Universitatea Dunarea de Jos

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea Kinetoterapie

PRACTICA PEDAGOGICA SCOLARA GIMNAZIALA

SPECIALA “CONSTANTIN PUFAN” GALATI

Studenta: Miu Nicoleta

Anul III, Semestrul I
Tema numarul 1.
Zece afectiuni din cele mai cunoscute recuperabile prin kinetoterapie

1. Accident vascular cerebral (AVC)

Accidentul vascular cerebral (AVC) se produce cand alimentarea unei zone din creier este intrerupta sau redusa, impiedicand tesutul
cerebral sa primeasca oxigen si substante nutritive. In acest caz, celulele cerebrale incep sa moara in decurs de cateva minute. AVC-ul
reprezinta o urgenta medicala, iar tratamentul imediat este crucial. Interventia timpurie poate reduce afectarea cerebrala si poate
preveni alte complicatii. Cu ajutorul tratamentului adecvat, poate fi prevenita totodata si dizabilitatea care s-ar putea instala in urma
unui AVC.
Tipuri de AVC
Exista doua cauze principale care pot provoca un AVC: o artera blocata (accident ischemic) sau
ruperea unui vas de sanage (accident hemoragic). Exista persoane care pot suferi doar o
intrerupere temporara a alimentarii cu sange a creierului – acesta se numeste accident ischemic
tranzitor (AIT), care nu determina simptome pe termen lung. Tipul de AVC pe care il ai
influenteaza tratamentul si recuperarea.
 Accidentul ischemic: Majoritatea cazurilor de AVC sunt accidente ischemice. Un accident
ischemic se produce cand se blocheaza circulatia sangelui din artera care furnizeaza oxigen
catre creier. Cheagurile de sange produc frecvent blocaje care provoaca accidente ischemice.
 Acccidentul hemoragic: Acesta se produce cand o artera cerebrala pierde sange sau se rupe,
iar sangele pierdut pune presiune mare pe celulele cerebrale, deteriorandu-le.

 1. Genul Valgum

Între axul anatomic al femurului şi cel al tibiei se formează în mod normal un unghi obtuz, deschis lateral, de 170º-175º numit „valgism
fiziologic al genunchului. Dacă valoarea acestui unghi este mai mică vorbim despre un „genu valgum”.
Pentru a se putea produce această afecţiune este necesar să existe şi un anumit grad de porozitate, de maleabilitate, de ramolisment al
ţesutului osos, legate de diferite boli: rahitism tardiv (forma localizată), disfuncţii ale glandei tiroide, hipofize sau gonadelor, osteomielită
atenuată, osteomalacie, etc.
Genu valgum se clasifică în.
– genu valgum de origine rahitică
– genu valgum al adolescenţilor
Se observă la copiii cu rahitism florid, în vârstă de 1-3 ani. Diformitatea afecteză în aceeaşi măsură fetele şi băieţii şi
este de cele mai multe ori bilaterală. Este frecvent asociată cu alte deformări osoase de origine rahitică cum ar fi
încurbările femurale sau tibiale, coxa vara, picior plat, etc.
ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN AMELIORAREA ȘI TRATAREA PACIENȚILOR CU GENU VALGUM
Kinetoterapia reprezintă aplicarea principiilor de exerciţiu știinţific de bază adaptate pentru a spori forţa, rezistenţa și
mobilitatea persoanelor cu limitări funcţionale și ale celor care necesită condiţionare extinsă fizic.

Scopul exercitiilor corective :

Exercitiile folosite pentru corectarea genunchilor in valgum urmaresc tonificarea in conditii de scurtarea grupelo
rmusculare de pepartile interne si in conditi de lungirea grupelor musculare de pe partile laterale ale gambelor si coapselor. Se mai
urmareste formarea unei bune stabilitatia articulatiilor genunchilor si a deprinderiide a merge corect.
 2. Genul Varum

Deformare „în O” a genunchilor

Este o diformitate caracterizată prin faptul că genunchiul este deviat în afara axului mecanic al membrului inferior. Acest ax uneşte
centrul capului femural cu centrul platoului tibial şi cu centrul articulaţiei gleznei.
În comparaţie cu genu valgum, genu varum nu reprezintă o deviaţie angulară ci este determinată de o curbură cu convexitatea orientată
intern care interesează tot membrul inferior.
Afecţiunea este de cele mai multe ori bilaterală. În caul în care este unilaterală, la celălalt membru inferior există un genu valgum mai
mult sau mai puţin evident, motiv pentru care aspectul general al membrelor inferioare este de virgulă.
Formele cele mai frecvente şi cele mai caracteristice sunt:
– genu varum de origine rahitică
– genu varum osteogenic
Programul kinetoterapeutic
– În cazul copiilor mici şi mari din perioada preadolescenței şi adolescenței se recomandă alt tip de exerciţii
precum:
– aşezarea unei perne subțiri între genunchi şi apropierea genunchilor în extensie prin contracţie izometrică,
apoi relaxare;
– legarea genunchilor cu o curea lată, lucrând activ sau cu elasticul legat de ambele glezne, în poziţiile decubit
dorsal, ventral sau la marginea patului;
– exerciții de tonifiere pentru muşchii abductori ai coapsei şi gambei: ridicarea pe vârfuri şi călcâie cu
încercări de redresare ale genunchilor (se pune o coală de hârtie sau altă grosime de material între genunchi
fără a scăpa);
– exerciţii executate cu mingea între glezne;
– genuflexiuni cu genunchii legaţi sau cu un material între genunchi, pentru cei avansaţi
 3. Cifoza
Cifoza reprezinta deviații ale coloanei vertebrale, în plan sagital (antero-posterior), prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu
convexitatea curburii orientată posterior.
1) Dupa LOCALIZARE:                                           
* Cifoza dorsala –este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala       Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.
* Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o accentuare a celor doua curburii vertebrale,echilibrate si compensandu-se
reciproc.
* Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia
bazinului,compensata dorsal.
* Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui. Este o
cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.

Tratamentul în cifoze, urmărește atingerea următoarele obiective:

-corectarea poziției vicioase,
-realiniamentul coloanei vertebrale,
-recâștigarea mobilității vertebrale,
-tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale și a pectoralilor punându-se accent pe mușchii extensori ai coloanei,
-combaterea contracturilor, în cazul în care acestea sunt prezente,
-reducerea durerii (după caz),
-prevenirea reapariției cifozei.
 4. Artroza
Artroza este o afectiune reumatica a articulatiilor rezultata in urma deteriorarii cartilagiului si inflamatiile sinoviumului.
Aceasta afectiune este intalnita mai des la femei decat la barbati, dar cu inaintarea in varsta aceasta diferenta dispare. Prin procesul de imbatranie
cartilajul se uzeaza, alte cauze mai pot fi carenta nutritionala , lipsa activitatii fizice si traumatismele repetate, predispozitia genetica, sexul,
tulburarile endocrine, obezitatea .
Artroza – simptome
 Inflamatii
 Tumefiere
 Dureri si intepaturi articulare si musculare
 Limitari ale miscarii

Mobilizările articulare – pentru a menţine sau ameliora amplitudinile de mişcare. În coxartroză se va

pune accentul pe extensie, rotaţia internă şi abducţie iar în gonartroză pe recâştigarea extensiei complete
şi rotaţia internă apoi pentru mărirea flexiei. Se pot utiliza toate tehnicile cunoscute: posturări, mobilizări
pasive, active, scripetoterapie etc.
Tracţiunile – au efect antalgic decontracturant, cresc mobilitatea şi refac alinierea, pot fi: – manuale –
executate în axul membrului inferior la sfârşitul şedinţelor de masaj; se execută succesiv tracţiuni
(moderate) şi compresiuni corelate cu ritmul respirator (favorizează circulaţia şi troficitatea); şi –
mecanice – prin tracţiuni la nivelul gleznei, practicate zilnic, cu greutăţi de cca. 3 Kg pe membru,
perioade lungi de timp, cu efect de reducere a presiunii intraarticulare şi decontracturant.
Kinetoterapia poate fi pasivă sau activă, ajutată sau încărcată.
Contracţiile musculare pot fi izotonice sau izometrice.
Ca regulă generală, sensul mişcării va fi în sens opus tendinţei naturale a bolii de limitare a mişcărilor.
Kinetoterapia pasiva
Se recomandă ca programul kinetic să debuteze prin mobilizarea pasivă a articulaţiei . În acest fel, kinetoterapeutul ia contact direct cu articulaţia
bolnavă, intră în comunicare cu pacientul, încercând să-i câştige încrederea şi să-şi asigure o bună colaborare pe durata programului complex de
recuperare.
 1. Piciorul plat
Piciorul plat (Platfus) este o diformitate caracterizată prin prăbuşirea bolţilor longitudinală şi transversală ale piciorului, produsă prin hiperlaxitate articulară
şi insuficienţă a muşchilor care menţin comformitatea piciorului.

  3 stadii ale piciorului plat:

– Picior plat flasc – bolta este prăbusită doar cand piciorul se sprijină pe sol, fară incărcare, arcul longitudinal este normal sau chiar poate fi mărit. în
ortostatism, calcaneul este deviat in valg, antepiciorul este abdus. Piciorul este dureros (sau nu). Este forma cea mai usoară.

 – Piciorul plat contractat – piciorul plat flasc netratat determină treptat o contractură persistentă dureroasă a peronierilor, ea ducând la prabuşirea bolţii
plantare.

Piciorul plat fixat – deformaţia s-a accentuat mai mult, amprenta plantară arată o margine internă convexă si nu concavă. Prabuşirea bolţii anterioare este
regula. Durerea este permanentă iar mersul dificil.

Program de recuperare kinetoterapeutic :

Obiectivele tratamentului de recuperare piciorul plat (platfus)

Kinetoterapia urmăreşte tonifierea musculaturii piciorului, remobilizarea articulaţiilor, reducerea durerii prin
relaxare la nivel local, promovarea controlului motor

Mobilizarea articulară se face în ordine cronologică astfel:

mobilizarea activă simplă în flexie şi extensie a piciorului;

mobilizarea activă contra rezistenţă opusă antagonştilor

 mobilizarea pasivă manuală în flexie – extensie cu conservarea amplitudinilor maxime atinse pentru
câtva timp;

 posturi globale sau segmentare mobilizării gleznei

Piciorul plat este o deficienţă care afectează atât musculatura, articulaţiile cât şi oasele piciorului.
 1. Gonartroza

Gonartroza se defineste prin prezenta reumatismului cronic degenerativ la nivelul articulatiei genunchiului.

Ea poate fi indusa de infectii locale sau de traumatisme vindecate vicios. Deasemenea poate fi indusa si de factori genetici, varsta , sexul

–– La nivelul genunchiului sunt 2 articulatii: articulatia femuro-tibiala si articulatia femuro-rotuliana.

– Procesul de uzura le poate afecta separat, sau mai frecvent impreuna.

Etiologie – procesul degenerativ artrozic este rezultatul unui dezechilibru intre rezistenta

Program de recuperare kinetoterapeutic :

Este deosebit de importanta respectarea igienei ortopedice a genunchiului:

– se evita:

– mersul pe teren accidentat si ortostatismul prelungit;

-pozitiile de flexie accentuata a genunchiului;

-pastrarea prelungita a unui unghi fix de flexie a genunchiului;

– rotatiile ample ale corpului, cand piciorul este fixat pe sol;

– incaltamintea cu tocuri inalte;

– traumatismele si microtraumatismele directe;

– cresterea ponderala;

– se mentine forta musculara buna a cvadricepsului;

– se indica scurte perioade de odihna in decubit in timpul zilei;

– se recomanda mersul pe bicicleta;

 2. Tetrapareza spastica

Tetrapareza spastica reprezinta forma cea mai grava de diplegie spastica. Are o frecventa crescuta la nou-nascutii cu encefalopatie hipoxic-ischemica, infectii
intrauterine (Citomegalovirus, rubeola, rujeola etc.), malformatii structurale cerebrale grave.

Sunt afectate atat membrele superioare cat si cele inferioare, existand posibilitatea ca unul dintre segmente sa fie mult mai sever afectat.

Tonusul musculaturii extensoare a coloanei vertebralenu este sufficient dezvoltat, capul copilului cade in fata, extensia facandu-se cu multa dificultate,
pentru putin timp.

Coloana vertebrala prezinta tulburari de statica (cifoza dorso-lombara) si limitarea mobilitatii (pentr miscarile de inclinatie laterala, fara disocierea miscarilor
centurilor scapulara si pelvina).

Membrele superioare sunt flectate, pumnii foarte stransi, membrele inferioare sunt in flexie sau in extensie, cu contracture intense a musculaturii
adductoare a coapselor si picior echin accentuat.

OBIECTIVELE KINETOTERAPIE :

–     promovarea pattern-urilor de miscare normala cu dezvoltare unor miscari segmentare

importante:

–  controlul miscarilor capului,

–     intoarcerea de pe o parte pe alta,

–     statul in sezut si in genunchi,

–     statiunea si reactiile de echilibru la balansare, in toate pozitiile si activitatile desfasurate,

–     deprinderea miscarilor obisnuite vietii de toate zilele in functie de varsta copilului,

–     reducerea influentei pattern-urilor de miscare anormala si a posturilor anormale,

–     reeducarea proprioceptiei,
 3. AMIOTROFIA SPINALA (ASP)

Un grup de boli genetice care se caracterizează prin degenerarea progresivă a:

– neuronului motor din cornul anterior al măduvei spinării

– a neuronilor motori din trunchiul cerebral

—Astfel impulsurile venite de la creier ajung la măduva spinării, dar nu mai sunt transmise mai
deparete la nervii motori periferici și mușchi

—În consecință mușchii se atrofiază secundar

—Se manifestă prin hipotonie musculară marcată

Clasificarea amiotrofiilor spinale (ASP)

• ASP tip I – Boala Werdnig-Hoffmann, forma infantilă

• ASP tip II – Boala Werdnig-Hoffmann, forma intermediară

• ASP tip III – Boala Kugelberg-Welander, forma juvenilă

Program kinetic

– Susţinerea funcţiei respiratorii

– Reeducare  respiratoreie
– Menţinerea mobilităţii cutiei toracice cât mai mult posibil
– Instituirea ventilaţiei mecanice când este cazul

1. INFIRMITATE MOTORIE CEREBRALA (IMC)

iInfirmitatea motorie cerebrala:

Când spunem despre un copil că suferă de IMC spunem că o parte a creierului lui nu funcţionează sau nu s-a dezvoltat suficient. Aria, zona afectată este de
obicei una care controlează muşchii şi anumite mişcări ale corpului. Leziunea creierului nu afectează muşchii copilului sau nervii conectaţi la măduva spinării,
ci numai capacitatea creierului de a controla musculatura. IMC face parte dintr-un grup mai larg de afecţiuni cerebrale numite encefalopatii cronice infantile.
La unele persoane afecţiunea este aproape inobservabilă, la altele, severă. Nu există două persoane afectate într-un mod identic.

Program de recuperare kinetoterapeutic :

Obiectivele tratamentului de recuperare

IMC este o afecţiune provocată de o leziune a celulelor nervoase, şi din acest motiv nu este reversibilă. Cu
toate acestea, extinderea efectelor acestor leziuni poate fi limitată prin aplicarea unui tratament adecvat
cât mai timpuriu.

Primul pas în efectuarea acestui tratament este depistarea precoce  a afecţiunii. Ea se realizează prin
controale sistematice ale noului născut de către medicul pediatru, ortoped şi neurolog, cu verificarea sării
sale generale şi a apariţiei la timp a principalelor reflexe motorii ale copilului. O bună cunoaştere, de către
părinţi, a schemei de instalare a reflexelor motorii, reprezintă un element important în depistarea la timp
a IMC.
 1. Planul activității de kinetoterapie

Data: 10 februarie 2021

Unitatea de învățământ:Școala Gimnazială Specială ˶Constantin Pufan‶

Aria curriculară: Terapii specifice și de compensare

Disciplina: kinetoterapie

Unitate de învățare: consolidare

Tipul de dizabilitate: moderat

Loc de desfașurare: sala de kinetoterapie

Profesor: N. V.

Elev : 3 elevi

Clasa: a IV a A

Tema activității:

-Corectarea lordozei
Scopul activităţii: Însuşirea conştientă şi activă a unor seturi de exerciţii fizice corective, menite să-l ajute pe subiect în procesul de redresare şi corecţie a
deficienţei.

Obiective specifice:
1.Să execute exerciţiile fizice specifice asuplizării musculare și ligamentare a coloanei vertebrale.

2.Să execute exerciţiile fizice specifice tonifierii în condiţii de scurtare a musculaturii din regiunea convexității/ toracală dreapta și tonifierea în regim de
alungire din partea concavității / toracală stânga.

3.Să execute exerciţiile de respiraţie în vederea dezvoltării şi reeducării funcţiei respiratorie.

Metode didactice : expunerea, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul,observaţia şi evaluarea

Materiale necesare: 1 saltea, 1 baston,

Durata: 30 de minute

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Obiective cognitive:

- să recunoască/denumească saltelele, mingile, bastoanele utilizate la solicitare în contextul dat ;

- să discrimineze vizual-tactil/denumească poziţia şi orientarea obiectelor pe care le folosesc la lecție, unele faţă de altele;

– să identifice/denumească modificarea relaţiilor spaţiale dintre obiecte, după criteriul precizat( poziția fată de corp);

- recunoaște părțile componente ale corpului/schema corporală – cap, gât, trunchi...

- înțelege comenzile în exercițiile date – aplecări , îndoiri, întinderi ;

- arată/ indică/ enumeră exercițiul/ exercițiile preferate, pe care le execută acasă.

Obiective afectiv- volitive:

- se recomandă în fața celorlalți colegi pentru a veni la sala de kinetoterapie;

- răspunde promt și cu seriozitate la comenzile date în executarea exercițiilor;

Obiective psihomotorii:

- percepe exercițiile date și importanța lor pentru dezvoltarea lor armonioasă;

 - comunică dispoziţia fizică şi psihică pentru realizarea unei mișcări sau a unor exerciții mai grele;

- reacţie dirijată - execută mişcarea/ exercițiile după un anumit model, conform unei comenzi;

-reacţie complexă - integrează mişcarea în activitatea zilnică, executând exercițiile învățate acasă, repetându-le constant.

Mijloace utilizate:

1.Exerciţii statice sub forma posturilor corecte, corective şi hipercorective;

2.Exerciţii dinamice sub formă de de mişcări active libere sau cu îngreunare. Acestea pot fi :

- exerciţii de trunchi sub forma extensiilor în regiunea dorsală, îndoirilor laterale şi a răsucirilor de trunchi, întinderi în axul vertical al coloanei;

- exerciţii ale membrelor inferioare executate numai în plan anterior sub formă de abducţii-adducţii, flexii;

- exerciţii ale membrelor superioare executate în plan posterior, pentru menţinerea centurii scapulare în poziţie corectă;

- exerciţii de respiraţie;

- exerciţii cu obiecte portative;

- exerciţii de redresare.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

ETAPELE
ACTIVITATEA
ACTIVITĂȚII
KINETOTERAPEUTULUI METODE ȘI
ACTIVITATEA ELEVULUI MIJLOACE EVALUAREA

Observă cu atenție
Verificarea stării
dispoziția și atitudinea Comunică verbal sau
psiho-emoționale Observația, Observă starea fizică și psihică
elevului precum și reacțiile nonverbal dispoziția față de
și de sănătate a ascultarea activă a elevului per total.
emoționale față de procesul procesul terapeutic.
elevului
terapeutic.

- dirijează activitatea prin Execută exerciţii active libere Observă

Adaptarea comenzi de influenţare selectivă a implicarea/participarea
organismului la aparatului locomotor : Exerciţii dinamice
- exemplifică elevului în exercițiile ușoare
efortul fizic exerciţii uşoare specifice
- corectează deficienţei/deficiențelor. specifice deficienței.

- demonstrează

- indică Observă
Execută exerciţii din
Terapia Exerciţii active implicarea/participarea
- corectează programele terapeutice care
libere şi cu
propriu-zisă urmăresc îndeplinirea elevului în programul
- supraveghează rezistenţă
obiectivelor terapeutice. terapeutic specific deficienței.
- facilitează executarea
corectă a mişcării
 Discută cu elevul și face
- comandă observații cu privire la postura
Revenirea Exerciţii de
Execută exerciţii de respiraţie sa corectă din timpul zilei și
organismului după - exemplifică respiraţie şi relaxare
şi relaxare. recomndă menținerea corectă
efort pe parcursul zilei.
- corectează

DETALIEREA ACTIVITĂŢII

1.Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri , flexia și extensia capului.( x 8 ori)

2. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri , rotația spre stg și dr a capului. .( x 8 ori)

3. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri, circumducția capului spre stg .( x 8 ori).

4. . Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri, circumducția capului spre dreapta. .( x 8 ori)

Adaptarea 5. Stând cu picioarele departate, ducerea brațelor întinse prin înainte sus, cu revenire. .( x 8 ori)

organismului 6. Stând cu picioarele departate cu brațele intinse lateral, ducerea brațelor prin lateral inapoi și inainte cu forfecare. .( x
8 ori)
la efortul fizic
7. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri răsucirea trunchiului spre dreapta/stanga,
7 min
8. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri aplecarea in lateral stg/ dr .( x 8 ori).

9. Stând cu picioarele departate ducerea brațelor întinse sus cu extensia trunchiului și atingerea solului cu flexia
trunchiului. ( x 8 ori)

10.Stând depărtat fandare laterală stg/ dr și fandare înainte stg/dr.( x 4 ori )

Terapia 1. - mers cu trunchiul înclinat înainte şi mâinile pe şolduri;

 2. • mers cu genunchii îndoiţi , cu un baston fixat la spate pe sub coate;

3. • stând depărtat cu înclinarea trunchiului înainte, mâinile pe şolduri – circumducţia trunchiului în plan anterior;

propriu-zisă 4. • stând faţă în faţă cu un partener, cu mâinile fixate reciproc pe umeri – aplecarea trunchiului cu tensiuni finale;

20 min, 5. • pe genunchi, cu sprijin anterior pe palme – aşezarea pe coapsa dreaptă/stângă, cu ducerea mâinilor la ceafă şi
inspiraţie; revenire cu expiraţie;

6. • decubit dorsal, cu membrele inferioare în triplă flexie – târâre cu ajutorul umerilor şi membrelor superioare şi a
picioarelor;
Mers de voie cu ridicarea bratelor prin lateral sus ,cu inspiratie si expiratie
Revenirea organismului
Alergare usoara
după efort
Mers de voie
3 min
 2 Planul activității de kinetoterapie

Data: 10 februarie 2021

Unitatea de învățământ:Școala Gimnazială Specială ˶Constantin Pufan‶

Aria curriculară: Terapii specifice și de compensare

Disciplina: kinetoterapie

Unitate de învățare: consolidare

Tipul de dizabilitate: moderată

Loc de desfașurare: sala de kinetoterapie

Profesor: N. V.

Elev : 3 elevi

Clasa: a IV a A

Tema activității:

-Corectarea cifozei
Scopul activităţii: Însuşirea conştientă şi activă a unor seturi de exerciţii fizice corective, menite să-l ajute pe subiect în procesul de redresare şi corecţie a
deficienţei.

Obiective specifice:

1.Să execute exerciţiile fizice specifice asuplizării musculare și ligamentare a coloanei vertebrale.

2.Să execute exerciţiile fizice specifice tonifierii în condiţii de scurtare a musculaturii din regiunea convexității/ toracală dreapta și tonifierea în regim de
alungire din partea concavității / toracală stânga.
3.Să execute exerciţiile de respiraţie în vederea dezvoltării şi reeducării funcţiei respiratorie.

Metode didactice : expunerea, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul,observaţia şi evaluarea

Materiale necesare: 1 saltea, 1 baston,

Durata: 30 de minute

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

Obiective cognitive:

- să recunoască/denumească saltelele, mingile, bastoanele utilizate la solicitare în contextul dat ;

- să discrimineze vizual-tactil/denumească poziţia şi orientarea obiectelor pe care le folosesc la lecție, unele faţă de altele;

– să identifice/denumească modificarea relaţiilor spaţiale dintre obiecte, după criteriul precizat( poziția fată de corp);

- recunoaște părțile componente ale corpului/schema corporală – cap, gât, trunchi...

- înțelege comenzile în exercițiile date – aplecări , îndoiri, întinderi ;

- arată/ indică/ enumeră exercițiul/ exercițiile preferate, pe care le execută acasă.

Obiective afectiv- volitive:

- se recomandă în fața celorlalți colegi pentru a veni la sala de kinetoterapie;

- răspunde promt și cu seriozitate la comenzile date în executarea exercițiilor;

Obiective psihomotorii:

- percepe exercițiile date și importanța lor pentru dezvoltarea lor armonioasă;

- comunică dispoziţia fizică şi psihică pentru realizarea unei mișcări sau a unor exerciții mai grele;

- reacţie dirijată - execută mişcarea/ exercițiile după un anumit model, conform unei comenzi;
 -reacţie complexă - integrează mişcarea în activitatea zilnică, executând exercițiile învățate acasă, repetându-le constant.

Mijloace utilizate:

Exerciţii dinamice sub formă de de mişcări active libere sau cu îngreunare.

Acestea pot fi :

- exerciţii de trunchi sub forma extensiilor în regiunea dorsală, îndoirilor laterale şi a răsucirilor de trunchi, întinderi în axul vertical al coloanei;

- exerciţii ale membrelor inferioare executate numai în plan anterior sub formă de abducţii-adducţii, flexii;

- exerciţii ale membrelor superioare executate în plan posterior, pentru menţinerea centurii scapulare în poziţie corectă;

- exerciţii de respiraţie;

- exerciţii cu obiecte portative;

- exerciţii de redresare.

1. Planul activității de kinetoterapie

Data: 10 februarie 2021

Unitatea de învățământ:Școala Gimnazială Specială ˶Constantin Pufan‶

Aria curriculară: Terapii specifice și de compensare

Disciplina: kinetoterapie

Unitate de învățare: consolidare

Tipul de dizabilitate: moderată

Loc de desfașurare: sala de kinetoterapie

Profesor: N. V.

Elev : 3 elevi

Clasa: a IV a A

Tema activității:

-Corectarea scolioze structurala in c

Scopul activităţii: Însuşirea conştientă şi activă a unor seturi de exerciţii fizice corective, menite să-l ajute pe subiect în procesul de redresare şi corecţie a
deficienţei.

Obiective specifice:

1.Să execute exerciţiile fizice specifice asuplizării musculare și ligamentare a coloanei vertebrale.

2.Să execute exerciţiile fizice specifice tonifierii în condiţii de scurtare a musculaturii din regiunea convexității/ toracală dreapta și tonifierea în regim de
alungire din partea concavității / toracală stânga.

3.Să execute exerciţiile de respiraţie în vederea dezvoltării şi reeducării funcţiei respiratorie.

Metode didactice : expunerea, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul,observaţia şi evaluarea

Materiale necesare: 1 saltea, 1 baston,

Durata: 30 de minute

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

Obiective cognitive:

- să recunoască/denumească saltelele, mingile, bastoanele utilizate la solicitare în contextul dat ;

- să discrimineze vizual-tactil/denumească poziţia şi orientarea obiectelor pe care le folosesc la lecție, unele faţă de altele;

– să identifice/denumească modificarea relaţiilor spaţiale dintre obiecte, după criteriul precizat( poziția fată de corp);
 - recunoaște părțile componente ale corpului/schema corporală – cap, gât, trunchi...

- înțelege comenzile în exercițiile date – aplecări , îndoiri, întinderi ;

- arată/ indică/ enumeră exercițiul/ exercițiile preferate, pe care le execută acasă.

Obiective afectiv- volitive:

- se recomandă în fața celorlalți colegi pentru a veni la sala de kinetoterapie;

- răspunde promt și cu seriozitate la comenzile date în executarea exercițiilor;

Obiective psihomotorii:

- percepe exercițiile date și importanța lor pentru dezvoltarea lor armonioasă;

- comunică dispoziţia fizică şi psihică pentru realizarea unei mișcări sau a unor exerciții mai grele;

- reacţie dirijată - execută mişcarea/ exercițiile după un anumit model, conform unei comenzi;

-reacţie complexă - integrează mişcarea în activitatea zilnică, executând exercițiile învățate acasă, repetându-le constant.

Mijloace utilizate:

Exerciţii statice sub forma posturilor corecte, corective şi hipercorective;

Exerciţii dinamice sub formă de de mişcări active libere sau cu îngreunare. Acestea pot fi :

- exerciţii de trunchi sub forma extensiilor în regiunea dorsală, îndoirilor laterale şi a răsucirilor de trunchi, întinderi în axul vertical al coloanei;

- exerciţii ale membrelor inferioare executate numai în plan anterior sub formă de abducţii-adducţii, flexii;

- exerciţii ale membrelor superioare executate în plan posterior, pentru menţinerea centurii scapulare în poziţie corectă;

- exerciţii de respiraţie;
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

ETAPELE
ACTIVITATEA
ACTIVITĂȚII
KINETOTERAPEUTULUI METODE ȘI
ACTIVITATEA ELEVULUI MIJLOACE EVALUAREA

Observă cu atenție
Verificarea stării
dispoziția și atitudinea Comunică verbal sau
psiho-emoționale Observația, Observă starea fizică și psihică
elevului precum și reacțiile nonverbal dispoziția față de
și de sănătate a ascultarea activă a elevului per total.
emoționale față de procesul procesul terapeutic.
elevului
terapeutic.

- dirijează activitatea prin Execută exerciţii active libere Observă

Adaptarea comenzi de influenţare selectivă a implicarea/participarea
organismului la aparatului locomotor : Exerciţii dinamice
- exemplifică elevului în exercițiile ușoare
efortul fizic exerciţii uşoare specifice
- corectează deficienţei/deficiențelor. specifice deficienței.

- demonstrează

- indică Observă
Execută exerciţii din
Terapia Exerciţii active implicarea/participarea
- corectează programele terapeutice care
libere şi cu
propriu-zisă urmăresc îndeplinirea elevului în programul
- supraveghează rezistenţă
obiectivelor terapeutice. terapeutic specific deficienței.
- facilitează executarea
corectă a mişcării
 Discută cu elevul și face
- comandă Exerciţii de observații cu privire la postura
Revenirea respiraţie şi sa corectă din timpul zilei și
Execută exerciţii de respiraţie
organismului - exemplifică relaxare recomndă menținerea corectă
şi relaxare.
după efort pe parcursul zilei.
- corectează

DETALIEREA ACTIVITĂŢII

1.Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri , flexia și extensia capului.( x 8 ori)

2. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri , rotația spre stg și dr a capului. .( x 8 ori)

3. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri, circumducția capului spre stg .( x 8 ori).

4. . Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri, circumducția capului spre dreapta. .( x 8 ori)

Adaptarea 5. Stând cu picioarele departate, ducerea brațelor întinse prin înainte sus, cu revenire. .( x 8 ori)

organismului 6. Stând cu picioarele departate cu brațele intinse lateral, ducerea brațelor prin lateral inapoi și inainte cu forfecare. .(
x 8 ori)
la efortul fizic
7. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri răsucirea trunchiului spre dreapta/stanga,
7 min
8. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri aplecarea in lateral stg/ dr .( x 8 ori).

9. Stând cu picioarele departate ducerea brațelor întinse sus cu extensia trunchiului și atingerea solului cu flexia
trunchiului. ( x 8 ori)

10.Stând depărtat fandare laterală stg/ dr și fandare înainte stg/dr.( x 4 ori )

Terapia 1. mers pe vârfuri cu ridicare genunchiului stâng, simultan cu ridicarea membrului superior drept prin lateral;
 2. fandare înainte pe membrul inferior stâng, trunchiul uşor aplecat, membrul superior drept extins în
prelungirea trunchiului, mâna stângă pe umăr;

3. stând pe piciorul drept cu faţa la perete cu o cretă în mâna dreaptă - întinderea membrului superior drept pe
verticală şi marcarea unui semn cât mai sus posibil;

4. şezând călare pa banca de gimnastică, cu un săculeţ de nisip sub fesa stângă - îndoirea laterală a trunchiului
propriu-zisă spre stânga cu diferite poziţii ale membrelor superioare (la ceafă cu un baston ţinut de capete, peste omoplaţi,
20 min, pe cap etc.);

5. pe genunchiul drept, membrul inferior stâng extins lateral, mâna dreaptă pe umăr, mâna stângă presând
puternic pe torace înapoi - extensia membrului superior drept, întinderea şi îndoirea trunchiului spre stânga cu
inspiraţie;

6. • atârnat asimetric cu spatele la spalier (mâna dreaptă prinde mai sus decât mâna stângă) - ridicarea laterală a
membrului inferior stâng extins cât mai sus, piciorul drept rămânând în contact cu spalierul;

Mers de voie cu ridicarea bratelor prin lateral sus ,cu inspiratie si expiratie
Revenirea organismului
Alergare usoara
după efort
Mers de voie
3 min

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII
ETAPELE
ACTIVITATEA
ACTIVITĂȚII
KINETOTERAPEUTULUI METODE ȘI
ACTIVITATEA ELEVULUI MIJLOACE EVALUAREA

Observă cu atenție
Verificarea stării
dispoziția și atitudinea Comunică verbal sau
psiho-emoționale Observația, Observă starea fizică și psihică
elevului precum și reacțiile nonverbal dispoziția față de
și de sănătate a ascultarea activă a elevului per total.
emoționale față de procesul procesul terapeutic.
elevului
terapeutic.

- dirijează activitatea prin Execută exerciţii active libere Observă

Adaptarea comenzi de influenţare selectivă a implicarea/participarea
organismului la aparatului locomotor : Exerciţii dinamice
- exemplifică elevului în exercițiile ușoare
efortul fizic exerciţii uşoare specifice
- corectează deficienţei/deficiențelor. specifice deficienței.

- demonstrează

- indică Observă
Execută exerciţii din
Terapia Exerciţii active implicarea/participarea
- corectează programele terapeutice care
libere şi cu
propriu-zisă urmăresc îndeplinirea elevului în programul
- supraveghează rezistenţă
obiectivelor terapeutice. terapeutic specific deficienței.
- facilitează executarea
corectă a mişcării

Revenirea - comandă Execută exerciţii de respiraţie Exerciţii de Discută cu elevul și face

organismului şi relaxare. respiraţie şi observații cu privire la postura
- exemplifică
după efort relaxare sa corectă din timpul zilei și
- corectează recomndă menținerea corectă
pe parcursul zilei.
DETALIEREA ACTIVITĂŢII

1.Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri , flexia și extensia capului.( x 8 ori)

2. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri , rotația spre stg și dr a capului. .( x 8 ori)

3. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri, circumducția capului spre stg .( x 8 ori).

4. . Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri, circumducția capului spre dreapta. .( x 8 ori)

Adaptarea 5. Stând cu picioarele departate, ducerea brațelor întinse prin înainte sus, cu revenire. .( x 8 ori)

organismului 6. Stând cu picioarele departate cu brațele intinse lateral, ducerea brațelor prin lateral inapoi și inainte cu forfecare. .(
x 8 ori)
la efortul fizic
7. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri răsucirea trunchiului spre dreapta/stanga,
7 min
8. Stând cu picioarele departate, mâinile în șolduri aplecarea in lateral stg/ dr .( x 8 ori).

9. Stând cu picioarele departate ducerea brațelor întinse sus cu extensia trunchiului și atingerea solului cu flexia
trunchiului. ( x 8 ori)

10.Stând depărtat fandare laterală stg/ dr și fandare înainte stg/dr.( x 4 ori )

Terapia 1. mers pe vârfuri cu ridicare genunchiului stâng, simultan cu ridicarea membrului superior drept prin lateral;

propriu-zisă 2. fandare înainte pe membrul inferior stâng, trunchiul uşor aplecat, membrul superior drept extins în
prelungirea trunchiului, mâna stângă pe umăr;
20 in,
3. stând pe piciorul drept cu faţa la perete cu o cretă în mâna dreaptă - întinderea membrului superior drept pe
verticală şi marcarea unui semn cât mai sus posibil;

4. şezând călare pa banca de gimnastică, cu un săculeţ de nisip sub fesa stângă - îndoirea laterală a trunchiului
 spre stânga cu diferite poziţii ale membrelor superioare (la ceafă cu un baston ţinut de capete, peste omoplaţi,
pe cap etc.);

5. pe genunchiul drept, membrul inferior stâng extins lateral, mâna dreaptă pe umăr, mâna stângă presând
puternic pe torace înapoi - extensia membrului superior drept, întinderea şi îndoirea trunchiului spre stânga cu
inspiraţie;

6. • atârnat asimetric cu spatele la spalier (mâna dreaptă prinde mai sus decât mâna stângă) - ridicarea laterală a
membrului inferior stâng extins cât mai sus, piciorul drept rămânând în contact cu spalierul;
Mers de voie cu ridicarea bratelor prin lateral sus ,cu inspiratie si expiratie
Revenirea organismului
Alergare usoara
după efort
Mers de voie
3 min

Bibliografie:

1. http://www.kinetoterapierecuperaremedicala.ro/

2. Sbenghe, T., kinetologiei profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed. Medicală, Bucureşti, 1987;

3. Duma, E., Deficienţele de dezvoltare fizică, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1997;

4. Fozza, C., Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002