiritul de initiativa, constiinciozitatea, puterea de munca, solvabilitatea,
devotamentul fiecaruia. Cu alte cuvinte, elementul personal, “intuitupersonae”, este
predominant. Daca aceste calitati sunt avute in vedere, vom intelege de ce primele
entitatiasociative s-au constituit intre membrii aceleiasi familii (de exemplu intre frati, intre tata
si fiu, intre bunic sinepoti, intre care increderea reciproca este liantul principal). Din acest punct
de vedere putem afirma ca societatea in nume colectiv este cea mai veche forma de asociere
sub forma de societate comerciala.
 Raspunderea asociatilor este nemarginita (nelimitata) in sensul ca, indiferent de
contributia fiecarui asociat la constituirea societatii comerciale (aport) fiecare raspunde pentru
datoriile societatii comerciale cu intreaga avere personala, nu in limita aportului; aceasta
raspundere este solidara, in sensul ca, in caz de neplata a datoriilor sociale, oricare dintre
asociati poate fi tinut sa plateasca intreaga datorie (nu doar in limita aportului sau), dar, in
acelasi timp, aceasta raspundere este subsidiara, in sensul ca, deoarece societatea comerciala
are personalitate juridica proprie, ea trebuie intai urmarita la plata propriilor datorii, numai in
cazul in care nu poate plati (in termenii Legii nr. 31/1990, modificata, aceasta consecinta se
regaseste in dispozitia articolului 3, alineatul 2) respectiv “creditorii societatii se vor indrepta
mai intai impotriva acesteia pentru obligatiile ei si, numai daca societatea nu plateste in termen
de cel mult 15 zile de la data punerii in intarziere, se vor indrepta impotriva acestor asociati”.
Dreptul asociatilor de a cere cu prioritate urmarirea bunurilor din patrimoniul societatiisi numai
dupa aceea, subsidiar, bunurile din patrimoniul unuia dintre asociati, corespunde beneficiului in
discutiune ce apartineasociatilor, in acest sens asemanarea cu fidejusorii fiind relevanta. Acest
beneficiu confera caracterul subsidiar al raspunderii.
 Capitalul social se divide in parti de interes, care nu sunt negociabile si nu pot fi
transmise, in principiu; explicatiaporneste de la caracterul subiectiv, personal al societatilor in
nume colectiv; cesiunea partilor de interes sau transmiterea lor in caz de deces al unui asociat
opereaza numai daca in actele constitutive se prevede, in mod expres, continuarea activitatii cu
mostenitorii celui decedat sub forma clauzei de continuitate cu succesorii. In reglementarea
actuala societatile de persoane au obligatia sa verse integral capitalul social subscris chiar de la
data constituirii .
1

 Nu este permisa emiterea de actiuni sau obligatiuni, motiv pentru care asociatii nu
sunt actionari.
 Nu se pot recruta asociati pe baza subscriptiei publice.
 Puterile majoritatii societarilor sunt limitate, in sensul ca, in afara de stipulatie
contrara, majoritatea asociatiilor nu poate decide sa schimbe sau sa modifice tipul de societate,
contractul, obiectul activitatii, pentru ca principiul de decizie este al unanimitatii.
 In lipsa de stipulatie contrara, totiasociatii au dreptul sa administreze societatea in
virtutea prezumtiei (presupunerii) ca si-au acordat reciproc mandat in aceasta privinta (pot fi

1
administratori fie asociatii, fie, in temeiul republicarii Legii nr. 31/1990, chiar terte persoane,
adica neasociati).
 Calitatea obligatorie de a fi comerciant ceruta fiecarui asociat al societatii in nume
colectiv, potrivit dreptului francez (ce decurge din calitatea de a administra societatea
comerciala, adica de a savarsi acte de comert) nu este prevazuta de dreptul roman; asociatii
pot fi, asadar, comercianti sau necomercianti, fara ca dupa dobandirea calitatii de asociat sa
devina automat sicomercianti.
 Asociatii nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati
concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca operatiuni in contul lor sau al
altora, in acelasi fel de comert sau unul asemanator; totusi, asociatii pot indeplini astfel de
activitati daca au consimtamantul expres sau tacit al celorlalti (se considera tacit
consimtamantul dat cand participarea la astfel de activitati a fost cunoscuta de
ceilaltiasociatisiacestia nu au interzis continuarea lor).
 Pentru ca fiecare asociat raspunde cu averea personala, pe care va trebui sa o declare
la constituire, prin contractul de societate se poate prevedea ca asociatii pot lua din casa
societatii anumite sume pentru cheltuielile lor particulare, dar ca acel asociat care, fara
consimtamantul scris al celorlalti, ar intrebuinta capitalul, bunurile sau creditul societatii in
folosul sau sau in acela al unei alte persoane, este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au
rezultat si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate.
 Se admit aporturi de bunuri in natura, dar si in creante.
 Controlulactivitatiieconomico-financiare se realizeaza de regula de catre asociati;
numirea cenzorilor este facultativa.
 In societatile de persoane, printre cauzele care atrag dizolvarea acestora se numara:
retragerea, excluderea, incapacitatea, falimentul sau moartea unui asociat, daca astfel
colectivul se reduce la un singur membru, fara sa existe in actul constitutiv o clauza de
continuitate cu succesorii sau o alta modalitate de a asigura pluralitatea de membri; de unde
deducem ca numarul minim de asociati la societatile de persoane este de doi membri (intarita
si de caracterul bilateral al actului constitutiv).
 La societatile de persoane nu se cere un minim de capital social la constituire pentru
ca, oricum, fiecare garanteaza cu intreaga avere (nelimitat).
 Firma cuprinde numele asociatilor, sau cel putin a unuia din ei, cu mentiunea „sialtii”.
 Actul constitutiv este contractul de societate, nefiind necesara redactarea unui statut;
actul constitutiv este obligatoriu a fi incheiat in forma autentica la societatile de persoane.
 Acesta trebuie sa cuprinda date de identificare ale asociatilor, care pot fi persoane
fizice sau juridice, forma, denumirea, sediul si daca este cazul emblema, obiectul de activitatea
cu precizarea domeniului si a activitatii principale, capitalul social cu mentionarea aportului
fiecarui asociat, in numerar sau in natura, valoarea lui si modul de evaluare, cine sunt asociatii
ce reprezinta societatea sau administratorii ..... cu datele de identificare si puterile ce li s-au
conferit; partea asociatilor la beneficii si la pierderi; sediile secundare, durata societatiisi modul
de dizolvare si lichidare.
 Fondatorii societatii pot fi semnatarii actului constitutiv sau persoanele care au un rol
determinant in constituirea societatii in schimb nu pot fi fondatori persoanele care sunt
incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz
de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luate de mita, pentru
infractiunile prevazute de Legea nr. 656/2002 privind prevenirea sisanctionarea spalarii banilor,
precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de
terorism, precum si pentru infractiunile prevazute de Legea 31/1990 republicata;

b) Deosebiri

Spre deosebire de societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla

cuprinde doua categorii de asociati:
 comanditatii care, asemenea asociatilorsocietatii in nume colectiv, raspund nelimitat,
solidar si subsidiar pentru indeplinirea obligatiilor sociale; toticomanditatii, unii dintre ei, sau
doar unul, in functie de prevederile actului constitutiv, sunt si administratorii societatii
comerciale;
 comanditarii raspund numai in limita aportului lor la capitalul social , fapt pentru care
ei nu pot incheia operatiuni in contul societatii decat daca au imputernicire sa administreze
societatea, printr-o procura speciala; fara aceasta imputernicire nu se pot face decat servicii in
administratia interna (nu in raporturile cu tertii), acte de supraveghere si sa participe la numirea
si revocarea administratorilor. Doua sunt caile prin care comanditarii devin automat
comanditati: atunci cand fac acte de administrare externa, fara imputernicire, moment din care
raspund nelimitat si solidar fata de tertisi cand numele lor este trecut in firma societatii (de
regula firma cuprinzand numele comanditatilor, pentru ca ei raspund cu intreaga avere); in
ambele cazuri, pentru existentasocietatii este mai utila trecerea acestor asociati din categoria
“comanditari” in “comanditati”, decat excluderea lor.
Pentru ca existenta celor doua categorii de asociati este de esentasocietatii in
comandita simpla, inseamna ca pentru existenta ei valabila este necesar sa existe cel putin un
comanditar si un comanditat (asadar: moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea sau
excluderea unui asociat, cand prin aceasta o categorie de asociati dispare, atrag dizolvarea
societatii in comandita simpla).
Toate celelalte caracteristici enumerate la societatea in nume colectiv sunt valabile si
pentru societatea in comandita simpla.

1.6.2. Societati de capitaluri

Prototipul societatilor de capitaluri este societatea pe actiuni (ale carei trasaturi le
vom analiza la litera a – Asemanari), o categorie aparte reprezentand-o societatea in
comandita pe actiuni (a se vedea litera b – Deosebiri).

a) Trasaturi caracteristice societatilor de capitaluri

 societatile de capitaluri se caracterizeaza printr-un numar mai mare de actionari,
calitatile personale ale actionarilor fiind fara relevanta;
 prevaleaza elementul obiectiv, esentiala fiind contributia pecuniara a fiecarui actionar
la capitalul social (“intuitupecuniae”);
  fiind societati mari, capitalul minim cerut pentru constituirea valabila este de 90.000
lei, cu posibilitatea ca Guvernul sa poata modifica acest capital minim, cel mult o data la 2 ani,
astfel incat acesta sa reprezinte echivalentul in lei a sumei de 25.000 Euro; numarul actionarilor
nu poate fi mai mic de doi, evitand un termen de gratie de 9 luni in care se poate reconstitui
numarul minim de actionari;
 se constituie prin subscriptie simultana sau prin subscriptie publica;
 raspunderea actionarilor la societatea pe actiunieste limitata la aportul social;
 capitalul social este divizat in actiuni (sau obligatiuni) care sunt negociabile si
transmisibile; fiind negociabile pot fi vandute pe pietele financiare organizate, cand sunt cotate
la burse; cand nu, pot fi vandute pe pietele neorganizate;
 administrarea societatii se face dupa principiul votului majoritatii, administratorii pot
fi actionari sau terte persoane (neasociati), constituiti de regula intr-un consiliu de
administratie; actionariineadministratori nu pot gera interesele societatii comerciale;
 actionariipot fi comercianti sau necomercianti, nefiind relevate calitatile lor personale,
ci contributia pecuniara;
 se admit: aportul in numerar (lichiditati) sibunuri in natura, fiind interzis aportul in
creantesi in industrie;
 controlulactivitatii revine comisiei de cenzori (minim trei si tot atatiasupleanti);
 in firma societatii pe actiuni nu se foloseste numele actionarilor, ci o denumire
proprie, fara legatura cu numele actionarilor;
 moartea, incapacitatea sau falimentul actionarilor nu duc la dizolvarea societatii; in
schimb, scaderea capitalului social sub o anumita limita sau a numarului de actionari, pot
conduce la dizolvare.

b) Deosebiri

Trasaturile societatii in comandita pe actiuni corespund celor ale societatii in comandita simpla,
dar, fiind o societate de capitaluri, preia caracteristicile societatii pe actiuni, mai inainte
prezentate.

1.6.3. Societati cu raspundere limitata

Definita ca fiind o forma intermediara intre societatile de persoane si cele de capitaluri,
societatea cu raspundere limitata poate fi explicata ca societate de persoane cu intruziuni ale
elementelor specifice, societatilor de capitaluri si, paradoxal, la fel de corect, ca societate de
capitaluri care preia unele trasaturi ale societatilor de persoane. De aceea prezentam
asemanarile cu societatile de persoane (a) si apoi cu societatile de capitaluri (b).

a) Asemanari cu societatile de persoane

 numarul relativ mic de asociati, respectiv maxim 50 asociati;
 diviziunile de capital social, numite parti sociale, nu sunt, in principiu, transmisibile (ca
exceptie pot fi transmise asociatilor; de exemplu: clauza de continuitate cu succesorii sau
chiar tertilor, dar cu conditiaobtinerii acordului a ¾ din capitalul social pentru cesiunea
partilor sociale);
 nu poate emite actiuni sau obligatiuni;
 firma poate contine numele unuia sau mai multor asociati.
 in lipsa de cenzori sau auditori financiari; fiecare dintre asociati, care nu are calitate de
administrator, poate exercita dreptul de control, asemanator dreptului ce-l au asociatii la
societatile in nume colectiv;

b) Asemanari cu societatile de capital

 raspunderea limitata a asociatilor care atrage obligativitatea indeplinirii conditieiunui
capital minim, respectiv 200 lei, divizat in parti sociale in valoare de cel putin 10 lei;
 hotararile asociatilor se iau in Adunarea generala, care decide, in lipsa de stipulatie
contrara, prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilorsi a partilor sociale
(cand obiectul il constituie modificarea actului constitutiv, e necesar votul tuturor
asociatilor). Prin actul constitutiv se poate stabili ca votarea sa se faca si prin
corespondenta.
 administrarea societatii poate fi facuta de asociati sau de terti;
 controlul gestiunii se face de catre insisiasociatii (ca la societatile de persoane), dar, cand
numarul asociatilordepaseste cifra 15, este obligatorie numirea de cenzori;
 nu se admit decat aporturi in natura si numerar; fiind interzis aportul in creantesi in
industrie;
 desi intre cauzele de dizolvare sunt si unele specifice societatilor de persoane, scaderea
capitalului social sub limita legala (ca la societati de capitaluri) atrage dizolvarea societatii
cu raspundere limitata.

c) S.R.L.-ul unipersonal

In cazul S.R.L.-ului unipersonal actul constitutiv, reprezentand vointa unei singure

persoane, imbraca forma unui act juridic unilateral, respectiv statutul.
Fiind vorba de un singur asociat, acesta isi asuma prerogativele pe care Adunarea
generala a asociatilor le exercita in cazul societatilorpluripersonale.
Cand aportul asociatului este in bunuri mobile sau imobile si nu in numerar, este
necesara expertiza de specialitate a acestuia pentru a se asigura o evaluare obiectiva a
bunurilor.
Unicul asociat poate fi si administrator, caz in care, daca a varsat contributiile la
asigurarile sociale, inclusiv pentru pensia suplimentara, poate beneficia de pensie de la
asigurarile sociale. Asociatul unic poate fi salariat cu exceptia cazului cand este si administrator
unic sau membru al consiliului de administratie. Asadar, calitatea de salariat a asociatului unic
poate fi cumulata cu cea de administrator numai daca este o pluralitate de administratori ai
S.R.L.-ului si asociatul unic nu face parte din consiliul de administratie.
Daca extindem prevederile privind administrarea S.A. si la S.R.L. vom retine ca numarul
minim de administratori este de 3 pentru societatile comerciale care fac obiectul obligatiei
legale de auditare, adica acele societati ale caror situatii financiare intra sub incidenta
reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de
contabilitate.
 S.R.L.-ul unipersonal poate fi inteles ca treaptaaevolutieiactivitatiicomerciale,
princomparatie cu activitateacomerciantului-persoanafizica. Deoarececomerciantul
(persoanafizica)

raspunde nelimitat pentru obligatiile comerciale asumate, iar, pe de alta parte, in cadrul
societatilor comerciale se realizase deja trecerea de la societati de persoane (cu raspunderea
nelimitata a asociatilor) la societatile de capitaluri (cu raspunderea limitata a asociatilor), se
punea logic intrebarea de ce o singura persoana fizica n-ar putea raspunde doar in limita
aportului sau la capitalul social. Raspunsul l-a constituit aparitia S.R.L.-ului unipersonal, dar in
care, prin bunurile constituite ca aport la patrimoniul respectiv, societatea comerciala
dobandestepersonalitate juridica proprie. Pentru ca acest S.R.L. este unic si irepetabil,
intelegem de ce Legea nr. 31/1990, modificata, mentioneaza expres ca o persoana fizica sau o
persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitatasi
ca o societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu
raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana.

Bibliografie

Smaranda Angheni,Drept comercial, Tratat, Editura C.H. Beck,Bucuresti ,2019,

Florentina Camelia Stoica,Drept societar-note de curs,editia a -2 a,Editura ASE, 2017,

Legea 31/1990 modificata si republicata.

CURS 6 .Constituirea societatilor comerciale

1.1. Procedura de constituire a societatilor comerciale

Pentru reducerea formalismului excesiv ce caracteriza procedura constituirii
societatilor comerciale conform Legii nr. 31/1990 (ce includea: redactarea si autentificarea
actului constitutiv, autorizarea judecatoreasca incluzand sau nu avizul consultativ al Camerei de
Comertsi Industrie, inmatricularea la Registrul Comertului, publicarea in Monitorul Oficial si
inregistrarea la administratia financiara) prin modificarea adusa de Legea nr. 99/1999 privind
accelerarea reformei economice procedura constituirii s-a simplificat, comasandu-se etapele
acesteia prin preluarea de catre Oficiul Registrului Comertului a unor atributii, pana atunci
aflate in sarcina altor institutii. Prin modificarea adusa de Legea nr. 99/1999, odata cu
depunerea cererii de inmatriculare a societatii comerciale la Oficiul Registrului Comertului
competent, nu instanta judecatoreasca, ci judecatorul delegat (afiliat MINISTERULUI JUSTITIEI)
autorizeaza desfasurareaactivitatii, dupa care, pe langa sarcina inmatricularii, tot Oficiul
Registrului Comertului este obligat, dar pe cheltuiala societatii comerciale ce solicita
inmatricularea, sa obtina atat publicarea in Monitorul Oficial cat si inregistrarea fiscala a
societatii comerciale.
Potrivit Legii nr. 359/2004 (cu modificarile aduse de O.U.G. 626/2006 si Legea
360/2006) privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a
persoanelor fizice, asociatilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora,
precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, se creaza servicii de asistenta
acordate solicitantilor, la cererea si pe cheltuiala solicitantului pentru efectuarea procedurilor
necesare inregistrarii in registrul comertului a actelor constitutive sau modificatoare. Activitatea
acestor servicii se desfasoara in cadrul oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, prin
personal specializat din cadrul oficiilor registrului comertului.
Simplificarea procedurii rezida din crearea in cadrul oficiului registrului comertului de
pe langa tribunal a unor Birouri Unice pentru obtinerea inregistrarii si autorizarii
functionariicomerciantilor.
“Unicitatea” procedurii rezida in aceea ca in baza unei cereri de inregistrare se obtine
de la aceeasiinstitutie, Biroul Unic, certificatul de inregistrare comerciala continand codul unic
de inregistrare. Practic, etapele ar putea fi sintetizate astfel:
 depunerea cererii-tip de inregistrare la Biroul Unic (care va fi insotita de o suita de
documente ce dovedesc varsamintele efectuate si dreptul de proprietate asupra
bunurilor aportate);
 cererea-tip, odata depusa, declanseazaobligatia Biroului Unic de a:
a) rezerva firma societatii comerciale si efectuarea, in numele societatii comerciale, a
varsamintelor reprezentand aportul in numerar;
b) redacta actul constitutiv (care nu mai este obligatoriu a fi incheiat in forma
autentica, fiind admisa si forma de inscris sub semnatura privata, dar cu data
certa);
c) redacta siobtinedeclaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, a
administratorilor si a cenzorilor ca indeplinesc conditiile prevazute de lege;
d) obtine de la judecatorul delegat incheierea de autorizare a functionariisocietatii
comerciale;
e) obtine, pe cale electronica, de la Ministerul Finantelor Publice codul unic de
inregistrare;
f) obtinerea inregistrarii comerciantului in Registrul Comertului;
g) publica in Monitorul Oficial, in forma simplificata, incheierea judecatorului
delegat, precum si a actului constitutiv;
h) obtine toate avizele, autorizatiilesi/sau acordurile necesare functionarii, ce se vor
alatura certificatului unic de inregistrare, sub forma unei anexe.
Odata cu obtinerea certificatului de inregistrare a societatii comerciale, aceasta
dobandeste personalitate juridica.

1.2. Actul constitutiv

 Infunctie de forma de societatecomerciala, actulconstitutivpoatesa fie:

 numai contract de societate, in cazul societatii in nume colectiv si in comandita simpla;

 contract de societate si statut, in cazul societatii pe actiuni, societatii in comandita pe
actiunisisocietatii cu raspundere limitata pluripersonale (doi sau mai multiasociati);
 numai statut, in cazul societatii cu raspundere limitata unipersonala.
Forma in care poate fi prezentat actul constitutiv este:
 autentificat in fata notarului public, forma ceruta in mod obligatoriu cand:
 printre bunurile subscrise ca aport in natura la capitalul social se afla un teren;
 forma juridica a societatii comerciale implica raspunderea nelimitata a asociatilor sau a
unora dintre ei (deci este cazul societatii in nume colectiv, in comandita simpla si in comandita
pe actiuni);
 societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica.
 sub semnatura privata, dar cu data certa.
Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit
act constitutiv. Tot act constitutiv poate fi denumit numai contractul sau numai statutul
societatii.
Semnatarii actului constitutiv precum si persoanele care au un rol determinant la
constituirea societatii sunt considerate fondatori.
Persoanele care nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori, membrii ai
consiliului de supraveghere si ai directoratului, cenzori sau auditori financiari, iar daca au fost
alese, sunt decazute din drepturi.
Pentru constituirea valabila, fondatorii trebuie sa depuna la Biroul Unic declaratia, pe
proprie raspundere, ca indeplinesc conditiile legale.
In cazul societatii pe actiunisi in comandita pe actiuni, in afara constituirii prin
subscriptie simultana (in sensul ca actionarii care au initiat societatea pot constitui, prin
contributiile lor minimul de capital cerut de lege, respectiv 90.000 lei, neapeland astfel la terte
persoane pentru a-l realiza), este posibila si constituirea prin subscriptie publica (caz in care
societatile astfel constituite sunt considerate societati deschise, denumirea provenind de la
faptul ca, pentru a-si realiza capitalul social se apeleaza la banii publici, in sensul ca alaturi de
fondatori vor contribui siterte persoane, numite subscriitori, care, completand prospectele de
emisiune isi manifesta vointa de a deveni actionari ai societatii comerciale ce a emis
prospectele). Prospectul de emisiune continementiunile prevazute de lege pentru actul
constitutiv al societatii pe actiuni prin subscriptie simultana (pentru ca subscriitorul sa cunoasca
societatea comerciala emitenta si sa decida, in cunostinta de cauza, daca sa contribuie sau nu la
constituirea ei), cu exceptia clauzelor privind administratorii, cenzorii sau auditorii financiari,
precum si directorii, membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere (care vor fi alesi la
prima adunare generala la care vor participa actionarii-fondatori si subscriitorii, motiv pentru
care adunarea poarta denumirea de constitutiva, punand temelia noii societati), dar va contine
in plus data inchiderii subscriptieisi consemnarea sumei cu care subscriitorul intelege sa
contribuie la formarea capitalului social. Prospectul de emisiune, semnat de fondatori, se
intocmeste in forma autentica si se depune la Oficiul Registrului comertului din judetul in care
va avea sediul spre a fi autorizat de catre judecatorul delegat, dupa care va fi publicat in
Monitorul Oficial.
Subscrierea de actiuni se face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune al
fondatorilor, vizate de judecatorul delegat, constituirea societatii putandu-se face in mod
valabil numai daca intregul capital a fost subscris si fiecare subscriitor-acceptant a varsat in
numerar jumatate (50%) din valoarea actiunilor subscrise; diferenta urmand a se varsa in 12
luni de la inmatricularea societatilor comerciale.
Daca subscrierea se face cu bunuri in natura, acestea trebuie predate integral, inca de
la inceput (nefiind posibila predarea in transe).

1.3. Aporturile asociatilor

 Notiunea

Aceasta notiune are un sens juridic si unul etimologic.

 Sub aspect juridic, prin aport se intelegeobligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a
aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala. In limita aportului, asociatul devine
debitor al societatii, iar dupa varsarea lui integrala – creditor al acesteia, cu toate consecintele
ce decurg din aceasta calitate.
 Sub aspect etimologic, notiunea de aport desemneaza chiar bunul adus in societate de
catre asociat.
Desi sensul juridic este sensul propriu al notiunii de aport, totusinotiunea este folosita
si in sensul ei etimologic.
 Obiectul aportului
Aportul poate avea ca obiect orice bun, cu valoare economica, al asociatului, care
prezinta interes pentru activitatea societatii.
Potrivit Codului civil, fiecare asociat trebuie sa puna in comun “sau bani, sau alte
lucruri, sau industria sa”; deci aportul poate fi:
 in numerar
 in natura
 in industrie
a) Aportul in numerar are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o
transmita societatii.
Intrucat sumele de bani sunt indispensabile inceperii activitatii comerciale, aporturile
in numerar sunt obligatorii la constituirea societatii comerciale, indiferent de forma ei.
Aportul la capitalul social nu este purtator de dobanzi.
b) Aportul in natura are ca obiect anumite bunuri imobile (cladiri, instalatii etc.),
bunuri mobile corporale (materiale, marfuri etc.) sau incorporale (creante, fond de comert
etc.).
Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate comerciala. Aceste
aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si predarea efectiva a
bunurilor catre societate.
Aportul poate consta in transmiterea catre societate a dreptului de proprietate asupra
bunului ori doar a dreptului de folosinta. In lipsa unei stipulatii contrare, bunurile devin
proprietatea societatii. Se intelege ca daca s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate,
bunul va intra in patrimoniul societatii, asociatul nemaiavand vreun drept asupra lui. In
consecinta, bunul nu va putea fi urmarit de creditorii asociatului, iar la dizolvarea societatii,
asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului, ci la contravaloarea sa.
In cazul in care aportul are ca obiect un bun imobil sau un bun mobil corporal,
raporturile dintre asociat si societate sunt raporturi juridice asemanatoare celor dintre vanzator
si cumparator.
Cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra bunului, Legea nr. 31/1190
modificata, prevede ca bunul devine proprietatea societatii “din momentul inmatricularii ei in
Registrul comertului”.
Daca bunul piere inainte de inmatricularea societatii, riscul este suportat de catre
asociat; el va fi obligat sa aduca in societate un alt bun, ori un aport in numerar echivalent.
Bunul care face obiectul aportului in natura trebuie evaluat in bani, pentru a se putea
stabili valoarea partilor de interes (partilor sociale) sau actiunilor cuvenite asociatului in
schimbul aportului. Aceasta evaluare se face de catre asociati sau, cand este necesar, de catre
experti. Din interpretarea reglementarilor recente, consideram ca intelesul ce trebuie desprins
este ca evaluarea conventionala nu mai este posibila, fiind obligatorie evaluarea expertilor.
Aceasta modificare se
explica prin faptul ca in unele cazuri, in practica au avut loc supraevaluari ale bunurilor
aportate, fapt ce diminua garantia creditorilor sociali. In contractul de societate trebuie sa se
prevada si valoarea bunului si modul de evaluare.
In cazul in care bunul care face obiectul aportului in natura a fost adus in
folosintasocietatii, in doctrina se considera ca raporturile dintre asociat si societate sunt
guvernate de regulile referitoare la uzufruct. Intrucat societatea dobandeste numai un drept de
folosinta, asociatul ramane proprietarul bunului si in aceasta calitate, la dizolvarea societatii,
are dreptul la restituirea bunului.
Aportul in natura poate avea ca obiect bunuri mobile incorporale, cum sunt creantele,
brevetele de inventie, marcile, know-how-ul etc.
Aportul in creante se considera liberat numai dupa ce societatea a obtinut plata sumei
de bani care face obiectul creantei (executarea obligatiei de varsamant). Aporturile in creante
au regimul juridic al aporturilor in natura.
Intrucat valorificarea de catre societate a creantelor dobandite poate crea dificultati,
legea interzice creantele ca aport in societatea pe actiuni care se constituie prin subscriptie
publica si in societatea cu raspundere limitata. Pentru cazurile cand creantele sunt admise ca
aport, raporturile dintre asociat si societate sunt carmuite de regulile cesiunii de creanta (din
dreptul civil). Prin derogare de la dreptul comun, asociatul raspunde pentru solvabilitatea
debitorului.
c) Aportul in industrie consta, in terminologia legii, in munca sau activitatea pe care
asociatul promite sa o efectueze in societate, avand in vedere competentasi calificarea sa.
Aportul in prestatii este permis numai asociatilor din societatea in nume colectiv
siasociatilorcomanditati din societatea in comandita simpla.
Un atare raport nu este cuprins in capitalul social, deoarece el nu poate constitui un
element al gajului general al creditorilor societatii. Potrivit legii prestatiile in munca sau servicii
nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea capitalului social. Totusi, in schimbul
aportului in prestatii in munca, asociatul are dreptul sa participe la impartirea beneficiilor si a
activului si, totodata are obligatia sa participe la pierderi. In acest scop, aportul in prestatie in
munca trebuie evaluat si precizat in actul constitutiv.
Obligatia de a constitui aportul si executarea ei
Pentru constituirea societatii, fiecare asociat este tinut sa contribuie la formarea
patrimoniului societatii. De aceea, in actul constitutiv trebuie sa se arate aportul fiecarui
asociat.
Legea nu cere ca aporturile asociatilor sa fie egale ca valoare, sau ca ele sa aiba acelasi
obiect si nici ca aportul unui asociat sa aiba un obiect unitar.
Intrucat notiunea de aport desemneaza o obligatie, trebuie facuta distinctie intre
nastereaobligatieisi executarea ei; obligatiase naste la incheierea contractului de societate, pe
cand executarea ei poate fi indeplinita la constituirea societatii sau ulterior, la termenele
stabilite in actul constitutiv.
Asumarea obligatiei de aport este denumita subscriere la capitalul societatii. Ea se
naste prin semnarea contractului de societate sau, dupa caz, prin participarea la subscriptia
publica.
Efectuarea aportului poarta denumirea de varsare a capitalului (varsamant); asociatii
sunt obligati sa-si indeplineasca obligatia de aportare potrivit stipulatiilor din contractul de
societate si cu respectarea dispozitiilor legii.
Neefectuarea aportului are semnificatia neexecutarii de catre asociat a obligatiei
asumate, cu consecintele prevazute de lege.
Potrivit Legii nr. 31/1990, republicata, “asociatul care intarzie sa depuna aportul social
este raspunzator de daunele pricinuite”. Deci indiferent de obiectul aportului, daca asociatul nu
a respectat termenele de efectuare a aportului si, prin aceasta, a cauzat societatii anumite
prejudicii, el este obligat la plata de despagubiri, in conditiile dreptului comun.

 Pentru cazul cand aportul a fost stipulat in numerar, legea prevede ca asociatul “este
obligat si la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa se faca varsamantul”.
Aceste consecinte consacrate de Legea nr. 31/1990, republicata, sunt diferite de cele
prevazute de dreptul comun pentru nerespectarea obligatiilorbanesti.
Mai intai, observam ca pentru nevarsarea la termen a sumei de bani datorata ca aport,
asociatul datoreaza dobanzile legale, ca si in dreptul comun, fara dovada cauzarii unui
prejudiciu. Dar, in plus, daca se face dovada ca prin nerespectarea obligatiei au fost cauzate
prejudicii, asociatul
 datoreaza si despagubiri. Deci, dobanzile se cumuleaza cu despagubirile si nu se imputa
asupra lor. Dobanzile joaca rolul unor amenzi civile, iar nu rolul traditional, de despagubiri
pentru daunele moratorii.
 In al doilea rand, observam ca in privinta datei de la care curg dobanzile legale, legea
deroga de la dreptul comun. Intr-adevar, aceste dobanzi sunt datorate din ziua in care trebuia
sa se faca varsamantul, adica de la data de la care trebuia executata obligatia, iar nu de la data
chemarii in judecata, asa cum prevede Codul civil. Solutia constituie o aplicare a principiului
potrivit caruia, in materie comerciala dobanzile curg de drept, din ziua cand devin exigibile.
 Pentru cazul cand obiectul aportului este o creanta, legea prevede ca daca societatea
n-a putut incasa creanta prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, pe langa despagubiri,
raspunde de suma datorata cu dobanda legala, din ziua scadenteicreantei.
 Deci, in acest caz, intrucat obligatia privind efectuarea aportului nu s-a executat la
termen, asociatul datoreaza suma si dobanzile legale de la data scadenteicreantei, precum si
despagubiri pentru prejudiciul cauzat societatii.
In sfarsit, in cazurile prevazute de lege, nerespectarea obligatiilor privind varsarea
aportului, poate avea siconsecinta grava a excluderii asociatului din societate.

1.4. Capitalul social. Precizari terminologice

Aporturile asociatilor trebuie privite nu numai in individualitatea lor, ci si in totalitatea
acestora. Intr-adevar, aceste aporturi reunite formeaza capitalul social al societatiisi totodata,
ele constituie elemente ale patrimoniului societatii.
Capitalul social si patrimoniul societatii sunt doua concepte strans legate intre ele, dar
nu trebuie confundate.
 Capitalul social
Capitalul social are o dubla semnificatie: contabila si juridica.
Capitalul social al unei societati comerciale este expresia valorica a totalitatii
aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii. Capitalul social mai este denumit
si capital nominal.
 semnificatia contabila: capitalul social nu are o existenta reala, concreta, ci reprezinta o
cifra convenita de asociati.
In bilantulsocietatii, capitalul social apare evidentiatla pasiv deoarece el reprezinta
aporturile asociatilor, care, la dizolvarea societatii trebuie restituite. In schimb, bunurile efective
care constituie aporturile asociatilor figureaza in activul bilantului intrucat ele apartinsocietatii.
 semnificatia juridica: capitalul social constituie gajul general al creditorilor societatii.
Datorita rolului sau de gaj general al creditorilor societatii, capitalul social este fix pe
toata durata societatii. El poate fi modificat in sensul maririi sau micsorarii sale, numai in
conditiile prevazute de lege, prin modificarea actului constitutiv.
In scopul asigurarii intereselor creditorilor societatii, pentru anumite forme de
societate, legea stabileste un plafon minim al capitalului social:
 90.000 lei in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni;
 200 lei in cazul societatii cu raspundere limitata.
Intrucat capitalul social este fix pe intreaga durata a societatii, in cazul in care el se
diminueaza intr-o anumita limita, datorita folosirii sale in desfasurareaactivitatii, legea prevede
obligatia reintregirii sau reducerii capitalului social, mai inainte de a se putea face vreo
repartizare sau distribuire de beneficii.
Capitalul social prezinta interes si sub alte aspecte. In raport de capitalul social se
determina beneficiile si se calculeaza rezervele acesteia.
Ca o consecinta a destinatiei sale, capitalul social este intangibil; el nu poate fi folosit
pentru distribuirea dividendelor catre asociati.
Avand rol de gaj general al creditorilor, capitalul social trebuie sa fie real. Aceasta
impune intrarea efectiva in patrimoniul societatii a bunurilor care constituie aporturile
asociatilor (nu aporturi fictive), precum si pastrarea in permanenta in patrimoniul societatii a
unor bunuri a caror valoare sa nu fie mai mica decat capitalul social.
In privinta capitalului social, legea distinge intre capitalul subscris si capitalul varsat.
Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au obligat sa
contribuie la constituirea societatii; coincide cu capitalul social.
Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in
patrimoniul societatii.
In anumite cazuri, legea stabilesteconditii privind varsarea capitalului (de exemplu: in
cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni, la constituirea societatii, capitalul varsat
de fiecare actionar nu va putea fi mai mic de 30% decat cel subscris, daca prin lege nu se
prevede altfel; restul de capital social va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatricularea
societatii.
Capitalul social al societatii este divizat in anumite fractiuni, denumite diferit dupa
forma juridica a societatii:
 parti de interes, in cazul societatii in nume colectiv sisocietatii in comandita simpla;
 parti sociale, in cazul societatii cu raspundere limitata;
 actiuni, in cazul societatii pe actiuni sau societatii in comandita pe actiuni.
Asociatii dobandesc in schimbul aportului un numar de parti de interes, parti sociale
sau actiuni, corespunzator valorii aportului fiecaruia (articolele 7 si 8 din Legea nr. 31/1990,
republicata).

1.5 Patrimoniul societatii

Notiunea de patrimoniu al societatii, sau de patrimoniu social este distincta de cea de

capital social.
Patrimoniul societatii, potrivit principiilor dreptului civil, il constituie totalitatea
drepturilor siobligatiilor cu valoare economica apartinandsocietatii. Patrimoniul
societatii cuprinde activul socialsipasivul social, care se evidentiaza in situatia financiara anuala
(termen introdus prin legea nr. 161/2003), cu respectarea dispozitiilor legii contabilitatii.
 Activul social (denumit si fond social) cuprinde bunurile constituite ca aport in societate si
cele dobandite in cursul activitatiisocietatii.
 Pasivul social cuprinde obligatiilesocietatii, indiferent de natura lor.
Intr-adevar, in momentul constituirii societatii, capitalul social prevazut in contractul
de societate are aceeasi valoare cu patrimoniul societatii. Ulterior insa, prin
desfasurareaactivitatii comerciale, patrimoniul societatii se poate mari daca societatea obtine
PROFIT(termen introdus prin Legea nr. 161/2003 in locul notiunii de beneficiu), sau poate sa
inregistreze o anumita micsorare a valorii, daca societatea are pierderi.
Rolul capitalului social este acela de a constitui gajul general al creditorilor societatii. In
realitate, veritabila garantie a creditorilor societatii o reprezinta patrimoniul societatii: in cazul
nerespectarii obligatiilor de catre societate, creditorii vor urmari bunurile aflate in patrimoniul
societatii; limita urmaririi este data de capitalul social, deoarece, prin publicitatea contractului
de societate, tertii au luat cunostinta de capitalul social. Concluzia se intemeiaza si pe
dispozitiile Legii nr. 31/1990 republicata, care precizeaza ca obligatiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social.

Beneficiile (termenul nou folosit de Legea nr. 161/2003 este de profit)

 Scopul societatii este acela de a realiza beneficii din activitatea comerciala
desfasuratasi de a le imparti intre asociati.
Cota-parte din beneficii ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta denumirea de
dividend.
Scopul urmarit constituie criteriul de distinctie intre societatea comerciala siasociatie:
pe cand societatea comerciala se constituie pentru realizarea siimpartirea unor beneficii,
asociatiaurmareste un scop ideal, moral, cultural, sportiv etc.
Intrucat activitatea comerciala ar putea inregistra pierderi in loc de beneficii, datorita
legaturii sociale care ii uneste, asociatii trebuie sa participe si la pierderi. Deci, desfasurand
activitate comerciala in comun, asociatii participa impreuna atat la profitul cat si la pierderile
societatii.
In general, prin profit se intelege un castig evaluabil in bani. Multa vreme s-a considerat in
2

doctrina dreptului comercial ca beneficiul constituie un castig material care sporeste

patrimoniul asociatilor. In consecinta nu erau recunoscute drept beneficiu avantajele, chiar
evaluabile in bani, care nu contribuiau la cresterea averii asociatilor, ci le permiteau numai sa
faca economii ori sa reduca cheltuielile. In aceasta situatie se aflau asigurarile mutuale.
In perioada moderna aceasta conceptie a evoluat, inregistrandu-se o tendinta de
largire a notiunii de beneficiu: s-a considerat ca reprezinta beneficiu si serviciile sau bunurile
procurate de societate in conditii mai avantajoase decat acelea care s-ar putea obtine
individual. Tot astfel, s-au recunoscut ca societati comerciale societatile de asigurare mutuala in
care beneficiul rezida in evitarea unor cheltuieli.
Urmand aceasta tendinta, printr-o lege din 1978, in dreptul francez s-a consacrat
conceptia potrivit careia o societate comerciala poate avea ca scop nu numai realizarea
siimpartirea beneficiilor, ci si realizarea de economii.
Legea interzice ca un asociat sa perceapa toate castigurile realizate si sa fie scutit de
participare la pierderi (clauza leonina); fiecare asociat participa la beneficiile si pierderile
societatii in proportie cu cota de participare la capitalul social, (principiul proportionalitatii).

1.6 Filiala si sucursala

La constituirea societatii comerciale asociatii pot avea in vedere, inca din acest
moment, perspectivele dezvoltarii activitatiisocietatii; este vorba de posibilitatea extinderii
activitatiisocietatii in alte localitati sau tot in aceeasi localitate unde isi are sediul societatea, dar
intr-un alt stabiliment. O atare extindere se poate realiza prin infiintarea unor sucursale si filiale
care sa desfasoareaceeasi activitate comerciala ca si societatea care le constituie.
Pentru asemenea cazuri Legea nr. 31/1990 republicata, prevede conditiile care trebuie
indeplinite pentru infiintarea acestor entitati juridice.
Infiintarea de sucursale sau filiale ale societatii poate fi hotarata de asociati fie la, fie
dupa constituirea societatii in cursul existentei acesteia; in acest ultim caz infiintarea
sucursalelor si/sau filialelor impune o modificare a actelor constitutive ale societatii care se
realizeaza in conditiile Legii nr. 31/1990, republicata.

2Pentru detalii a se vedea S. Angheni, M.Volonciu, C.Stoica, „Drept comercial - editia a 4-a”, Ed. All Beck,
Bucuresti, 2008, pg. 92 – 93.
 Filiala, potrivit art. 42 din Legea 31/1990, este o societate comerciala cu personalitate
juridica, constituita de societatea primara (societatea mama), care detine majoritatea
capitalului sau. Din aceasta cauza, desi este subiect de drept distinct, filiala este totusi
dependenta si se afla sub controlul societatii primare.
Ca persoana juridica, filiala participa la raporturile juridice in nume propriu; prin actele
juridice ale reprezentantilor sai, filiala dobandeste drepturi siisi asuma obligatii, cu angajarea
unei raspunderi proprii.
Filiala se constituie intr-una dintre formele de societate reglementate de Legea nr.
31/1990, republicata, si va avea regimul juridic al formei de societate in care s-a constituit.
Sucursala, potrivit Legii nr. 31/1990, este un dezmembramant fara personalitate
juridica al societatii comerciale. Aceasta subunitate este dotata de societate cu anumite
fonduri, in scopul de a desfasura o activitate economica din cadrul obiectului de activitate al
societatii-mama. Sucursala dispune de o anumita autonomie, in limitele stabilite de societate.
Intrucat nu are personalitate juridica, sucursala nu poate participa in nume propriu la
circuitul juridic; actele juridice pe care le reclama desfasurareaactivitatii sucursalei se incheie de
catre reprezentantii (prepusii) desemnati de societatea comerciala.
Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de
denumirea lui (agentie, reprezentanta etc.), caruia societatea care il infiinteaza ii atribuie statut
de sucursala.
Sucursala se inregistreaza inainte de inceperea activitatii ei la Registrul comertului din
judetul in care va functiona. Daca sucursala se infiinteaza intr-o localitate din acelasijudet sau
din aceeasi localitate cu societatea fondatoare, ea va fi inregistrata la acelasi Registru al
comertului, insa distinct, ca inregistrare separata.
Reprezentantul sucursalei trebuie sa depuna semnatura sa la Registrul comertului, in conditiile
prevazute de lege pentru reprezentantiisocietatii.
Celelalte sedii secundare (agentii, reprezentantesi alte asemenea sedii) se mentioneaza
numai in cadrul inregistrarii societatii principale la Registrul comertului de la sediul principal.
Dispozitiile Legii nr. 31/1990 republicata, privind sucursalele si filialele se aplica si
sucursalelor si filialelor infiintate de societatile comerciale straine in Romania. Aceste societati
pot infiinta sucursale si filiale daca acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic,
dar in timp ce filialele vor avea nationalitate straina (a statului in care au fost constituite, pentru
ca au personalitate juridica proprie), sucursale vor avea nationalitateasocietatii-mama (neavand
personalitate juridica distincta de a acesteia).

1.7. Actiuni, parti sociale siparti de interes

a) Actiunileemise de societate

Actiunea este o fractiune a capitalului social care trebuie sa fie egala ca valoare cu
celelalte actiuni din aceeasi emisiune.
Actiunea este si un titlu de credit, incorporand drepturile siobligatiile izvorate din
calitatea de actionar; dar ea nu indeplinesteconditiile autonomiei (actiunileisi au izvorul in actul
constitutiv al societatii ce le emite, actionarulisi poate transmite actiuniletertilor, dar
dobanditorul lor devine titularul unui dreptderivatsinu originar) siliteralitatii (drepturile
conferite actionarilor sunt incomplet determinate prin actiune, pentru a cunoaste intinderea
lor trebuie cercetat actul constitutiv). Absenta autonomiei siliteralitatii confera actiunilor
caracterul de titluri speciale, corporative, societare sau de participatiune.
 Caracterele actiunilor
 au o anumita valoare nominala care, conform Legii nr. 31/1990 republicata, nu
poate fi mai mica de 0,1 lei;
 sunt fractiuni egale de capital social;
 sunt indivizibile, nu se pot transmite fractionat; in cazul transmiterii proprietatiiactiunii
catre mai multe persoane (de exemplu in caz de succesiune), legea cere coproprietarilor sa isi
desemneze un reprezentant dintre ei;
 sunt titluri negociabile (incorporeaza valori patrimoniale).

 Clasificarea actiunilor
a) dupa identificarea titularului, actiunile pot fi:
 nominative
 in forma materiala - singulara;
- cumulative.
 in forma dematerializata
 la purtator

 Actiunile nominative identifica pe titularul lor; in actiune se mentioneaza numele,

prenumele si domiciliul actionarului-persoana fizica sau denumirea si sediul actionarului-
persoana juridica. Aceleasi elemente de identificare apar si in registrul de actiuni al societatii
comerciale.
Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite printr-o declaratie
facuta in registrul de actiuni al societatii eminente, semnata de actionarul-cedent si
dobanditorul-cesionar sau mandatarii lor simentiunea inscrisa pe actiune.
In cazul actiunilor nominative in forma materiala (pe suport de hartie) pot fi emise
titluri singulare (dau drept la o actiune) sau titluri cumulative (pentru mai multe actiuni). Astfel,
pot exista actiuni cu valoare de 0,1 lei, dar pot exista titluri care cuprind mai multe actiuni (in
franceza “coupiures”), de exemplu: un inscris ce cuprinde 5 actiuni are o valoare de 0,5 lei si
unul care cuprinde 10 actiuni are o valoare de 1 leu. Actiuniledematerializate sunt inscrise intr-
un registru independent privat.
 Actiunile la purtator sunt actiunile in care nu apar elemente de identificare ale titularului,
deci posesorul actiunii este titularul ei.
In acest caz, dreptul de proprietate asupra actiunilorse transmite prin simpla
traditiune (remitere materiala, predare) a lor.
Daca in actul constitutiv nu se prevede felul actiunilor, vor fi considerate nominative
(modificare adusa de Legea 161/2003) . Legea nr. 31/1990 republicata admite conversia
(transformarea) actiunilor nominative in actiuni la purtator si invers.
b) dupa cum confera sau nu titularului avantaje fata de ceilaltiactionari, actiunile pot fi:
 ordinare
 preferentiale (privilegiate)
 Actiunile ordinare nu confera titularului avantaje fata de ceilaltiactionari.
 In principiu, ele confera titularului urmatoarele drepturi:
 de a participa la adunarea generala a actionarilor (personal sau prin
reprezentare), de a alege sau de a fi ales in organele de conducere ale societatii comerciale;
 de a vota, drept exercitat conform principiului proportionalitatii numarului de
voturi cu numarul de actiunidetinute;
 de a primi dividende, ce reprezinta cota-parte din beneficiul ce se va plati
fiecarui actionar;
 de a fi informat asupra gestiunii societatii comerciale, cel mult de doua ori pe an
putand consulta documentele societatii comerciale si efectua copii legalizate dupa acestea (de
exemplu copie dupa procesul-verbal de sedinta al consiliului de administratie);
 de control, manifestat prin aceea ca actionarii, consultand documentele
societatii pot sesiza, in scris, consiliul de administratie, iar in cazul in care nu va primi raspuns in
termen de 15 zile de la inregistrarea cererii, actionarul se poate adresa instantei competente,
obligand societatea comerciala la despagubiri pentru fiecare zi de intarziere;
 de expertiza, care poate fi exercitat doar de actionarii care reprezinta cel putin
10% din capitalul social; confera acestora posibilitatea de a se adresa instantei in sensul
desemnarii unuia sau mai multor expertiinsarcinati sa analizeze anumite operatiuni din
gestiunea societatii, intocmind un raport inaintat cenzorilor societatii comerciale;
 de a obtine in cazul lichidariisocietatii comerciale a unei parti din patrimoniul
societatii, corespunzatoare contributieiactionarului la constituirea societatii comerciale
(aportului si eventual a altor contributii care se vor stabili prin bilantul final de lichidare).

Obligatiile principale ale actionarului sunt:

 de a varsa integral aportul subscris; pana in momentul in care actiunea nu este achitata
integral, ea este nominativa; toti cei care au detinutactiunea sunt raspunzatori de plata ei. Si o
actiune la purtator neachitata se considera nominativa pana la scadenta, societatea comerciala
avand dreptul sa urmareasca pentru varsamant pe toti aceia care au avut actiunea in
patrimoniul lor (de exemplu, atunci cand mai multe persoane detinactiuni in indiviziune, ca
urmare a unei succesiuni); Cand actionarii nu si-au efectuat obligatia de varsamant la termen,
societatea comerciala ii invita sa si-o indeplineasca printr-o somatie colectiva, publicata de doua
ori, la un interval de 15 zile, in Monitorul Oficial (Partea a IV-a) si intr-un ziar de larga
raspandire.
 de a suporta pierderile societatii comerciale proportional cu contravaloarea aportului.
 Actiunilepreferentiale confera titularului dreptul la un dividend prioritar ce se plateste
din beneficiul distribuibil, la sfarsitulexercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari.
Aceste actiuni confera drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu
exceptia dreptului de a participa la vot in adunarile generale.
Acest tip de actiuni nu pot depasi ¼ din capitalul social, iar valoarea lor nominala
trebuie sa fie egala cu cea a unei actiuni ordinare.
Reprezentantii, administratorii si cenzorii societatii nu pot fi titulari de actiuni cu
dividend prioritar.
Actiunilepreferentiale pot fi convertite in actiuni ordinare si invers.
A. Obligatiunile emise de societati comerciale
 Dezideratul privind obtinerea unui capital suplimentar se poate realiza de societatile
pe actiunisi in comandita pe actiuni printr-un imprumut pe termen lung in forma specifica a
emisiunii de obligatiuni.
Obligatiunile sunt titluri de credit emise de societate in schimbul sumelor de bani
imprumutate; ele incorporeaza indatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati
dobanzile aferente.
Obligatiunile, ca siactiunile, pot fi nominative sau la purtator.
Conditiile emiterii obligatiunilor prezinta unele particularitati:
 emiterea se hotaraste numai de Adunarea generala extraordinara a actionarilorsi
numai cand intregul capital social a fost varsat (pentru ca nu este posibil sa se apeleze la banii
tertilor cat timp proprii actionari nu si-au indeplinit obligatia de varsare a aportului);
 suma pentru care se emit obligatiuni nu poate fi mai mare de 3 /4 din capitalul varsat
existent, conform ultimului bilant aprobat (pentru ca, asa cum orice imprumut trebuie garantat,
si societatea ce apeleaza la imprumuturi prin emiterea de obligatiuni trebuie sa garanteze ca
exista un “provizion”, in cazul nostru capitalul social varsat);
 valoarea nominala a obligatiunii nu poate fi mai mica de 25 lei;
 obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa aiba valoare egala si trebuie sa fie integral
varsate (nici 30%, nici 50% ca la subscriptia de actiuni);
 obligatiunile dau dreptul la dobanda inscrisa in obligatiune.

Rambursarea obligatiunilor se poate face:
 printr-o restituire totala la scadenta (sistem de origine americana), caz in care
plata se face la datele inscrise in tabloul de plati cuprins in obligatiune;
 anticipat, prin tragere la sorti, cand rambursarea se face la o suma superioara
valorii nominale a obligatiuniisi inainte de scadenta; diferenta reprezinta prima sau premiul si
are menirea de a compensa dobanzile pe perioada ramasa pana la scadenta.
Detinatorii de obligatiuni se pot intruni in adunari speciale care:
 se convoaca de detinatorii reprezentand ¼ din valoarea obligatiunilor dintr-o emisiune;
 poate desemna un reprezentant care sa-i reprezinte pe obligatari in Adunarea generala
a actionarilorsi in justitie; imputernicitul nu are drept de vot in Adunarea generala a
actionarilor, dar poate cere consemnarea opiniei sale in registrul de sedinte al Adunarii
generale a actionarilorsi daca hotararea acesteia, contrara intereselor obligatarilor, incalca
opinia obligatarului-reprezentant, este posibila adresarea in fatainstantei, pentru protejarea
intereselor obligatarilor;
 obligatarii pot constitui un fond necesar remunerarii reprezentantului si acoperirii
cheltuielilor de aparare a drepturilor lor (eventual o cota-parte din dobanzile datorate
obligatarilor de societatea comerciala).

B.Certificatele de parti sociale

Sunt emise de societatile cu raspundere limitata, Legea nr. 31/1990 republicata
precizand ca aceste parti sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
Administratorii societatii cu raspundere limitata pot elibera, la cerere, un certificat
constatator al drepturilor asupra partilor sociale, dar cu mentiunea ca acest certificat nu poate
servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatate, sub sanctiuneanulitatii transmiterii.
Deci certificatele de parti sociale nu pot fi transmise prin gir, dar nici prin remitere materiala (ca
la actiunile la purtator) sau inregistrarea transmiterii (ca la actiunile nominative).
Prin specificul lor, certificatele de parti sociale se analizeaza ca titluri de legitimare
(lipsindu-le caracterul constitutiv si literal al titlurilor de credit).
Transmiterea lor este totusi posibila:
 catre asociati, prin decizia adunarii generale;
 in cazul clauzei de continuitate cu succesorii (ca la societatile de persoane);
 catre terti, cand cesiunea partilor este hotarata prin votul asociatilor, reprezentand 3/
4 din capitalul social (este o dovada ca societatea cu raspundere limitata este o forma mixta,
necerandu-se nici unanimitatea ca la societatile de persoane, dar nefiind suficienta nici
majoritatea simpla, respectiv 50% plus 1).
Conform Legii nr. 31/1990 republicata, valoarea minima a unei parti sociale este de 10
lei.
C.Parti de interes
In cazul societatilor de persoane, diviziunile de capital nu se numesc nici actiuni, nici
parti sociale, ci parti de interes (reflectand caracterul personal al acestor societati). Nici Legea
nr. 31/1990 si nici doctrina nu trateaza aceasta materie, dar deducem ca regimul lor juridic este
asemanator partilor sociale.

Bibliografie

Smaranda Angheni,Drept comercial, Tratat, Editura C.H. Beck,Bucuresti ,2019,

Florentina Camelia Stoica,Drept societar-note de curs,editia a -2 a,Editura ASE, 2017,

Legea 31/1990 modificata si republicata.

Curs 6.1. Constituirea societatilor (comerciale)

1.1. Procedura de constituire a societatilor

Simplificarea procedurii rezida din crearea in cadrul oficiului registrului

comertului de pe langa tribunal a unor Birouri Unice pentru obtinerea inregistrarii si
autorizarii functionarii comerciantilor.
“Unicitatea” procedurii rezida in aceea ca in baza unei cereri de inregistrare se
obtine de la aceeasi institutie, Biroul Unic, certificatul de inregistrare comerciala
continand codul unic de inregistrare. Practic, etapele ar putea fi sintetizate astfel:
 depunerea cererii-tip de inregistrare la Biroul Unic (care va fi insotita de o suita
de documente ce dovedesc varsamintele efectuate si dreptul de proprietate
asupra bunurilor aportate);
 cererea-tip, odata depusa, declanseaza obligatia Biroului Unic de a:
 i) rezerva firma societatii comerciale si efectuarea, in numele societatii
comerciale, a varsamintelor reprezentand aportul in numerar;
j) redacta actul constitutiv (care nu mai este obligatoriu a fi incheiat in forma
autentica, fiind admisa si forma de inscris sub semnatura privata, dar cu
data certa);
k) redacta si obtine declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, a
administratorilor si a cenzorilor ca indeplinesc conditiile prevazute de lege;
l) obtine de la judecatorul delegat incheierea de autorizare a functionarii
societatii comerciale;
m) obtine, pe cale electronica, de la Ministerul Finantelor Publice codul unic de
inregistrare;
n) obtinerea inregistrarii comerciantului in Registrul Comertului;
o) publica in Monitorul Oficial, in forma simplificata, incheierea judecatorului
delegat, precum si a actului constitutiv;
p) obtine toate avizele, autorizatiilesi/sau acordurile necesare functionarii, ce
se vor alatura certificatului unic de inregistrare, sub forma unei anexe.
Odata cu obtinerea certificatului de inregistrare a societatii comerciale,
aceasta dobandeste personalitate juridica.

1.2. Actul constitutiv

 Trebuie sa aiba continutul prevazut de lege,mai exact,continutul minim de clauze
este prevazut de:
 Art.7 – pentru societatea in nume colectiv,societatea in comandita simpla
si societatea cu raspundere limitata;
 Art.8 – pentru societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni.

 Clauzele se refera la: datele de identificare ale asociatilor,datele de identificare

ale societatii care se constituie (forma juridica,firma,sediul
social,emblema),obiectul de activitate cu precizarea domeniului activitatii
principale,capitalul social subscris si varsat,aportul
asociatilor(valoarea,felul,modul de evaluare,data varsarii integrale),asociatii care
reprezinta si / sau administreaza societatea,administratorii neasociati,durata
societatii,clauze privind conducerea ,administrarea si controlul societatii,modul
de distribuire a profitului si a pierderii,sediile secundare,modul de dizolvare si de
lichidare a societatii.


In functie de forma de societate (comerciala), actul constitutiv poate sa fie:

 contract
 Contractual de statutul de societate
CONDITII GENERALE DE VALIDITATE A CONTRACTELOR
  Sunt prevazute patru conditii generale de fond comun tuturor
contractelor(prevazute de art. 1179 din Noul Cod civil)

a. Consimtamantul valabil al partilor/asociatilor

 Trebuie sa fie exprimat in mod liber si sa nu fie viciat prin viciile de
consimtamant(eroare,dol,violenta).
.
b. Capacitatea juridica a partilor /asociatilor
 Partile /asociatii trebuie sa aiba capacitatea juridica de a contracta
( capacitate de folosinta si de exercitiu).

c. Obiectul contractului nu se confunda cu obiectul societatii

 Consta in prestatia la care se obliga partile/asociatii;
 Trebuie sa fie determinat sau determinabil,posibil si licit.

d. Cauza(scopul) contractului
 Prevazuta in art. 1235 noul Cod civil “cauza este motivul care determina
fiecare parte sa incheie contractual”;
 Trebuie sa fie reala,licita si morala.

 STATUL
 DEFINITIE: -este un act constitutiv suplimentar care dezvolta clauzele
contractului de societate in ceea ce priveste organizarea si functionarea
organelor societare(organe de conducere,de administrare si de control din
structura societatii); este prevazut ca act constitutiv pentru anumite forme
societare: societatile de capitaluri si societatile cu raspundre limitata;
 Potrivit legii,actul constitutiv:
 numai contract de societate, in cazul societatii in nume colectiv si in comandita
simpla;
 contract de societate si statut, in cazul societatii pe actiuni, societatii in comandita
pe actiuni si societatii cu raspundere limitata pluripersonale (doi sau mai multi asociati);
 numai statut, in cazul societatii cu raspundere limitata unipersonala.
Forma in care poate fi prezentat actul constitutiv este:
 autentificat in fata notarului public, forma ceruta in mod obligatoriu cand:
 printre bunurile subscrise ca aport in natura la capitalul social se afla un teren;
 forma juridica a societatii comerciale implica raspunderea nelimitata a
asociatilor sau a unora dintre ei (deci este cazul societatii in nume colectiv, in comandita
simpla si in comandita pe actiuni);
 societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica.
 sub semnatura privata, dar cu data certa.
 Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic,
denumit act constitutiv. Tot act constitutiv poate fi denumit numai contractul sau numai
statutul societatii.
Semnatarii actului constitutiv precum si persoanele care au un rol determinant
la constituirea societatii sunt considerate fondatori.
Persoanele care nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori,
membrii ai consiliului de supraveghere si ai directoratului, cenzori sau auditori financiari,
iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi.
Pentru constituirea valabila, fondatorii trebuie sa depuna la Biroul Unic
declaratia, pe proprie raspundere, ca indeplinesc conditiile legale.
In cazul societatii pe actiunisi in comandita pe actiuni, in afara constituirii prin
subscriptie simultana (in sensul ca actionarii care au initiat societatea pot constitui,
prin contributiile lor minimul de capital cerut de lege, respectiv 90.000 lei, neapeland
astfel la terte persoane pentru a-l realiza), este posibila si constituirea prin subscriptie
publica (caz in care societatile astfel constituite sunt considerate societati deschise,
denumirea provenind de la faptul ca, pentru a-si realiza capitalul social se apeleaza la
banii publici, in sensul ca alaturi de fondatori vor contribui siterte persoane, numite
subscriitori, care, completand prospectele de emisiune isi manifesta vointa de a deveni
actionari ai societatii comerciale ce a emis prospectele). Prospectul de emisiune
continementiunile prevazute de lege pentru actul constitutiv al societatii pe actiuni prin
subscriptie simultana (pentru ca subscriitorul sa cunoasca societatea comerciala
emitenta si sa decida, in cunostinta de cauza, daca sa contribuie sau nu la constituirea
ei), cu exceptia clauzelor privind administratorii, cenzorii sau auditorii financiari, precum
si directorii, membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere (care vor fi alesi la
prima adunare generala la care vor participa actionarii-fondatori si subscriitorii, motiv
pentru care adunarea poarta denumirea de constitutiva, punand temelia noii societati),
dar va contine in plus data inchiderii subscriptieisi consemnarea sumei cu care
subscriitorul intelege sa contribuie la formarea capitalului social. Prospectul de
emisiune, semnat de fondatori, se intocmeste in forma autentica si se depune la Oficiul
Registrului comertului din judetul in care va avea sediul spre a fi autorizat de catre
judecatorul delegat, dupa care va fi publicat in Monitorul Oficial.
Subscrierea de actiuni se face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de
emisiune al fondatorilor, vizate de judecatorul delegat, constituirea societatii putandu-se
face in mod valabil numai daca intregul capital a fost subscris si fiecare subscriitor-
acceptant a varsat in numerar jumatate (50%) din valoarea actiunilor subscrise;
diferenta urmand a se varsa in 12 luni de la inmatricularea societatilor comerciale.
Daca subscrierea se face cu bunuri in natura, acestea trebuie predate integral,
inca de la inceput (nefiind posibila predarea in transe).

1.3. Aporturile asociatilor

 Notiunea
Aceasta notiune are un sens juridic si unul etimologic.
 Sub aspect juridic, prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare
asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala. In limita
aportului, asociatul devine debitor al societatii, iar dupa varsarea lui integrala – creditor
al acesteia, cu toate consecintele ce decurg din aceasta calitate.
 Sub aspect etimologic, notiunea de aport desemneaza chiar bunul adus in
societate de catre asociat.
Desi sensul juridic este sensul propriu al notiunii de aport, totusinotiunea este
folosita si in sensul ei etimologic.
 Obiectul aportului
Aportul poate avea ca obiect orice bun, cu valoare economica, al asociatului,
care prezinta interes pentru activitatea societatii.
Potrivit Codului civil, fiecare asociat trebuie sa puna in comun “sau bani, sau
alte lucruri, sau industria sa”; deci aportul poate fi:
 in numerar
 in natura
 in industrie
a) Aportul in numerar are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga
sa o transmita societatii.
Intrucat sumele de bani sunt indispensabile inceperii activitatii comerciale,
aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea societatii comerciale, indiferent de
forma ei.
Aportul la capitalul social nu este purtator de dobanzi.
b) Aportul in natura are ca obiect anumite bunuri imobile (cladiri, instalatii
etc.), bunuri mobile corporale (materiale, marfuri etc.) sau incorporale (creante, fond de
comert etc.).
Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate comerciala.
Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si predarea
efectiva a bunurilor catre societate.
Aportul poate consta in transmiterea catre societate a dreptului de proprietate
asupra bunului ori doar a dreptului de folosinta. In lipsa unei stipulatii contrare,
bunurile devin proprietatea societatii. Se intelege ca daca s-a convenit transmiterea
dreptului de proprietate, bunul va intra in patrimoniul societatii, asociatul nemaiavand
vreun drept asupra lui. In consecinta, bunul nu va putea fi urmarit de creditorii
asociatului, iar la dizolvarea societatii, asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului,
ci la contravaloarea sa.
In cazul in care aportul are ca obiect un bun imobil sau un bun mobil corporal,
raporturile dintre asociat si societate sunt raporturi juridice asemanatoare celor dintre
vanzator si cumparator.
Cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra bunului, Legea nr.
31/1190 modificata, prevede ca bunul devine proprietatea societatii “din momentul
inmatricularii ei in Registrul comertului”.
Daca bunul piere inainte de inmatricularea societatii, riscul este suportat de
catre asociat; el va fi obligat sa aduca in societate un alt bun, ori un aport in numerar
echivalent.
Bunul care face obiectul aportului in natura trebuie evaluat in bani, pentru a se
putea stabili valoarea partilor de interes (partilor sociale) sau actiunilor cuvenite
asociatului in schimbul aportului. Aceasta evaluare se face de catre asociati sau, cand
este necesar, de catre experti. Din interpretarea reglementarilor recente, consideram ca
intelesul ce trebuie desprins este ca evaluarea conventionala nu mai este posibila, fiind
obligatorie evaluarea expertilor. Aceasta modificare se
explica prin faptul ca in unele cazuri, in practica au avut loc supraevaluari ale bunurilor
aportate, fapt ce diminua garantia creditorilor sociali. In contractul de societate trebuie
sa se prevada si valoarea bunului si modul de evaluare.
In cazul in care bunul care face obiectul aportului in natura a fost adus in
folosinta societatii, in doctrina se considera ca raporturile dintre asociat si societate
sunt guvernate de regulile referitoare la uzufruct. Intrucat societatea dobandeste numai
un drept de folosinta, asociatul ramane proprietarul bunului si in aceasta calitate, la
dizolvarea societatii, are dreptul la restituirea bunului.
Aportul in natura poate avea ca obiect bunuri mobile incorporale, cum sunt
creantele, brevetele de inventie, marcile, know-how-ul etc.
Aportul in creante se considera liberat numai dupa ce societatea a obtinut
plata sumei de bani care face obiectul creantei (executarea obligatiei de varsamant).
Aporturile in creante au regimul juridic al aporturilor in natura.
Intrucat valorificarea de catre societate a creantelor dobandite poate crea
dificultati, legea interzice creantele ca aport in societatea pe actiuni care se constituie
prin subscriptie publica si in societatea cu raspundere limitata. Pentru cazurile cand
creantele sunt admise ca aport, raporturile dintre asociat si societate sunt carmuite de
regulile cesiunii de creanta (din dreptul civil). Prin derogare de la dreptul comun,
asociatul raspunde pentru solvabilitatea debitorului.
c) Aportul in industrie consta, in terminologia legii, in munca sau activitatea pe
care asociatul promite sa o efectueze in societate, avand in vedere competentasi
calificarea sa.
Aportul in prestatii este permis numai asociatilor din societatea in nume colectiv
siasociatilorcomanditati din societatea in comandita simpla.
Un atare raport nu este cuprins in capitalul social, deoarece el nu poate
constitui un element al gajului general al creditorilor societatii. Potrivit legii prestatiile in
munca sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea capitalului social.
Totusi, in schimbul aportului in prestatii in munca, asociatul are dreptul sa participe la
impartirea beneficiilor si a activului si, totodata are obligatia sa participe la pierderi. In
acest scop, aportul in prestatie in munca trebuie evaluat si precizat in actul constitutiv.
Obligatia de a constitui aportul si executarea ei
Pentru constituirea societatii, fiecare asociat este tinut sa contribuie la formarea
patrimoniului societatii. De aceea, in actul constitutiv trebuie sa se arate aportul fiecarui
asociat.
Legea nu cere ca aporturile asociatilor sa fie egale ca valoare, sau ca ele sa
aiba acelasi obiect si nici ca aportul unui asociat sa aiba un obiect unitar.
Intrucat notiunea de aport desemneaza o obligatie, trebuie facuta distinctie intre
nastereaobligatieisi executarea ei; obligatiase naste la incheierea contractului de
societate, pe cand executarea ei poate fi indeplinita la constituirea societatii sau
ulterior, la termenele stabilite in actul constitutiv.
Asumarea obligatiei de aport este denumita subscriere la capitalul societatii.
Ea se naste prin semnarea contractului de societate sau, dupa caz, prin participarea la
subscriptia publica.
Efectuarea aportului poarta denumirea de varsare a capitalului (varsamant);
asociatii sunt obligati sa-si indeplineasca obligatia de aportare potrivit stipulatiilor din
contractul de societate si cu respectarea dispozitiilor legii.
 Neefectuarea aportului are semnificatia neexecutarii de catre asociat a
obligatiei asumate, cu consecintele prevazute de lege.
Potrivit Legii nr. 31/1990, republicata, “asociatul care intarzie sa depuna aportul
social este raspunzator de daunele pricinuite”. Deci indiferent de obiectul aportului,
daca asociatul nu a respectat termenele de efectuare a aportului si, prin aceasta, a
cauzat societatii anumite prejudicii, el este obligat la plata de despagubiri, in conditiile
dreptului comun.

 Pentru cazul cand aportul a fost stipulat in numerar, legea prevede ca

asociatul “este obligat si la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa se faca
varsamantul”.
Aceste consecinte consacrate de Legea nr. 31/1990, republicata, sunt diferite
de cele prevazute de dreptul comun pentru nerespectarea obligatiilorbanesti.
Mai intai, observam ca pentru nevarsarea la termen a sumei de bani datorata ca aport,
asociatul datoreaza dobanzile legale, ca si in dreptul comun, fara dovada cauzarii unui
prejudiciu. Dar, in plus, daca se face dovada ca prin nerespectarea obligatiei au fost
cauzate prejudicii, asociatul
 datoreaza si despagubiri. Deci, dobanzile se cumuleaza cu despagubirile si nu se
imputa asupra lor. Dobanzile joaca rolul unor amenzi civile, iar nu rolul traditional, de
despagubiri pentru daunele moratorii.
 In al doilea rand, observam ca in privinta datei de la care curg dobanzile legale,
legea deroga de la dreptul comun. Intr-adevar, aceste dobanzi sunt datorate din ziua
in care trebuia sa se faca varsamantul, adica de la data de la care trebuia executata
obligatia, iar nu de la data chemarii in judecata, asa cum prevede Codul civil. Solutia
constituie o aplicare a principiului potrivit caruia, in materie comerciala dobanzile curg
de drept, din ziua cand devin exigibile.
 Pentru cazul cand obiectul aportului este o creanta, legea prevede ca daca
societatea n-a putut incasa creanta prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, pe langa
despagubiri, raspunde de suma datorata cu dobanda legala, din ziua scadenteicreantei.
Deci, in acest caz, intrucat obligatia privind efectuarea aportului nu s-a executat
la termen, asociatul datoreaza suma si dobanzile legale de la data
scadenteicreantei, precum si despagubiri pentru prejudiciul cauzat societatii.
In sfarsit, in cazurile prevazute de lege, nerespectarea obligatiilor privind
varsarea aportului, poate avea siconsecinta grava a excluderii asociatului din societate.

1.4. Capitalul social. Precizari terminologice

Aporturile asociatilor trebuie privite nu numai in individualitatea lor, ci si in
totalitatea acestora. Intr-adevar, aceste aporturi reunite formeaza capitalul social al
societatiisi totodata, ele constituie elemente ale patrimoniului societatii.
Capitalul social si patrimoniul societatii sunt doua concepte strans legate intre
ele, dar nu trebuie confundate.
 Capitalul social
Capitalul social are o dubla semnificatie: contabila si juridica.
Capitalul social al unei societati comerciale este expresia valorica a totalitatii
aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii. Capitalul social mai este
denumit si capital nominal.
 semnificatia contabila: capitalul social nu are o existenta reala, concreta, ci
reprezinta o cifra convenita de asociati.
In bilantulsocietatii, capitalul social apare evidentiatla pasiv deoarece el
reprezinta aporturile asociatilor, care, la dizolvarea societatii trebuie restituite. In
schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociatilor figureaza in activul
bilantului intrucat ele apartinsocietatii.
 semnificatia juridica: capitalul social constituie gajul general al creditorilor
societatii.
Datorita rolului sau de gaj general al creditorilor societatii, capitalul social este
fix pe toata durata societatii. El poate fi modificat in sensul maririi sau micsorarii sale,
numai in conditiile prevazute de lege, prin modificarea actului constitutiv.
In scopul asigurarii intereselor creditorilor societatii, pentru anumite forme de
societate, legea stabileste un plafon minim al capitalului social:
 90.000 lei in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni;
 200 lei in cazul societatii cu raspundere limitata.
Intrucat capitalul social este fix pe intreaga durata a societatii, in cazul in care el
se diminueaza intr-o anumita limita, datorita folosirii sale in desfasurareaactivitatii, legea
prevede obligatia reintregirii sau reducerii capitalului social, mai inainte de a se putea
face vreo repartizare sau distribuire de beneficii.
Capitalul social prezinta interes si sub alte aspecte. In raport de capitalul social
se determina beneficiile si se calculeaza rezervele acesteia.
Ca o consecinta a destinatiei sale, capitalul social este intangibil; el nu poate
fi folosit pentru distribuirea dividendelor catre asociati.
Avand rol de gaj general al creditorilor, capitalul social trebuie sa fie real.
Aceasta impune intrarea efectiva in patrimoniul societatii a bunurilor care constituie
aporturile asociatilor (nu aporturi fictive), precum si pastrarea in permanenta in
patrimoniul societatii a unor bunuri a caror valoare sa nu fie mai mica decat capitalul
social.
In privinta capitalului social, legea distinge intre capitalul subscris si capitalul
varsat.
Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au
obligat sa contribuie la constituirea societatii; coincide cu capitalul social.
Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in
patrimoniul societatii.
In anumite cazuri, legea stabilesteconditii privind varsarea capitalului (de
exemplu: in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni, la constituirea
societatii, capitalul varsat de fiecare actionar nu va putea fi mai mic de 30% decat cel
subscris, daca prin lege nu se prevede altfel; restul de capital social va trebui varsat in
termen de 12 luni de la inmatricularea societatii.
Capitalul social al societatii este divizat in anumite fractiuni, denumite diferit
dupa forma juridica a societatii:
 parti de interes, in cazul societatii in nume colectiv sisocietatii in comandita
simpla;
 parti sociale, in cazul societatii cu raspundere limitata;
 actiuni, in cazul societatii pe actiuni sau societatii in comandita pe actiuni.
 Asociatii dobandesc in schimbul aportului un numar de parti de interes, parti
sociale sau actiuni, corespunzator valorii aportului fiecaruia (articolele 7 si 8 din Legea
nr. 31/1990, republicata).

Curs 7

Consideratii generale,importanta si utilitatea conceptului

„Fond de Comert” in mediul economic.Delimitarea fondului de
comert de alte notiuni juridice.

Consideratii generale:

In patrimoniul profesionistului-comerciant ,exista un ”ansamblu” de bunuri afectate

activitatii acestuia ,bunuri care ,in functie de natural lor,sunt corporale sau
necorporale(incorporale),mobile sau immobile.
Fondul de comert nu se poate confunda cu patrimoniul, deosebirea esentiala constand in
faptul ca fondul de comert nu curpinde drepturi si obligatii ,ci numai bunuri afectate activitatii
pe care o desfasoara profesionistul.In timp ce patrimoniul,include toate drepturile si datoriile ce
pot fi evaluate in bani si apartin acestuia (art.31 C.civ).

Importanta si utilitatea conceptului “fond de comert” in cadrul legislativ actual.

Reconfigurarea dreptului comercial in condisiile adoptarii codului civil,definirea

patrimoniului,a patrimoniului de afectatiune,a patrimoniului profesional-individual naste
intrebarea legitima a importantei utilitatii conceptului de fond de comert.
Intresul,utilitatea conceptului “fond de comert” se intemeiaza pe aspect de ordin general
,dar mai ales pe considerente specific operatiunilor economice ,juridice,in care sunt prezente
persoane fizice sau juridice calificate ca profesionisti .Astfel,fondul de comert,element esential
al patrimoniului profesionistilor este o realitate care nu poate sa fie ignorata.
Definitia notiunii este necesara in contextual liberii circulatiei a
produselor,serviciilor,persoanelor si capitalurilor in cadrul UE ,lubertati care impun
desfasurarea activitatii economice/publice de catre persoanele fizice si juridice in conditiile
respectarii legislatiei concurentei loiale.

Notiune si definitie:
 Fondul de comert reprezinta ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si incorporale
– marci, firme, embleme, brevet de inventie, vad comercial, utilizat de operatorul economic in
activitatea desfasurata (OUG nr. 88/2018).

Caractere juridice:

 Fondul de comert reprezinta o universalitate, deci un ansamblu de bunuri privind ca un

tot unitar asupra caruia pot fi efectuate operatiuni juridice;

 Fondul de comert este o universalitate de fapt si nu de drept, deci din fondul de comert
nu fac parte creantele si debitele (acestea sunt incluse in notiunea de patrimoniu).

Elementele corporale:

Bunurile care servesc comerciantului in exploatarea fondului si anume materiale, utilaje,

echipamente, birotica, marfuri etc.

Elementele incorporale:

Elementele necorporale (incorporale) ale fondului de comert cuprind drepturile care privesc:
firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevetele de inventii, marcile de fabrica
si comert, drepturile de autor.

1. FIRMA

Definitia legala:

a. Temei legal: art. 30 din Legea nr. 26/1990 privind

Registrul Comertului rep. 1998, cu modificarile
si completarile ulterioare;

b. „Firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care

un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza.”

Caracteristici:

 este un atribut de identificare a comerciantului; este necesar sa fie precizata in actul

constitutiv al societatilor comerciale conform art. 7 si 8 din Legea nr. 31/1990 rep.;
  firma trebuie sa aiba caracter de noutate, mai exact, sa se deosebeasca de celelalte
firme existente, inclusiv de firmele folosite de comerciantii din sectorul public
(art. 38 din Legea nr. 26/1990 rep., cu modificarile si completarile ulterioare);

o daca o firma noua este asemanatoare cu alta, trebuie sa se adauge o mentiune

caresao deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei,
fie prin indicarea felului comertului;

 firma trebuie sa fie disponibila , adica nu trebuie sa fi fost deja inscrisa in Registrul
Comertului de catre un alt comerciant si nu trebuie sa produca confuzie cu alte firme
existente;
o disponibilitatea firmei este verificata de oficiul Registrului Comertului, inainte de
intocmirea actelor constitutive;

 Liceitatea firmei:conceptul de liceitate are semnificatia ca aceasta trebuie sa se deosebeasca

de firmele utilizate de comerciantii din sectorul public; art. 40 din Legea Registrului Comertului
prevede ca „Nicio firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii
din sectorul public”.

Continutul firmei:

 Firma trebuie sa aiba continutul stabilit de Legea nr. 26/1990 rep., cu modificarile si completarile
ulterioare, adica un continut diferentiat in raport de forma juridica a societatii sau de calitatea
de comerciant – persoana fizica ori persoana juridica sau, dupa caz, asociatie familiala:
 in cazul societatilor comerciale continutul firmei difera pentru societatile de persoane
fata de societatile de capitaluri si, respectiv, societatea cu raspundere limitata;
 firma unui comerciant persoana fizica se compune din numele comerciantului scris in
intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia (art. 31 al. 1 din Legea
Registrului Comertului).

 Transmiterea firmei:
o transmiterea firmei poate avea loc numai odata cu fondul de comert; se poate face prin
acte juridice intre vii (inter vivos) sau prin acte juridice „mortis causa”;

 Inregistrarea firmei:
o firma beneficiaza de protectie juridica numai daca a fost inregistrata in Registrul
Comertului; conform disp. art. 30 al. 4 din Legea nr. 26/1990 rep., cu modificarile si
completarile ulterioare, „Dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei si emblemei se
dobandeste prin inscrierea acestora in registrul comertului”;

 Apararea firmei:
o comerciantul dispune de cateva actiuni judiciare: actiunea in contrafacerea sau
uzurparea firmei, actiunea in concurenta neloiala, actiunea in despagubiri (materiale si
morale).
2. EMBLEMA

Definitia legala: emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de
acelasi gen.

Caractere juridice:

 este un atribut de identificare a comerciantului care asigura un supliment de

individualizare pentru comerciantii care desfasoara activitatea in acelasi domeniu si pe
aceeasi piata;

 emblema are caracter facultativ: spre deosebire de firma, emblema nu este obligatorie;

 emblema trebuie sa aiba caracter de noutate, trasatura care decurge din art. 43 al Legii
Registrului Comertului, care prevede ca: „Orice emblema va trebui sa se deosebeasca de
emblemele inscrise in acelasi Registru al Comertului, pentru acelasi fel de comert,
precum si de emblemele altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara
activitatea”;

 emblema trebuie sa fie disponibila, in sensul ca nu trebuie sa fie deja inscrisa in Registrul
Comertului de catre un alt comerciant si nu trebuie sa produca confuzie;

 disponibilitatea se verifica de biroul unic inainte de intocmirea actelor constitutive;

 emblemele se scriu in primul rand in limba romana pentru a nu se confunda cu firma si

cu litere mai mari.

 Inregistrarea emblemei:
o dreptul de folosinta exclusiva asupra emblemei se dobandeste prin inscrierea acesteia in
Registrul Comertului;

 Utilizarea emblemei:
o emblema poate fi folosita pe panouri de reclama, inscrisa pe documentele
comerciantului: facturi scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afise, publicatii etc.;

 Transmiterea emblemei:
o se poate transmite separat de fondul de comert, spre deosebire de firma;
  Apararea emblemei: emblema poate fi protejata prin urmatoarele actiuni judiciare: actiunea
in concurenta neloiala, actiunea in daune materiale si morale pentru prejudiciul cauzat, actiunea
penala in cazul in care fapta savarsita de alt comerciant cu privire la emblema unui comerciant
intruneste elementele unei infractiuni.

3. CLIENTELA

 Reprezinta totalitatea persoanelor fizice si juridice care se afla in raporturi juridice comerciant
(profesionist). Din punct de vedere contabil, se exprima sub forma unei cifre;

Factorii care influenteaza clientela sunt:

 Factori interni obiectivi (de ex.: calitatea imobilizarilor productie, calitatea produselor)

 Subiectivi (legati de regula de personalul intreprinderii, de ex.: fidelitatea, calitatea

prestatiei efectuate, dinamism etc.)

 Factori externi care influenteaza clientela si valoarea firmei (de ex.: elementele legate
de concurenta, piata detinuta, posibilitatea obtinerii creditelor etc.)

4. VADUL COMERCIAL

 Desemneaza aptitudinea intreprinderii comerciale, respectiv a fondului de comert apartinand

unui comerciant, de a atrage clientela, un anumit numar de clienti, in mod constant, permanent,
datorita unor factori ce caracterizeaza activitatea comerciantului (expectativa castigurilor
viitoare);

 Reprezinta potentialitatea fondului de comert de a atrage clientela prin factori cum sunt: locul
amplasarii localului in care se exercita activitatea comerciala, preturile practicate, calitatea
marfurilor si serviciilor oferite clientei, reclama comerciala realizata, influenta tendintei
(”trend”) care se manifesta pe piata etc.;

5. MARCILE DE FABRICA SAU DE COMERT

  Marcile de fabrica sau de comert sunt semne, desene si chiar denumiri care individualizeaza
produsele unui fabricant sau marfurile unui comerciant, deosebindu-le de produsele ce apartin
altui comerciant;

Conditiile de fond privind marcile:

 noutatea marcii – se refera la necesitatea existentei unei deosebiri a produselor unui comerciant
de ale altora care detin marci legal dobandite;

 specializarea marcii – consta in calitatea marcii de

a individualiza si de a distinge marfurile unui comerciant;

 marca trebuie sa contribuie la distingerea provenientei marfurilor unui comerciant din aceeasi
ramura de comert sau industrie;

 compozitia marcii – este guvernata de principiul liberei alegeri a marcii, in sensul ca un

comerciant are posibilitate sa aleaga liber marca, unica limitare referindu-se doar la denumirile
generice ale produselor;

 protectia juridica a marcilor se realizeaza prin inregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru
Inventii si Marci (O.S.I.M.) in REGISTRUL NATIONAL AL MARCILOR;

 duratadeprotectieestepeoperioadade10anicuposibilitateareinnoiriidacasementinconditiilein
care dreptul a fost dobandit.

6. BREVETUL DE INVENTIE

 Titlul de protectie pentru inventie, confera un drept exclusiv de exploatare si reprezinta un bun
incorporal al fondului de comert.

Conditii de fond: noutatea, in sensul ca inventia trebuie

sa fie originala.

Conditii de forma: inregistrarea, in sensul ca inventia trebuie inregistrata la Oficiul de Stat

pentru Inventii si Marci (O.S.I.M.).
Protectia juridica conferita de inregistrarea legala opereaza timp de 20 de ani.

Confera titularului/succesorilor legali, in principal, dreptul de a exploata in folosul sau obiectul

brevetului de inventie, dreptul de a-l transmite prin acte juridice intre vii si mortis causa, dreptul de a
urmari in instanta pe cel care a uzurpat dreptul derivand din berevetul de inventie.

Se impart in doua categorii: principale si de perfectionare.

Acte juridice si operatiuni privind fondul de comert:

In legislatia romana,exista in prezent doua dispozitii care se refera in mod expres la operatiunile care
se pot face asupra fondului de comert;

In Legea26/90,republicata in care sunt prevazute actele juridice (,,intervivos’’) asupra fondului de

comert;

Acestea sunt in principal: vanzare, donatia, locatiunea, vanzarerealamobiliara;

Desi legea nu o prevede expres, exista si o alta operatiune juridica, respectiv aportul in societate al
fonduluidecomert(considerandu-seaportin natura).
Delimitarea fondului de comert de alte notiuni juridice

Delimitarea fondului de comert de patrimoniu.

 Patrimoniul,reprezinta o universalitatea juridica,adica totalitatea drepturilor si obligatiilor cu

continut economic care apartin subiectului de drept. Fondul de comert reprezinta o
universalitate de fapt,adica o suma de elemnte de activ patrimonial , acesta necuprinzand
elemente specifice pasivului patrimonial ,deci nefiind o universalitate juridica .

Delimitarea fondului de comert de notiunea patrimoniului de afectatiune:

 Patrimoniul de afectatiune reprezinta o masa patrimoniala (universalitate juridica ) ce

reprezinta o fractiune de patrimoniu care apartine comerciantului persoana fizica sau celui care
exercita o profesiune liberala si reprezinta o suma de drepturi si obligatii , pe cand fondul de
comert reprezinta o suma de elemente de activ, de bunuri mobile corporale sau
incorporale,afectate exercitiului comertului.

Delimitarea fondului de comert de notiunea de intreprindere:

 Intreprinderea este o afacere organizata ca activitatea continua,sistematica si orientata intr-

un scop specific,ceea cea inseamna obtinere de profit in contextul unui risc asumat. Fondul de
comert este mijlocul pe care il are la dispozitie profesionistul ,pe care si-l gandeste strategic
atunci cand exercita o intreprindere.Deci,intreprinderea presupune fondul de comert dar nu se
rezuma la acesta.

Bibliografie:

Smaranda Angheni, Drept comercial. Profesionistii – comercianti, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2013,

Florentina-Camelia Stoica, Drept societar. Note de curs, Editura A.S.E., Bucuresti, 2015,

Bazil Oglinda,Dreptul afacerilor,Teoria generala.Contractul. Editura Universul juridic,Bucuresti 2012,

 CURS 8. PARTICIPAREA LA PROFIT SI PIERDERI

1. Notiunea de profit
Scopul constituirii unei societati comerciale este,in principal,obtinerea de profit
care urmeaza sa fie impartit intre asociati. Obtinerea de profit si partajarea lui
intre asociati este un scop comun tuturor formelor de asociere ,chiar daca este o
societate simpla sau o asociatiune in participatie .Ceea ce particularizeaza
societatea (comerciala) este faptul ca,pe langa obtinerea de profit si impartirea
lui,societatea urmareste si obtinerea unei economii.
Singurele structuri institutionale de drept privat care nu urmaresc impartirea
profitului si nici a economiilor sunt asociatiile cu scop nelucrativ,caci cele cu scop
lucrativ pot obtine rezultate financiare care sa serveasca dezvoltarii lor.
Profitul poate fi defenit ca un castig pecuniar sau un castig material care ajuta
la formarea averii asociatilor. Aceasta definitie nu este in toate cazurile
valabila,caci beneficiile pot consta nu numai in sume de bani,ci si in alte bunuri
materiale.Exista societati care impart asociatilor cu titlu de beneficii,bunurile pe
care le-au produs (de exemplu,societatile constituite in agricultura).

2. Impartirea profitului si suportarea pierderilor

Masura diviziunii este determinata de valoarea aporturilor sociale,daca nu se
convine altfel,legea interzicand ca un asociat sa perceapa totalitatea castigurilor
realizate si sa fie scutit de participarea la pierderi (clauza leonina). O asemenea
clauza va fi considerata nescrisa (art.1902 alin. (5) C.civ.),cu exceptia aportului in
prestatii sau cunostinte specifice pentru care asociatul respectiv este scutit de a
participa la pierderi daca s-a prevazut in mod expres in contract.
Cadrul juridic comun privind participarea la profit si pierderi in materia societatii
este stabilit in art. 1902 alin.(1) C.civ., care trimite la legile speciale aplicabile
dupa caz,ceea ce inseamna ca,in cazul societatilor comerciale aplicabila este
Legea societatilor nr. 31/1990,republicata ,cu modificarile si completarile
ulterioare.
Analizand dispozitiile din Legea societatilor nr. 31/1990 cu cele din art. 1902
C.civ., constatam ca in Codul civil,dreptul comun in materie,exista mai multe
reguli legate de participarea la profit si pierderi.
In Legea societatilor nr .31/1990 exista dispozitia cuprinsa in continutul art. 7 c
are se refera la actul constitutiv al societatii in nume colectiv,in comandita simpla
sau cu raspundere limitata ,care printre alte mentiuni trebuie sa contina (lit. f)
“parteafiecarui asociat la beneficii si pierderi”si in art.8 privind actul constitutiv al
societatii pe actiuni care trebuie sa contina “modul de distribuire a beneficiilor
;side suportare a pierderilor” (lit k),asaincatdispozitiile din Legeasocietatilor nr.
 31/1990 se vorcompleta cu cele din Codul civil. In art. 1902
legiuitorulstabilesteprinnorme,deregula cu character dispozitiv,urmatoarele:
- Daca nu s-a convenitaltfelincontract,parteafiecaruiasociat la profit
sipierderieste proportional cu aportulsau la capitalul social (alin.2,teza I);
- Dacaaportulconstainprestatiisaucunostintespecifice,parteaasociatuluirespecti
v la profit sipierderiesteegala cu cea a asociatului care a contribuit cu
aportulcelmaimic ,daca nu s-a convenitaltfel( alin.2,teza a II-a);
- Participarea la profit a asociatilorpoate fi siinproportiediferita de participarea la
pierderi,dardiferenteletrebuiesa fie “rezonabile”potrivit cu imprejurarile
si,evident,sa se fi prevazut in contract (alin (3) ) ;
- Daca in contract s-a prevazut numai partea de castig (profit) in aceeasi
proportie se va participa si la pierderi (alin (4) ).

3.Raportuldintre profit sidividente

Profitulnu se confunda cu dividentele .Potrivit art.67 din Legeasocietatilor nr. 31/1990

,republicata, dividentulestecota-parte din profit ce se
vaplatifiecaruiasociat.Asadar,dividenduleste o parte din profit si, deci, nu se
poateconfunda cu acesta.

Criteriile de impartire(distribuire) a
dividendelor.Asociatii,decomunaccord,potstabilicriteriile de distribuire a dividendelor.
Inlipsauneistipulatiuniexprese,dividendele se vorplatiinproportie cu cota de participare la
capitalul social varsat. Dividendele se pot distribuinumaidacaexistaprofituri determinate
potrivitlegii art.67 alin (3) din Legeasocietatilor nr.31/1990,
republicata.Asadar,profitultrebuiesa fie real si util.

Profiturilesunt fictive incazulcand,laincheiereaexercitiuluifinanciar al societatii ,nu exista

profit de distribuit. Daca se distribuieprofiturifictive,operatiuneaesteilicitasi are
dreptconsecintachiarraspundereapenala a administratorilor ,
dacafaptaintrunesteelementele constitutive ale infractiunii de inselaciunesau a
alteifapteprevazute de legilepenalesauceleextrapenale.

Regimuljuridic al dividendelor.Platadividendelorsuntsumele de bani care se

platescasociatilorsireprezintacota parte cerevinefiecaruia din profitulrealizat de societate
,art.67alin.(1) si (2) din Legeasocietatilor nr. 31 /1990,republicata.

Bunurile care se distribuiesi se platescasociatilor cu titlu de dividend pot fi numaisume

de bani. Aceastaconcluzierezulta din interpretarea art.67 alin (2) in care se
prevedecasocietateadatoreazadobandapenalizatoareincazulin care nu
platesteasociatilor la termenulstabilitsumeledatorate cu titlu de dividende.
Legiuitorulstabilestein art. 67 alin (2) reguliprivitoare la
distribuireasiplatadividendelor,regulicare au character dispozitiv (supletiv),asa cum
rezulta din continutuldispozitieilegale”daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel”.

Dispozitiile legale care suplinesc vointa asociatilor care nu au derogat prin actul
constitutiv stabilesc urmatoarele reguli :

- In primul rand ,dividendele se distribuie numai din profituri determinate potrivit

legii,adica potrivit dispozitiilor prevazute la art. 67 alin.(2) si (3) din Legea
societatilor nr. 31/1990,republicata.
- In al doilea rand,regula distribuirii dividendelor este aceea potrivit careia
acestea se acorda in functie de cota de participare la capitalul social
varsat,daca nu s-a prevazut altfel in actul constitutiv.
- In al treilea rand,cu privire la data distribuirii dividendelor,ca noutate,legea
prevede in prezent ca societatea poate distribui dividende si in cursul anului
financiar trimestrial pe baza situatiilor financiare intermediare si, evident
,anual,dupa regularizarea efectuata prin situatiile financiare anuale.
- In al patrulea rand,plata dividendelor se va face daca s-a optat pentru
varianta trimestriala ,in termenul stabilit de adunarea generala a asociatiilor
,sau, dupa caz de legile speciale.

Daca la incheierea exercitiului financiar exista diferente in urma regularizarii situatiilor

financiare,plata diferentelor se va face in termen de 60 de zile de la data aprobarii
situatiilor financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat.

Cu ocazia regularizarii situatiilor financiare este posibil sa se constate fie ca societatea

trebuie sa plateasa asociatilor/actionarilor diferentele de dividende cuvenite,fie ca
asociatii/actionarii au incasat in plus dividendele distribuite in timpul anului financiar
(trimestrial) si ,evident,trebuie sa le restituie.

In ambele situatii plata diferentelor de dividende catre asociati/actionare sau restituirea

de catre acestia a sumelor incasate in plus se va face in termen de 60 de zile de la data
aprobarii situatiilor financiare anuale.

Sanctiunea care intervine in cazul in care societate debitoare sau asociatii/actionaro-

debitori nu-si executa obligatia de plata sau de restituire a dividendelor este obligarea
celui in cauza la plata dobanzii penalizatoarea.

Dobanda legala penalizatoare se aplica daca prin actul constitutiv sau prin hotararea
adunarii generale care a aprobat situatiile financiare aferente exercitiului financiar
incheiat nu s-a prevazut o dobanda mai mare,asadar,dispozitiile legale care
reglementeaza dobanda legala penalizatoare au, in acest caz, caracter pozitiv.
 Tot cu titlu de sanctiune,legiuitorul prevede in art 67 alin. (4) din Legea societatilor nr.
31/1990,republicata,ca in situatia in care s-au distribuit dividende cu incalcarea
dispozitiilor legale,asociatii vor restitui sumele incasate daca din imprejurarile concrete
ar fi trebuit sa cunoasca .

Dreptul material la actiune privind rstituirea dividendelor se prescrie in termen de 3

ani de la data distribuirii lor art.67 alin 5.

4. Affectio societatis

Intentia de a se asocia reprezinta vointa partilor de a aduce si exploata ceva in

comun,impartind foloasele si riscurile(pierderile ce ar rezulta)

Affectatio societatis este evident si rezulta ,implicit,din definitia contractului de societate

prevazuta in art 1881 C civ. “seobliga reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei
activitati”.

In cazul societatii simple ,ca si in cazul societatilor (comerciale )care nu au caracter

intuitu personae,affectatio societatis este un element proeminent.

Doctrina de specialitate a atribuit intelesuri diferite sintagme affectatio societatis cu

aplicatii in diferite structuri asociative,chiar si in interiorul firmelor de societati
(comerciale).Astfel,de la acceptiunea de „colaborare voluntara si activa,interesata si
egalitara a asociatilor” la „vointa de unitate sau o convergenta de interse”

Vointa de a se asocia si de a coopera in activitatea societatii este diferita in functie de

forma de societate.Astfel,in cazul societatilor de persoane,factorul psihologic-affectios
societatis- este mult mai puternic decat in cazul societatilor de capital unde vointa
asociatiilor de a participa la activitatea societatii se concretizeaza in participarea la
adoptarea hotararilor si la controlul activitatii.

Totodata,este important de precizat faptul ca,atat doctrina,cat si jurisprudenta au

ajuns la concluzia ca elementul subiectiv –affectio societatis- trebuie sa existe nu numai
la constituirea societatii,ci pe toata durata de existenta a acestuia. In cazul in care
dispare increderea ,vointa de a colabora cu ceilalti asociati la” viata societatii”,acesta
poate fi un motiv de dizolvare a societatii ,conform art.227 alin (1) lit e. din Legea
societatilor nr. 31/1990,republicata care prevede „neintelegeri” dintre asociati.

5.Actiunile

1.Notiune
Actiunilesunttitluri de valoareemise de catre o societatecomerciala de capital
constituitainconditiilelegii (Legea nr.31/1990
,republicata,cumodificarilesicompletarileulterioare).

Conceptuljuridicde actiunepoateaveamaimulteintelesuri .Astfel,intr-o

primaacceptiune,pornind de la faptulca,inconformitate cu Legeasocietatilor nr.
31/1990,capitalulestereprezentatprinactiunileemise de societate,actiuni de valoareegala
,s-a consideratca o actiunereprezinta o fractiune a
capitaluluisocial.Asadar,sumaactiunilorformeazacapitalul social.

In al doilearand,avandinvederefaptulcaactiuneaaparesica fundament al
raportuluijuridicce se nasteintresocietatesiasociatul “actionar”, actiuneainseamnasiun
raportjuridic,respective,unraportsocietar,in care ambelesubiecte au atatdrepturi
,catsiobligatii. Societatea are, in principal,dreptul de a pretinde de la actionar valoarea
actiunilor subscrise si obligatia de a-i plati dividende,in conditiile prevazute de lege si de
actul constitutiv,iar actionarul are,in principal,dreptul de a incasa dividende si obligatia
de a achita actiunile subscrise.

In al treilea rand,termenul de actiune desemneaza si titlul negociabil,exprimat in forma

materializata sau dematerializata,care confera o serie de drepturi unui asociat dintr-o
societate de capital.

Astfel,actiunile pot fi considerate si titluri de credit ,cu un anumit specific,respectiv

titluri de credit societar.Cu toate acestea,actiunile presupun o singura trasatura
specifica titlurilor de credit ,respectiv faptul ca ele incorporeaza dreptul patrimonial in
cuprinsul titlului,fara insa a fi autonome(isi gasesc izvorul in actul constitutiv al societatii)
si literale,din cuprinsul actiunii nerezultand efectiv drepturile ce revin titularilor lor.Ca
titluri de credit ,actiunile incorporeaza drepturi complexe ,pe de o parte drepturi
patrimoniale,pe de alta parte drepturi nepatrimoniale(dreptul de a alege si de a fi ales in
organele de conducere ale societatii) .

2.Caracteristicile actiunilor

In primul rand, orice actiune are o valoare nominala,stabilita in actul constitutiv,care

reprezinta o fractiune din capitalul social al societatii respective.Valoarea nominala a
actiunii nu se confunda cu valoarea patrimoniala sau cu valoarea de piata.Valoarea
patrimoniala se determina in functie de rezultatele activitatii societatii,de fapt,de
valoarea activului net bilantier,iar valoarea de piata se stabileste in functie de cerere si
de oferta.Aceste valori pot fi mai mici sau mai mari decat valoarea nominala a
actiunii.Potrivit art.92 alin 1 din Legea societatilor nr. 31/1990,republicata,actiunile nu
vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala.
Conform art.93 alin 1 din Legea societatilor nr 31/1990,republicata,valoarea nominala
minima a unei actiuni este de 0,1 lei.

In al doilea rand,potrivit art.102 din Legea societatilor nr 31/1990,republicata,actiunile

sunt indivizibile ,adica nu pot fi fractionate.

In cazul actiunilor detinute de mai multi coproprietari ,caracterul indivizibil al actiunii se

mentine ,deoarece coproprietarii au obligatia ,prin lege,sa desemneze un reprezentant
care sa exercite toate drepturile care izvorasc din actiuni,indiferent daca este vorba de
actiuni nominative.Atunci cand coproprietatea intervine ca urmare a transmiterii unei
actiuni nominative catre mai multe persoane,actul de transmitere va fi inregistrat numai
dupa ce coproprietarii si-au desemnat reprezentantul unic care va exercita drepturile
rezultate din actiune.In situatia in care coproprietarii nu se inteleg cu privire la persoana
care urmeaza sa exercite drpturile specifice actionarilor ,problema se rezolva pe cale
jurisdictionala. Calitatea de coproprietar al actiunilor naste si obligatii ,toti coproprietarii
fiind raspunzatori in solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate pentru actiunea
respectiva.

In al treilea rand,actiunile din aceeasi emisiune au valoare egala,conferind titularilor

sau posesorilor lor drepturi egale. Cu toate acestea,potrivit art. 94 alin 2, daca in actul
constitutiv s-a prevazut astfel,se pot emite categorii de actiuni care confera titularilor
sau posesorilor drepturi diferite.

Prin exceptie de la art. 94 din Legea societatilor nr.31/1990,republicata, exista actiuni

care confera titularilor lor drepturi preferentiale ,respectiv actiunile cu dividend prioritar.

Actiunile sunt titluri negociabile ,titluri de valoare care confera titularului sau
posesorului dreptul de a efectua operatiuni speculative,fie pe piete financiare
organizate,daca sunt cotate,fie prin negociere directa.

3. Felul actiunilor

Potrivit noii reglementari, art.91 se modifica si va avea urmatorul continut:

„Art.91 –(1) In societatea pe actiuni,capitalul social este reprezentat prin actiuni

nominative emise de societate.

-(2) Felul actiunilor va fi determinat prin actul constitutiv.Actiunile nominative pot

fi emise in forma materiala,pe suport hartie,sau in forma dematerializata,caz in care se
inregistreaza in registrul actionarilor.”

Potrivit noii reglementari, art.94 se modifica si va avea urmatorul continut:

„(1) Actiunile trebuie sa fie de o egala valoare;ele acorda proprietarilor drepturi egale”
Potrivit noii reglementari, art.98 se modifica si va avea urmatorul continut

(1) “Dreptul de proprietateasupraactiuniloremiseinformamateriala se

transmiteprindeclaratiefacutainregistrulactionarilorsiprinmentiuneafacutapetitlu,se
mnata de cedentsi de cesionarsau de mandatariilor. Dreptul de
proprietateasupraactiuniloremiseinformadematerializata se
transmiteprindeclaratiefacutainregistrulactionarilor ,semnata de cedentsi de
cesionarsau de mandatariilor. Prinactulconstitutiv se pot prevedeasiinalteforme
de transmitere a dreptului de proprietateasupraactionarilor.”

Potrivit noii reglementari, art.99 se modifica si va avea urmatorul continut:

„(1) Constituirea de ipoteci mobiliare asupra actiunilor se face prin inscris sub
semnatura privata,in care se vor arata cuantumul datoriei,valoarea si categoria
actiunilor cu care se garanteaza,iar in cazul actiunilor la purtator si nominative emise in
forma materiala,si prin mentionarea ipotecii pe titlu ,semnata de creditor si debitorul
actionar sau de mandatarii acestora”.

4. Mentiuni obligatorii in cuprinsul actiunii:

Pentru a fi considerata valabila,actiunea va cuprinde mentiunile obligatorii impuse de

lege ,respectiv:

a) Denumirea societatii emitente;

b) Durata societatii emitente;
c) Data actului constitutiv;
d) Numarul din registrul comertului ,sub care a fost inregistrata societatea;
e) Codul unic de inregistrare al societatii;
f) Numarul Monitorului Oficial in care s-a realizat publicitata societatii constituite;
g) Capitalul social al societatii eminente;
h) Numarul de actiuni pentru care s-a realizat varsamantul ;
i) Numarul de actiuni in care e impartit capitalul social ,numarul de ordine al
acestora si valoarea nominala;
j) Avantajele rezervate fondatorilor

In cazul actiunilor nominative,in continutul actiunii trebuie sa se mentioneze si

elementele de identificare actionarului(daca este persoana fizica
,numele,prenumele,domiciliul si codul numeric personal,iar daca este persoana
juridica ,denumirea,sediul,numarul de inmatriculare si codul unic de inregistrare)
 Orice actiune,pentru a fi validata trebuie semnata de doi membrii ai consiliului de
administratie ,respectiv al directoratului sau dupa caz,semnatura administratorului
unic,respectiv al directorului general unic.

Daca o societatate nu emite actiuni pe suport material,aceasta va fi eliberata la

solicitarea actionarului sau din oficiu,un cercificat de actionar care va cuprinde in mod
obligatoriu toate mentiunile ce trebuie sa se regaseasca in continutul unei actiuni
precum si numarul categoria si valoarea nominala a actiunilor acelui actionar,pozitia la
care este inscris actionarul in registrul actionarilor si numarul de ordine al actiunilor
emise.

CURS 8.MODIFICAREA SOCIETATIILOR ( COMERCIALE)

Reorganizarea societatilor (comerciale).Dizolvarea si lichidarea

1.Fuziunea este operatia prin care:

a) una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea
patrimoniului lor unei alte societati, in schimbul repartizarii de actiuni la societatile
beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala
a actiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea
patrimoniului lor unei societati pe care o constituie, in schimbul repartizarii de actiuni la
societatile beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea
nominala a actiunilor astfel repartizate catre actionariisocietatii divizate.

1.2 Divizarea este operatiunea prin care:

a) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera mai multor
societati totalitatea patrimoniului sau, in schimbul repartizarii de actiuni la societatile
beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a
actiunilor astfel repartizate catre actionariisocietatii divizate;
b) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera toate activele si
pasivele sale mai multor societati nou constituite, in schimbul repartizarii de actiuni la
societatile beneficiare s, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea
nominala a actiunilor astfel repartizate catre actionariisocietatii divizate.

Efectele fuziunii sau divizarii sunt:

a) transferul, atat in raporturile dintre societatea absorbita sau divizata si societatea
absorbanta/societatile beneficiare, cat si in raporturile cu tertii, catre societatea absorbanta sau
fiecare dintre societatile beneficiare al tuturor activelor si pasivelor societatii absorbite(divizate;
acest transfer va fi efectuat in conformitate cu regulile de repartizare stabilite in proiectul de
fuziune/divizare;
b) actionarii sau asociatiisocietatii absorbite sau divizate devin actionari, respectiv
asociati ai societatii absorbante, respectiv ai societatilor beneficiare, in conformitate cu regulile
de repartizare stabilite in proiectul de fuziune/divizare;
c) societatea absorbita sau divizata inceteaza sa existe.
Trebuie retinute urmatoarele interdictii:

 Nici o actiune sau parte sociala la societatea absorbanta nu poate fi schimbata pentru
actiuni/parti sociale emise de societatea absorbita si care sunt detinute:
a) de catre societatea absorbanta, direct sau prin intermediul unei persoane actionand
in nume propriu, dar in contul societatii; sau
b) de catre societatea absorbita, direct sau prin intermediul unei persoane actionand in
nume propriu, dar in contul societatii.
 Nici o actiune sau parte sociala la una dintre societatile beneficiare nu poate fi
schimbata pentru actiuni la societatea divizata, detinute:
a) de catre societatea beneficiara in cauza, direct sau prin intermediul unei persoane
actionand in nume propriu, dar pe seama societatii; sau
b) de catre societatea divizata, direct sau prin intermediul unei persoane actionand in
nume propriu, dar pe seama societatii.

1.3. Dizolvarea societatii comerciale

Dizolvarea societatilor comerciale reprezinta o etapa in procesul de incetare a personalitatii

juridice a acestora, formata dintr-un ansamblu de operatiuni care au ca urmare lichidarea
patrimoniului societatilor in cauza.
Dizolvarea se poate produce:
 pe baza unei hotarari a asociatilor (denumita si voluntara; de exemplu: dizolvarea
anticipata), caz in care hotararea se publica in Monitorul Oficial (pentru a face posibila
exercitarea dreptului de opozitie al creditorilor in termen de 30 de zile de la publicare) si se
intocmestebilant de lichidare;
 prin hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat (de exemplu: pentru neintelegeri
grave dintre asociati care impiedica functionareasocietatii) sau cand insasiinstanta dispune
falimentul societatii comerciale respective, motiv pentru care este o cale de dizolvare silita;
dizolvarea mai poate fi pronuntata de instanta in cazul declararii nulitatiisocietatii
comerciale, ca efect al nerespectarii conditiilor de fond si forma impuse de lege; instanta
mai poate pronunta dizolvarea societatii cand societatea nu mai are organe statutare sau
acestea nu se mai pot intruni, cand societatea nu a mai depus, in cel mult 6 luni de la
expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte, care potrivit legii se
depun la Oficiul Registrului Comertului sau cand societatea si-a incheiat activitatea, sau nu
 are sediu cunoscut, ori asociatii au disparut sau nu au domiciliul sau resedinta cunoscute
(cu exceptiainactivitatii temporare, definita ca fiind perioada de maxim trei ani in care
societatea poate sa nu desfasoare nici o activitate, dar sa anunte in acest sens organele
fiscale si Registrul Comertului);
 dizolvarea de drept, in temeiul legii, cand a trecut timpul stabilit pentru durata societatii
(de exemplu: s-a stabilit in actul constitutiv durata de 5 ani siacestia s-au implinit), in cazul
imposibilitatii realizarii obiectului societatii sau realizarii acestuia (de exemplu: nu s-a
obtinut concesiunea sau obiectul societatii a fost construirea unei sosele, care s-a realizat).
Exista o suita de cazuri speciale de dizolvare specifice anumitor forme de societati
comerciale:
 in cazul societatii in nume colectiv si al societatii cu raspundere limitata, cand prin
falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul oricarui asociat cand numarul
asociatilor se reduce la unu (daca nu exista clauza de continuitate cu succesorii, iar in cazul
societatii cu raspundere limitata, nu se decide transformarea societatii in societate cu
raspundere limitata unipersonala);
 la societatea in comandita simpla si in comandita pe actiuni, cand prin retragerea sau
decesul unuia (unora) din asociati dispare categoria de asociaticomanditati sau
comanditari;
 la societatile pe actiunisi in comandita pe actiuni, in cazul pierderii unei jumatati din
capitalul social sau al reducerii sub minimum legal (fie a capitalului social, sub limita
minima de 90.000 lei, fie a numarului de actionari, sub limita de 2);
In caz de dizolvare societatea trebuie sa plateasca mostenitorilor partea ce li se cuvine,
dupa ultimul bilant contabil aprobat (in termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului).
Efectele dizolvariisocietatii comerciale sunt:
 are loc deschiderea procedurii lichidarii, administratorii avand obligatia de a convoca
adunarea generala pentru desemnarea lichidatorilor;
 societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile de lichidare, dar sunt
interzise orice operatiuni comerciale noi;
 in anumite cazuri (cum ar fi fuziunea si divizarea) dizolvarea are loc fara lichidare;
 societatea comerciala isi inceteaza existenta din momentul radierii din registrul existent la
Oficiul Registrului Comertului;

1.4 Lichidarea societatii comerciale

Incetarea existenteisocietatii comerciale reclama indeplinirea unor operatiuni care sa

puna capat activitatii, prin intermediul lichidatorilor, si sa duca in final la incetarea statutului de
persoana juridica a societatii.

Principiile generale ale lichidarii societatii comerciale sunt:

 personalitatea juridica a societatii subzista pentru nevoile lichidarii, legea cere ca toate
actele care emana de la societate sa arate ca aceasta este in lichidare;
 lichidarea se face in interesul asociatilor, fapt dovedit prin aceea ca lichidarea poate fi
ceruta numai de catre asociati cu excluderea creditorilor societatii; adunarea
asociatilornumeste lichidatorii (care preiau gestiunea societatii de la administratori),
stabilindu-le puterile, insesiconditiile lichidarii se stabilesc prin actul constitutiv (de catre
asociati);
 lichidarea societatii este obligatorie deoarece societatea nu poate ramane in faza de
dizolvare.

Activitatea lichidatorilor se caracterizeaza prin faptul ca:

 actul de numire al lichidatorilor de catre adunarea generala (sau, in mod exceptional, de
catre instanta, cand conditiile pentru convocare si luarea deciziei de lichidare nu sunt
intrunite) se va depune la Oficiul Registrului Comertului;
 pana la preluarea functiei de catre lichidatori, administratorii continua mandatul lor;
 lichidatorii pot fi atat persoane fizice car si persoane juridice, unde lichidatorii trebuie sa fie
autorizati;
 lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii;
 lichidatorii vor face bilantul dupa inventarierea bunurilor;
 operatiunile de lichidare includ operatiuni de lichidare a activului, care cuprind
transformarea bunurilor societatii in bani si incasarea creantelor pe care societatea le are
fata de tertisilichidarea pasivului, prin care se intelege plata datoriilor societatii catre
creditorii sai; dupa terminarea acestor operatiuni se trece la repartizarea activului net intre
asociati dupa care procedura lichidarii se incheie;
 lichidatorii isi indeplinesc obligatiile sub controlul cenzorilor (consiliului de supraveghere);
 lichidarea societatii trebuie terminata in cel mult 3 ani de la data dizolvarii si se poate
prelungi cu cel mult 2 ani;
 dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din Registrul
comertului (data de la care inceteaza personalitatea juridica a societatii);
 Radierea, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de 200 ei pentru fiecare zi de intarziere,
trebuie ceruta in termen de 15 zile de la terminarea lichidarii. Amenda va fi aplicata de
judecatorul delegat. Radierea se poate face si din oficiu;
registrelesiactelesocietatiitrebuiepastrate 5 ani dupa data depunerii lor la
OficiulRegistruluiComertului.

CONTRACTUL. TEORIA GENERALA.

CONTRACTUL DE VANZARE

Obiective
Aceasta unitate de invatare are rolul de a familiariza studentii cu aspectele generale
referitoare la institutia contractului. In acelasi timp, va fi analizat contractul de
vanzare, avand in vedere ca este cel mai intalnit si important contract civil.

1. Notiune

Codul civil defineste contractul in art. 1166 ca fiind acordul de vointe dintre doua
sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport
juridic.

Subliniem faptul ca institutia contractului este foarte intalnita in viata fiecaruia

dintre noi. De la simplele cumparaturi sau cumpararea unui bilet de tren, pana la
creditarea obtinuta de la o banca pentru achizitionarea unei locuinte, toate acestea
sunt contracte pe care le incheiem aproape zilnic.

2. Clasificarea contractelor

Avand in vedere complexitatea vietii economice si sociale, contractele pot fi de

mai multe tipologii, redam in cele ce preced principalele criterii de clasificare ale
contractelor:

1. In functie de reciprocitatea prestatiilor, contractele pot fi bilaterale

(sinalagmatice) sau unilaterale.

Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt
reciproce si interdependente. In caz contrar, contractual este unilateral chiar daca
executarea lui presupune obligatii in sarcina ambelor parti (art. 1171 C. civ.). Cu
titlu de exemplu, contractul de vanzare este bilateral, deoarece naste drepturi si
obligatii interdependente intre toate partile contractante, iar un simplu contract de
donatie, neafectat de nicio sarcina este un contract unilateral.

2. In functie de scopul urmarit de parti la momentul incheierii contractului,

contractele pot fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul
obligatiilor asumate este cu titlu oneros.
Contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un
beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit (art. 1172 C.
civ.).

Contractul de inchiriere este cu titlu oneros atunci cand proprietarul primeste un

beneficiu denumit chirie, iar comodatul, care prin natura sa este un imprumut de
folosinta gratuita este un contract cu titlu gratuit.

3. In functie de cunoasterea de catre parti a intinderii drepturilor si obligatiilor lor,

contractele sunt comutative sau aleatorii.

Este comutativ contractul in care, la momentul incheierii sale, existenta drepturilor

si obligatiilor partilor este certa, iar intinderea acestora este determinata sau
determinabila. Este aleatoriu contractual care, prin natura lui sau prin vointa
partilor, ofera cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o expune totodata la
riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor si incert (1173 C. civ.).

Contractul de mandat este un contract comutativ, deoarece partile isi cunosc de la

inceput intinderea drepturilor si a obligatiilor.

Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, deoarece partile nu cunosc

intinderea drepturilor si obligatiilor lor, acestea fiind influentate de evenimente
exterioare.

4. In functie de formalitatile care trebuiesc indeplinite pentru incheierea valabila a

contractelor, acestea pot fi consensuale, solemne sau reale.

Contractul este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de vointa al
partilor. Contractul este solemn atunci cand validitatea sa este supusa indeplinirii
unor formalitati prevazute de lege. Contractul este real atunci cand, pentru
validitatea sa, este necesara remiterea bunului (art. 1174 C. civ.).

Un exemplu de contract consensual este contractul de vanzare incheiat intre un

vanzator de fructe si un cumparator, deoarece nu sunt necesare formalitati pentru
incheierea sa valabila.

Atunci cand obiectul contractului este un teren, contractul devine solemn, deoarece
trebuie incheiat in fata unui notar, in caz contrar va fi lovit de nulitate absoluta.
Gajul cu deposedare este un contract real, deoarece presupune transmiterea bunului
mobil care face obiectul contractului. Un alt exemplu de contract real este darul
manual, oferit cu diferite ocazii.

In dreptul roman, transmiterea (remiterea) materiala a bunului era denumita

traditiune, termen care s-a pastrat si pana in ziua de astazi.

5. In functie de modul de executare, contractele pot fi cu executare dintr-o data

(uno ictu), sau cu executare succesiva.

Contractele cu executare dintr-o data presupun o singura executare, iar contractele

cu executare succesiva, presupun mai multe executari pentru indeplinirea
obiectului contractului.

Contractul de vanzare este un contract cu executare dintr-o data, iar contractul

individual de munca sau contractul de inchiriere presupun executari, prestatii,
succesive.

De retinut faptul ca, in ceea ce priveste consecintele neexecutarii culpabile a

contractelor, in cazul contractelor cu executare dintr-o data se aplica rezolutiunea,
iar in cazul contractelor cu executare succesiva se aplica rezilierea.

6. In functie de cum au sau nu o reglementare legala (un sediu al materiei),

contractele pot fi numite sau nenumite

Contractul de donatie este un contract numit, deoarece are o reglementare proprie

in cuprinsul Codului civil, iar contractul de prestari servicii este un contract
nenumit.

7. In functie de caracterul negociat al contractelor, acestea pot fi negociabile, de

adeziune sau obligatorii

Contractele negociate sunt acele contracte in care partile pot sa isi impuna propriile
clauze la momentul semnarii contractelor si ulterior, prin modificarea contractului.

Contractele de adeziune sunt acele contracte, neobligatorii pentru parti, dar care se
caracterizeaza prin faptul ca numai o singura parte stabileste clauzele contractuale,
cealalta parte neavand posibilitatea de a negocia, daca doreste sa devina parte in
contract.

Contractele obligatorii sunt acele contracte care trebuiesc incheiate in mod

obligatoriu de anumite categorii de persoane.

Contractul de vanzare este un contract negociat, deoarece partile amenajeaza

impreuna continutul contractului.

Contractul de transport pe calea ferata, contractele de creditare incheiate intre

clienti cu bancile, contractele de telefonie fixa sau mobila reprezinta contracte de
adeziune.

Cu privire la contractele fortate, acestea reprezinta o realitate aparuta ca urmare a

complexitatii vietii sociale, astfel, cu titlu de exemplu, soferii sunt obligati sa
incheie contractul de raspundere civila obligatorie (R.C.A.), proprietarii de locuinte
sunt obligati si ei sa incheie contracte de asigurare.

De remarcat faptul ca, exista o tendinta de raspandire a contractelor de adeziune si

fortate in dauna celor negociate de catre parti, fapt care poate fi probat doar cu o
simpla analiza a contractelor pe care cetatenii le incheie uzual.

3. Incheierea contractului

Incheierea contractului si executarea sa este guvernata de anumite principii care

configureaza cadrul de desfasurare a relatiilor juridice dintre partile contractante.

Este vorba despre principiul libertatii contractuale si principiul bunei credinte1.

Principiul libertatii contractuale are mai multe fatete: pe de o parte se refera la

faptul ca partile au posibilitatea de a decide daca doresc sau nu sa contracteze, iar
pe de alta parte, partenerii contractuali au dreptul de a stabili care asigura
continutul contractului.

Cu privire la buna credinta, art. 1170 C. civ. stabileste ca partile trebuie sa

actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot
timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta obligatie.
Buna credinta se prezuma pana la proba contrara. De retinut faptul ca, buna
credinta nu este doar un simplu deziderat, acest principiu reprezentand o veritabila
prevedere legala, iar cei care incalca acest principiu suporta consecintele legii.

- Conditii de validitate, esentiale, pentru incheierea contractului

Conditiile de validitate, esentiale, pentru incheierea contractului sunt analizate din

perspectiva conditiilor de fond si de forma.

- Conditii de fond, esentiale, pentru incheierea contractului.

Conditiile de fond pentru validitatea contractului sunt capacitatea de a contracta,

consimtamantul, obiectul si cauza.
1 A se vedea F. C. Stoica, Dreptul afacerilor. Contracte. Editura ASE, Bucuresti, 2012,p. 14.

- Capacitatea de a contracta

Legiuitorul a instituit regula conform careia orice persoana poate contracta, dupa
cum prevede art. 1180 C. civ. astfel: poate contracta orice persoana care nu este
declarata incapabila de lege si nici oprita sa incheie anumite contracte. Asadar,
regula in materie civila cu privire la incheierea contractelor o constituie capacitatea
de a contracta.

Capacitatea de a contracta este influentata de capacitatea de exercitiu a persoanelor

fizice si juridice. Astfel, persoanele fizice cu varste cuprinse intre 14 si 18 ani, deci
cei care au capacitate restransa de exercitiu pot incheia doar anumite categorii de
acte care nu implica modificari semnificative ale patrimoniului, respectiv acte de
conservare si acte de administrare.

Persoanele fizice care au capacitate deplina de exercitiu pot incheia orice categorie
de acte juridice, inclusiv acte juridice de dispozitie.

Persoanele juridice dobandesc capacitatea de a incheia acte juridice de la

momentul constituirii lor legale.

- Consimtamantul
Consimtamantul reprezinta o conditie de fond, esentiala pentru incheierea valabila
a contractului, care consta in exteriorizarea vointei de a contracta a partilor.

Consimtamantul poate fi exteriorizat in mod expres sau tacit. Un exemplu de

consimtamant tacit este tacita reconductiune, adica prelungirea in mod tacit a
contractului de locatiune, daca aceasta operatiune nu este interzisa prin contract.

Pentru a fi valabil exprimat, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii: sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie serios, adica sa fie
exprimat cu intentia de a produce efecte juridice si sa nu fie afectat de vicii de
consimtamant1.

Cu privire la viciile de consimtamant mentionam ca acestea sunt urmatoarele:

eroarea, dolul, violenta si leziunea.

Eroarea este explicata de legiuitor in art. 1207 C. civ. astfel:

(1) Partea care, la momentul incheierii contractului, se afla intr-o eroare esentiala
poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie
ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului.

(2) Eroarea este esentiala:

1. cand poarta asupra naturii sau obiectului contractului;

2. cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a
acestuia ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in
absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat;

3. cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in
absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat.

(3) Eroarea de drept este esentiala atunci cand priveste o norma juridica
determinanta, potrivit vointei partilor, pentru incheierea contractului.

(4) Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala, cu
exceptia cazului in care prin vointa partilor asemenea motive au fost considerate
hotaratoare.
1 B. Oglinda, Dreptul afacerilor...op. cit. p. 214-216.

Din prevederile articolului amintit, rezulta ca eroarea poate fi esentiala, fapt care
atrage nulitatea contractului, sau neesentiala, care de regula, nu atrage anularea
contractului, atragand doar o diminuare a contraprestatiilor partilor.

- Dolul

Conform art. 1214 C. civ., consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-
a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori
cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant
asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie.

Dolul reprezinta, asadar, o eroare provocata de catre o persoana cu scopul de a

determina o alta persoana sa contracteze. Sanctiunea care intervine in aceasta
situatie este nulitatea relativa a contractului incheiat.

- Violenta

Conform art. 1216 C. civ.:

1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei
temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert.

(2) Exista violenta cand temerea insuflata este de asa natura incat partea
amenintata putea sa creada, dupa imprejurari, ca, in lipsa consimtamantului sau,
viata, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si

iminent.

Violenta, ca viciu de consimtamant poate fi fizica sau psihica.

Violenta fizica, denumita de romani vis inseamna amenintarea fizica a unei

persoane cu scopul de a o determina sa contracteze. Violenta psihica, denumita si
metus, se manifesta prin inducerea unei personae a unei temeri cu scopul de a o
determina sa contracteze.

Violenta, odata dovedita, atrage nulitatea contractului incheiat sub imperiul acestui
viciu de consimtamant.

- Leziunea
Conform art. 1221 alin. (1) C. civ., exista leziune atunci cand una dintre parti,
profitand de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a
celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o
valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea
propriei prestatii.

Leziunea semnifica deci, o disproportie vadita intre contraprestatiile partilor, de

care profita o parte mai experimentata in scopul de a determina cealalta parte sa
contracteze.

Spre deosebire de vechea reglementare, legiuitorul a extins, prin actualul Cod civil,
aplicabilitatea acestei institutii si pentru majori.

4.Obiectul contractului

Obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum vanzarea,

locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta
reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale, dupa cum dispune art.
1225 alin. (1) C. civ.

Obiectul contractului trebuie sa fie determinat sau licit, sub sanctiunea nulitatii
absolute.

Legiuitorul a stabilit in mod expres faptul ca obiectul contractului este ilicit atunci
cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri (art.
1225 alin. (3) C. civ.).

5. Cauza contractului

Conform art. 1235 C. civ., cauza este motivul care determina fiecare parte sa
incheie contractul.

Cauza contractului reprezinta raspunsul la intrebarea de ce incheiem acest

contract?, care este, asadar, scopul contractului.
 CONTRACTUL 2

CONTRACTUL DE VANZARE

1. Conditii de forma pentru incheierea valabila a contractului

De regula, partile pot alege orice forma pentru incheierea unui contract, simplul
acord de vointe fiind suficient, nefiind constransi sa incheie, de exemplu,
contractul in forma scrisa.

Este vorba despre principiul consensualismului, care guverneaza incheierea

contractului, astfel, art. 1178 C. civ., conform caruia, contractul se incheie prin
simplul acord de vointe al partilor daca legea nu impune o anumita formalitate
pentru incheierea sa valabila.

Cu titlu de exceptie, legiuitorul a instituit anumite conditii de forma pentru

valabilitatea contractului, in special pentru a proteja anumite categorii de
contractanti.

Conditiile de forma, care reprezinta exceptii de la principiul consensualismului

sunt urmatoarele:

- forma ad validitatem, pentru valabilitatea contractului;

- forma ad probationem, pentru probarea contractului;

- forma care are in vedere opozabilitatea fata de terti;

Forma ad validitatem reprezinta ansamblul de formalitati pe care legea le solicit

partilor contractante cu scopul incheierii valabile a contractului.
Este vorba despre constientizarea de catre parti a importantei contractului incheiat
si a asumarii consecintelor care deriva din incheierea actului respectiv. Cu titlu de
exemplu, contractul de donatie este un contract care se incheie in forma scrisa, in
fata notarului, ad validitatem. In cazul in care partile nu se prezinta in fata
notarului pentru a oficializa donatia, contractul este lovit de nulitate absoluta.

La fel este cazul si in situatia vanzarii de terenuri si a ipotecii.

Forma ad probationem, presupune intocmirea unor formalitati cerute de lege in

scopul probarii contractului. Spre deosebire de situatia anterioara, cand
formalitatile erau cerute de legiuitor pentru insasi incheierea valabila a
contractului, in aceasta situatie formalitatile sunt cerute doar in vederea probarii
acestuia. Asadar, neindeplinirea conditiilor cerute de lege ad probationem nu
atrage anularea contractului, consecintele fiind doar pe taram probator –contractul
nu poate fi probat. Este cazul formei scrise a contractului individual de munca,
forma ceruta de legiuitor ad probationem.

Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti, reprezinta ansamblul de formalitati

care are ca scop asigurarea contractului ca opozabil fata de terti, adica fata de cei
care nu au participat la incheierea sa.

Prin respectarea acestor formalitati, tertii nu pot invoca necunoasterea actului

juridic incheiat de parti. Cu titlu de exemplu, publicitatea in Cartea funciara sau in
Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare, au ca scop asigurarea opozabilitatii fata
de terti a actelor sau contractelor incheiate.

2. Efectele contractului

Efectele contractului reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii care incumba

partilor semnatare ale contractului.

Practic, efectele contractului reprezinta indeplinirea scopului pentru care a fost

incheiat contractul de catre parti.

Efectele contractului sunt guvernate de urmatoarele principii1:

- Principiul fortei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda);

- Principiul irevocabilitatii;
- Principiul relativitatii (res inter alios acta, aliis necque nocere, necque postest);

Principiul fortei obligatorii este reglementat de art. 1270 C. civ., care stabileste
urmatoarele:

(1) Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Asadar,
un contract incheiat are forta de lege intre partile contractante, in sensul ca acestea
sunt obligate sa indeplineasca intocmai dispozitiile contractuale.

Acest principiu comporta si anumite exceptii, este vorba despre situatiile in care
efectele contractului nu se produc dupa cum au dorit partile la momentul incheierii
contractului. Este cazul impreviziunii, care reprezinta un eveniment nedorit de
parti si neasteptat care produce un puternic dezechilibru intre contraprestatiile
partilor, fapt care conduce la adaptarea contractului sau chiar la incetarea acestuia.
1 A se vedea I. N. Militaru, Dreptul afacerilor.

Introducere in dreptul afacerilor.Raportul juridic de afaceri. Contractul, Editura Universul Juridic,

Bucuresti, 2013,p. 158-169.

Principiul irevocabilitatii, este reglementat de art. 1270 alin. (2) C. civ., in virtutea
caruia, contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din
cauze autorizate de lege.

Este o reglementare fireasca, aflata in stransa legatura cu principiul pacta sunt

servanda, astfel, principalele etape din viata unui contract, precum modificarea sau
incetarea se afla la dispozitia partilor contractante.

Si acest principiu cuprinde anumite exceptii, este vorba despre situatiile in care un
contract poate fi denuntat unilateral de catre o parte, cu titlu de exemplu, art. 2030
alin. (1) C. civ. stabileste ca mandatul inceteaza prin revocarea sa de catre
mandant, asadar de catre o singura parte.

Principiul relativitatii, se refera la faptul ca un contract produce efecte numai intre

partile contractante, neproducand efecte si pentru terti.

Este un aspect firesc, deoarece, de regula, un act juridic incheiat intre anumite
persoane nu poate sa produca efecte pentru terti, deci pentru cei care nu au luat
parte la incheierea contractului.
Principiul relativitatii cuprinde si exceptii, cum ar fi situatia tertilor, avanzilor
cauza, simulatia, insa, exceptia veritabila de la acest principiu este stipulatia pentru
altul. Aceasta din urma exceptie este reglementata de art. 1284 – 1288 C. civ. Art.
1284 stabileste ca Oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul unui tert.
(2) Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct
promitentului executarea prestatiei.

3. Nulitatea contractului

Conform art. 1246 C. civ., orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute
de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se
prevede o alta sanctiune.

Nulitatea reprezinta o sanctiune care priveaza actul juridic de efectele pe care ar fi

trebuit sa le produca, datorita nerespectarii conditiilor de fond sau de forma impuse
de legiuitor pentru incheierea valabila a actului juridic.

Nulitatea este de mai multe feluri. Cea mai importanta clasificare a nulitatii este in
functie de interesul urmarit, in functie de acest criteriu, nulitatea fiind absoluta sau
relativa.

Nulitatea absoluta intervine atunci cand sunt incalcate dispozitii legale instituite
pentru ocrotirea unui interes general. De exemplu, incheierea unui contract de
vanzare a unui teren fara indeplinirea formalitatilor cerute de lege cu privire la
forma solemna a contractului se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Este vorba
despre ocrotirea unuiinteres general: regimul juridic al circulatiei terenurilor.

Cu privire la regimul juridic al nulitatii absolute, art. 1247, alin. (2), (3) si (4) C.
civ. prevede urmatoarele:

Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de actiune

sau de exceptie. Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.

Contractul lovit de nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decat in

cazurile prevazute de lege.

Nulitatea relativa intervine atunci cand contractul a fost incheiat cu incalcarea unei
dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular. De exemplu,
contractul incheiat de catre o persoana fara discernamant se sanctioneaza cu
nulitatea relativa.

Cu privire la regimul juridic al nulitatii relative, art. 1248 alin. (2), (3) si (4) C.civ.
prevede urmatoarele:

Nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin
dispozitia legala incalcata. Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de
instanta judecatoreasca.Contractul anulabil este susceptibil de confirmare.

Un alt criteriu de clasificare a nulitatii este in functie de intinderea acesteia,

nulitatea fiind totala sau partiala.

Nulitatea totala intervine atunci cand intregul contract este lovit de nulitate, iar
nulitatea partiala intervine atunci cand doar anumite clauze din contract sunt nule.

Dupa modul in care este consacrata in lege, nulitatea poate fi expresa sau virtuala,
nulitatea expresa fiind prevazuta in concret in lege, iar nulitatea virtuala, desi
nereglementata de lege, intervine atunci cand nu este respectata o conditie care, din
interpretarea textului legal, este esentiala pentru validitatea contractului.

De retinut faptul ca o forma a nulitatii nu exclude o alta categorie de nulitate, de

exemplu, un contract poate fi lovit de nulitate absoluta, partiala si expresa, la fel
cum un alt contract poate fi lovit de nulitate relativa, totala si virtuala.

4. Modificarea contractului

Pe parcursul executarii contractului, pot interveni anumite evenimente care sa

determine partile contractante sa modifice conditiile de executare a contractului.

Aceste evenimente, normale in viata de afaceri, sunt consemnate in acte aditionale

la contract, care cuprind noul accord de vointe al partilor.

5. Incetarea contractului

Art. 1321 C. civ. stabileste cazurile de incetare a contractului, astfel, contractul

inceteaza, in conditiile legii, prin executare, acordul de vointa al partilor, denuntare
unilaterala, expirarea termenului, indeplinirea sau, dupa caz, neindeplinirea
conditiei, imposibilitate fortuita de executare, precum si din orice alte cause
prevazute de lege.
Cu privire la efectele incetarii, la incetarea contractului partile sunt liberate de
obligatiile asumate. Ele pot fi insa tinute la repararea prejudiciilor cauzate si, dupa
caz, la restituirea, in natura sau prin echivalent, a prestatiilor primite in urma
incheierii contractului.

6. Contractul de vanzare

6.1. Notiune

Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa
transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care
cumparatorul se obliga sa il plateasca (art. 1650 C. civ.).

Sediul materiei pentru contractul de vanzare se regaseste in Codul civil, art. 1650-
1762.

6.2. Cerinte speciale de validitate a contractului de vanzare

a. Capacitatea

Codul civil stabileste regula capacitatii, conform careia, pot cumpara sau vinde toti
cei carora nu le este interzis prin lege.

Cu titlu de exceptie, legiuitorul a stabilit anumite categorii de incapacitati:

- sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii, executorii,

avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot
cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de
competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara
activitatea (art. 1653 alin. (1) C. civ.).

- mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda, sub sanctiunea

nulitatii relative;

- parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile

persoanelor pe care le reprezinta, sub sanctiunea nulitatii relative;

- functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii,

precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzarii facute
prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a
caror administrare o supravegheaza,sub sanctiunea nulitatii absolute;

b. Consimtamantul

Partile contractului de vanzare, trebuie sa isi dea acordul pentru incheierea

contractului, in conditiile generale cerute de lege. Astfel, consimtamantul pentru
incheierea contractului de vanzare trebuie sa provina de la o persoana cu
discernamant, sa fie dat in scopul de a produce efecte juridice si sa nu fie afectat de
vicii de consimtamant (eroare, dol, violenta, leziune).

c. Obiectul contractului

Cu privire la obiectul contractului, C. civ. stabileste ca orice bun poate fi vandut in

mod liber, daca vanzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie
ori testament.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca lucrul vandut sunt urmatoarele1:

- sa fie posibil;

- sa existe sau sa poata exista. Cu privire la aceasta din urma conditie, adica la
vanzarea bunului viitor, C. civ. stabileste in art. 1658 ca daca obiectul vanzarii il
constituie un bun viitor, cumparatorul dobandeste proprietatea in momentul in care

bunul s-a realizat. In privinta constructiilor, sunt aplicabile dispozitiile

corespunzatoare in materie de carte funciara.

- sa fie in circuitul civil. Regula o constituie aflarea in circuitul civil a lucrurilor.

Cu titlu de exceptie, legiuitorul a exclus din circuitul civil anumite bunuri, precum
apa de izvor, aerul, care sunt bunuri comune care fac parte din patrimoniul
umanitatii, iar alte bunuri au fost excluse partial, in sensul ca pot fi vandute sau
cumparate numai in anumite conditii, cum ar fi cazul armelor si munitiilor, unele
medicamente etc.

- sa fie determinat sau determinabil;

1 A se vedea si C. Leaua, Dreptul afacerilor...op. cit. p. 125 – 126. 94

- sa fie licit si moral;

- sa fie in proprietatea vanzatorului, desi in anumite situatii prevazute de lege este
posibila si vanzarea bunului altuia.

Pretul vanzarii, de asemenea element al obiectului contractului trebuie sa

indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie exprimat in bani. In cazul in care pretul nu este exprimat in bani, nu suntem
in prezenta unui contract de vanzare, ci a unui contract de schimb.

- sa fie real si serios. Daca pretul este derizoriu, se considera ca partile nu au dorit
sa incheie un contract de vanzare.

- sa fie determinat sau determinabil. Pretul poate fi determinat de parti sau chiar de
catre un tert, de exemplu, de un expert, daca obiectul vanzarii il constituie un bun
valoros, de exemplu, o colectie de arta.

d. Cauza contractului

Cauza contractului de vanzare reprezinta motivul determinant pentru care partile

incheie contractul.

Exista un scop mediat care consta in prefigurarea prestatiei celeilalte parti si un

scop imediat care se refera la folosirea bunului sau a pretului de catre partea care la
dobandeste.

e. Conditii de forma

De regula, contractul de vanzare este consensual, simplul accord de vointe al

partilor fiind necesar pentru incheierea valabila a contractului.

Cu toate acestea, in anumite situatii, pentru diferite tipologii de vanzare, legiuitorul

a instituit conditii ad validitatem. Este cazul vanzarii de terenuri care, dupa cum am
amintit, implica anumite solemnitati, respectiv autentificarea actului de vanzare de
catre un notar.

6.3. Continutul contractului de vanzare

a. Obligatiile vanzatorului
In executarea contractului, vanzatorul are urmatoarele obligatii: sa transmita
proprietatea bunului, sa predea bunul, sa il garanteze pe cumparator impotriva
evictiunii, viciilor si cu privire la buna functionare a bunului.

Cu privire la transmiterea bunului, art. 1673 alin. (1) C. civ. stabileste ca

vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea bunului vandut.

Odata cu proprietatea, cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile

accesorii ce au apartinut vanzatorului (art. 1673 alin. (2) C. civ.).

Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta
contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul
incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit
inca (art. 1764 C. civ.).

Cu privire la predarea bunului, art. 1685 C. civ. prevede ca predarea se face prin
punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului, impreuna cu tot ceea ce este
necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si neingradita a posesiei.

Obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale, precum si la tot ce este

destinat folosintei sale perpetue.

In materia garantiei contra evictiunii, evidentiem faptul ca evictiunea desemneaza

o tulburare care l-ar impiedica pe proprietar sa stapaneasca bunul conform
prevederilor contractuale si a dispozitiilor legii.

Vanzatorul are, asadar obligatia de a-l garanta pe comparator impotriva oricarei

evictiuni provenite din fapta sa sau a unui tert.

Partile pot conveni sa extinda sau sa restranga obligatia de garantie. Acestea pot
chiar conveni sa il exonereze pe vanzator de orice garantie contra evictiunii, dupa
cum prevede art. 1698 alin. (1) C. civ.

Cu privire la garantia contra viciilor, art. 1707 C. civ. Stabileste ca vanzatorul

garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii ascunse care fac bunul vandut
impropriu intrebuintarii la care este destinat sau care ii micsoreaza in asemenea
masura intrebuintarea sau valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar
fi cumparat sau ar fi dat un pret mai mic.
Este ascuns acel viciu care, la data predarii, nu putea fi descoperit, fara asistenta de
specialitate, de catre un comparator prudent si diligent.

Viciile aparente nu atrag raspunderea vanzatorului, ele pot atrage doar o diminuare
a prestatiilor partilor.

In cazul in care lucrul care face obiectul vanzarii este viciat, cumparatorul poate
cere rezolutiunea contractului solicitand si daune interese.

Garantia pentru buna functionare, este reglementata de art. 1716 C. civ., astfel: in
afara de garantia contra viciilor ascunse, vanzatorul care a garantat pentru un timp
determinat buna functionare a bunului vandut este obligat, in cazul oricarei
defectiuni ivite inauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe cheltuiala sa.
Daca reparatia este imposibila sau daca durata acesteia depaseste timpul stabilit
prin contract sau prin legea speciala, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul
vandut. In lipsa unui termen prevazut in contract sau in legea speciala, durata
maxima a reparatiei este de 15 zile de la data cand cumparatorul a solicitat
repararea bunului.

Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen rezonabil, potrivit cu

imprejurarile, el este obligat, la cererea cumparatorului, sa ii restituie pretul primit
in schimbul inapoierii bunului, conform art. 1716 alin. (3) C. civ.
 CURS 13 - CONTRACTE SPECIFICE TURISMULUI

Secțiunea I - Contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice

I.Noțiune, natură juridică și particularități

1. Noțiune

Vânzarea serviciilor turistice este una din cele mai vechi și încă cea mai răspândită formă de
activitate a agenților și agențiilor de turism.
Dacă inițial agenții de turism/agențiile de voiaj nu au fost altceva decât ceea ce le spune
numele, respectiv agenți (mandatari) care acționau în numele turistului contractând pentru el
servicii turistice cu prestatorii acestora, ulterior, după un anumit moment de dezvoltare a
industriei turistice, agențiile de turism s-au transformat în creatori de produse turistice. Practic
contractau diferite servicii turistice cu prestatorii lor fără ca în prealabil să aibă o comandă/cerere
din partea unui turist, apoi grupau două sau mai multe astfel de servicii turistice pe care le
ofereau turiștilor la un preț global (forfetar).
Această grupare de două sau mai multe servicii turistice (cel mai clar exemplu este
îmbinarea unor servicii de transport și de cazare) a intrat în limbajul turistic sub denumirea de
„pachet de servicii turistice”. Denumirea a fost apoi consacrată de dreptul Uniunii Europene, mai
precis de Directiva 90/314/CEE privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite . 3

3 Directiva Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru calatorii, vacante si circuite
nr.90/314/CEE a fost publicata in Jurnalul Oficial nr. L 158/59 din 23.06.1990.
 Acestă directivă a apărut în contextul în care legislațiile interne ale statelor membre privind
pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite, prezentau multe neconcordanțe, iar
practicile naționale în acest domeniu difereau considerabil, astfel că s-a constatat la acel moment
că această situație împiedică libera prestare a serviciilor turistice și denaturează concurența între
operatorii din diverse state membre. Pe de altă parte, încă de atunci (1990) sistemul de pachete
turistice reprezenta o parte fundamentală a turismului, astfel că era firească dorința Comunităților
Europene de a stimula dezvoltarea și productivitatea acestui sector, iar concretizarea acestei
dorințe s-a făcut prin adoptarea unor norme comune, adoptate în vederea creării unei dimensiuni
comunitare a acestui segment al industriei turistice. S-a estimat că o astfel de reglementare nu
numai că ar aduce avantaje cetățenilor Comunității care ar cumpăra pachete organizate pe baza
acestor norme, dar ar atrage și turiști din afara Comunității, interesați de avantajele standardelor
garantate de aceste pachete. 4

Recent, reglementarea europeană a fost revizuită, iar o nouă directivă a luat locul vechii
directive din 1990. Directiva (UE) 2015/2302 privind pachetele de servicii de călătorie și
serviciile de călătorie asociate a fost adoptată la Strasbourg, 25 noiembrie 2015, având stabilit ca
5

termen de transpunere în legislațiile statelor membre data de 1 ianuarie 2018. Deasemenea,

directiva 90/314/CEE este abrogată începând cu 1 iulie 2018, iar actele cu putere de lege și actele
administrative necesare pentru conformarea cu noua directivă, trebuia să fie adoptate de statele
membre și să fie aplicate începând cu aceeași dată de 1 iulie 2018.
Această nouă directivă a fost rezultatul unui lung proces de analiză, în care s-a constatat că
piața de servicii turistice a suferit transformări majore de la adoptarea Directivei 90/314/CEE. Pe
lângă lanțurile de distribuție tradiționale, internetul a devenit un mediu din ce în ce mai important
prin intermediul căruia sunt oferite sau vândute servicii de călătorie. În prezent, serviciile de
călătorie sunt combinate nu numai sub forma pachetelor prestabilite tradiționale, ci și, adesea,
într-un mod personalizat. Multe dintre respectivele combinații de servicii de călătorie se încadrau
într-o „zonă juridică neclară” sau nu făceau obiectul Directivei 90/314/CEE.
Directiva 90/314/CE devenise așadar un act normativ european în bună măsură depășit de
realitățile lumii actuale, mai ales de cele din domeniul turismului. La apariția ei, în 1990,
structura pieței serviciilor de călătorie era mult mai simplă decât devenise un deceniu și jumătate
mai târziu, iar internetul nici măcar nu exista. Dealtfel, chiar în raportul Comisei din 1999
privind punerea în aplicare a directivei se subliniază câteva dintre neajunsurile acesteia:
6

prevederi minimale de armonizare prevăzute de aceasta, marjă largă de apreciere acordată

statelor membre, înclusiv în ceea ce privește partea responsabilă contractual, precum și

4 A se vedea preambulul Directivei 90/314/CEE.

5 Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele
de servicii de calatorie si serviciile de calatorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 si a
Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European si ale Consiliului si de abrogare a Directivei 90/314/CEE a
Consiliului, publicata in Jurnalui Oficial al UE nr. L 326 din 11.12.2015.
6 Report on the implementation of Directive 90/314/EEC on package travel and holiday tours in the domestic
legislation of EC Member States - SEC(1999) 1800 final.
ambiguități în textul acesteia.
Noua directivă și-a propus să adapteze domeniul de aplicare al protecției ținând cont de
aceste evoluții, să sporească transparența și să îmbunătățească nivelul de securitate juridică în
beneficiul călătorilor și al comercianților.
În dreptul național român, Directiva (UE) 2015/2302 a fost transpusă prin Ordonanța
Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate,
precum și pentru modificarea unor acte normative. 7

Vom analiza așadar în prezenta secțiune contractul care se încheie între agenția de turism și
turist, și care are ca obiect comercializarea unui pachet de servicii turistice creat pentru sau
cumpărat de cel din urmă.
Prin urmare, putem înțelege contractul de comercializare (vânzare) a pachetelor de
servicii turistice ca fiind acel contract prin care o persoană (vânzătorul) se obligă să furnizeze
un pachet de servicii turistice altei persoane (cumpărătorul), care, la rândul său, se obligă să
plătească un preț.
Pachetele de servicii turistice sunt definite de O.G. nr.2/2018 ca fiind „combinația a cel 8

puțin două tipuri diferite de servicii de călătorie destinate aceleiași călătorii sau vacanțe, dacă
este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
a) serviciile respective sunt combinate de un singur comerciant, inclusiv la cererea
călătorului sau în conformitate cu selecția acestuia, înainte de a se încheia un contract unic cu

7 Ordonanta Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de calatorie si serviciile de calatorie asociate,
precum si pentru modificarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial nr. 728 din 23 august 2018.
8 In mod similar si Directiva (UE) 2015/2302 defineste pachetul ca fiind „o combinatie a cel putin doua tipuri
diferite de servicii de calatorie destinate aceleiasi calatorii sau vacante, cu conditia ca:
(a) serviciile respective sa fie combinate de un singur comerciant, inclusiv la cererea calatorului sau in
conformitate cu selectia acestuia, inainte de a se incheia un contract unic cu privire la toate serviciile; sau
(b) indiferent daca se incheie contracte separate cu furnizori individuali de servicii de calatorie, serviciile
respective sa fie:
(i) achizitionate de la un singur punct de vanzare si serviciile respective sa fi fost selectate inainte de acceptarea
efectuarii platii de catre calator;
(ii) oferite, vandute sau facturate la un pret forfetar sau total;
(iii) promovate sau vandute sub denumirea de „pachet” sau sub o denumire similara;
(iv) combinate dupa incheierea unui contract prin care un comerciant acorda calatorului dreptul sa aleaga dintr-
o selectie de diferite tipuri de servicii de calatorie; sau
(v) achizitionate de la comercianti diferiti prin procese de rezervare online asociate in care numele calatorului,
detaliile de plata si adresa de e-mail se transmit de la comerciantul cu care se incheie primul contract catre un alt
comerciant sau alti comercianti, iar contractul se incheie cu acest din urma comerciant sau cu acesti comercianti in
cel tarziu 24 de ore dupa confirmarea rezervarii primului serviciu de calatorie.”
privire la toate serviciile;
b) în cazul în care se încheie contracte separate cu furnizori individuali de servicii de
călătorie, serviciile respective îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
(i) sunt achiziționate de la un singur punct de vânzare și au fost selectate înainte de
acceptarea efectuării plății de către călător;
(ii) sunt oferite, vândute sau facturate la un preț forfetar sau total;
(iii) sunt promovate sau vândute sub denumirea de „pachet” sau sub o denumire similară;
(iv) sunt combinate după încheierea unui contract prin care un comerciant acordă călătorului
dreptul să aleagă dintr-o selecție de diferite tipuri de servicii de călătorie;
(v) sunt achiziționate de la comercianți diferiți prin procese de rezervare online asociate în
care numele călătorului, detaliile de plată și adresa de e-mail se transmit de la comerciantul cu
care se încheie primul contract către un alt comerciant sau alți comercianți, iar contractul se
încheie cu acest din urmă comerciant sau cu acești comercianți în cel târziu 24 de ore după
confirmarea rezervării primului serviciu de călătorie”.
Noțiunea de „serviciu de călătorie” este definită de art. 3 alin.1 pct.1 din Directiva
2015/2302 ca reprezentând:
(a) transportul de pasageri;
(b) cazarea care nu face parte intrinsecă din transportul de pasageri și care este realizată în alt
scop decât cel rezidențial;
(c) închirierea de autoturisme, de alte autovehicule sau de motociclete care necesită un
permis de conducere de categoria A;
(d) orice alt serviciu turistic care nu este parte intrinsecă a unui serviciu de călătorie în
înțelesul celor de mai sus. 9

Serviciile de călătorie asociate se constituie din „cel puțin două tipuri diferite de servicii de
călătorie achiziționate în scopul aceleiași călătorii sau vacanțe, care nu constituie un pachet și
care duc la încheierea unor contracte separate cu furnizorii individuali de servicii de călătorie,
dacă un comerciant facilitează una dintre următoarele variante:
a) selectarea separată și plata separată de către călători a fiecărui serviciu de călătorie cu
ocazia unei singure vizite sau a unui singur contact cu punctul său de vânzare;
b) achiziționarea, într-un mod personalizat, a cel puțin unui serviciu de călătorie suplimentar

9 O definitie similara se regaseste si in O.G. nr.2/2018, care precizeaza, in ceea ce priveste inchirierile, ca
acestea au in vedere „inchirierea de autoturisme, de alte autovehicule in intelesul sectiunii 2 cap. I pct. 3 lit. a) din
Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si
omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice,
transporturilor si locuintei nr. 211/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de motociclete in
conformitate cu art. 6 pct. 22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile
publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru care este necesar un permis de conducere;”.
de la un alt comerciant, în cazul în care se încheie un contract cu acest alt comerciant cel târziu în
24 de ore de la confirmarea rezervării primului serviciu de călătorie” . 10

Așadar, prezenta secțiune are în vedere exclusiv contractul de comercializare a pachetelor de

servicii turistice în înțelesul expus mai sus, statuat de Directiva 2015/2302 și O.G. nr.2/2018,
căci numai acesta face obiectul acestei reglementări speciale. Alte pachete de servicii turistice,
care nu îndeplinesc condițiile precizate mai sus, vor avea același regim juridic ca și serviciile
turistice ce fac în mod individual obiectul contractelor încheiate între agențiile de turism și turiști
și nu se supun cerințelor și rigorilor speciale din O.G. nr.2/2018, ci vor rămâne guvernate de
legea generală, de prevederile Codului civil referitoare la contracte și la prestarea de servicii,
eventual și de prevederile altor legi speciale.
Chiar Directiva 2015/2302 prevede în mod explicit că nu este considerat pachet de
11

servicii de călătorie acel pachet compus din numai unul din serviciile menționate la lit.a)-c) de
mai sus și unul sau mai multe servicii menționate la lit.d) dacă este îndeplinită oricare din
următoarele condiții:
- serviciile menționate la lit.d) nu reprezintă o proporție semnificativă a valorii
combinației și nu sunt prezentate ca fiind și nu reprezintă în alt fel o caracteristică esențială a
12

combinației;
- sunt selectate și achiziționate doar după începerea executării unui serviciu de călătorie
menționat la litera a), b) sau c).

2. Natura juridică

Asupra naturii juridice a contractului ce are ca obiect pachetele de servicii turistice a existat
o amplă dezbatere în literatura juridică occidentală, mai ales în cea franceză.
Problema a apărut odată cu Directiva 90/314/CEE, care a introdus în dreptul comunitar
expresia „vânzare a pachetelor de servicii turistice”, luând astfel naștere un nou tip de contract
special.
La prima vedere, expresia este derutantă întrucât, ca regulă de drept, un serviciu nu se poate
decât presta, nu și vinde.
Au fost autori care au respins fățiș folosirea expresiei „vânzare de servicii turistice” sau
„vânzare de călătorii”, arătând că acestea constituie un abuz de limbaj deoarece contractul nu are
ca obiect un bun, ci un serviciu, iar serviciul nu poate face obiectul unei vânzări. S-a propus 13

10 A se vedea art.3 pct.16 din O.G. nr.2/2018.

11 A se vedea art. 3 pct.2 alin. ultim din Directiva UE 2015/2302.
12 Se considera ca serviciile turistice prevazute la lit. d) formeaza o parte semnificativa a valorii pachetului sau
a serviciului de calatorie asociat daca reprezinta cel putin 25% din valoarea combinatiei. A se vedea pct.18 din
expunerea de motive a Directivei UE 2015/2302 si art.4 alin.3 din O.G. nr. 2/2018..
13 A se vedea René Savatier, La vente de service, Ed. Dalloz, Paris, 1971, pag. 223, citat de Christophe
astfel ca la nivel doctrinar să se repare „eroarea” legiuitorului de denumire a acestui contract și să
folosească exprimări care să reflecte natura reală a contractului, de intermediere în prestarea de
servicii, respectiv contract de mandat sau de antrepriză .
14 15

Alți autori au susținut că legiuitorul european a făcut o „alegere”, iar nu o greșeală,

denumind operațiunea juridică drept una de „vânzare” și dând naștere unui raport juridic inspirat
din vânzarea de bunuri de larg consum. 16

În ciuda faptului că doctrina franceză a îmbrățișat în mod dominant prima opinie , Curtea 17

de Casație a Franței a pronunțat multe hotărâri în care a denumit acest contract ca fiind unul de
„vânzare” a serviciilor turistice sau pachetelor de servicii turistice. 18

Așadar, trebuie admis că, din perspectiva legiuitorului european, pachetele de servicii
turistice sunt asimilate bunurilor, iar această ficțiune juridică este în măsură să justifice
încadrarea contractului privitor la pachetele de servicii turistrice în categoria vânzărilor.
Pentru această soluție se oferă și explicații mai mult decât rezonabile: pachetele de servicii
turistice sunt organizate în avans și propuse ulterior clienților, ca veritabile „produse”.
În plus, acest „produs” are caracteristicile unui bun consumptibil, care, în concesecință,
poate face obiectul vânzării, având o existență autonomă inițial, dar epuizându-se prin însăși
realizarea călătoriei turistice. 19

Deasemenea poziția pe care se află turistul, care nu are decât de ales între mai multe pachete
de servicii turistice care i se oferă, este mult mai apropiată de cea a unui cumpărător decât de cea
a unui beneficiar de lucrări, care transmite antreprenorului o comandă exactă prin care îi cere
executarea unei anume lucrări.
În fine, diversele servicii care intră în componența unui pachet turistic (transport, cazare,
Lachièze, Droit du tourisme, Ed. LexisNexis, Paris, 2014, pag.79.
14 Potrivit art. 2.009 Cod civil roman, mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa
incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant.
15 Art. 1.851 din Codul civil roman defineste contractul de antrepriza ca fiind acea conventie prin care
antreprenorul se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un
anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret.
16 A se vedea Christophe Lachièze, Les agents de voyages, Ed. LexisNexis, Paris, 2007.
17 Pentru o analiza ampla si explicatii a se vedea si Pierre Py, Droit du tourisme, editia a V-a, Ed. Dalloz, Paris,
2002, pag. 293.
18 Spre exemplu, Curtea de Casatie a Frantei, sectia comerciala, prin decizia din 17.12.2013 pronuntata in
dosarul nr.12-25.365 a stabilit ca „forma scrisa nu este o conditie de validitate a contractului de vanzare a
pachetelor turistice”. A se vedea Christophe Lachièze, Droit du tourisme, Ed. LexisNexis, Paris, 2014, pag.79, nota
de subsol.
19 In acest sens, Élise Poillot, Droit européen de la consommation et uniformisation du droit des contrats, Ed.
L.G.D.J, Paris, 2006, pag. 374.
alimentație) își pierd autonomia și se încorporează în noul produs care se formează și care se
supune regulilor care reglementează vânzarea pachetelor de servicii turistice, similare celor care
privesc vânzarea bunurilor de consum.

3. Particularități

Codul civil român prevede în Cartea V, Titlul II, Capitolul I regulile generale aplicabile
contractelor, arătând la art. 1167 că acestea se supun regulilor generale din acest capitol, iar
regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în codul civil sau în legi
speciale.
Prin urmare, în România, vom aplica și contractului de vânzare a pachetelor turistice regulile
generale stabilite de Codul civil român referitoare la condițiile esențiale pentru validitatea
contractului. Dealtfel, chiar în noua directivă europeană se menționează explicit că ea nu
20 21

afectează dreptul intern general al contractelor precum normele privind valabilitatea, formarea
sau efectele unui contract, în măsura în care aspectele dreptului general al contractelor nu sunt
reglementate de directiva în cauză.
Evident că regimul juridic aplicabil vânzării de pachete de servicii turistice (astfel cum este
el reglementat de directiva europeană și de actul normativ de transpunere a ei în dreptul intern)
conține și derogări de la dreptul comun în materia contractelor.
Avem în vedere, mai întâi, libertatea pe care o are vânzătorul de pachete turistice de a
modifica unilateral contractul, care este o veritabilă excepție de la principiul forței obligatorii a
contractului. 22

Apoi, o altă derogare cel puțin la fel de importantă, constă în răspunderea „de plin drept” pe
care o are vânzătorul pachetului turistic (fie ca vânzarea se realizează direct de turoperator, fie că

20 Potrivit art. 1.179 Cod civil, „Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul partilor;
3. un obiect determinat si licit;
4. o cauza licita si morala.
In masura in care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata, sub sanctiunea
prevazuta de dispozitiile legale aplicabile.”
21 A se vedea art. 2 alin.3 din Directiva UE 2015/2302.
22 Acest principiu se intemeiaza pe prevederile art. 1.270 Cod civil, care are ca denumire marginala „Forta
obligatorie” si urmatorul continut:
„ Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante.
Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege.”
se realizează prin agenții detailiste ), care se angajează personal față de cumpărător să execute
23

întocmai toate obligațiile născute din contractul de vânzare a pachetelor de servicii turistice. Nu
are nicio importanță dacă vânzătorul prestează el însuși toate sau o parte din serviciile turistice
incluse în pachet ori dacă obligațiile contractuale asumate sunt îndeplinite de un terț.
Deasemenea este irelevantă și încadrarea acestor obligații contractuale ca fiind, după regulile
dreptului comun, obligații de rezultat sau de mijloace.
Doctrina juridică franceză a arătat că răspunderea vânzătorului pachetului de servicii este
obiectivă și autonomă în raport de cea a prestatorului serviciilor turistice respective. Astfel,
atunci când turistul se cazează la un hotel în baza unui contract de vânzare de pachete turistice,
operatorul de turism are o obligație de rezultat în privința securității turistului, chiar dacă hotelul
nu este ținut decât de o obligație de mijloace. 24

23 In capitolul IV sectiunea III am analizat statutul agentiilor de turism detailiste, care, in realitate, nu sunt
altceva decat mandatari profesionisti, respectiv agenti de vanzari ai operatorului de turism (touroperatorului sau
agentiei organizatoare, cum mai este denumit in noua directiva).
24 A se vedea Christophe Lachièze, Droit du tourisme, Ed. LexisNexis, Paris, 2014, pag.81.

II.Obiectul contractului de vanzare a pachetelor de servicii turistice

1. Pachetele de servicii turistice

In dreptul roman, transpunerea primei directive europene (90/314/CE) privitoare la

comercializarea de pachete de servicii turistice s-a facut prin Ordonanta Guvernului nr.
107/1999, care se aplica pachetelor de servicii turistice vandute sau oferite spre vanzare pe
teritoriul Romaniei, indiferent de locul de realizare al acestora. Dupa aparitia noii directive
2015/2302, O.G. nr. 107/1999 a fost initial modificata si a constituit in continuare actul normativ
national de transpunere a directivei privitoare la comercializarea pachetelor de servicii turistice.

Recent, a fost adoptata Ordonanta Guvernului nr. 2/2018, care constituie o transpunere
integrala a directivei, fiind abrogata vechea reglementare nationala, respectiv O.G. nr. 107/1999.

Art.3 din Directiva 2015/2302 defineste notiunea de „pachet de servicii turistice” in forma
expusa mai sus, dupa ce articolul 2 al sau prevede explicit ca ea nu se aplica:

a) pachetelor si serviciilor de calatorie asociate care dureaza mai putin de 24 de ore, cu exceptia
situatiei in care acestea includ cazare peste noapte;
(a) pachetelor oferite si serviciilor de calatorie asociate facilitate ocazional si pe o baza nonprofit si
Modificari si completari la legea societatilor nr. 31/1990 aduse de
legea 102/2020
Legea 31/1990 se modifica astfel:

1. Art. 14 se abroga.
2. Art. 17, al (1) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins :

numai unui grup restrans de calatori;

(b) pachetelor si serviciilor de calatorie asociate achizitionate in temeiul unui acord general pentru
organizarea unei calatorii de afaceri, incheiat intre un comerciant si o alta persoana fizica sau juridica
actionand din motive legate de activitatea sa comerciala, afacerea, meseria sau profesia sa.
Din definitiile de mai sus extragem criteriile in functie de care se determina incadrarea
unui pachet de servicii turistice in obiectul acestei reglementari a Uniunii Europene si respectiv
in obiectul de reglementare al O.G. nr.2/2018:

1) Pachetul trebuie sa contina o combinatie a cel putin doua tipuri de servicii turistice din cele
patru posibile (transport de pasageri, cazare, inchirieri auto-moto si alte servicii turistice);
2) Cele doua sau mai multe tipuri de servicii sa fie destinate aceleeasi calatorii sau vacante;
3) Atunci cand contractul se incheie cu un singur comerciant, serviciile turistice trebuie sa fi fost
combinate de acel comerciant inainte de a se incheia un contract unic cu privire la toate acestea;
4) Cand se incheie contracte separate cu furnizori individuali de servicii de calatorie, serviciile
trebuie sa indeplineasca cel putin una din conditiile prevazute de art.3 pct.2 lit.b) din Directiva UE
2015/2302.
5) Aceasta combinatie trebuie sa fie vanduta sau oferita spre vanzare la un pret global;
6) Serviciile turistice trebuie sa depasesca durata a 24 de ore sau sa includa o noapte de cazare;
7) Serviciile incluse in pachet sau cele asociate sa nu fie facilitate ocazional si pe o baza nonprofit si
numai unui grup restrans de calatori;
8) Serviciile incluse in pachet sau cele asociate sa nu fie achizitionate in temeiul unui acord general
pentru organizarea unei calatorii de afaceri.
Daca una sau mai multe din aceste conditii nu este indeplinita, acel pachet turistic nu se
supune prevederilor O.G. nr.2/2018 privind pachetele de servicii de calatorie si serviciile de
calatorie asociate.

Literatura juridica din statele Europei occidentale, unde dreptul turismului era format ca
ramura distincta de drept mai inainte chiar si de aparitia Directivei 90/314/CE a analizat la
momentul respectiv actul normativ comunitar si a constatat o serie de ambiguitati inclusiv in
privinta determinarii ariei lui de aplicare. Noua Directiva 2015/2302 a clarificat multe din
ambiguitatile reglementarii anterioare, insa unele comentarii pe marginea unora dintre conditiile
mai sus enumerate merita a fi retinute:

a. Pachetul trebuie sa contina o combinatie a cel putin doua din cele patru categorii de servicii
 (1) La autentificarea actului constitutiv,in cazurile prevazute de art. 5 ,sau,dupa caz,la
darea de data certa a acestuia se va prezenta dovada eliberata de oficiul registrului
comertului privind disponibilitatea si rezervarea firmei.
(3) La inmatricularea societatii si la schimbarea sediului social se va prezenta la
sediul oficiului registrului comertului,documentul care atesta dreptul de folosinta
asupra spatiului cu destinatie de sediu social ibregistrat la organul fiscal in
cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala ,in a carui circumscriptie se
situeaza imobilul cu destinatia de sidiu social.

turistice mai sus aratate.

Cu privire la aceasta conditie nu au existat neclaritati, serviciile turistice care trebuie sa se
regaseasca in pachet fiind clar aratate in actul normativ. Subliniem doar ca nu este suficient sa
existe doua servicii turistice de acelasi tip (din aceeasi categorie), cum ar fi, spre exemplu,
transport aerian si transport terestru de pasageri, ci trebuie ca serviciile de turism combinate sa
apartina unor categorii diferite de servicii.

b. Combinarea serviciilor sa fie destinata aceleasi calatorii sau vacante.

Nu constituie asadar un pachet de servicii in intelesul O.G. nr.2/2018 o combinatie de
servicii ce urmeaza a fi prestate in perioade diferite de timp, sau in locuri care nu pot fi asociate
astfel incat sa poata constitui o calatorie sau vacanta unica.

De asemenea, este exclusa si situatia in care serviciile contractate sunt in aceeasi perioada de
timp si se refera la aceeasi destinatie turistica, dar au beneficiari diferiti.

c. Serviciile turistice trebuie sa fi fost combinate de un singur comerciant inainte de a se incheia un

contract unic cu privire la toate acestea.
Combinarea serviciilor se poate face atat din initiativa comerciantului, cat si la cererea
calatorului sau in conformitate cu o selectie facuta de acesta dintr-o multitudine de oferte.

Aceasta clarificare adusa de noua reglementare este binevenita deoarece marii touroperatori
internationali isi formuleaza oferta comerciala astfel incat sa lase turistilor cat mai multe optiuni
de personalizare a vacantei pe care si-o doresc. Se evita astfel realizarea acelei „combinatii” de
servicii turistice anterior publicarii catalogului sau brosurii turistice si se prefera prezentarea
ofertei pe categorii de servicii turistice, lasand turistilor o marja cat mai larga de a realiza ei insisi
aceasta combinatie. Se ofera, spre exemplu, mai multe modalitati de transport (aerian, rutier,
individual) catre destinatia turistica, precum si mai multe posibilitati de cazare in acea destinatie,
„combinatia” nefiind inca realizata, ci lasata pe seama turistului, pentru o cat mai mare
conformare a continutului pachetului turistic cu dorintele turistului.

Legiuitorul britanic, spre exemplu, a prevazut chiar si in legea de transpunere a vechii

 3. La art. 17,al(4) se abroga:

(4) La art 17, dupa alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6) cu
urmatorul cuprins :
(6) Avizul privind schimbarea destinatiei imobilelor colective cu regim de
locuinta,prevazut de legea cu nr 196/2018 privind infiintarea,organizarea si
functionarea asociatilor de proprietarari si administrarea condominiilor cu
modificarile ulterioare,nu este necesar atunci cand administratorul,sau, dupa
directive ca imprejurarea realizarii combinatiei intre doua sau mai multe servicii turistice chiar
de catre turist nu va duce la alta calificare decat cea de „combinatie prestabilita”.

Totodata, este important ca acest proces de alegere si combinare a mai multor servicii
turistice sa fie prealabil incheierii unui singur contract de comercializare, care sa le includa pe
toate cele care compun pachetul astfel format.

Luarea ca reper pentru definirea notiunii de „combinatie de servicii turistice” a momentului

incheierii contractului de vanzare a pachetului turistic pare solutia optima, desi si aceasta ridica
unele semne de intrebare.

Astfel, sunt si situatii in care „combinatia” de servicii turistice se face inainte de plecarea in
calatoria turistica, dupa incheierea contractului initial, care se completeaza eventual cu un act
aditional. Se supun aceste situatii legislatiei referitoare la comercializarea pachetelor de servicii
de calatorie? Sunt frecvente cazurile in care turistul contracteaza cu operatorul de turism un
singur serviciu turistic sau, chiar daca sunt mai multe, ele nu satisfac cerintele Directivei pentru a
se considera ca sunt un „pachet turistic”, iar ulterior solicita si cumpararea altui serviciu turistic,
care este de natura sa constituie impreuna cu primul/primele servicii turistice achizitionate un
pachet turistic in intelesul directivei.

Exemplu clasic este acela in care turistul cumpara doar un bilet de avion, iar ulterior solicita
si cazare in localitatea de destinatie.

Intr-o astfel de situatie ne aflam in ipoteza vanzarii unui pachet turistic sau in cea a vanzarii a
doua servicii turistice distincte ?

S-a raspuns la aceasta intrebare aratandu-se ca astfel de situatii, totusi rare, se incadreaza in
ipoteza prestabilirii combinatiei de servicii turistice inainte de incheierea contractului intrucat
prin expresia „incheierea contractului” trebuie sa se inteleaga ultima forma a lui, asadar cea care
include si serviciile turistice solicitate de turist si adaugate ulterior in contract.

In actuala reglementare si aceasta neclaritate care a lasat loc dezbaterilor doctrinare si

jurisprudentiale a fost rezolvata prin prevederile art. 4 alin.1 din O.G. nr. 2/2018, unde se arata ca
o combinatie de servicii de calatorie in care serviciile de transport/cazare/inchirieri auto sunt
combinate cu unul sau mai multe servicii turistice care nu se incadreaza in niciuna din cele trei
 caz,administratorii,declara pe propria raspundere faptul ca la sediul social nu
se desfasoara activitate.

In concluzie :

Incepand cu data intrarii in vigoare a legii 102/2020 ,o persoana fizica sau, o persoana
juridica va putea fi asociat unic in mai multe societati cu raspundere limitata.

categorii nu constituie un pachet daca aceste din urma servicii sunt selectate si achizitionate doar
dupa inceperea executarii unuia din serviciile de calatorie mentionate la art. 3 pct. 15 lit. a), b)
sau c), respectiv transport/cazare/inchirieri auto.

Per a contrario, alte combinatii de servicii turistice vor constitui un pachet, chiar daca sunt
realizate dupa inceperea executarii unui serviciu turistic de transport, cazare sau inchirieri auto.

d. Chiar si cand se incheie contracte separate cu furnizori individuali de servicii de calatorie, pentru
ca aceste servicii sa constituie un „pachet” este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

- serviciile sa fi fost achizitionate de la un singur punct de vanzare si sa fi fost selectate

inainte de acceptarea efectuarii platii de catre calator;

„Punct de vanzare” inseamna orice spatiu mobil sau imobil in care se desfasoara o activitate
comerciala cu amanuntul sau un site de vanzare cu amanuntul sau un alt instrument similar de
vanzare online, inclusiv atunci cand site-urile de vanzare cu amanuntul sau instrumentele de
vanzare online sunt prezentate calatorilor sub forma unui instrument unic, inclusiv un serviciu
prin telefon.

- serviciile turistice sa fie oferite, vandute sau facturate la un pret forfetar sau total;

Daca pretul pachetului turistic nu este unul global (forfetar), nu are nicio importanta cate si
ce servicii turistice compun pachetul.

Pretul global sau forfetar nu trebuie inteles ca o suma aritmetica a serviciilor turistice
comandate de un turist. Aceasta cerinta a vanzarii sau oferirii spre vanzare a serviciilor turistice
componente ”la un pret forfetar”, aplicabil intregului pachet, trebuie inteleasa coroborat cu
cerinta prestabilirii combinatiei de servicii turistice.

Si in cazul in care doar unul din serviciile turistice ce intra in componenta pachetului este
contracost, iar celalalt sau celelalte sunt gratuite, ne vom afla in ipoteza unui pachet turistic cu
 De asemenea,o societate cu raspundere limitata va putea avea ca asociat unic o alta
societate cu raspundere limitata,alcatuita dintr-o singura persoana.

La autentificarea actului constitutiv,in cazurile prevazute la art. 5 din lege sau,dupa caz, la
darea de data certa a acestuia se va prezenta dovada eliberata de Oficiul Registrului
Comertului privind disponibilitatea si rezervarea firmei .

Prin lege fost a eliminata obligatia prezentarii declaratiei pe propria raspundere privind
detinerea calitatii de asociat unic intr-o societate cu raspundere limitata,intrucat, potrivit noilor

pret forfetar.

e. Serviciile turistice trebuie sa depaseasca durata a 24 de ore sau sa includa cazare peste noapte.
Cele doua conditii au caracter alternativ, chiar daca este greu de imaginat ca sunt concepute
pachete turistice cu o durata a serviciilor mai mare de 24 de ore si care sa nu includa si o cazare
peste noapte.

In cazul in care contractul de servicii turistice include, spre exemplu, asigurare de calatorie si
un zbor de 16 ore cu escala, intirzierea aeronavei din cauza unei defectiuni si depasirea in acest
fel a duratei minime de 24 de ore nu transforma pachetul de servicii turistice contractat intr-unul
care sa se supuna prevederilor Directivei 2015/2302.

Deasemenea, imprejurarea ca turistul isi petrece noaptea la bordul aeronavei nu poate fi

considerata cazare peste noapte, spre a satisface aceasta conditie impusa pachetelor de servicii
turistice. In schimb, daca pachetul a inclus, pe langa alt serviciu turistic, si transport cu o nava
maritima, cu cazare asigurata la bordul acelei nave (cuseta sau spatiu special destinat pentru
dormit), pachetul se va supune reglementarilor directivei.

2. Rezervarile facute la comanda turistului

Am aratat in cele ce preced ca, la nivel doctrinar, in tarile occidentale se agrease chiar inainte
de aparitia Directivei 2015/2302 ca momentul in functie de care se stabileste daca o combinatie
de servicii turistice este „prestabilita” sau nu il reprezinta momentul incheierii contractului.

Sub imperiul vechii Directive 90/314/CE s-a pus problema de a sti daca prevederile acesteia
sunt aplicabile si in situatiile in care turistul insusi participa la realizarea combinatiei de servicii
turistice, rezultand un pachet turistic à la carte.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a analizat situatia intr-o cauza in care o instanta
portugheza i-a adresat o serie de intrebari preliminare in legatura cu interpretarea acestei
Directive. In hotararea pronuntata, Curtea a aratat ca notiunea de „pachet” folosita in art. 2 alin.1
modificari nu mai este obligatorie detinerea calitatii de asociat unic ,decat intr-o societate cu
raspundere limitata.

La inmatricvularea societatii si la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul oficiului

Registrului Comertului ,documentul care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului.

din Directiva trebuie interpretata in sensul ca include si vacantele organizate de agentia de turism
la cererea turistului si in conformitate cu specificatiile aratate de consumator sau de de un grup
de consumatori”.

Aceasta hotarare a CJUE este importanta si din alta perspectiva. Dupa cum s-a aratat in
literatura juridica britanica, raspunderea operatorului de turism pentru pachetele de servicii
turistice este justificata prin aceea ca el este realizatorul lor, el este cel care a analizat si stabilit
ca toate serviciile turistice incluse in pachet vor fi prestate turistului conform celor agreate. Ori,
daca turoperatorul nu mai este cel care asambleaza piesele componente ale pachetului, ci chiar
turistul, cum se mai justifica pastrarea raspunderii turoperatorului pentru executarea intocmai a
contractului ?

Cert este ca prin interpretarea data de Curtea europeana, in intelesul notiunii de pachete
turistice au fost incluse si cele realizate prin contributia turistului sau, uneori, exclusiv de catre
acesta.

Turoperatorul este pus in situatia de a incheia sau nu contractul pentru un pachet de servicii
astfel creat de catre turist. Din momentul in care isi exprima acordul pentru vanzarea pachetului
in forma dorita de turist, devine deplin responsabil, ca si in situatia in care combinarea serviciilor
turistice ar fi fost facuta de el insusi.

Vacantele à la carte (daca indeplinesc si celelalte conditii) sunt asadar supuse aceluiasi
regim ca si pachetele de servicii turistice.

In prezent, Directiva 2015/2302 precizeaza la art. 3 pct.2, definind notiunea de „pachet” ca

acesta inseamna o combinatie a cel putin doua tipuri diferite de servicii de calatorie care sunt
combinate de un comerciant, atat din proprie initiativa cat si la cererea calatorului sau in
conformitate cu selectia acestuia.

B. Vacantele cumparate de un profesionist

In legatura cu vacantele cumparate de un profesionist se pune intrebarea daca pot fi si ele

incadrate in categoria pachetelor de servicii turistice si daca beneficiaza de prevederile O.G.
nr.2/2018, bineinteles atunci cand intrunesc toate conditiile cerute de legislatia aplicabila.

O.G. nr. 107/1999 dupa ce arata la art.2 pct.2 ca, in intelesul acestui act normativ, contract de
comercializare a pachetului de servicii turistice inseamna „acordul de vointa dintre agentia de
turism si turist”, dupa numai cateva randuri renunta la definirea notiunii de „turist” si o introduce
pe cea de „consumator”, desi acesta nu parea a fi parte a contractului, oferind pentru intelesul
acesteia o explicatie cel putin laconica: „orice persoana sau grup de persoane fizice constituite in
asociatii care cumpara sau se angajeaza sa cumpere pachetul de servicii turistice - contractant
principal - sau orice persoana in numele careia contractantul principal se angajeaza sa cumpere
pachetul de servicii turistice - alti beneficiari - sau orice persoana in favoarea careia contractantul
principal ori alti beneficiari cedeaza pachetul de servicii turistice - cesionarul.”.

In versiunea in limba romana a Directivei 90/314/CE se definea contractul de comercializare

a pachetelor de servicii turistice ca fiind „acordul dintre consumator si organizator si/sau
detailist…”.

Mai mult decat atat, numai in expunerea de motive a Directivei 90/314/CE termenul de
„consumator” era folosit de 21 de ori, rezultand in mod neechivoc ca aceasta norma juridica se
inscria in seria masurilor luate de Uniunea Europeana (Comunitatea Europeana la acel moment)
pentru protectia consumatorilor.

Ori, in Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu

consumatorii, notiunea de „consumator” este definita ca fiind „orice persoana fizica ce, in cadrul
contractelor reglementate de prezenta directiva, actioneaza in scopuri care se afla in afara
activitatii sale profesionale;”.

Prin urmare, s-a pus in mod firesc intrebarea daca Directiva 90/314/CE este aplicabila si
contractelor de vanzare a pachetelor de servicii turistice incheiate intre un operator de turism in
calitate de vanzator si un cumparator care nu poate fi considerat, in intelesul dreptului UE, ca
fiind un consumator.

Raspunsul oferit de doctrina juridica franceza a fost ca prevederile legale referitoare la

comercializarea pachetelor de servicii turistice se aplica si atunci cind operatorul de turism
contracteaza cu un profesionist.

Insa aceasta solutie juridica s-a intemeiat pe faptul ca in Codul francez al turismului se
definea contractul de comercializare a pachetelor turistice ca fiind incheiat intre operatorul de
turism si „cumparator”, astfel ca s-a admis ca neexistind o limitare la categoria „consumatorilor”,
legislatia specifica este aplicabila si contractelor incheiate de profesionisti, in calitate de
cumparatori ai pachetelor de servicii turistice.

Noua Directiva UE 2015/2302 a adus lamuriri si in acesta privinta statuand la art. 2 alin.1
litc.c) ca sunt excluse din sfera ei de aplicare doar pachetele si serviciile de calatorie asociate
achizitionate in temeiul unui acord general pentru organizarea unei calatorii de afaceri,
incheiat intre un comerciant si „o alta persoana fizica sau juridica actionand din motive legate de
activitatea sa comerciala, afacerea, meseria sau profesia sa”.

Dealtfel, pct.7 din expunerea sa de motive faciliteaza o mai buna intelegere a sferei sale de
aplicare, precizand ca „Majoritatea calatorilor care achizitioneaza pachete sau servicii de
calatorie asociate sunt consumatori in intelesul dreptului Uniunii privind consumatorii. In acelasi
timp, nu este intotdeauna usor sa se faca deosebirea intre consumatori si reprezentantii
intreprinderilor mici sau profesionistii care rezerva calatorii in legatura cu activitatea lor
comerciala sau profesionala, prin aceleasi canale de rezervare ca si consumatorii. Astfel de
calatori necesita adesea un nivel similar de protectie. Spre deosebire de acestia, exista societati
sau organizatii care fac rezervari de calatorie pe baza unui acord general, incheiat adesea pentru
numeroase servicii de calatorie pentru o perioada specificata, de exemplu cu o agentie de voiaj.
Acest din urma tip de servicii de calatorie nu necesita nivelul de protectie prevazut pentru
consumatori. In consecinta, prezenta directiva ar trebui sa se aplice persoanelor care calatoresc
in scop profesional, inclusiv membrilor profesiilor liberale, sau lucratorilor care desfasoara o
activitate independenta sau altor persoane fizice, atunci cand acestea nu fac rezervari de
calatorie in baza unui acord general. Pentru a evita confuzia cu privire la definitia termenului
„consumator” utilizata in alte elemente ale legislatiei Uniunii, persoanele protejate in temeiul
prezentei directive ar trebui denumite „calatori”.”

O.G. nr.2/2018, tinand cont de aceste recomandari, a utilizat in teminologia sa notiunea de

„calator”, definit ca fiind „orice persoana care doreste sa incheie un contract sau care are
dreptul sa calatoreasca pe baza unui contract incheiat in conditiile prezentei ordonante;”.

III.Formarea contractului de vanzare a pachetelor de servicii turistice

Ordonanta Guvernului nr. 2/2018 este actul normativ care reglementeaza intr-o maniera
speciala, dedicata, formarea si, vom vedea in cele ce urmeaza, si executarea contractului de
comercializare a pachetelor de servicii turistice.

In zona proxima a acestei reglementari vom gasi legislatia privind protectia consumatorului
si, in cele din urma, prevederile Codului civil aplicabile contractelor, in general.

La formarea contractului de vanzare a pachetelor de servicii turistice se parcurge o etapa

precontractuala (de informare), iar apoi etapa incheierii propriu zise a contractului. Le vom
analiza in aceasta ordine.

1. Informarea prealabila incheierii contractului

Stabilirea unei relatii contractuale intre operatorul de turism sau agentia de turism
organizatoare si turist debuteaza prin parcurgerea unei etape de informare. O serie de informatii,
prevazute in lege, sunt furnizate de operatorul de turism turistului, in mod obligatoriu. Nu exista
niciun impediment ca, in afara de cele expres prevazute de lege, partile sa isi solicite sau sa isi
transmita si alte informatii.

Cap.II din O.G. nr. 2/2018 reglementeaza aceasta obligatie de informare a turistului, care
exista atat in etapa precontractuala, cat si in cea ulterioara incheierii contractului.

In etapa precontractuala, adica inainte ca un turist (calator) sa isi fi asumat un contract

privind un pachetul de servicii de calatorie sau a oricarei oferte corespunzatoare, agentia de
turism organizatoare are obligatia de a furniza calatorului doua categorii de informatii:

 O serie de informatii standard, care nu sunt particularizate pentru o anume oferta turistica sau
pentru un anume pachet de servicii turistice si care se regasesc in partea A sau B, dupa caz, din anexa nr.
1 a O.G. nr.2/2018.
 O serie de informatii referitoare la oferta sau pachetul de servicii turistice.
Acestea se regasesc in continutul art. 5 din O.G. nr.2/2018. Nu toate informatiile acolo
mentionate trebuie furnizate calatorului, ci numai cele aplicabile pachetului de servicii turistice
de care este interesat turistul sau care se propune acestuia de agentia organizatoare. Asadar,
aceasta categorie de informatii precontractuale care, dupa caz, ar trebui sa fie furnizate
calatorului include:

a) principalele caracteristici ale serviciilor de calatorie:

(i) destinatia (destinatiile) calatoriei, itinerariul si perioadele sejurului, cu datele

corespunzatoare si, in cazul in care cazarea este inclusa, numarul de nopti incluse;

(ii) mijloacele de transport, caracteristicile si categoriile acestora, locurile, datele si orele de

plecare si de intoarcere, duratele si locurile opririlor intermediare si ale legaturilor de transport.
In cazul in care nu este inca stabilita ora exacta, agentia de turism organizatoare si, dupa caz,
agentia de turism intermediara informeaza calatorul cu privire la ora aproximativa de plecare si
de intoarcere;

(iii) locatia, principalele caracteristici si, dupa caz, categoria turistica a unitatilor de cazare
conform normelor din tara de destinatie;

(iv) serviciile de masa oferite;

(v) vizitele, excursiile sau alte servicii incluse in pretul total convenit al pachetului;

(vi) daca nu este clar din context, faptul ca oricare dintre serviciile de calatorie vor fi
furnizate calatorului ca parte a unui grup si, in acest caz, in masura posibilului, dimensiunea
aproximativa a grupului;

(vii) daca posibilitatea calatorului de a beneficia de alte servicii turistice depinde de

comunicarea orala efectiva, limba in care vor fi furnizate serviciile respective;

(viii) situatia in care calatoria sau vacanta este adaptata in general pentru persoanele cu
mobilitate redusa si, la cererea calatorului, informatii precise privind gradul de adecvare a
calatoriei sau vacantei, luand in considerare nevoile calatorului;

b) denumirea comerciala si sediul social ale agentiei de turism organizatoare si, daca este
cazul, ale agentiei de turism intermediare, precum si numerele de telefon si, dupa caz, adresele
de e-mail ale acestora;

c) pretul total al pachetului, inclusiv taxele si, daca este cazul, toate comisioanele, tarifele,
penalitatile de incetare si alte costuri suplimentare sau, atunci cand aceste costuri nu pot fi
calculate in mod rezonabil anterior incheierii contractului, o indicatie cu privire la tipul de
costuri suplimentare pe care calatorul ar putea sa fie obligat sa le suporte in continuare;

d) modalitatile de plata, inclusiv orice suma sau procentaj din pret care urmeaza sa fie
achitate sub forma de avans si calendarul pentru achitarea soldului sau garantiile financiare care
urmeaza sa fie achitate sau furnizate de calator;

e) numarul minim de persoane necesar pentru ca serviciile din pachet sa poata fi executate si
termenul inainte de inceperea executarii pachetului pana la care este posibila incetarea
contractului, daca nu se intruneste acest numar;

f) informatii generale despre cerintele legate de pasaport si vize, inclusiv termenele

aproximative de obtinere a vizelor si informatii referitoare la formalitatile legate de sanatate in
tara de destinatie;

Sublinem aici diferenta fundamentala dintre cele doua categorii de informatii care sunt
mentionate impreuna, la aceeasi litera a articolului 5 din O.G. nr.2/2018, anume regimul vizelor
si formalitatile legate de sanatate.

Informatiile referitoare la formalitatile legate de sanatate au in vedere faptul ca sunt state

care nu permit intrarea pe teritoriul lor decat daca turistul face dovada efectuarii unor vaccinuri
sau care, alteori, supun turistul unor controale medicale la trecerea frontierei etc.

In privinta cerintelor legate de pasaportul sau si viza de acces pe teritoriul statutului in care
urmeaza sa se desfasoare calatoria turistica, in turismul international sunt si operatori de turism
care nu doar ca furnizeaza turistului aceste informatii, dar ii ofera suplimentar si indeplinirea
integrala sau partiala a formalitatilor necesare pentru obtinerea vizei turistice. Sigur ca operatorul
de turism poate actiona ca mandatar al turistului si indeplini pentru acesta formalitatile
administrative necesare, insa nu trebuie confundata obligatia de furnizare a informatiilor legate
de pasapoarte si viza cu obligatia de a intreprinde demersurile pentru obtinerea ei si, cu atat mai
putin, a si obtine aceasta viza turistica. Aceasta din urma nu urma nu poate fi asumata de agentia
de turism, intrucat depinde de consulatul sau reprezentanta diplomatica a statului caruia i se
solicita, iar obligatia de a face demersurile pentru obtinerea ei exista numai daca si in masura in
care partile au agreat-o contractual. In lipsa unei alte mentiuni exprese in contract, turistul poate
dovedi prin orice mijloc de proba asumarea de catre turoperator sau agentia de turism a obligatiei
de indeplinire a procedurilor administrative necesare pentru obtinerea vizei turistice.

Jurisprudenta franceza consemneaza si spete in care a fost analizata aceasta problematica.

Spre exemplu, Curtea de Apel din Paris a decis ca exista o prezumtie ca operatorul de turism si-a
asumat obligatia mai sus amintita in ipoteza in care a primit de la turist pasaportul acestuia. Intr-
un alt caz, Curtea de Apel din Orléans a decis ca exista o prezumtie de asumare de catre agentia
de turism a obligatiei de indeplinire a formalitatilor administrative necesare obtinerii vizei
turistice pentru turist, motivand ca in pretul afisat se arata ca este „totul inclus”.

Tot cu privire la documentele de calatorie si lipsa unei raspunderi a agentiei de turism in

cazul unor neconformitati ale acestora s-a pronuntat si Curtea Suprema Federala din Germania.
Reclamanta in cauza dedusa judecatii a rezervat un pachet de vacanta in SUA, organizat de
agentia de turism parata. Ea trebuia sa calatoreasca in S.U.A. impreuna cu sotul ei si cu fiica ei in
19 mai 2013. In ianuarie 2013 ea a solicitat noi pasapoarte pentru fiica ei si ea insasi, care i-au
fost eliberate si trimise prin posta de autoritatea germana competenta. Cu toate acestea, deoarece
autoritatea emitenta a pasapoartelor nu primise nicio confirmare a livrarii (primirii pasatoartelor
de catre reclamanta si fiica sa), a presupus ca pasapoartele s-au pierdut si, prin urmare, le-a
declarat nule si neavenite. Cu toate acestea, reclamanta nu a fost informata despre aceasta
situatie. Cand reclamanta si familia ei s-au prezentat la imbarcare, au fost refuzate din cauza
documentelor de calatorie nevalabile ale reclamantei si fiicei sale. Ulterior a solicitat restituirea
intregului pret platit pentru vacanta de la agentia de turism organizatoare care insa nu i-a restituit
decat o parte din pretul pachetului turistic. In aceste conditii a initiat un proces in instanta de
judecata impotriva agentiei de turism. Cererea reclamantei de rambursare integrala a pretului a
fost respinsa in toate instantele judecatoresti. Curtea Suprema din Germania (BGH) a confirmat
solutia afirmand ca evenimentul face parte din sfera de risc a reclamantei si nu poate fi
considerat "forta majora". Este in exclusivitate responsabilitatea fiecarui calator sa produca
documente de calatorie valabile.

g) informatii privind posibilitatea calatorului de a inceta contractul oricand inainte de

inceperea executarii pachetului, cu plata unei penalitati de incetare corespunzatoare sau, dupa
caz, a penalitatilor de incetare standardizate solicitate de agentia de turism organizatoare;

h) informatii privind asigurarea facultativa sau obligatorie care sa acopere costurile incetarii
contractului de catre calator sau costurile de asistenta, inclusiv taxele de repatriere, in caz de
accident, de boala sau de deces.

Obligatia de furnizare a acestor doua categorii de informatii precontractuale (cele standard si

cele adaptate pachetului de servicii turistice) incumba agentiei de turism organizatoare
(turoperatorului), daca aceasta vinde sau ofera spre vanzare pachetul de servicii turistice in mod
direct calatorului sau agentiei intermediare care vinde sau ofera spre vanzare pachetele turistice
in calitate de intermediar al turoperatorului.

Obligatia de informare subzista si in cazul contractelor privind pachetele de servicii de

calatorie incheiate prin telefon.

Deasemenea, chiar si atunci cand agentia de turism organizatoare sau agentia de turism
intermediara urmeaza sa incheie contractul cu un calator ale carui date le sunt transmise de un alt
comerciant, acestea trebuie sa se asigure ca, inainte de asumarea de catre calator a contractului
sau a oricarei oferte corespunzatoare, acesta a primit informatiile mentionate mai sus, daca si in
masura in care acestea sunt relevante pentru serviciile de calatorie ce fac obiectul contractului.
Pentru a-si putea indeplini obligatia de informare, agentia de turism trebuie sa primeasca din
partea comerciantului informatiile necesare

Informatiile vor fi furnizate intr-un mod clar, inteligibil si bine evidentiat, iar atunci cand
aceste informatii sunt furnizate in scris, ele trebuie sa fie si lizibile. Subliniem aici ca, fata de
vechea reglementare, nu mai este asadar obligatoriu ca informatiile precontractuale sa fie
furnizate in scris. Totusi, agentiei de turism ii incumba sarcina de a proba ca si-a indeplinit
obligatiile de informare. Prin urmare, din aceasta perspectiva, in continuare ramane utila forma
scrisa a informarii.
 Pe langa informatiile aratate in cuprinsul art. 5 din O.G. nr.2/2018, agentia de turism mai
trebuie sa informeze turistul si, atunci cand e cazul, in legatura cu identitatea transportatorului
aerian care va furniza acest serviciu, in cadrul pachetului turistic oferit spre vanzare. Aceasta
obligatie de informare a pasagerului in legatura cu identitatea transportatorului aerian nu este
prevazuta in Directiva nr. 2015/2302, ci alt act normativ al Uniunii europene.

Cu toate acestea, sunt si legislatii nationale mai bine structurate si cu o nivel de coroborare a
reglementarilor mult mai ridicat, care au inclus acesta obligatie a informarii turistului in legatura
cu identitatea companiei aeriene si in actul normativ care reglementeaza comercializarea
pachetelor de servicii turistrice.

Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 prevede la art.11 obligativitatea ca, in momentul

rezervarii, contractantul de transport aerian sa informeze pasagerul cu privire la identitatea
transportatorului (transportatorilor) aerian (aerieni) efectiv(i), indiferent de modalitatea de
efectuare a rezervarii.

Daca la momentul rezervarii inca nu se cunoaste identitatea transportatorului

(transportatorilor) aerian (aerieni) efectiv(i), contractantul de transport aerian ia masuri pentru
informarea pasagerului cu privire la numele transportatorului (transportatorilor) aerian (aerieni)
care se preconizeaza ca va opera zborul sau zborurile in cauza.

In cazul in care transportatorul (transportatorii) aerian (aerieni) efectiv(i) se modifica dupa

rezervare, contractantul de transport aerian, indiferent de motivul schimbarii, ia imediat toate
masurile necesare pentru a asigura informarea pasagerului cu privire la aceasta modificare cat
mai curand posibil.

In toate cazurile, pasagerii sunt informati in momentul inregistrarii sau la imbarcare, in cazul
in care nu este necesara inregistrarea pentru un zbor de legatura.

Potrivit alin.4 al art.11 din acest regulament, operatorul turistic sau transportatorul aerian,
dupa caz, asigura informarea contractantului de transport aerian relevant cu privire la identitatea
transportatorului (transportatorilor) aerian (aerieni) efectiv(i) de indata ce aceasta este cunoscuta,
in special in cazul modificarii acestei identitati.

Un vanzator de bilete este exonerat de raspundere in cazul in care nu a fost informat cu

privire la identitatea transportatorului aerian efectiv.

Mai intai sublinem ca regulamentul, ca izvor de drept al Uniunii europene, are aplicare
directa in statele membre, apoi dorim sa subliniem ca cerinta de informare se refera la
„transporatorul aerian efectiv”. Sublinierea este necesara deoarece transporatorul aerian
contractant poate fi diferit de cel care realizeaza efectiv zborul si transporta pasagerii la
destinatie.

Situatia, destul de des intalnita in aviatia civila, se produce prin subcontractarea transportului
aerian si poarta denumirea de „codes share” (en.). Pe scurt, doua sau mai multe companii aeriene
pot incheia un acord prin care se stabileste ca una (unele) dintre ele va (vor) comercializa sub
indicativul sau (lor) de zbor servicii de transport aerian care vor fi prestate de o alta companie
aeriana. Pentru astfel de zboruri facute in „codes share” trebuie facuta acea distinctie intre
transportatorul contractual si transportatorul efectiv, care executa in realitate prestatia.

2. Obligatia turistului de a se informa

Desi nu este mentionata in mod explicit in legislatia aplicabila vanzarii de pachete turistice o
astfel de obligatie, totusi in practica judiciara a unor state in care turismul este mult mai dezvoltat
si, implicit, litigiile in legatura cu acest domeniu sunt mai numeroase, s-a conturat continutul
unei obligatii de facto pe care o are turistul, de a se informa el insusi, de a solicita informatii in
legatura cu unele aspecte care ies din marja normalului, a cotidianului.

Agentul de turism isi indeplineste obligatia de informare a turistului luand in considerare

asteptarile obisnuite, pe care le are un turist „mediu”. Atunci cand turistul are asteptari care
exced normalului sau care are nevoi speciale ori care sunt neastepate pentru pachetul turistic sau
serviciile turistice care il compun, trebuie sa ii aduca aceasta la cunostiinta agentului de turism
sau organizatorului respectivului pachet turistic. In caz contrar, raspunderea agentului de turism
pentru nesatisfacerea unor nevoi ale turistului pe durata sejurului sau a deplasarii este exclusa.
 Pe de alta parte, turistul care are astfel de nevoi speciale sau asteptari extravagante ori
neobisnuite trebuie sa il informeze pe touroperator sau agentia de turism intermediara pentru ca
acestia sa fie in masura sa ii confirme sau nu ca serviciile turistice incluse in pachet ii satisfac sau
nu cerintele.

Spre exemplu, nevoile speciale pe care le au persoanele cu handicap, dimensiunile

neobisnuite ale bagajelor (cum sunt instrumentele muzicale mari) nu pot fi anticipate de agentul
de turism si revine turistului insusi obligatia de a-l informa pe organizatorului pachetului turistic
in legatura cu astfel de situatii. Acesta din urma nu are o obligatie de informare absoluta, ci una
limitata la asteptarile normale ale turistilor.

Asadar, pentru nevoile sau asteptarile turistilor care depasesc limita normalului, le revine
acestora sarcina de a obtine informatiile relevante, in legatura cu (in)aptitudinea pachetului
turistic de a le satisface aceste cerinte.

In aceeasi categorie se inscriu si informatiile referitoare la regimul primirii de animale de

companie in mijloacele de transport si in spatiile de cazare. Agentul de turism nu are obligatia sa
furnizeze astfel de informatii, ci revine turistului obligatia de a le solicita atunci cand sunt
importante pentru el.

3. Valoarea juridica a informatiilor precontractuale

Potrivit prevederilor Directivei (UE) 2015/2302, cea mai mare parte a informatiilor
precontractuale obligatorii sunt parte integranta a contractului privind pachetul de servicii de
calatorie.

Fac exceptie de la acest regim juridic urmatoarele:

- denumirea comerciala si sediul social ale agentiei de turism organizatoare si, daca este cazul, ale
agentiei de turism intermediare, precum si numerele de telefon si, dupa caz, adresele de e-mail ale
acestora;
- informatiile generale despre cerintele legate de pasaport si vize, inclusiv termenele
aproximative de obtinere a vizelor si informatii referitoare la formalitatile legate de sanatate in tara de
destinatie.
Toate celelalte informatiii (prevazute de art. 5 alin. 1 lit. a), c), d), e) si g) din O.G.
nr.2/2018) nu pot fi modificate decat prin acordul explicit al partilor contractante.

Numai inainte de incheierea contractului privind pachetul de servicii de calatorie este

posibila modificarea lor, iar intr-o astfel de situatie agentia de turism organizatoare si, dupa caz,
agentia de turism intermediara transmit calatorului toate modificarile cu privire la informatiile
precontractuale intr-un mod clar, inteligibil si bine evidentiat.

4. Sanctiunea nerespectarii obligatiei de informare

In Ordonanta Guvernului nr. 2/2018 se prevede ca omisiunea furnizarii oricareia din

informatiile precontractuale obligatorii prevazute de art.5 constituie contraventie, daca nu a fost
savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiune.

Sanctiunea aplicabila este amenda de la 4000 la 20000 lei.

In plus, turistul caruia nu i-au fost furnizate toate informatiile impuse de lege si din cauza
acestei omisiuni nu a avut o imagine corecta asupra pachetului de servicii turistice achizitionat
are posibilitatea sa ceara fie rezolutiunea contractului, fie despagubiri in temeiul raspunderii
civile contractuale.

O „sanctiune” speciala este prevazuta de art. 6 alin.2 din O.G. nr. 2/2018, care prevede ca in
situatia in care agentia de turism organizatoare si, dupa caz, agentia de turism intermediara nu au
indeplinit cerintele in materie de informare cu privire la comisioanele, tarifele, penalitatile de
incetare sau alte costuri suplimentare inainte de incheierea contractului privind pachetul de
servicii de calatorie, calatorul nu suporta respectivele comisioane, tarife, penalitati de incetare
sau alte costuri.
 5. Conditiile incheierii contractului

a. Conditii de forma

Reglementarea europeana a contractului de comercializare a pachetelor de servicii turistice

nu impune o anumita forma a acestui contract.

Nici din definitia legala a acestui tip de contract, nici din reglementarea lui prin actul
normativ intern nu se deduce o anumita forma ceruta ad validitatem.

Cu toate acestea, dupa cum vom vedea, se deduce mai ales din formularile articolelor din
O.G. nr.2/2018 ca este avantajoasa incheierea contractului in forma scrisa.

Actul normativ european arata doar ca acesta este „un contract referitor la un pachet in
ansamblul sau sau, in cazul in care pachetul este executat in temeiul unor contracte separate,
toate contractele aplicabile serviciilor de calatorie cuprinse in pachet;”, fara nicio alta precizare.

In dreptul intern contractul privind pachetul de servicii de calatorie este definit in acelasi
mod ca si in actul normativ european.

Concluzionand putem spune ca toate textele de lege conduc spre concluzia ca acest tip de
contract este un contract consensual, asadar care se incheie solo consensu.

Aceasta concluzie se fundamenteaza pe prevederile art. 7 alin.1 din O.G. nr.2/2018, unde se
arata ca „Limbajul folosit in contractele privind pachetele de servicii de calatorie este simplu si
inteligibil si, in cazul contractelor scrise, textul este lizibil.” Rezulta asadar ca se pot incheia si
contracte nescrise, care trebuie sa aiba un anumit limbaj inteligibil, iar cele care se incheie in
forma scrisa trebuie sa fie si lizibile.

Mai departe, tot art. 7 alin.1 din acelasi act normativ impune ca „La incheierea contractului
privind pachetul de servicii de calatorie sau ulterior, fara intarzieri nejustificate, agentia de
turism organizatoare sau agentia de turism intermediara pune la dispozitia calatorului un
exemplar sau o confirmare a contractului pe un suport durabil.„ Asadar, la momentul inheierii
contractului nu este neaparat necesar ca acesta sa se regaseasca pe un suport durabil, ci este
posibil ca aceasta cerinta sa fie indeplinita si ulterior, fara a fi afectata valabilitatea contractului.

In fine, mai precizeaza norma sus amintita si ca are dreptul calatorul de a solicita o copie pe
suport hartie in cazul in care contractul privind pachetul de servicii de calatorie a fost incheiat in
prezenta fizica simultana a partilor. Se deduce asadar ca cerinta legiuitorului este ca, atunci cand
partile sunt prezente, sa se transcrie pe suport de hartie continutul acordului de vointe.

In mod similar, si in cazul contractelor negociate in afara spatiilor comerciale, se furnizeaza

calatorului un exemplar sau confirmarea contractului privind pachetul de servicii de calatorie pe
suport hartie sau, in cazul in care calatorul este de acord, pe un alt suport durabil.

b. Conditii de fond

Contractul privind pachetul de servicii de calatorie trebuie sa aiba un continut minimal

obligatoriu, care se regaseste in art. 7 alin.3 din O.G. nr.2/2018.

Informatiile obligatorii care trebuie sa se regaseasca in contract pot fi grupate in urmatoarele

categorii:

1. Informatiile obligatorii oferite calatorului si in etapa precontractuala.

Aceste informatii sunt prevazute de art. 5 alin.1 din O.G. nr.2/2018 si le-am mentionat si noi
in cele ce preced.

Subliniem aici cerinta ca, atunci cand turistul incheie contractul cu o agentie intermediara,
aceasta este obligata sa mentioneze in contract denumirea si sediul agentiei de turism
organizatoare. Aceasta deoarece, dupa cum vom vedea, turistul intra intr-un raport juridic nu cu
agentia intermediara, ci cu agentia organizatoare, iar aceasta din urma are intreaga raspundere a
executarii obligatiilor contractuale.

Pe de alta parte, prestatorii directi de servicii turistice, spre exemplu hotelierii, care intra in
contact cu turistii si le presteaza nemijlocit serviciile turistice, au contractat cu turoperatorul si,
prin urmare, nu cunosc decat numele acestuia, nu si al agentiilor intermediare care vand pachete
de servicii turistice in numele lui. Iar in eventualitatea in care turistul intampina orice fel de
probleme in relatia cu acesta, este firesc sa stie cine este touroperatorul si sa poata lua legatura
direct cu acesta.

2. Cerintele speciale ale calatorului pe care agentia de turism organizatoare le-a acceptat.

3. Informatii cu privire la raspunderea agentiei de turism organizatoare.

In contract trebuie sa se prevada ca turoperatorul este raspunzator pentru executarea

corespunzatoare a tuturor serviciilor de calatorie incluse in contract si, deasemenea, ca este
obligat sa acorde asistenta in cazul in care calatorul se afla in dificultate.

4. Denumirea entitatii responsabile de protectia in caz de insolventa si datele de contact ale

acesteia, inclusiv sediul social, si, dupa caz, denumirea autoritatii competente desemnate de
statul membru in cauza in scopul respectiv si datele de contact ale acesteia.

Aceasta cerinta este prevazuta intocmai de art.7 alin.3 lit.d) din O.G.nr.2/2018. Ea reproduce
textul art. 7 alin.2 lit.c) din Directiva UE 2015/2302. Numai ca, directiva europeana ofera cadrul
general de reglementare, iar statelor membre le revine sarcina de a il concretiza, prin adaptarea
lui la specificul juridic national si la sistemul administratiei publice din acel stat.

Prin urmare este de neinteles mentinerea in formularea Ordonantei Guvernului Romaniei a

aceleeasi exprimari vagi si impersonale. Daca pentru textul directivei este logica utilizarea
expresiei „denumirea autoritatii competente desemnate de statul membru in cauza”, pentru textul
unui act normativ elaborat si adoptat chiar de Guvernul Romaniei lipsa indicarii exacte a
autoritatii in cauza si a datelor ei de contact sunt de neinteles. Devine astfel necesar ca actele
subsecvente de aplicare a O.G.nr.2/2018 sa contina aceste informatii.

Cat priveste entitatea responsabila cu protectia in caz de insolventa a agentiei organizatoare,

aceasta poate fi, dupa caz, emitentul unei scrisori de garantie bancara, al unei polite de asigurare,
un fond de garantare a pachetelor de calatorie sau alta entitatea care emite alte instrumente de
garantare. Denumirea si datele de contact ale unei astfel de entitati aflate in relatie contractuala
cu turoperatorul si asigura protectia turistilor in caz de insolventa a acestuia trebuie mentionate in
contract.

Codul turismului din Franta impune nu doar mentionarea in contract a emitentului politei de
asigurare in caz de insolvabilitate, ci si indicarea riscurilor asigurate, precum si cuantumul
maxim al despagubirilor care vor fi platite de asigurator in cazul producerii riscului asigurat,
incluzandu-se si raspunderea civila profesionala a turoperatorului si a agentiei de turism
intermediare.

5. Datele de contact ale reprezentantului local al agentiei de turism organizatoare, ale unui
punct de contact sau ale altui serviciu care permite calatorului sa contacteze rapid agentia de
turism organizatoare.

Este necesar a se mentiona numele, adresa, numarul de telefon, adresa de e-mail si, daca este
cazul, numarul de fax si orice alte date care permit calatorului sa comunice eficient cu
reprezentantului local al agentiei de turism organizatoare, sa solicite asistenta atunci cand se afla
in dificultate sau sa reclame orice neconformitate sesizata in timpul executarii pachetului.

6. Informatii privind obligatia calatorului de a comunica orice neconformitate pe care o

constata pe parcursul executarii pachetului.

Calatorul este obligat sa informeze, fara intarzieri nejustificate, agentia de turism

organizatoare in legatura cu orice neconformitate pe care o constata pe parcursul executarii
contractului.

7. Informatii care permit inrtarea in contact cu minorul care calatoreste neinsotit.

Aceste date de contact trebuie sa permita contactul direct cu minorul sau cu persoana
responsabila de acesta in locul in care minorul este cazat.

8. Informatii privind procedurile interne de solutionare a reclamatiilor disponibile si

informatii privind mecanismele de solutionare alternativa a litigiilor.

Ordonanta Guvernului nr. 38/2015 reglementeaza solutionarea alternativa a litigiilor dintre

consumatori si comercianti, stabilind organizarea si functionarea entitatilor SAL (Solutionare
Alternativa a Litigiilor), precum si procedura aplicabila.

Deasemenea, Regulamentul (UE) nr. 524/2013 stabileste si el proceduri de solutionare

online a litigiilor in materie de consum.
 Avand in vedere aceste reglementari speciale, contractul ar trebui sa prevada si entitatea
SAL la care este afiliat comerciantul (turoperatorul) si privind platforma de solutionare online a
litigiilor in temeiul Regulamentului (UE) nr. 524/2013.

9. Informatii privind dreptul calatorului la transferul contractului catre un alt calator.

Turistul are dreptul sa transfere contractul catre o alta persoana, in anumite conditii
specificate de art.10 din O.G. nr.2/2018.

c. Sanctiunea nerespectarii conditiilor cerute la incheierea contractului

Legiuitorul roman a prevazut o sanctiune contraventionala principala si mai multe

sanctiuni complementare.

Sanctiunea principala in cazul nerespectarii cerintelor legale privitoare le continutul minimal

al contractului este amenda de la 4000 la 20000 de lei, potrivit art. 27 alin.1 lit.a) din O.G.
nr.2/2018.

Deasemenea, alin.3 al aceluiasi articol prevede ca odata cu aplicarea sanctiunii

contraventionale principale agentul constatator poate aplica una sau mai multe dintre urmatoarele
sanctiuni contraventionale complementare:

a) respectarea imediata a clauzelor contractuale care au fost incalcate;

b) restituirea sumelor incasate fara temei legal, intr-un termen de maximum 15 zile;

c) repararea deficientelor constatate prin procesul-verbal, in termenul prevazut in procesul-

verbal.

Prima dintre sanctiunile complementare mentionate de O.G. nr.2/2018 are totusi o nuanta
redundanta deoarece, fiecare parte a unui contract, deci si turoperatorul, are obligatia de a
respecta toate clauzele acelui contract si de a executa toate obligatiile asumate, fara ca acest lucru
sa fie stabilit ca o „sanctiune complementara”. Dealtfel, daca turoperatorul nu isi indeplineste
obligatia incalcata nici dupa aplicarea sanctiunii complementare prevazute la lit.a), rolul
oganului constatator inceteaza.

De aceea, sunt importante „sanctiunile” prevazute de Codul civil pentru ipoteza neexecutarii
intocmai a obligatiilor contractuale asumate.

Ar fi fost asadar benefic ca emitentul O.G. nr.2/2018 sa se preocupe mai ales de

reglementarea consecintelor particulare ale nerespectarii obligatiilor in cazul contractelor de
comercializare a pachetelor de servicii turistice si de stabilire a unor norme de reparare a
prejudiciului suferit de turist.

Trebuie totusi avut in vedere faptul ca cerintele de forma si de fond ale contractului de
comercializare a pachetelor turistice nu vizeaza numai formarea valabila a acordului de vointa al
partilor si continutul obligatiilor asumate, ci sunt generate mai ales de necesitatea de a oferi
consumatorului cat mai multe informatii, pentru ca acesta sa fie in masura sa exprime un
consimtamant liber si neechivoc, neviciat prin dol.

In consecinta, nefurnizarea prealabila a tuturor informatiilor si neincluderea in contract a

tuturor mentiunilor obligatorii poate constitui, in anumite conditii, o viciere prin dol a
consimtamantului turistului, care poate duce la anularea contractului.

In plus, in functie de informatiile care lipsesc (din informarea precontractuala sau din
clauzele contracuale), pot interveni si sanctiuni punctuale de natura civila.

Spre exemplu, neinformarea turistului asupra faptului ca realizarea pachetului de servicii

turistice necesita un numar minim de persoane, duce fie la obligarea turoperatorului de a
organiza calatoria turistica indiferent de numarul de persoane, fie la plata de despagubiri catre
turist.

Lipsa uneia sau unora din informatiile (pre)contractuale si sanctiunea aplicabila in astfel de
caz a fost analizata si in doctrina franceza, acolo unde dreptul turismului este individualizat ca
ramura distincta de drept de mai multe decenii.

Intr-o prima faza s-a considerat ca neincluderea in contractul de comercializare a pachetelor

turistice a tuturor informatiilor obligatorii se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. S-a motivat
aceasta solutie prin scopul reglementarii europene, anume protectia consumatorilor. Ori, in
domeniul dreptului consumatorului, neinformarea sau informarea incorecta a consumatorului
este sanctionata cu nulitatea contractului de comercializare, aceasta asigurand protectia cea mai
eficace a consumatorului. De aceea, dintr-o perspectiva consumerista, s-a considerat ca nulitatea
absoluta trebuie sa opereze si in cazul contractului de comercializare a pachetelor turistice.

Numai ca incheierea acestui tip de contract nu este un atribut exclusiv al consumatorului, in

intelesul normelor europene al acestei notiuni, ci ea se poate face si de profesionisti, de societati
comerciale etc. Astfel ca nulitatea contractului pare o sanctiune de o duritate nejustificata.

In plus, in cei 26 de ani de la prima lui reglementare europeana, contractul de comercializare

a pachetelor turistice a iesit din umbra pachetelor normative de protectie a consumatorului si a
dobandit o existenta de sine statatoare, in materia dreptului turismului.

De aceea, si in Franta s-a schimbat practica judiciara in ultimii ani, iar neincluderea
informatiilor mai sus enumerate in contractul de comercializare a pachetelor turistice nu mai
poate duce la constatarea nulitatii contractului ci, cel mult, la anularea lui pentru vicierea
consimtamantului, in unele hotarari judecatoresti considerandu-se ca lipsa uneia/unora din
elementele obligatorii determina o prezumtie de dol, care pote fi rasturnata de operatorul de
turism prin orice mijloc de proba.