Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea

El sufletul ti-l leaga,
Incat sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dispar si ceruri si pamant

Si pieptul tau se bate,
Si totu-atarna de-un cuvant
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamani
Un pas facut alene,
O dulce strangere de maini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atatea ori
Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta

De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

Dorinta
Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si in bratele-mi intinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,

Vom fi singuri-singurei,
Iar in par infiorate
Or sa-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben

Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lasand prada gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,

Ingana-ne-vor c-un cant
Singuratece izvoare,
Blanda batere de vant;

Adormind de armonia
Codrului batut de ganduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada randuri-randuri.
De-or trece anii
De-or trece anii cum trecura, Ea tot mai mult imi va place, Pentru ca-n toata-a ei faptura E-un
„nu stiu cum” si-un „nu stiu ce”. M-a fermecat cu vro scanteie Din clipa-n care ne vazum?
Desi nu e decat femeie, E totusi altfel, „nu stiu cum”. De-aceea una-mi este mie De ar vorbi,
de ar tace: Daca-al ei glas e armonie, E si-n tacere-i „nu stiu ce”. Astfel, robit de-aceeasi jale,
Petrec mereu acelasi drum. In taina farmecelor sale E-un „nu stiu ce” si-un „nu stiu cum”.