ORADEA ANUL XV N o e m b . — D e c e m b .

1934

m m\ mm
N o . 1 1 — 12 ANALE CULTURALE Lei 2 0

Director-Fondator: GEORGE BACALOGLU

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Th. Aman: Sindrofie de altădată în seara revelionului.

MUZICA R O M Â N E A S C Ă
Cântece populare-bisericeşti-Coruri-Conservatoarele de muzică şi artă dramatică
„CELE TREI CRIŞURI"
Centrala: ORADEA, str. Regele Ferdinand, 11 (Casa Naţională)—Telefon 119.
Redacţia şi Administraţia din Bucureşti—Str. Regală, 14.

ABONAMENTE:
Pe un an, particulari Lei 200.—
Pe un an şcoli de toate gradele şi unităţile militare Lei 500.—
Pe un an autorităţi . . . . Lei 1000.—
Abonament de încurajare Lei 2000.—
In străinătate : Europa 1500 lei ; America 7 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif.— Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând după dorinţă, numele abonatului la o rubrică specială.
In abonamente, pe lângă plata integrală a costului normal al revistei, se consideră şi încurajarea pentru acţiunea
de propagandă culturală şi naţională întreprinsă, mai ales în provinciile alipite.

CUPRINSUL:
«Cele Trei Crişuri* Muzica populară românească.
G. B. Academia Română şi cântecele populare.
C. Brăiloiu Muzica românească.
* ** Un precursor al muzicei bisericeşti şi populare româneşti (Anton Pan).
Marcel Botes
Traian Birăescu BCU Cluj / Central University Library Cluj
Cântecul popular.
Cântecul şi melodia populară bănăţeană.
Pr. Dr. Ion Mihălcescu . . . Muzica religioasă în genere şi muzica noastră bisericească.
Helene Vacarescu Muziques (poezie).
A. Davidescu Un preţios izvor de inspiraţie : Doina.
V. Alexandri Doina (poezie).
O. Carp Doina (poezie).
«Cele Trei Crişuri» Catedrala ortodoxă de la Oradea: Un simbol '1784—1934''.. Cu­
vântări de comemorare.
„ ,, ., Manifestaţia naţională de la Oradea : In memoria lui Aurel Lazăr.
* ** Vechi compozitori muzicali, dramatici şi lirici.
Col. George Bacaloglu . . . Lăutarii noştri.
Al. Iacobescu Moţii (poezie).
Societăţile corale principale corane româneşti: Carmen, Cânta­
rea României, Gavriil Muzicescu.
Al. I. Zirra Academia de muzică şi artă dramatica din Iaşi.
Prof. Dr. Augustin Bena . . Academia de muzică şi artă dramatică din Cluj.
Elena Fior. Doicescu . . . . îndoiala (poezie).
A. I. Z. Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Cernăuţi.
Maximilian Costin Conservatorul din Tg.-Mureş.
Prof. Dr. C. Bacaloglu . . . Muzica românească la Karlsbad.
Iulian Vesper Veghe (poezie).
Vasile Conta Gânduri despre muzică.
V. Popa-Măceşanu In toamnă (poezie).
Col. George Bacaloglu . . . Actuala situaţie politică: Adevărul triumfă.
Max şi Alex. Fisc/tei . . . Cadoul unchiului Emanoil (nuvelă).
NOTE : Lucian Surlaşiu : Colecţia de 90 melodii româneşti a lui Sabin V. Drăgoi. — G. B. : Un proect al
Prefectului de Caras.
CĂRŢI: Pinten Constantinescu : 44 de sonete de Gabrielle d'Anunzio.—O nisi for Ghibu : Contribuţii la istoria
poeziei noastre populare şi culte.— St. Stoicescu : Omagiului Gavriil Muzicescu.—A7c. Fini: Monografia Bis.
Sfintei adormiri din Oradea.—M. Sadoveanu : Nopţi de Sânzienne.— Constant Ionescu: Tribuna avocaţilor.
Spirite şi moravuri. — Noutăţile zilei. — Cântece poporale. — Bibliografie. — Numeroase clişee.
 SERVICE MARITIME ROUMAIN
Bucarest, Boulevard Elisabeta
Adr. telegr.: SEMERE Bucarest.
Courses directes et rapides de passagers.
L i g n e Constantza-Varna-Istanbul-Salonique, d e s s e r v i e par le s / s P r i n c i p e s a M a r i a ,
a v e c depart de Constantza Samedi, chaque deux s e m a i n e s le : 3.17 ot 31 mars, 14 ot 28
avril et 12 mai, à 11 h.
L i g n e I, Constantza-Istanbul-Piree-Alexandrie-Ptree-Istanbul-Constantza, desservie
par l e s / s R o m a n i a , a v e c depart de Constantza Lundi chaque d e u x s e m a i n e s l e : 5 ot 19
mars, 2, 16 ot 30 avril ot 14 mai, à 23 h.
L i g n e II : Constaittza-Istanbul-Piree-Beyrouth-Haifa-Alexandrie-Piree-Istanbul-Con-
stanza, d e s s e r v i e par le s s D a c i a cu R e g e l e Carol I, a v e c depart de Constantza Lundi
chaque 4 semaines, le : 12 mars, 9 avril, 7 mai, 23 h.
L i g n e III s Constantza-Istanbul-Piree-Alexandrie-Haifa-Beyrouth-Piree-lstanbul-Con-
stanza, d e s s e r v i e par le s s D a c i a cu R e g e l e C a r o l I, a v e c départ de Constanza Lundi-
chaque 4 s e m a i n e s , le : 26 fevr., 26 m a r s ot 23 avril à 23 h.
Ligne Danube-Mediteranee occidentale
d e s e r v i e par les bateaux m i x t e s Alla Iulia et Pelés, a v e c l'itinéraire s u i v a n t : Galatz
Soulina-Constantza- Vama/Bourgas (facult.) -Jstanbul-Piree-Malta-Napoli- Valencia (facult.)
Barcelona-Marseilie-Genova-Messina (facult.) -Catania-Piree-Istanbul-Constantza-Soulina
Galatz, a v e c départ de Galatz tous las 27 jours, le 26 février 24 mars, 19 avril et 15 m a i
L i g n e Syrie - P a l e s t i n e (Levant)
d e s e r v i e par l e s bateaux m i x t e s Ardeal, Dobrogea, Bucureşti, a v e c l'itinéraire sui­
vant: Galatz-Soulina-Constantza-Istanbul-Haija-Beyrouth-Jaffa-Alexandrie-Port-Said-Haija
Istanbul-Constantza-Soulina-Galatz, a v e c départ de Galatz tous l e s 13 jours.
Ligno Danube - E g e e
d e s e r v i e par le bateau m i x t e Durostor, a v e c l'itinéraire s u i v a n t : Galats-Soulina-
Constantza-lstanbul-Piree-Volo (Patras-Chios), a v e c départ de Galatz tous l e s 28 jours.
P o u r toutes informations, billets, etc., s'adresser à la D i r e c t i o n du S e r v i c e Maritime
R o u m a i n à Bucarest, à s e s a g e n c e s des ports d'escale et a u x principaux bureaux de v o y a g e
du p a y s et de l'Etranger.

G A R A BCU
J U LCluj / Central University Library Cluj
CONSTANTIN S. M I H A E S C U
Reprezentanţa generală pentru Romania a Uzinelor de

:
AUTOMOBILE
NASH-LAFAYETTE RENAULT
AUTOCAMIOANE:
W H I T E
• X
CENTRALA ŞI EXPOZIŢIA : B-VARDUL TAKE IONESCU, 10 •
Garaje, ateliere şi staţiuni de benzină:
Str. C o b ă l c e s c u , 4 5 # Str. Dr. S e r g i u , 3 8
Staţiuni de benzină;
X
Str. Walter Mărăcineanu, 2 >"? Bui. Take Ionescu, 10 :£ Com. Băneasa (Şos. Otopeni) X
B U C U R E Ş T I
TELEFON : 2 . 2 0 . 0 0 - 2 . 5 4 . 5 1 .
A D R E S A TELEGRAFICA: N A S H - - BUCUREŞTI. X
X

o gat CONSUMAŢI
NUMAI •
acţionează repede şi sigur la
CIOCOLATA
R e u m a t i s m / Guta
Dureri de Cap / Gripă
Sciatică, lumbago, răceli şi nevFalgii. Dizolvă aci­
dul uric! 6 0 0 0 de atestate medicale! Eficace chiar
şi în cazuri cronice. Insistati asupra Togal-uluil
• ZAMFIRESCU
BCU Cluj / Central University Library Cluj

Naşterea mântuitorului
(Icoană din anul 1830, a fam. leciti),
 Anul XV, No. 11—12
MUZICA
Ç tatornicindu-şi o trecere domoală
0
de la plângătoarect melodie slavă
la freamătul prelung al liturghiilor
greceşti, musica populară româ­
nească, şi în deosebi cea bisericească,
n'avea cum să-şi afirme originali­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
tatea, cu toate că doina îşi trage o-
bârşia din neostoita tânguire a păs­
torilor daci, rătăciţi prin coclaurile
munţilor. Căci, dacă turburâtoarea
liniştei adânci a desişurilor, această
doină înfrăţită cu freamătul frun­
zelor, cu murmurul apelor, cu răc­
netul cerbilor şi ţipătul vulturilor
rătăciţi în văzduhuri, avea la înce­
put ceva din măreţia aspră a su­
netului smuls din buciumul de cireş,
— ea se apropia în totul de cucer­
nicia revărsată sub bolţi de mănăs­
tire, în fum de tămâie şi bocet de
maici îndurerate pe urmele celor
porniţi pe străine meleaguri. Mai
mult încă. Păstorii, colindători ai
plaiurilor ardeleneşti, urcând în re­
vărsat de zori spre culmile împă­
durite, îşi împleteau aleanul cânte­
celor de robi cu tânguitoarele jălanii
ale călugărilor înstrăinaţi de lume
prin schituri posomorâte, la adăpost
de asupriri, dar greu încercaţi de
poverile singurătăţii.
Adevăratul cântec al norodului
însă, svârlit ca un chiot în văzdu­
huri, şi-a amestecat întăile tresăriri
în revărsarea de triluri a ciocârlii­
lor grăbite să spintece pulberile di­
mineţii, mai 'nainte ca roua să fi
fost svăntată de pe firul de iarbă
de belşugul de raze al zilei. El şi-a
legănat undurile în murmurul tăi­
nuit al izvoarelor şi nestăpânit în
goană, s 'a îndepărtat pe freamăt de
frunză spre inima codrului, unde
se pregăteau de statornicire a drep­
tăţilor, viteji adunaţi în jurul fo­
cului potolit. Din cascada de sunete
POPULARĂ
sprintene, înşirată pe salba razelor
lunii de noptateca privighetoare s'a
născut doina romanească. E în al­
cătuirea ei ceva din măreţia veşnică
a firii, care nu se aseamănă prin
nimic cu oricare altă melodie pă­
mântească.
Dorul strâns legat de cămin şi de
dragoste, călăuzitor spre viaţă şi
înfrăţii cu moartea, dă naştere ri­
sipei de sbucium care sfârşeşte în­
totdeauna în tărăgănatele adânciri
spre resemnarea care e singura mân­
gâiere a învinsului. Iar acel nelip-
Barbu lăutarul (după o fotografie
Vestitul lăutar care a trăit în laţi
1S45, foarte apreciat de Franz Liszt,
vizitase laşul pe acea vreme, pentru
tul şi memoria lai muzicală prodigioasă.
Noembrie -Dec. 1934
ROMANEASCĂ
sit 'foaie verde* nu poate fi altceva
decât tresărirea uriaşei cetăţi în
veşnică luptă cu furtunile, îngemă­
nată cu suspinele mai nainte dea
porni să se împrăştie pe freamăt
melodia care ascunde în alcătuirea
ei toate amărăciunile din cari se
înfiripă totuşi o fărâmă de nădejde.
Cântecul românesc îşi păstrează
şi astăzi aceiaşi originalitate. Fie
că prin alcătuirea lui îmbracă o
undă de amărăciune, fie că porneşte
în sprintena legănare a horei să
deschidă cale spre raiul dragostei,
el se învăluie în duioşia care nu
are în ea nimic monoton. Fiindcă
nu există cântec lumesc, revărsat
ca o undă proaspătă din sufletul
îndumnezeit prin suferinţă al po­
porului, care să desvăluie atâta bo­
găţie de simţire şi tocmai prin a-
ceasta, o mai variată risipă de fru­
museţi cari rămân, pentru cea mai
înnaltă muzică, un adânc şi înăl­
ţător izvor de inspiraţie.
Căci, în muzica populară româ­
nească, în deosebi, există preţioase
zăcăminte de melodii cari, şlefuite
de o bogată şi proaspătă imagina­
ţie, se schimbă într'un focar de a-
devărate perle muzicale. Şi în nici-o
altă literatură muzicală, exceptând
pe cea rusească, şi aceia numai în­
tr'o mică măsură, nu vei întâlni
opere de valoare a căror obârşie să
fie mai strâns legată de izvoarele
cântecului popular, ca în cea roma--
nească. Fiindcă un neam se dove­
deşte sincer cu el însuş prin această
muzică populară mai întâi. Şi din
această sinceritate izvorăsc virtuţile
lui trainice de mai târziu, odată cu
originală).
tot ce poate ramane ca pildă gene­
pe la
care raţiilor viitoare.
talen­
„Cele Trei Crişnri"
>mwmwmwz<wm^< CELE T R E I CRIŞURI mmmsmmmmm
ACADEMIA ROMÂNĂ ŞI CÂNTECELE POPULARE
Sprijinind cu îndemnul şi cu iapta orice manifestare culturală menită s ă
l e g e jertfele trecutului de îndemnurile pentru ziua de mâine] M. S.
R e g e l e Carol a l 11-lea rămâne icoana însăşi a îndrumătorului cultural
al unei epoci de netăgăduite prefaceri şi de uriaşe încercări spre desă­
vârşire. Iubind cu sfinţenie tot ce se smulge ca manifestare artistică din
sufletul neamului pe care cu înţelepciune îl cârmnieşte, călăuzeşte cu
Inalta-I autoritate iniţiativele vrednice de încurajare şi statorniceşte ca­
lea dreaptă acolo unde maturitatea deschizătoare de drumuri ne apro­
pie prin muncă de civilizaţie.
G. B
Cpână acum Academia s'a mărginit de a primi în sânul ei istorici,
'* literaţi cum şi pe cei cari se ocupă cu ştiinţele positive, astăsi
a deschis porţile unei noui ramuri de activitate intelectuală. Această
nouă ramură de activitate intelectuală este însă strâns legată de ra­
murile de care s'a ocupat Academia până astăsi, pentrucă atunci când
vorbim de poesia româneasca, este o adâncă greşeală ca să uităm că
face parte integrală din această poesie şi cultul musicii, la poporul
romanesc. Primind astăsi pe colegul George Enescu, nu aducem nu­
mai un prinos de recunoştinţă talentului, artei şi muncii pe care a
depus-o atâţia ani de sile pentru ridicarea patriei sale, ci îl aducem
şi atâtor mii de anonimi ai poporului nostru, cari au ştiut în timp
de zbucium, de greutăţi şi bucurii, să dea sufletele lor prin cântecele
noastre atât de frumoase, şi care împodobesc aşa de frumos cununa
de lauri a culturii româneşti...
M. S. Regele Carol II.

Ca/ou1 m e m b r u al A c a d e m i e i R o m â n e , una CMusica este un graiu în care

V » din marile personalităţi m u z i c a l e euro­
p e n e , a g ă s i t î n m e l o d i i l e populare româ­
...c/n, s'og/indesţ ţâră posibilitate
neşti cel mai puternic izvor de inspiraţie. de prefăcătorie, însuşirile psihice
P o e m a r o m â n ă pentru orchestră, c e l e două ale omului, ale popoarelor.
rapsodii româneşti, cât şi n u m e r o a s e a l t e Prin ea sufletul blajin şi visător
lucrări, între cari S o n a t a a lll-a pentru vioară
al Românului a devenit cunoscut
BCU Cluj / Central University Library Cluj
şi pian, cu c a r a c t e r popular r o m â n e s c , sunt
dovada cea mai v i e a legăturii sufleteşti p e lumii, făcând pe străini să excla-
c a r e a c e s t mare g e n i u muzical o are cu brazda mese: « Un popor care cântă doina
şi simţirea r o m â n e a s c ă .
Fiindcă, inspirându-se de-a dreptul din me­
atât de duios, trebue să fie nobil şi
lodia pe care, d e c e n i i în şir, o va fi trecut bun la inimă!».
de la şuierul din frunză la domoala clătinare fncă din cea mai îndepărtată an­
a s u n e t e l o r în mers, ţăranul ursit din l e a g ă n tichitate poesia şi musica, cuvântul
să a d a o g e la măreţia ei a c e i a c e c r e d e că o
poate înfrumuseţa, G e o r g e E n e s c u n'a desă­ şi tonul, au mers mână 'n mână, a-
vârşit numai o p e r a de artă, dar şi pe c e a desea contopindu-se. completăndu-se.
specific românească. D e a c e s t lucru s'au în­ Cuvântul aruncă lumină vie asu­
credinţat toţi acei c a r e au pătruns cu price­
p e r e a lor adevărul frământat în c e l e mai de­ pra sentimentelor, descriindu-le, pre-
săvârşite creaţii ale m u z i c e i româneşti. cisându-le 'n chip plastic. Graţie cu­
Şi G e o r g e E n e s c u a statornicit adevărul vântului gândirea se poate formula.
că nimic nu poate fi trainic în artă dacă la Musica, revărsându-se ii adâncimile
î n t o c m i r e a ei nu s e a d a u g ă simţirea populară
şi p u t e r e a de creaţie pe a c e s t tărâm a unui sufletului, pătrunde, misterioasă, în
neam. George Enescu. cele mai tăcute taine ale simţirii..

<f\r
i u

m * C - ri r • 1 v

1 -,
i G/yL tu«.L
V /t»«v,
ale-*'yj* I
•l/U, F A

c
0*. 4**. /u<. jfU. ~k~ri '
mmmmmsmmm CELE T R E I
MUZICA
C7virea unei muzici culte lumeşti
c / în Principatele Dunărene este o
urmare a pătrunderii formelor de
viaţă socială şi politică apuseană,
la începutul veacului XIX-lea.
Pe tărâmul muzicei bisericeşti ori­
ginalitatea românească şi-a aflat ex­
presia mult mai curând : putem cre­
de că străvechiul repertor al cântă­
rilor bizantine a suferit cu vremea
în ţările româneşti prefaceri voite
de firea deosebită a celor de aci. Iar
odată cu renaşterea naţională de
acum o sută şi mai bine de ani se
ivesc doi dintre cei mai însemnaţi
compozitori ai Bisericii răsăritene :
Ieromonahul Macarie şi genialul An­
ton Pan. Cu aceştia muzica româ­
nească sue o culme ce-i va rămâne
apoi multă vreme oprită.
Despre o muzică lumească nu poa­
te fi vorba, până pe la 1800, decât
în preajma curţilor domneşti sau
prin casele boerilor, şi nu încape
îndoială că acea muzică era turcea­
scă, deşi auzim pomenindu-se de
câte o fată de domnitor învăţând
harpa cu dascăli nemţi. In 1815 erai
încă nevoit să treci Carpaţii dacă
vroiai să „înveţi clavirul".
Când însă Principatele încep să-şi
BCU Cluj / Central University Library Cluj
însuşească civilizaţia apuseană, pre­
facerea vieţii muzicale dela noi se
pripeşte. încă din 1820 călători stră­
ini aud la Bucureşti fete de boeri
cântând din pian şi din harpă fecio­
relnic instrument al Romantismului,
îndeletnicirea cu muzica se răspân­
deşte atât de repede, încât germa­
nul Haase — emigrat în urmă în
Rusia — poate deschide o fabrică
de piane la Iaşi. Totodată ne vine
peste hotare cei dintâi pedagogi, pro­
fesoara fetelor lui Sturdza Vodă, de
pildă, pianista vieneză Teiber, care
se va căsători mai târziu cu poetul
Asaki şi a cărei fată muzicantă şi
ea, va fi soţia lui Edgar Quinet. Che­
mată de Domniţa Ralu, fata mult
iubitoare de muzică a lui Vodă Ca-
ragea, soseşte în ţară o trupă de o-
peră care joacă, între altele, Cenu-
şereasa şi Coţofana hoaţă, ale lui
Rossini, şi Flautul fermecat al lui
Mozart. In 1821 joacă la Iaşi o trupă
germană urmată apoi de altele, fran­
ceze şi italiene, jucând repertorii
C. Brăiloiu.
CRIŞURI m®mmsB!mmœm%
ROMÂNEASCĂ
după gustul vremii. In 1844 Schu­
mann dă un concert la Iaşi. In 1846
Liszt dă un concert la Bucureşti. O
scrisoare a lui Tolstoi, pe atunci ofi­
ţer în armata de ocupaţie rusă, ne
zugrăveşte Bucureştii de la 1854 ca
centrul unei vieţi muzicale foarte
bogate. Nenumăraţi muzicanţi străini
se aşează în Muntenia şi Moldova
şi mulţi dintre ei sau dintre urmaşii
lor vor juca mai târziu un rol în­
semnat în istoria muzicei româneşti :
Wachmann tatăl, Caudella tatăl, Wi­
est, etc. (Alexandru Flechtenmacher
se naşte deja român).
înflorirea aceasta muzicală nefiind
decât o latură a renaşterii politice,
este firesc ca numele intelectualilor
patrioţi de atunci (Asaki, Alecsandri,
Rosetti, Heliade Rădulescu, şi alţii),
să fie legate de multe din înfăptu­
irile ei. înţelegând însemnătatea mu­
zicei în noua viaţă spirituală a nea­
mului, bărbaţii aceştia au înfiinţat
şcoli şi societăţi de muzică şi înfiri­
parea unei literaturi muzicale auto­
chtone le este în bună parte dato­
rită lor.
Cele dintâi specimene ale acestei
literaturi sunt comediimuzicale („Vo­
deviluri cu cântece"), şi monoloage
cu cuplete, al căror prototip rămâne
Baba hârcaluiFlechtenmacher (1842).
O bună parte a libretelor acestui
repertor teatral (jucat mai cu seamă
de genialul actor Millo) a fost scrisă
de Alecsandri (Cinel-Cinel, Nunta
ţărănească etc. etc.) Este de luat în
seamă culoarea voit locală a teatru­
lui românesc al începutului, culoare
ce vom afla de asemenea, mai târziu,
în operile lui E. Caudella (1841—1924),
ca Olteanca (1880), Petru Rareş sau
în operetele Harţa Răzeşul sau fata
Răzeşului, în ale lui G. Ştefânescu
(1843—1924) în ale bucovineanului
Porumbescu (Crai Nou).
Totuşi de pe la jumătatea a doua
a secolului şi cu deosebire după fi­
nire, compozitorii noştri se îndrea­
ptă tot mai hotărât spre un stil mu
zical apusean, internaţional, lipsit de
orice regionalism. Negreşit înfiinţa­
rea Conservatoarelor din Iaşi şi Bu­
cureşti (1864) cât şi întemeierea unei
orchestre simfonice la Bucureşti a
întărit această mişcare.
Abea pe la 1900 putem însemna
o schimbare, pregătită in Ardeal de
Dima, în Banat de Vidu, în Moldova
de Muzicescu şi mai ales în Munte­
nia de D. G. Kiriac.
De la această dată, nu numai că
încetează închinarea smerită în faţa
apusului, şi dispare dispreţul de cele
pământene, dar îndreptarea spre mu­
zica populară şi bizuirea pe ea în
alcătuirea operelor muzicale ale com­
pozitorilor, se face după serioase
studii a realităţii muzicale române­
şti : cântecul popular. Compozitorii
culeg ei înşişi muzica populară, unii
cu instrumentul ştiinţei moderne : fo­
nograful.
In 1920 înfiinţându-se Societatea
Compozitorilor Români cu scopul de
a da compozitorilor mijloace pentru
a face cunoscute lucrările lor, prin
aşezământ de tipar românesc, con­
certe şi audiţii muzicale, precum şi
strângerea legăturilor muzicale cu
străinătatea, pentru ca operele lor să
treacă graniţele, o seamă de com­
pozitori necunoscuţi es la iveală cu
lucrări corale, muzică de cameră şi
simfonica, numele lor figurând pe.
program pentru prima oară la au­
diţiile şi concertele acestei società ţi-
Astăzi Şcoala nouă muzicală ro­
mânească ce are în frunte pe Ma,
estrul Enescu violonistul, compozi
torul şi dirijorul cu renume mondial
m^mm^^im®^
Un precursor
Anton Pan (1798—1.S54).
BCU Cluj
a apucat drumul drept, având la ba­
ză producţia muzicală a poporului.
Repertorul muzical românesc s'a
îmbogăţit considerabil, S. C. R. re­
uşind să alcătuiască programe ex­
clusiv de muzică românească. Com­
pozitori de muzică simfonică : Nona
Otescu, Alfred Alexandrescu, A.
Castaldi, M. Jora, D. Cuclin, Stan
Golestan, Andricu, T. Rogalski, S.
V. Drăgoi, Mihalovici, St. Popescu,
C. Notară, G. Enacovici, M. Negrea,
Al. Zira, etc. precum şi tinerii P.
Constantinescu şi C. Silvestri, figu­
rează din ce în ce mai mult pe pro­
gramele simfonicelor, altădată alcă­
tuite în întregime din autori străini.
Societăţile corale : „Carmen", în­
fiinţată în 1901 de D. G. Kiriac şi
condusă azi de I. Chirescu, „Socie­
tatea Muzicală a Institutorilor Ro­
mâni" de sub conducerea lui Niculae
Oancea, „Cântul Nostru" (Niculescu),
precum şi cele din provincie, prin
concertele lor caută să promoveze
literatura corală a compozitorilor :
Chiriac, Muzicescu, Vidu, Gh. Dima,
Timotei Popovici, D n a Ghica Co-
măneşti, Cucu, Chirescu, Oancea,
Barcă, Borgo van, Galinescu, Man-
dyczewski, Bena, Hubic şi alţii ce
în majoritate au prelucrat şi armo­
nizat cântece populare româneşti.
Literatura muzicală pentru voce
şi pian, a fost îmbogăţită cu admi­
rabilele cântece ale lui D. G. Kiriac,
(publicate în Editura S. C. R.) Bre-
diceanu, Drăgoi, Monţia, etc.
Muzica dramatică n'a avut noro­
cul celei simfonice, de cameră şi co­
CELE T R E I CRIŞURI v^^®m%m®%i%8m
al mujicei bisericeşti şi populare româneşti.
P l e c a t d i n B u l g a r i a în p r e a j m a a n u l u i 18U6,
după o scurtă şedere în Basarabia, paracli­
s e r u l A n t o n P a n n , p r o f e s o r d e m u z i c ă bise­
r i c e a s c ă în c e l e d i n u r m ă la K â m n i c u - V â l c i i .
Epitaful lui Anton Pan
a t i p ă r i t o m u l ţ i m e d e l u c r ă r i c a r i a u fost d e (Curtea Bisericii Lucaci, Bucureşti).
m a r e folos e l e v i l o r c â n t ă r e ţ i şi p r e o ţ i l o r . A-
•tastasi/natanti, Paresimataritl, Noul doxa-
tar, Tipicul şi Antijoauele, a u fost c e l e din­ Aci s'a mutat cu jale,
tâi l u c r ă r i î n a c e s t g s n , c a r i s'au r e l e v a t prin-
tr'o d e s ă v â r ş i t ă o r i g i n a l i t a t e . in cel mai din urmă an,
Basul teoretic şi practic al muzicei bise­ care în cărţile sale
riceşti, ala tu ri d e Irmologhiou, apregătitgene- se citeşte Anton Pan.
raţia din prima j u m ă t a t e a secolului trecut,
desehizându-i a l t d r u m spre muzica înaltă.pe
c a r e m u l t m a i t â r z i u a v e a u s'o d e s ă v â r ş e a ­ Implinâiidu-şi datoria
scă cei c a r e se a d ă p a u la ş c o a l a A p u s u l u i . şi talantul ne ngropând,
D a r A n t o n P a n , p e l â n g ă l u c r ă r i l e lui lite­
r a r e , a d a t la iveală melodiile cântecelor de şi a făcut călătoria
stea, p e c a r i le-a o r d o n a t , î n l e s n i n d astfel dând în lume altor rând.
p u t i n ţ a d e a fi c â n t a t e c u m a i m u l t ă u ş u r i n ţ ă ,
şi d e t o a t a l u m e a . El a făcut p r i n t r e cei din­
tâi, l e g ă t u r a s t r â n s ă î n t r e m e l o d i i l e p o p u l a r e Acum mânai încetează
şi c â n t e c e l e d e l u m e . ce la scris mereu şedea,
C o n t r i b u ţ i a , î n d e a j u n s d e p r e ţ i o a s ă , a lui nopţi întregi nu mai lucrează
A n t o n P a n n , la p u n e r e a î n r â n d u i a l ă a c â n ­
t e c e l o r r e l i g i o a s e , p e c a r i cei m a i m u l ţ i le la lumină cărţi să dea.
c u n o ş t e a u n u m a i d i n a u z i t e , n ' a fost î n ţ e l e a s ă
c u m t r e b u i e î n t r ' o v r e m e c â n d n u p u t e a li
v o r b a d e o d e s v o l t a r e a m u j i c e i p o p u l a r e ro­
mâneşti prin ostenelile cuiva. P e n t r u acea­ Cântă măi /rate române
sta, el a m ă r t u r i s i t în p r e f a ţ a f a b u l e l o r şi is­ Pe graiul şi limba ta !
t o r i o a r e l o r , cu p r i v i r e la a d u n a r e a m a t e r i a l u ­ Si lasă cele străine,
lui d e m u z i c ă b i s e r i c e a s c ă : «Care, n e J â n d u - m i
El, de a şi le cânta !
m â n a să le t i p ă r e s c , ş e d p e fundul lăzii d e
v r e - o d o u â - z e c i d e ani». D i n a c e s t m a t e r i a l
s'au i n s p i r a t î n s ă toţi a c e i c a r i a u v e n i t d u p ă el.
neşti /(printre
Central careUniversity
„Năpasta" de Library Cluj
rale. Afară de câteva opere româ­ p e , î n c a r e p u t e m p r i v i în voie m i ş c ă r i l e u-
S. nuiDinindivid sau mişcările
punctul de v e d e r e
grupei întregi.
al b o g ă ţ i e i e f e c t u ­
V. Drăgoi, „Dela Matei cetire" operă lui, p i c t u r a lasă î n c h i p u i r i i p r i v i t o r u l u i p u ţ i n
bufă de Nonna Otescu, „Nunta Tra­ d e c r e i a t , fiindcă p r i v i t o r u l a d e s e a se m u l ţ u ­
gică" a lui Catargi) celălalte opere m e ş t e să a d m i r e d i b ă c i a a r t i s t u l u i , c a r e a pu­
t u t î n v i n g e a t â t e a piedici, şi a r ă u ş i t a i m i t a
sunt străine de spiritul muzicei po­ aşa d e b i n e o c r e a ţ i e ; în t i m p c e m u z i c a n e
pulare. Nici compozitorii nu s'au în­ face să a u z i m u n s i n g u r g e m ă t al u n e i fiinţe,
dreptat străruitor spre acest gen lăsând c a î n c h i p u i r e a n o a s t r ă să şi-o a ş e z e î n
c u t a r e ori c u t a r e s i t u a ţ i e .
(drama muzicală) cu toate că muzica Deaceia, u r m e a z ă c ă : aceiaşi bucată de mu­
populară oferă bogate posibilităţi de zică, p o a t e p r i c i n u i î n a c e l a ş c a p , f e l u r i t e i-
realizare, putându-se creea arii şi m a g i n i , d a c ă o a s c u l t ă m în f e l u r i t e t i m p u r i .
recitative româneşti admirabile, scoa­ L â s â n d u - n e î n v o i a a c e s t o r c u g e t ă r i , a a-
c e s t o r p l ă z m u i r i f a n t a s t i c e , c a r i la r â n d u l l o r
se din diverse genuri ale cântecului n e f a r m e c ă , u i t ă m t o t d e a u n a p e cel c e le e x e ­
popular. c u t ă . Nu m a i a d m i r ă m , o r i n u a v e m t i m p să
Din cele expuse se poate vedea a d m i r ă m dibăcia artistului, c a r e a învins greu­
tăţile.
clar că şcoala nouă muzicală roma­ E f e c t e l e a r t i s t i c e s u n t p ă r ţ i l e c e l e m a i im­
nească şi-a găsit însfârşit făgaşul p o r t a n t e din e s t e t i c a . F i e a ţ â ţ ă c u r i o z i t a t e a
cel bun, pe care mergând înainte, şi r e d e ş t e a p t â s i m p a t i i î n d o m e n i u l a r t e i .
nu ne îndoim că va realiza perfec­ D e a c e i a , e b i n e c a l u c r u r i l e a r t i s t i c e să fie
c â t s e p o a t e m a i o p t i m i s t e d e şi p e s i m i s m u l
ţii, totul fiind doar chestiune de timp. nu e lipsit d e efect.
U n u i a r t i s t i se m a i c e r e să p u i e în a r t ă
m u l t ă r e g u l a r i t a t e , să c a u t e a p r i n d e un m o ­
m e n t , un a d e v ă r , c a r e s ă c o r e s p u n d ă cu a ş ­
Câteva reflexiuni postume despre t e p t a r e a ori cu p r e s u p u n e r e a p r i v i t o r u l u i .
poesia populară şi musica ale Iată p e n t r u c e , l u c r u r i l e d e a r t ă t r e b u e să
filosofului Vasile Conta. fie i n s p i r a t e d e o p t i m i s m deşi p e s i m i s m u l nu-i
nici el lipsit d e efet te a r t i s t i c e . O. M.
A r t a t r e b u e să r e p r o d u c ă n a t u r a în a ş a
m o d , î n c â t p r o d u c e r i l e a r t i s t i c e să n e în to­
t a l i t a t e a lor u n i t e p r i n a r m o n i e e s t e t i c ă .
P i c t u r a şi s c u l p t u r a t r e b u i e să î n f ă ţ i ş e z e
t i p u r i , p e n t r u a face să ni se p a r ă c ă î n n a i n -
t e a n o a s t r ă se află c o r p u r i r e a l e .
Muzica, t r e b u i e să r e p r o d u c ă a c c e n t e , stri­
gări, jeluiri, sgomote, glasuri amestecate, ca
şi c u m a m a u z i c o n v o r b i r e a u ş o a r ă , t r i s t ă ,
aprinsă ori frumoasă a unui popor adunat, a
unei g r u p e de jucători de cărţi, de oameni
ce petrec.
î n t r ' o a s e m e n e a î n t â m p l a r e , fiecare individ
v o r b e ş t e p e s e a m a sa, d u p ă s e n t i m e n t e e s a l e ;
d a r , d a c ă t o a t e i n s t r u m e n t e l e a r face-o î n
p a r t e ? A t u n c i o r c h e s t r a a r face u n s g o m o t
n e r e g u l a t , a r fi o a r m o n i e i m p e r f e c t ă c a r e
n ' a r face să s e n a s c ă in noi c h i p u l u n e i g r u ­ Filosoful Vasile Conta.
mm^m%^m%mm
CÂNTECUL
dTîecarc popor sau naţiune posedă mc-
*s lodii sau cântece corespunzătoare
diferitelor manifestări din viaţă. Ace­
ste cântece, alcătuite, de cele mai multe
ori, de autori necunoscuţi şi transmise
din gură în gură, formează patrimo­
niul muzical al fiecărui popor.
Textul ca şi muzica melodiilor po­
pulare se prezintă sub cele mai variate
înfăţişeri, formând isvoare bogate de
studiu şi observaţiuni atât pentru mu­
zicieni cât şi pentru istorici.
1
Cântecele populare sunt cele ma
vechi forme musicale. Dinele s'a năs­
cut întreaga musica de asi.
Clasarea, gruparea ca şi caracteri­
zarea lor sunt lucruri greu de înfăp­
tuit, acelaşi cântec popular putând fi
întâlnit sub forme şi aspecte cu totul
deosebite, din pricina fanteziei diferi­
ţilor interpreţi precum şi a transformă­
rilor aduse de vreme.
In genere, cântecul popular, nu se îm­
pacă cu o armonie sau cu un acom­
paniament încărcat.
Se află ţări sau ţinuturi unde melo­
dia este susţinută numai de un sunet
lung (tonică sau dominantă), numit pe
dală, — popular hang sau ison : altele
unde acompaniamentul este foarte re­
dus s'au rudimentar, iar o a treia cate­
gorie unde se cântă din instinct, pe 2
sau 3 voci.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
In anumite ţinuturi, din Rusia şi Ti­
rol, se găsesc, în chip obişnuit, oameni
lipsiţi de pregătire technică muzicală,
capabili totuşi să armonizeze destul de
corect o melodie populară.
Cântecul popular, de obicei are o me­
lodie de întindere scurtă, care serve­
şte mai multor strofe. Materialul so­
nor diferă adesea de cel pe care îl cu­
noaştem.
Muzica occidentală se serveşte nu­
mai de sistemele gamelor majore şi
minore, pe când in muzica populară a
diferitelor naţiuni se găsesc şi alte sis­
teme sau familii de sunete.
Varietatea ritmului, a măsurilor, a
mişcărilor, alături de acest material
sonor, prezintă o particularitate evi-
Lăutari din secolul trecut.
CELE T R E I CRIŞURI w&mwM&mmwmm
POPULAR
dentă, particularitate specifică sufletu­
lui, vieţii fiecărui popor.
Cântecele populare sunt extrem de
variate : cântece cu caracter religios,
narativ, istoric, de leagăn, de nuntă,
de moarte, de beţie, de dans şi în fine
în legătură cu toate circumstanţele
vieţii şi cu natura, au fost şi sunt
mijloace de exteriorizare ale sentimen­
telor poporului.
Frumuseţea lor constă în simplitatea,
originalitatea şi mai ales, în sincerita­
tea exprimării gândirii prin sunete.
* *
In vremurile de azi mai toate statele
se preocupă de culegerea, selecţiona­
rea şi clasarea cântecelor lor populare,
aceste cântece fiind ameninţate să dis­
pară sub năvala nesfârşită a tot felul
de melodii vulgare, cari cu mare uşu­
rinţă îşi fac drum pe calea muzicei me­
canice (radio, gramofon) pătrunzând
până în cele mai depărtate şi singura­
tice colţuri ale fiecărei ţări.
Fără îndoială o asemenea iniţiativă
este bine venită, ca meritând încura­
jarea tutulor oameniloriubitori de neam
şi tradiţie, dar din nefericire, s'au ivit
şi în această ramură de activitate ar­
tistică profitori, cari prin nepregătirea
lor technică. aduc mari prejudicii sco­
pului urmărit
Lăsând la o parte pe cei cari sunt
mânaţi numai de câştigul material, se
face o condamnabilă eroare, când se
crede că materialul adunat, de multe
ori fără vr'un criteriu, şi fără vr'o cer­
cetare a provenienţei cântecului, poate
servi ca material de educaţie muzicală
a tineretului, sau când se speră a fi
repus acest material, cu aceiaşi inten­
sitate în gura lăutarului sau a locuito­
rilor ţinutului de unde a fost cules-
Este neînchipuit de greu sau chiar o
imposibilitate, să ne alimentăm cu mu­
zica veacului trecut sau chiar cu una
mai recentă. însemnează, să ne înşe­
lăm pe noi înşine, crezând sau sperând,
că poporul va păstra nealterate aceste
frumoase şi sincere manifestări artis­
tice ale trecutului.
Cântecul rezistă şi el într'o măsură
oarecare, aşa cum rezistă portul sau
obiceiurile popoarelor.
In afară de aceste considerente, să
nu se uite, că cel mai frumos şi drag
cântec al unui ţinut este datorit altor
cântece mai vechi, cari şi ele la rândul
lor au suferit influente din afară.
Singurul lucru ce ne rămâne de fă­
cut este să adunăm şi să încredinţăm
aceste cântece oamenilor competenţi
în materie, pentru a le studia şi clasă.
Acest material, nu poate servi decât
pentru studiul elementelor componente
ale cântecului popular din diferitele
timpuri, studiu din care se pot des­
prinde şi stabili etapele şi evoluţia mu­
zicii fiecărui popor
Din nepreţuita comoară, creatorii mu­
zicali vor avea putinţa şi datoria să-şi
aleagă temele sau motivele necesare
înfăptuirii operelor lor artistice
Poporul supus şi azi, ca şi eri, influ­
enţelor din afară, va continua să spo­
rească numărul cântecelor de circums­
tanţă, aducând posterităţii un nou a-
port
Atât muzica populară cât şi cea cultă
îşi vor continua evoluţia, indiferent de
încercările sporadice, sau de suspinele
păzitorilor improvizaţi ai cântecului
popular !
A încerca să retrăim, chiar muzical-
mente, viaţa trecutului, este o copilărie,
o utopie..
Muzica răscoleşte toate s e n t i m e n t e l e ; şi, c a
după o furtuna, sufletul liniştindu-se, d e v i n e
mai bun, mai îngăduitor, mai nobil.
Unui artist ca să parvie, ii trebue un sin­
g u r p r o t e c t o r : talentul.
Artistul e s t e un anticipator în privinţa g u s ­
tului, după cum învăţatul de g e n i u este an­
ticipator în privinţa adevărului
(Filosoful Vasile Conta).
 msmj^m^m^mm
Cântecul
Aspect de iarnă
imişoara, luna Decembrie 1934.—
Murmur tainic de codru, susur şi
şopot de isvoare, simfonia ce naşte din
tăcerea nopţii de primăvară întreruptă
din când în când de îngânarea cânte­
cului de privighetoare, dangăt înde­
părtat de clopot, ce în tăcerea primă-
BCU Cluj / Central University Library Cluj
verei vibrează alături de pulsaţia surdă
a pământului ce îmbracă haina de săr­
bătoare a naturei reînviate, cântec de
ciocârlie ce se înalţă către soarele dă­
tător de viaţă, suspinul amuţit de nă­
dejdea zilei de mâine, de speranţa în­
tr'un mai bine, care nu ne-a părăsit
nici-odată, chinuit de bucurie şi de tri­
umf amestecat cu tânguit de jale şi
durere, iată cântecul românesc.
Cântecul bănăţean?
E tot expresiunea nu numai a sufle­
tului bănăţean,—mai expansiv decât al
ardeleanului închis în sine, mai vioi
decât acela contemplativ al moldovea­
nului, mai apropiat de acela al oltea­
nului,—ci şi a mediului în care traeste,
ba până şi a trecutului său E oglinda
vibraţiunilor sufleteşti, pe cari le tre­
zesc codrii noştri, dealurile şi ponoa-
rele din cari se deschide larg câmpia
Banatului, rostogolirea din stâncă în
stâncă a valurilor Cernei, Timişului,
Carasului şi Almaşului sau clipocitul
lin al apelor Mureşului, Tisei sau Du­
nărei, sunetul ce se isbeşte din munte
în munte al clopotelor bisericelor pi­
tite prin văi ascunse sau acela adus
de adierea lină a câmpiei bănăţene, al
clopotelor bisericilor, cari pe întinsul
holdelor bogate marchează câte o aşe­
zare omenească Din îmbinarea artis­
tică a impresiunilor pe cât de variate,
pe atât de în contrast unele cu altele,
produse asupra sufletului bănăţean de
acest mediu, s'a născut cântecul şi me­
lodia bănăţeană.
E mai românească decât s'ar crede,
fiindcă motivele sale originale au fost
ferite de diferitele influenţe în urma
aşezării geografice a Banatului şi mai
ales în urma faptului, că bănăţenii nu
au ajuns în contact mai îndelungat cu
popoare, delà cari ar fi putut lua ceva,
CELE T R E I CRIŞURI
şi melodia poporală
în munţi.
cel mult dacă au dat ei altora.
Ritmul, uneori mai vioi al melodiei
bănăţene, cum şi unele motive speci­
fice, s'au atribuit influenţei sârbeşti.
Nimic mai greşit Regiunea, de unde
coboară spre câmpie cântecul bănă­
ţean, regiunea muntoasă şi deluroasă,
e ferită de ori şi ce contact ce l'ar
utea influenţa sau altera. Dincolo de
E •unăre, valea Moravei şi în continuare
valea Timocului, e românească, iar
câmpia Banatului nu s'a remarcat în
materie de creaţiune muzicală. Dacă
nu am luat delà ardeleni doina, necu­
noscută în Banat în sensul ardelenesc,
fiindcă noi nu cerem Mureşului, „cu
apă lină să ne treacă în ţară străină',
deoarece, fiind stăpâni la noi acasă
noi nu ne jeluim codrului de vitregia
sorţii vitrege, cel mult de nestatornicia
iubitei, apoi cu atât mai puţin nu am
luat nimic delà străini. Ba din contra.
Mai corect, vecinii noştri delà Nord Vest
Tiberiu Brediceanu.
Cel mai reprezentativ c o m p o z i t o r naţional.
Operile lui conţin m o t i v e de cel mai antentic
şi mai v i g u r o s folclor r o m â n e s c . A tipărit o
mulţime de c â n t e c e , doine şi jocuri româneşti,
în afară de alte lucrări de o reală valoare
artistică.
mmmemmm^m
bănăţeană
de : Traian Birăescti.
fură unele motive ale noastre, împodo-
bindu-se, în scop de propagandă în
străinătate, cu penele melodiei popo­
rale bănăţene.
*
* *
Evident, că ţara cântecului şi a co­
rurilor, Banatul, are în materie de me­
lodie şi de motive muzicale originale
o bogăţie de nepreţuit. Păcat doar, că
„odată cu drumul de fier, toate cân­
tecele pier", că nu s'au luat măsuri
din vreme pentru salvarea tuturor per­
lelor folklorulut muzicei bănăţene.
Primul care a semnalat pericolul ce
ameninţă această bogăţie, ba în parte
a adunat şi a şi utilizat aceste bogăţii,
dându-ne creaţiuni artistice de o fac­
tură superioară, a fost d-l Tiberiu Bre­
diceanu. Ce putea să facă însă un sin­
gur om, pe care şi de altfel ocupaţiu-
nile îl reţineau în altă parte?
După răsboi s'a găsit un om, în per­
soana d-lui Sabin Drăgoi, autorul ope­
rei „Năpasta", directorul conservato­
rului de muzică din Timişoara, care
nu s'a mulţumit numai să dea alarma,
sau să aştepte un concurs al oficiali­
tăţii, care şi de altfel nu ar fi venit, ci
jertfind el câteva vacanţe, bani şi timp,
însoţit de câte un prietin în acest a-
postolat, a cutreierat sate bănăţene
ascunse prin văi şi vâlcele, adunând
şi salvând piese preţioase din folklo-
rul muzicei poporale. Cine cunoaşte
munca istovitoare depusă ani dearân-
dul de d-sa cu metodă şi sistem, poate
aprecia mai bine opera înfăptuită Cu
cât mai uşor ar fi fost, dacă oficiali­
tatea înţelegând scopul urmărit, i-ar fi
pus la dispoziţie aparate ştiinţifice, pen­
tru a prinde şi imortaliza pe plăci fo­
nografica, bogăţia astfel descoperită, şi
nu pe migăloasele note muzicale
Un alt aspect al Banatului muzical
îl înfăţişează mulţimea corurilor şi fan­
farelor săteşti. Cele mai multe dintre
ele îşi serbează sau şi-au serbat jubi­
leul de jumătate de veac de existenţă,
deci nu sunt produsele regimului de
largă libertate de azi, ci expresiunea
geniului muzical bănăţean, care a în­
fruntat toate uneltirile unui regim vi­
treg, îndreptate în contra sufletului ro­
mânesc.
In schimb, odată cu desrobirea sufle­
tească a Banatului, mai exact în anul
1922, a luat fiinţă „Asociaţia corurilor
şi fanfarelor române din Banal", or­
ganizaţie menită să răspundă nu nu­
mai nevoilor celor peste 220 coruri şi
70 fanfare româneşti din Banat, ci mai
ales să aducă o ordine şi o disciplină
în felul de a funcţiona a acestora-
Foştii stăpâni ai acestor meleaguri,
neputând distruge societăţile corale,
tot atâtea cetăţi ale culturei poporale,
adăpostite adeseaori sub scutul bise-
ricei, ca societăţi corale bisericeşti, au
adoptat deviza „divizează şi apoi dis­
truge!" Astfel în satele, unde existau
vechi coruri sau societăţi de cânt şi
muzică. încurajau ambiţiile disolvante.
Alături de vechiul cor, ce nu putea
funcţiona decât ca societate corală bi­
sericească, fiindcă statutele înaintate
celor în drept cu zeci de ani mai îna-
mmssmmmsmmm
inte şi cari l-ar n permis runcponarea
şi ca societate laică, nu se aprobau,
răsăria corul concurent cu statute a-
probate, cu pretenţii de a domina, de
a organiza nu numai reprezentaţii, ci
a scoate şi din biserică vechiul cor.
Ambiţioşi se găseau totdeauna. Con­
flictele ce isbucniau, degenerau uneori
în scandaluri, pentru a se termina, nu
arareori, cu disolvarea, de către auto­
rităţile maghiare, a ambelor coruri.
Scopul urmărit de către cei ce atentau
astfel la sufletul nostru, era atins.
Pentru a începe o operă construc­
tivă reală „Asociaţia Corurilor şi Fan­
farelor rom. din Banat" a trebuit să
lichideze în primul rând această ano­
malie, lăsată moştenire de către regi­
mul vitreg din trecut. Autoritatea mo­
rală a neuitatului loan Vidu, conducă­
torul vestitului cor din Lugoj, compo­
zitor, care a dus faima cântecului ro­
mânesc din Banat în toate colţurile
pământului românesc, primul preşe­
dinte al Asociaţiei, ajutată de energia
d-lui prof. Iosif Velceanu, primul se­
cretar general al acestei organizaţii, a
soluţionat greaua şi delicata problemă
a lichidării trecutului. Azi corurile şi
fanfarele din Banat formează o falangă
disciplinată, care ascultă sugestiunile
şi directivele date de către organizaţia
lor, promovând astfel în mod metodic
cultura muzicală poporală.
Un imbold puternic a primit opera
începută prin cursurile de dirijori de
coruri, organizate tot de către Aso­
ciaţie cu concursul municipiului Timi­
şoara, având de scop a da corurilor şi
BCU Cluj / Central University Library Cluj
fanfarelor ţărăneşti conducători nu nu­
mai talentaţi dar şi instruiţi. Cursul
organizat în acest scop ne-a dat într'un
singur an 40 de conducători de coruri
ce vor duce în satele noastre nu nu­
mai îndemnuri noui, ci şi dragoste
pentru bogăţia noastră muzicală. Ace­
laş scop îl servesc şi concursurile pe­
riodice de coruri săteşti, organizate
de asociaţie.
Muzica religioasă
noastră
CJn clipele de înălţare sufletească
o* în care ascultăm, sub bolta unui
sfânt lăcaş, acordurile armonioase
ale unei muzici inspirate din duhul
lui Christös, când inima ne-e răsco­
lită, muiată şi topită de vraja sune­
telor calde, când mintea ne e pur­
tată pe aripele eterice ale măestrite-
lor melodii către regiunea în care
tronează frumosul, sublimul, Dumne­
zeirea, gândul ni se îndreaptă către
muzica religioasă.
Ca şi pictura, ca şi sculptura şi
arhitectura, şi chiar mai mult decât
acestea, muzica este strâns legată de
religiune, căreia-i slujeşte ca cel mai
nimerit mijloc de exprimare, de pro­
pagare, de adâncire şi de înălţare,
căci din toate artele, ea este cea mai
expresivă, cea mai comunicativă, cea
care exercită înrâurirea cea mai pro­
CELE T R E I CRIŞURI
Pentru a sistemiza lucrările menite
să salveze bogăţia folklorului muzical
bănăţean, în urma conferinţei ţinută
de către d-l Filaret Barbu, conducăto­
rul actual al vestitului cor „a lui Vidu"
din Lugoj, carp a arătat importanţa
din punct de vedere naţional şi muzi­
ca a acestor bogăţii, dar mai ales pen­
tru a face cu putinţă editarea şi pu­
blicarea materialului folkloristic mu­
zical adunat, a luat fiinţă „Cercul au­
torilor de muzică bănăţeană".
Cercul este compus numai din com­
pozitori şi foiklorişti bănăţeni şi din
autori cari au activat pe acest teren
Preşedinte de onoare al cercului a
fost ales d-l Tiberiu Brediceanu, care
prin prezenţa sa a ţinut să-şi dea ade­
ziunea la opera începută în această
în genere şi mugica
bisericească
de : Pr. Dr. Ion Mihălcescu
Profesor la Universitatea din Bucureşti
Facultatea dc Teologie.
fundă, mai puternică, mai binefăcă­
toare asupra sufletului omenesc. Ea
singură pătrunde în tainicile adân­
cimi ale sufletului, unde se întâlne­
şte cu religiunea şi cu ea împreună
lucrează după aceea la netezirea,
cizelarea, înnobilarea şi perfecţi­
onarea întregei fiinţe a omului, la
înălţarea lui mai presus de graniţele
lumii materiale, în sfera curatului
ideal.
^ n n n a n
direcţiune, iar preşedinte activ d-l Sa­
bin Drăgoi. Vice-preşedenţia i s'a ofe­
rit d-lui I. Velceanu, preşedintele ac­
tual al „Asoc. Corurilor şi Fanfarelor
din Banat", iar secretar general a fost
ales d-l Filaret Barbu, casier I. Perian
şi archivar V. Şumsky. In comitet au
fost aleşi compozitorii: Alma Cornea,
I. Lipovan şi A. Popovici. Cercul nu­
mără până în prezent peste 20 de com­
pozitori şi foiklorişti bănăţeni.
* *
Prin cele expuse cred, că am reuşit
să sintetizez nu numai cântecul bă­
năţean, dar şi organizaţiile ce stau în
serviciul promovării muzicei româneşti
în ţara cântecului şi a corurilor, în
Banat.
In orice formă a ei, muzica are
acest efect miraculos, dacă este ar­
tistic executată, dar în înfăţişarea
religioasă puterea ei nu cunoaşte
margini. Nu în zadar mitologia grea­
că atribue lui Orfeu darul de a fi
îmblânzit cu sunetele măestrei sale
lire fiarele cele mai cumplite şi pe
în veci neadormitul paznic al infer­
nului, bicefalul Cerber. Cei ce au
călătorit prin ţara basmelor, prin
depărtata Indie, povestesc cum chiar
în zilele noastre fachirii nu numai
îmblânzesc, ci omoară şi înviază cei
mai veninoşi şerpi numai cu cântecul
jalnic sau vesel al unui simplu fluier.
Sfântul Vasile cel mare istoriseşte,
că vestitul Alexandru Makedon s'a
sculat odată delà masă, a pus mâna
pe arme, s'a suit pe cal şi era gata
să pornească la luptă, pentru că un
iscusit flautist intonase o melodie
războinică, şi că şi-a potolit pornirea
marţială, s'a dat jos de pe cal, şi-a
lăpădat armele şi s'a aşezat din nou
la masă, când artistul a cântat o
melodie liniştită. In sfânta noastră
Carte se spune, că numai sunetele
 CELE T R E I CRIŞURI m^ammmtixsm

Gheorglie Dima (1S47—1925)

BCU Cluj / Central University

mea când unirea Library
Luptător naţionalist, într'o v r e m e când prin compoziţiile lui mu­
zicale ţinea trează făclia naţionalismului în Ardealul robit. G h e o r g h e
Cluj
tuturor românilor sub acelaş s t e a g nu era mai mult
decât o dureroasă nădejde, a trecut munţii întovărăşit de tot c e Ar­
D i m a a fost întemniţat în mai m u l t e rânduri de u n g u r i i cari v e d e a u dealul a v e a mai vrednic şi mai sincer, făcând t e m e i n i c ă l e g ă t u r a
în idealismul lui o primejdie. A înfiinţat la î n c e p u t o reuniune de sufletească prin vraja cântecului.
cântări, cu secţii î n principalele oraşe de dincolo de munţi. P e vre­ A lăsat un număr însemnat de compoziţii muzicale cu fond popular.

harfei lui David puteau aduce linişte'a
în adânc chinuitul suflet al regelui
Saul. Şi dintre noi, cine n'ar fi nă­
pădit fulgerător de întristare adâncă,
chiar de s'ar afla în culmea voioşiei,
dacă ar auzi o orchestră sau şi nu­
mai un pian, intonând marşul fune­
bru al lui Chopin ? Nu vedem ade­
sea bătrâni joviali, în timpul unei
petreceri intime, dansând mai cu
însufleţire decât tinerii, când o or­
chestră bine dirijată execută măestrit
o arie de vals ? Cântările învierii în
revărsat de zori au alungat din su­
fletul bătrânului doctor Faust gândul
de sinucidere şi pe câţi dintre bă­
trânii noştri de azi nu a întors de
pe căile pierzării, în anii tinereţii,
cântarea troparului ,, Christos a în­
viat" executată blajin şi dulce de un
credincios slujitor al altarului, pe
ruginitele note ale Psaltichiei?
Da, puterea muzicii e nesupus de
mare, e făcătoare de minuni, e mân­
tuitoare de suflete, când se pune în
serviciul religiunii, când se inspiră
din ea. In tovărăşia religiunii creştine
sub magica ei baghetă, muzica s'a
desvoltat, a înflorit şi a atins punctul
culminant al desfăşurării miraculoa­
selor ei puteri.
Istoria muzicii religioase creştine
e împletită strâns cu istoria bisericii
şi a culturii creştine.
Când creştinismul a cucerit lumea
g r e c o r o m a n a şi a îmmlădiat sub
jugul său uşor şi blând cerbicia celor
mai multe neamuri barbare din ve­
chile hotare ale imperiului roman şi
din afară de ele, până departe în
nordul Europei, în inima Africei şi
în răsăritul bătrânei Asii, când facla
culturii a trecut din mâinile închi­
nătorilor lui Jupiter şi Zeus într'ale
celor ce se însemnau cu semnul
sfintei cruci, muzica şi-a schimbat
faţa şi a urmat în mersul ei dealun­
gul veacurilor calea deschisă şi bă­
tătorită de cultura încreştinată.
La început simplă, dar mişcătoare,
aşa cum era şi viaţa celor dintâi
creştini, cari se adunau prin cata­
combe, prin munţi şi peşteri, pentru
săvârşirea cultului dumnezeesc, ea
a luat după proclamarea religiunii
creştine ca religiune mai întâi în­
găduită şi după aceea dominantă în
împărăţia romană, forme din ce în
ce mai expresive şi mai adecvate
spiritului creştin al vremii. Sfântul
Ambrozie, în Milan, Niceta Reme-
sianul, pe meleagurile ţării noastre,
în veacul IV, sfântul Grigore cel
mare, papa al Romei, în veacul IV,
şi de sigur încă mulţi alţii ale căror
nume s'au uitat cu trecerea vremii,
sunt cei mai vechi îndrumători ai
muzicii religioase pe fâgaşurile în
care ea s-a ţinut neabătută multe
veacuri.
In curând, muzica bisericească a
apucat pe două căi hotărît deose­
bite : în apus, ea a recurs la ajutorul
instrumentelor, iar în răsărit a ră­
mas numai vocală. Cu acestea, deo­
sebirea dintre răsărit şi apus s'a
arătat şi pe tărâmul muzical, cum
era deja pe cel sufletesc şi cultural.
împrejurările prielnice în care s'a
desvoltat viaţa popoarelor din apus,
ferite de năvălirile barbarilor, a că­
ror primă furie era înfruntată de
strămoşii noştri şi de popoarele dim­
prejur, au făcut ca şi muzica să se
desvolte acolo în deplină libertate.
Renaşterea ştiinţelor şi a artelor
în genere a fost urmată de înflorirea
nebicinuită a muzicii religioase, care
se datereste în prima linie puter­
nicii personalităţi, a lui Palestrina,
care a rămas până azi clasicul prin
escelenţă al muzicii corale biseri­
ceşti în biserica romano-catolică. Nu
de mult un papă — Leon XIII —
voia să se decreteze muzica pales-
triniană ca singura îngăduită în bi­
sericile catolice şi o mişcare pentru
purificarea muzicii bisericeşti, cu­
noscută sub numele de ,,ceciliană''
cere şi azi întoarcerea la muzica lui
Palestrina.
Totuş muzica lui Palestrina nu e
originală, ci e prelucrarea artistică
a muzicii bisericeşti medievale, dar
o prelucrare desăvârşit artistică şi
mmêmmsmsmŒM CELE
de o tehnică impecabilă. Elementele
populare, motivele profane sunt cu
totul escluse din ea, aşa că ea plu­
teşte pe deasupra graniţelor dintre
state, e o muzică internaţională, ale
cărei unde pornesc din Roma şi
vestesc lumii puterea suverană a
bisericii şi deosebirea totală între
fiinţa, viaţa şi aspiraţiunile bisericii
deoparte şi cele profane de altă
parte.
Muzica de operă, cu combinarea
ei între cântarea soliştilor şi a in­
strumentelor de tot felul cu muzica
corală de până aci, a înveselit mult
sombra muzică palestriniană şi a
dat naştere oratoriilor şi sonatelor
pentru orgă şi diferite instrumente,
iar muzica simfonică a pus şi mai
mult orchestra în serviciul bisericii
şi a şters aproape cu totul deose­
birea dintre biserică şi sala de con­
cert şi de operă. E impunător, e
măreţ, te simţi cu totul transportat
când asculţi un oratoriu sau o messă
de Haydn sau de Mozart, de Bach
sau de Beethoven, dar pierzi no­
ţiunea spaţiului şi nu mai ştii, dacă
te afli în biserică ori la operă.
Muzica bisericească protestantă se
reduce la două forme caracteristice :
coralul şi motetele. Coralul este un
gen uşor de muzică, un gen demo­
cratic, acea cântare unisona intonată
BCU Cluj / Central University Library Cluj
în biserică de toţi credincioşii şi a-
companiată numai de orgă. El constă
din melodii populare sau împrumu­
tate din cântarea ambroziană şi gre­
goriană. Formă mai înaltă artistică
a primit coralul numai în prelucră­
rile lui J. Seb. Bach.
Motetele sunt un gen de cântare
pur vocală, de obiceiu pe patru voci,
având ca text un verset biblic.
Din combinaţia versetelor biblice
cu cele apropiate de ele ca înţeles
din cartea de psalmi şi din alcătui­
rea şi alternarea muzicii deosebite
a ambelor soiuri de versete au luat
naştere cantatele, (care şi-au atins
apogeul cu T- Seb. Bach) şi rivali­
zează cu oratoriile catolice.
In general vorbind, muzica poli­
fonică e mai puţin cultivată şi practi­
cată în biserica protestantă de cât
în cea catolică.
La noi, ortodocşii, singura muzică
bisericească a fost până în veacul
XIX psaltichia. Dascălii renumiţi
de altă dată erau oameni cari adesea
dispuneau de glasuri, care azi ar
face senzaţie. Cântarea lor totdea­
una unisona, cu multe gorgoane şi
tărăgănată, guturală sau nasală, gâ-
dilia plăcut urechile pravoslavnicilor.
Melodiile, destul de complicate, va­
riau dela popor la popor sub influ­
enţa muzicii naţionale, care la rân-
du-i n'a rămas neinfluenţată de ele.
Vremurile grele prin care au tre­
cut naţiunile ortodoxe şi în deosebi
naţiunea noastră românească, n'au
dat răgaz spiritelor să se îndeletni­
cească cu cultivarea artelor în mare
T R E I CRIŞURI
Muzica de cameră ia Palatul Regal:
George Enescu,
măsură şi de aceea noi n'avem pro­
duse muzicale cu care să ne putem
făli. Veacul XIX, un veac în bună
parte de măcinare, a sufletului ro­
mânesc, a adus cu sine destrămarea
şi aruncarea în uitare a muzicii bi­
sericeşti orientală, introducând pe
ici şi colea, mai ales în oraşe, muzica
corală din apus. In epoca aceasta
de tranziţie, din care n'am ieşit încă,
ne aflăm în situaţia cea mai critică :
am pierdut ceeace am avut şi nu
suntem încă în deplină stăpânire a
ceeace urmează să avem ; muzica
orientală e încă în lunga-i agonie,
iar cea occidentală nu e încă gata
să-i ia moştenirea, n'a ajuns la ma­
jorat, ci abia a trecut de vârsta
fragedei copilării, căci care ne sunt
compoziţiile originale de seamă pe
tărâmul muzicii corale bisericeşti ?
Ceea ce se cântă de corurile noastre
în biserică sunt în cea mai mare
parte împrumuturi dela ruşi, îndeo­
sebi din Bortnianschi, reproduceri
şi prelucrări de muzici de oratoriu,
MUSIQUES
Des musiques de toutes sortes
Clament au palais de mon coeur,
Et rudes, secouant ses portes
Veulent sortir, mais j'en ai peur.
Car les amours qui vivraient
Les appellent en haletant.
Symphonie, aigle aux rouges ailes,
Concerto serein ou dément.
A rgentine gatte fiévreuse
Qui grelotte à quelque allegro,
Vous êtes la clameur qui creuse
Le palais de mon coeur bourreau.
Il vous tient captives, ô douces,
O tolles vous crtez en lui?
Et c'est pour quoi, toujours le
L'étouffant, l'invisible bruit.
C'est pourquoi, hanté de stridence,
Rayé d'arpèges, ceint d'échos,
Il titube, il bondit, il danse,
Il meurt d'ivresse et reste clos.
Hélène Vacaresco.
i a m s m n i i
Carmen Sylva, Dna Bdicoiauu,
U. Dinicu.
de motete şi de cantate din apus
şi puţine bucăţi originale în ade­
văratul înţeles al cuvântului.
Nu s'a limpezit până acum bine
nici chestiunea căii, a drumului ce
trebue să urmeze muzica noastră
bisericească corală, ca să devină cu
adevărat a noastră, să grăiască su­
fletului românesc într'o limbă înţe­
leasă şi plăcută, care să-1 câştige
pentru ca şi să trezească în el cre­
dinţa străbună şi dragostea de lă­
caşurile sfinte.
Nu trebue în biserici muzică sim­
fonică, a la Haydn, Mozart, Bach,
Beethoven, poate chiar cu instru­
mente şi orchestră în toată regula,
cum vor şi cer unii, cari zic: dacă
lumea fuge de biserică, să meargă
biserica după lume şi s'o atragă la
sine, modernizându-şi şi adaptân-
du-şi cântarea, pictura, arhitectura,
predica, cu un cuvânt întreaga ei
fiinţă după gustul, după cerinţele
vremii.
Ori ne trebue o muzică emina­
mente vocală, uşoară, spirituală, des-
brăcată de ori ce elemente profane,
lumeşti, o muzică care să pară co-
borîtă dintr'altă lume superioară, în­
gerească, divină, şi să invite sufle­
tele să se înalţe către acea lume, o
muzică pur bisericească, în genul lui
Palestrina ?
Ori în fine, ne ar trebui o muzică
d'elles
electrică, un fel de mozaic sau pot-
pouri, în care genul simfonic Bee­
thovenian să fie combinat cu con-
trapunctismul palestrianin şi din
care să nu lipsească nici coloritul
naţional, sau elemente din muzica
bisericească orientală ?
Iată întrebarea cea mare la care
trebue să răspundă, problema cea
grea pe care cată s'o deslege pleiada
pousse noastră de compozitori, din ziua de
azi, unii deja încercaţi, cunoscuţi
şi apreciaţi, alţii lucrând cu înfrigu­
rare şi aşteptând cu nerăbdare să
audă verdictul cunoscătorilor şi al
marei turme cuvântătoare, al gloa­
telor înţelegătoare.
 ^m^^^^^^sm
UN PREŢ/OS
CTiecate epocă a lăsat în istoria p o p o n -
lui român unele urme, care, mai târ­
ziu, cercetate, au servit la reconstituirea
faptelor istorice, aşa cum s-au petrecut
lnscripţiunile sunt o mărturie a trecutu­
lui depărtat; e l e , desgropând mormintele
domnilor, au contribuit să ne documen­
t e l e dsupra v'eţei, în cadrul evenimentelor
trecute
Sufletul unui individ, ca şi al unui po­
por, fiind încadtat în dinamismul vieţii in­
terioare a fost influenţat în continua pre­
facere de mai mulţi factori, pe care nu
îi amintim in acest succint studiu, decât
în treacăt. In primul rând împrejurările
geografice, au avut un important rol în
formarea sufletului poporului românesc,
căci ele au determinat anumite atitudini
şi forme de existenţă A c e s t e împrejurări
i-au altoit o puternică şi delicată simţire,
fapt c e a contribuit, ca în literatură şi în
muzică sa se nasca un anumit g e n , c e
este specific românesc şi care s e cuprinde
sub numele comun de : Doina. Ctinos
când doina-poezie şi muzică, cunoşti în­
treg sufletul românesc, cu toate necazu­
rile, bucuriile şi speranţele lui. Cuvântul
doină are îndoit înţeles. Zicem doină ace­
lei poezii populare, plină de lirisme, care
cuprinde sentimentul de jale, duioşie, du­
rere, dor speranţă, pe care o face şi spune
poporul în vremuri de restrişte, ca şi în
vremuri de mulţumire Şi zicem .doină"
şi acelei melodii du ci, fermecătoare, care
exprima şi aprinde aceleaşi simţeminte în
BCU Cluj / Central University Library Cluj
sufletul românului şi care adesea întovă­
răşeşte vorbele poeziei-doină Şi o cântă
românul atunci când sufletul îi este plin
de amarul vieţii, ca şi atunci, când o zi
senină îi descre eşte fruntea şi îi dă v o e
bună. Şi poezia şi melodia sunt isvorâte
din acelaş suflet, din aceleaşi cauze, din
acelaş cuprins sentimental şi aduc aceiaş
alinare sufletului. Doina-poezie e cea mai
frumoasă muzică, c e desmeardă auzul nos­
tru, prin frumuseţea limbii poporului şi
prin simţămintele ce exprimă, după cum
doina-melodie este cea mai expresiva şi
mai înţeleasă poezie fără cuvinte, e graiul
cel mai înţeles al inimei Şi una şi alta
arată aşa de bine ceiace simte cel c e o
cântă şi în acelaş timp pătrunde atât de
adânc în inima celui c e o ascultă, după
cum spune foarte nemerit poetul O Carp
despre doină.
Autorul doinei este muncitorul delà coar­
nele plugului, este ciobanul, care aude
numai cântecul pasărilor şi vâjiitul visco­
lului, v e d e răsăritul şi apusul soarelui, scli­
pirea stelelor şi frumuseţea floricelelor ;
este sărmanul pribeag, despărţit de maica
f Ditnitrie Vii/pumn, de fel din Iaşi. Canta cu
fluerul, cu cavalul şi cu preţiosul său flaut de aur,
cutreerftnd mumii şi văile, sate şi oraşe, pentru a
aduna cântece populare româneşti (premiate de
Academie).
CELE T R E I CRIŞURI
ISVOR DE INSPIRAŢIE:
lui dragă, de fraţi, de surori şi de mândra
mult dorita Doinele s-au făcut în tot tim­
pul vieţii poporului român, căci în tot tim­
pul au fost aceleaşi împrejurări şi acelaş
suflet. Strecurându-se, cântând pe potecile
umbrite ale codrului, voinicul îşi iransforma
visurile în mărgăritare de poezie. întoc­
mai ca lacrimele din poveşti. Toata ave­
rea lui era doina. El zicea :
„Doină ştiu şi doină zic
„Decând'am ajuns voinic,
„Eu cu doina mă plătesc
„De bir şi de boeresc
Un moment, o împrejurare din viaţa lui
nu rămân necântate. Poveşti banale, tre­
când prin sufletul lui îmbracă o frumoasă
haină a poeziei, devenind nu numai o
adevărată operă de arta poetică, dar şi
un document istoric Orice idee exterioara
pătrunsă în sufletul său, răscoleşte toata
bogăţia de simţământ, care se revarsă prin
DOINA
Doina, doină, cântec dulce !
Când te-aud nu m-aşi mai duce.
Doină, doină, viers cu foc !
Când răsuni eu stau în loc.
B a t e v â n t de primăvară,
E u cânt doina p e afară,
D e m ă 'ngân cu florile
Şi privighetorile.
V i n e iarna viscoloasă,
Eu cânt doina 'nchis în casă.
D e - m i mai m â n g â i zilele,
Zilele şi nopţile.
Frunza 'n codru cât învie,
D o i n a cânt de voinicie.
Cade frunza j o s î n vale.
Eu cânt doina c e a d e jale.
D o i n a zic, doina suspin.
Tot cu doina m ă mai ţin.
D o i n a cânt, doina şoptesc,
Tot cu doina v i e ţ u i e s c !
V. A l e c s a n d r i .
DOINA
Atât d e trist răsună doina
Fără c u v i n t e înţeleasă !
Ce dor îşi spune cine-o cântă
Şi c e durere îl apasă ?
Ascult-o bine c u m adie
Din munţii noştri până n vale.
Şi spune-mi dacă ştii vre-un c â n t e c
Alai dulce şi mai plin d e jale.
Nu-i plânsul unei inimi numai
Şi-al unei clipe trecătoare,
Ci neamul nostru 'ntreg îşi cântă
Durerile de care m o a r e !
O. Carp.
wzmmm%tm%<%%
DOINA
de A. Davidescu.
această duioasă poezie, prin doină Doinele
de dor sunt variate şi pline de duioşie.
Doinele cu conţinut episodic au înţeles
deosebit social, politic şi istoric mai ales
Doina este o poezie lirică, în care ro­
mânul îşi cânta simţămintele de : durere,
jale, duioşie, revolta, dor, dragoste de
natură, patriotism, sentimente eroice, spe­
ranţă şi uneori şi d e bucurie Cele mai
multe doine cuprind însă sentimente de
jale, de aceia doina este elegia populară.
a s a născut în timpul când jalea era
stăpână pe suflete şi este oglinda în care
se văd perfect urmele vremei în firea
românului. In ea v e d e m traiul acestui po­
por de altă dată, suferinţele, obiceiurile
şi nădejdele acestui popor.
Iată dece doina este un preţios isvor
istoric, este istoria sufletului românesc.
Doina era deci alinarea şi întărirea sufle­
tului şi a celor c e o făceau şi a celor c e
o ascultau. Ea se comunică delà unul la
altul; toţi o cunoşteau şi toţi o simţeau.
>-e făcea astfel un fel de unitate de sim­
ţire. Dar tot deodată e făcea şi un tatea
limbii româneşti, cu tot ce avea şi are ea
mai frumos, căci sentimentele alese ale
doinei nu s e puteau exprima decât cu t e
are limba mai ales. Nu numai vocabula­
rul, dar spiritul limbii române, cu toate
comparaţiile, cu toate figurile, cu toate
imaginele s'a păstrat în doină. Doina a fost
deci şi un factor de păstrare o naţiona­
lităţii Şi prin acest mijloc, ca şi prin toate
celelalte, poporul a fost puternicul ele­
ment al conservării naţionalităţii, fără ca
necesitatea aceasta să o fi scos din anu­
mite teorii.
O caracteristică de seamă a doinei, este,
că ea e a tuturor românilor. Auzi doina
pe valea Ollului, ca şi în Bihor sau în
jurul Sătmarului, pe Bărăgan sau pe dea­
lurile pietroase ale Dobrogei, ca şi pe
toate culmile Carpaţilor Doina este un
tezaur nepreţuit al limbii, in special şi al
naţionalităţii noastre în genere.
Dar în goana noastră după noutăţi, care
nu todeauna sunt corespunzătoare lăsăm
acest tezaur să se îngroape în colbul ne­
înţelegerii. Ce mare folos ar fi pentru poeţi,
dacă în loc de a-şi îmbâcsi sufletul cu tot
ce le dă poezia decadentă, cu toate nu­
mirile ei curioase, s'ar inspira delà acest
puternic şi curat gen popular şi ar deprin­
de aceste .maniere" în poezie aşa cum
sunt ele : netăiate după ultimul jurnal sosit
din străinătate.
Decât frumuseţea „geamurilor portocalii"
eu aşi prefera sănătatea codrului verde.
Aceste doine stau sfioase adunate în
câteva volume prăfuite prin bibliotecile
cercetătorilor spre a fi scoase atunci când,
rar de tot, ne amintim că ele ar putea să
ne trezească în minte că am avut un trecut.
mmmm^^m^ CELE T R E I CRIŞURI ms^mm^mmm
Figuri proeminente ale trecutului nostru musical.

Maior Ed. Hübsch 1833—1894
De origină germană. Stabilit de
tânăr în România, a devenit inspec­
torul muzicilor militare A s-iris mar­
şuri, valsuri. Autorul Imnului Regal.
htlius Wiest 1819-1889
austriac de origină. S'a stabilit de
timpuriu în România. A sciis mi-
zică de concert, compoziţii şi o par­
titură pentru opera Brâncoveanu.
Al. Flèchtenmacher 1822-1898
A scris vestita uvertură naţională,
romanţe şi cântece popolare şi^ câ­
teva ope rele, intre cari Baba Hârca.
A fost p-oresor la Conservator.
Ed. Wachmann 1836—1908
A făcut studii la Viena şi Paris. A
lost şef de orchestră la Teatrul Na­
ţional şi profesor. A scris liturghii,
coruri. A înfiinţat orchestra simfon.

Ed. Candella 1841—1924

In afară de veslita operă „Oltean­
ca*, a mai sens: Petru Rares, one­
ra, La ţară. Traian si Dochia şi alte
lucrări pentru cor şi orchestră.
BCU ClujTudorache
Th. Bnrada
Fiul Vornicului / Central
Burada. University
1839—1923 Ciprian
Library
Porumbescu
A studiat teologia şi muzica Cluj
1854—1883
la
Mesetti Enrico
Fost profesor şi director al Conser­
A scris muzică pentru cor şi orche­ Viena. A scris opereta .Crai nou* vatorului din Iaşi. A lăsat o mulţime
stră şi numeroase studii în legătură şi 260 de compoziţii di ferii e. Cea de lucrări demne de muz'ca româ-
tu dezvoltarea muzîcei româneşti. mai frumoasă e Pe-at nostru steag. neasacă. A înfiinţat orch. simf. Iaşi.

Eusebie Mandiccvski 185/ —1906
Bucovinean de origină. A studiat în
strainat te. A scris äOO de piese mu-
7, cale, pentru voce şi cian, muzică
de ansamblu coral şi instrumental.
lacob Mureşanu 1857—1917
Fiul poetului ardelean Andrei Mu­
reşanu. A urmat şcoala politehnică
din Viena. Profesor la Nâsăud, a
scris iiturgii pentru corşi romanţe.
Gh. Mandicevski 1870-1907
Studiază la Viena şi ocupă mari dem­
nităţi, A scris muzică religioasă, lai
că şi instrumentală, lieduri şi <ân
tece populare pentru cor mixt.
loan Vidtt 1863-1931
Figura reprezentativă a Banatului,
întemeietor şi dirijoral corului care
îî poartă numele. A sens muzica ro­
mânească cu caracter bănăţean.

Gh. Ştefănescu 1843-1924
A compus muzica scenică la un con­
siderabil număr de piese dramatice,
deasemeni, muzică religioasă, mozi-
că orhestrală şi simfonică.
/. Scartateseli 1872—1922
A fost dirijor al corului capelei ro­
mâne din Paris. A publicat o mul­
ţime de balade, doine romanţe şl
rapsodii româneşti.
D. a Kiriac 1866—1928
La 14 ani a terminat conservatorul
de muzică. A urmat la Paiis. A în­
fiinţat şi dirijat corul soc. Carmen.
A Scris muzică variată si coruri.
Teodor Teodorescit 1876—1920
A fost profesor de muzică ia Galaţi,
apoi la Iaşi. A sciis o liturghie pen­
tru cor, vre-o 15 colecţiuni de co­
ruri laice şi naţionale.
w w w v
mm^m^m CELE T R E I CRIŞURI mm^m^^m^^
CATEDRALA ORTODOXĂ
Cei o sută cincizeci de ani cari au trecut delà îniâile înfiripări ale
bisericii ortodoxe române la graniţa de Vest a Ardealului robit, s e d e s -
l e a g ă din negurile trecutului cu aureolă de simbol. Statornicirea, acum
un v e a c şi jumătate, a afirmării credinţei noastre strămoşeşti sub cea
mai vitregă stăpânire străină, ne-a arătat hotărâţi în manifestările noa­
stre, călăuzifi de cea mai înaltă dcrinţă de a veşnici prin lăcaşuri de

Cin siua de 11 Noembrie, în capitala ţinutului delà Vest s'a

*J sărbătorit într'un cadru deosebit împlinirea unui veac şi ju­
mătate delà punerea pietrei fundamentale a catedralei ortodoxe.
S'a oficiat cu acest prilej un serviciu religios la catedrală, de un
sobor de preoţi, în frunte cu I, P. S. Mitropolit Nicolae Bălan al
Ardealului. P. S. Episcopul Roman Ciorogarin al Oradiei; P. S.
Episcop Gr. Comşa al Aradului; P. S. Episcop Dr Lăsărescu de
Caransebeş ; arhiereii Tit. Simedrea, Vasile Stan şi Andrei Cri-
şanu. Au luat parte la această pioasă comemorare: Dr. C. An­
gelesen, Min. lnstr.; Al. Lapedatu, Min. Cultelor; G-l Condiescu,
Oct. Goga, C. Mereuţă, P. Ghiţescu, G-l Ilcuşu, comand, garnis.
Oradea, Prof. Onis. Ghibu, parlamentari, şefii autorităţilor, de­
legaţi ai asociaţiilor culturalt, etc. etc.
La şedinţa festivă delà Teatrul 'Regina Maria» au luat cuvân­
tul: P. S. S. Ep. Roman Ciorogarin, care a desvâluit cu rară însufle­
ţire statornicia credinţei noastre dealungul veacurilor, I. P. S. Mitr.
Nicolae Bălan al Ardealului, d. Al. Lapedatu, Min. Cultelor, Vicarul
Tit Simedrea. P. S. S. Episc. Grigore Comşa, P. S. S. Ep. V. Lăsăre­
scu. P. S. S. Episc. Greco-catolic Frenţiu, Canonicul Molnar şi alţii.
P. S. S. Fpiscopul Roman Ciorogarin.

CJn această atmosferă sărbătorească creată de măreţia momentului P. S. S. Episcopul Roman ca

c / Episcop al locului, prin o agraire istorică către reprezentantul M. Sale Regelui şi trimişii Gu­
vernului, cu saluturi calde frăţeşti faţă de înalţii Ierarhi, şi cu cuvinte părinteşti la adresa fiilor
BCU Cluj / Central University Library Cluj
săi duhovniceşti, rosteşte următoarea cuvântare de deschidere a şedinţei festive :
«Cu evlavie ne-am adus aminte astăzi în rugăciunile noastre din biserica sfintei Adormiri de
cei ce cu 150 ani mai în urmă au aşezat piatra fundamentală a acestei sfinte biserici în inima
oraşului, într'o vreme plină de prejudicii religioase, care nu îngăduia ortodocşilor ridicarea de bi­
serici în oraşe. Prejudiciile au murit. Aici pomenim numai triumful credinţei. Bine-aţi venit toţi
câţi ne-aţi onorat cu prezenţa la acest praznic al cultului nostru ortodox : Boer mare, trimis de
domnitor, Solie patriarhală, P. S. Mitropolit, fraţi Episcopi trimişi de Dumnezeu, Miniştri sfetnici
ai Tronului, mari cărturari ai neamului românesc, slujitori ai altarelor creştine şi de alte confesiuni, Biserica SJ-tei Ador»
toţi câţi întru Hristos luaţi parte la acest praznic al nostru. asi catedrala ortodoxii
Relicvele bisericilor noastre: pietrii, icoane, prapori, cărţi, pergamente, veşminte şi odoare
bisericeşti, ne vorbesc în graiul lor mistic de vremurile credinţei eroice a românilor ortodoxi din
această alvie a râului etnic românesc. Praporele ostăşesc păstrat în biserica din Velenţa
ceiul bătrânesc între praporii breslelor, vorbeşte despre o oaste teritorială a Bihorului
în secolul al XVI-lea din care făcea parte populaţia băştinaşă română a Oradiei, iar
piatra fundamentală a bisericii astăzi jubilantâ vorbeşte despre cutremurul acela de
pământ ardelenesc din 1874 sub revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan. Fiecare atom
ale acestei relicvii e o parte din sufletul părinţilor noştri.
In promiscuitatea de limbi din partea locului aici a luminat candela credinţei
din care s'a inspirat poporul românesc. Aici s'a adăpostit religia iubirii de neam a
românului în vremuri de restrişte.
Din acest capital moral şi-a răscumpărat la anul 1713 populaţia ortodoxă pari­
tatea cu totalitatea cetăţenilor de altă lege în consiliul comunal al oraşului Oradea.
Din acest capital moral a isvorât dărnicia fără seamăn a credincioşilor cari au fost
capabili să zidească şi să împodobească această biserică din contribuiri benevole de
52.000 fiorini, sumă fabuloasă în acele vremuri. Noi n'am beneficiat de nici un ban
din vistieria statului apus, tot ce vedeţi la noi e rodul credinţei părinţilor noştri. Sun­
tem biserică apostolică, trăim din obolul credincioşilor noştri cu nădejdea în Dumnezeu.
In această credinţă s'a născut şi crescut Emanuil Gojdu. El n'a umblat în şcoală
românească, biserica i-a făcut educaţia românească. Această biserică 1-a adus în le­
gătură sufletească cu marele Mitropolit Şaguna şi din această legătură sufletească
s'au împletit cele două creaţiuni religioase culturale ale ortodoxiei noastre române :
Statutul organic Şagunian şi fundaţiunea Emanuil Gojdu. Drumurile lui Şaguna la
Viena duceau peste Oradea. Dacă Oradea a dat naţiunei pe părintele tinerimei ro­
mâne dincoace de Carpati, meritul revine acestei biserici. Emanuil Gojdu şi-a iubit
vatra familiară dar nu şi-a precupeţit patriotismul local, a dat totul pentru naţiune.
Intru aceasta culminează caracterul său mare, pilduitor.
împrejurul acestei biserici au răsărit casele fundaţiunilor culturale Nicolae Jiga,
Iosif Papp, Casa Naţională a lui Aurel Lazăr în care s'a decretat la 1918 desfacerea
naţiunei române din robia milenară, cimitirul martirilor revoluţiilor peste care am
trecut şi restaurarea vechei episcopii ortodoxe. Toate aceste sunt raze din candela Oradea: Piata Unirei ?'
 mwmœmmmaam CELE T R E I CRIŞURI msm^sm^m^mm
ELA ORADEA: UN SIMBOL
închinăciune drepturile noastre etnice, a căror biruinţă a v e a s ă fie plă­
tită cu s â n g e l e atâtor martiri. La temelia păstratului cu jertfe l ă c a ş , sub
bolţile căruia s'a stârnit ecoul cuvântului românesc, rostit cu teamă, dar
cu însufleţită nădejde, s e odihneşte amărăciunea unui trecut de lumi­
noasă mucenicie, peste care, după un veac şi jumătate, s e aşterne cre­
dinţa nouă smulsă din neînduplecarea celor ce ne-au păstrat-o.

credinţei acestei biserici.—Iată patrimoniul nostru sacru; tradi­

ţiile în sunet şi semnele cuielor pe trup.
Doream să aducem delà Budapesta la această solemnitate
osemintele ctitorului tinerimei ortodoxe române, Emanuil Gojdu,
să le aşezăm în biserica care 1-a botezat şi crescut. Moaştele lui
să fie piatra fundamentală a lumei noui ce se zideşte pe aceste
sfinte notare ale neamului românesc. Un loc de închinare con­
sacrat cultului patriei. Cu acest prilej doream să punem şi piatra
fundamentală a unei universităţi în Oradea, care să-i poarte nu­
mele. Un monument al recunoştinţei pentru părintele tinerimei
şi cetate a sufletului românesc în partea limbilor delà graniţă
spre apus. Soarta nu mi-a îngăduit acest favor al ultimelor mele
licăriri. Cu limbă de moarte las această moştenire urmaşilor mei.
Aşa se va preamări şi numele Regelui nostru Carol al Il-lea
într'o pagină de aur a Domniei Sale evocatoare de cultură,
pentru care ne rugăm :
Dumnezeu să te audă la necaz, şi să te vază; Numele Ce­
lui din ceruri, să te aibă 'n a Lui pază ; Să-ţi trimită ajutorul
din lăcaşul Său cel Sfânt. P. S. S. Arhiereul Andrei Criţanul.

In vâltoarea vieţii indivizii şi popoarele se ciocnesc în goana lor după libertate şi fericire.
Peste toate aceste despărţiri omeneşti stă Hristos care pe toţi îi uneşte în iubirea lui Dumnezeu.
In casa Tatălui nostru ceresc mai multe lăcaşuri sunt. In România creştină toţi câţi cred în ea
află adăpost pentru libertatea şi fericirea lor. Veselească-se toţi câţi însătoşează de libertate şi fe­
ricire pe pământul ei. Intru credinţa în Dumnezeu şi iubirea de oameni — declar şedinţa deschisă.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
P. S. S. Episcop român unit V a l e r i u Tr. Frenţiu, a ţinut următoarea înălţătoare cuvântare:
CTI m venit la acest mare praznic al bisericei române ortodoxe din Oradea, nu numai din îndemn
c / v creştinesc, care ne face să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să suferim cu cei ce suferă,
şi nu numai pentru a ne arăta recunoştinţa noastră faţă de înalt preasfinţitul Frate Episcop Roman
Ciorogariu, care încă a ţinut să ia parte la două jubilee ale bisericei noastre, la acel de 400 de ani
iri .(Biserica cu lună), al liceului de băeţi din Beiuş, sărbătorit în 1928, şi la acel de 150 de ani al şcoalei normale din O-
română (1784—1934). radea ţinut în primăvara acestui an, ci am venit mânaţi şi de un profund simţâmânt românesc.
Praznicul D-Voastre de azi nu este numai al bisericei ortodoxe române, ci este al întreg românis­
mului, deci şi al nostru al Românilor uniţi. Praznicul D-Voastre, serbarea jubileului de 150 de ani
delà punerea pietrei fundamentale a bisericei ortodoxe din oraşul Oradea, azi biserica Catedrală a
Episcopatului român ortodox din Oradea, este praznicul biruinţei româneşti, este do­
vada cea mai grăitoare a puterii de viaţă a neamului românesc şi dovada cea mai
strălucită a drepturilor Românilor asupra acestor plaiuri.
Reprivind asupra vremurilor apuse, când cu 150 de ani în urmă, împăratul Iosif
al Il-lea dă concesiune credincioşilor ortodoxi din Oradea să-şi poată ridica locaşul
de închinare, din hrisoavele acelor vremuri trecute aflăm, că între credincioşii acestei
biserici, deşi cei mai oropsiţi, cei mai nedreptăţiţi erau Românii, totuşi nu Românii
cei săraci dispar, ci grecii cei bogaţi şi sârbii cei puternici şi ocrotiţi de împăratul,
şi biserica rămâne singură numai a Românilor, prevestind zilele de apoi când Românii
şi politiceşte vor deveni stăpâni peste plaiurile acestea, pentru cari au suferit toate
vitregiile istoriei.—Nici o uneltire n'a putut face să dispară elementul românesc din
Oradea şi Crişana, oricât de mari au fost persecuţiile, căci era la el acasă, şi aceste
ţinuturi îi aparţineau lui şi cu nădejdea în Dumnezeu a răbdat, ştiind, că «cei ce
rabdă până în sfârşit aceia se va mântui», acela va învinge, şi că dreptatea ori cât
este de prigonită, tot iese învingătoare. Cele două Catedrale româneşti aşezate în inima
oraşului Oradea, vesteau lumii întregi, că Românii aci nu sunt străini, ci în calitate
de stăpâni ai acelor plaiuri, aici.vor rămâne pentru vecii vecilor.
Misiunea celor două biserici româneşti prin realizarea aspiraţiunilor naţionale
ale neamului românesc, prin biruinţa naţională la care a ajuns poporul român nu s'a
terminat. Datorinţa lor nu s'a putut mărgini numai la pregătirea zilelor de glorie a
Ţării româneşti acum întregite, ci mai au o misiune de împlinit, mai au o datorinţa
de satisfăcut: de a consolida Ţara, aducând pe fii neamului nostru mai aproape de
Hristos. Dacă în trecut a trebuit să luptăm pentru a ne apăra limba şi fiinţa noastră
românească, azi scăpaţi de această grijă, respirând aerul libertăţii naţionale avem
datorinţa sfântă de a munci cu tot deadinsul ca sufletul neamului să devină din zi în
zi mai creştinesc, ca pe fii neamului să-i facem creştini adevăraţi, cari nu numai cu
vorba, ci mai ales cu fapta şi cu întreaga lor viaţă să dovedească că sunt ucenicii
tmentnl Regelui Ferdinand I. lui Hristos.—Bunul Dumnezeu a dat dreptate de cauză neamului românesc, cu ajuto-
 wmmmm>mm%ëm CELE
rul Lui s'a înfăptuit România-Mare, far' de dânsul nu
vom putea face ca Românla-Mare să devină şi Româ­
nie fericită.—Suntem două biserici comâneşti, cari ur­
mărim acelaş scop de a propovădui Învăţătura lui
Hristos. Pentru a-i aduce pe credincioşii noştri la Hii-
stos, avem aceleaşi porunci şi aceleaşi mijloace.—Sfânta
jertfă liturgică şi cele şapte sfinte Taine. Către acelaş
scop şi cu aceleaşi mijloace mergem pe două căi, nu
opuse ci paralele, cari dacă vor rămâne paralele, nici
odată nu ne vom putea ciocni, ci întrecându-ne în dra­
goste şi progresând în virtuţi ne vom întâlni în dra­
gostea lui Hristos.
La Sf-ta Liturghie înainte de a mărturisi credinţa
şi voi şi noi zicem: «să ne iubim unul pe altul» şi In
Simbolul credinţii şi Voi şi noi într'un gând mărturi­
sim că nu există decât numai «una sfântă biserica» a
lui Hristos, şi ne rugăm zilnic pentru unirea sfintelor
lui Dumnezeu biserici, zicând : Pentru pacea a toată
lumea şi pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu
Biserici şi pentru unirea tuturor Domnului să ne ru­
găm». Mântuitorul nostru Isus Hristos ne-a zis: «Po­
runcă nouă vă dau vouă, ca să vă iubiţi unul pe altul,
precum v'am iubit eu pe voi şi voi să vă iubiţi unul
pe altul. Din aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi uce­
nicii mei de veţi avea dragoste între voi». (loan 33,
34, 35). Dacă ne vom examina conştiincios în baza a-
cestei porunci, va trebui să constatăm că suntem încă
departe de o viaţă adevărat creştinească şi ambele
Biserici trebue să ne gândim la o muncă internă şi
intensivă, ca să ne putem ajunge scopul şi să ne îm­
plinim misiunea, având mereu grija după sfatul Sfân­
tului Apostol Pavel, ca încercând a mântui pe alţii să
T R E I CRIŞURI iismHnawi
nu ne pierdem sufletul nostru: şi înainte de a mântui
pe alţii, să ne mântuim pe noi înşine şi pe fii propriei
noastre credinţe. Via este mare, este enorm de mare,
iară lucrătorii puţini şi slabi, şi de o parte şi de alta,
nu ne putem deci permite luxul de a slăbi poziţiile
câştigate în munca viei Domnului, prin atacuri, cari ori
de unde ar veni, constitue o lipsă a dragostei de ftate.
Ar fi o greşală să credem, că făcând să sângereze
stânga s'ar întări dreapta.
Dacă în trecut cele două biserici româneşti s'au putut
întâlni întru apărarea sufletului românesc de atacurile
străine a fost, pentrucă, atunci când era vorba de in­
teresele neamului au dat la o parte micile neînţelegeri
dintre ele. Şi în viitor numai aşa îşi vor putea împlini
misiunea de a sădi adânc în sufletele tuturora, cre­
dinţa şi morala creştină, dacă fiecare îşi va face da-
torinţa sa, bucurându-se din suflet şi sincer de progre­
sul şi realizările celeilalte, şi silinduse să le obţină şi
dânsa. Unirea sufletească nu se va face niciodată prin
ură, invidie şi ceartă, ci prin dragostea adevărată a
lui Hristos.—Biserica română unită să bucură sincet
şi din tot sufletul pentru biruinţa ce a obţinut biserica
D-Voastră în cursul celor 150 de ani şi prin graiul meu
Vă felicită şi Vă doreşte mult spor şi în viitor, asi-
gurându-vă, că nici odată nu vom privi cu invidie la
realizările măreţe, pe cari le veţi ajunge pentru îna­
intarea neamului românesc, ci va munci la rândul ei
şi dânse, pentru ca, cât de des să ne întâlnim nu în
conflicte, ci în Hristos, care singur va putea şi ne va
da puteri ca împreună lucrând în dragostea Lui să înfăp­
tuim adevărata unitate sufletească a tuturor spre înain­
tarea şi înflorirea neamului şi a iubitei noastre Patrii.

BCU Cluj / Central

Manifestaţia naţională de laUniversity
Oradea—/Library Cluj
CTdeia unirii şi ruperii lanţurilor
robiei milenare, a luat fiinţă, în
anul marilor prefaceri 1918, în casa
lui Aurel Lazăr, bărbat destoinic în
conducerea şi afirmarea drepturilor
politice ale românilor delà graniţa
bihoreana. încă de tânăr, datorită
marilor lui însuşiri, a fost ales în
toate corporaţiunile bisericeşti şi
şcolare, dovedindu-se ca uh ocroti­
tor al preoţilor şi învăţătorilor în faţa
asupririlor autorităţilor maghiare.
El s'a pus delà început în fruntea
mişcărilor româneşti, iniţiate de stu­
denţii delà Universitatea de drept
din Oradea, pe cari i-a sprijinit cu
vorba şi cu fapta. A organizat des­
părţământul Astrei din Bihor, al
cărui president a fost până la sfâr­
şitul vieţii. Ştia să-şi facă datoria
faţă de ţară, atât ca profesionist,
fiind unul dintre cei mai culţi avo­
caţi, cât şi ca bun român, desfăşu­
rând o activitate care 1-a impus în
ochii semenilor.
Viaţa lui, petrecută în slujba nea­
mului şi în grija de a se împlini
visul nostru milenar, a fost o ade­
vărată viaţă de erou. El nu s'a sim­
ţit obosit o singură clipă. A vrut
să-şi ducă opera începută până la
capăt. Şi a izbutit. Darnic sufleteşte,
îndrumător conştient şi înţelept, spi­
rit viu şi creator, cuget călăuzit de
marea ideie naţională a înfrăţirii
Dec. 1918-1934
In memoria lui Aurel Lasăr.
sub un singur steag a tuturor ro­
mânilor, Aurel Lazăr a închis ochii
Dr Aurel Lazăr, Jost Vice-Preşedinte al
Reuniunii cult. 'Cele Trei Crişuri*.
cu încredinţarea că străduinţele lui
n'au fost zadarnice, că pământul
Unde jertfa omului e mai mare, acolo
sim/im şi pe Dumnezeu mai aproape.
Nicolae, Mitropolitul Ardealului.
(Memoriul aliaţilor 1922).
căruia şi-a închinat toate ostenelile
poate de-aci 'nainte să-i odihnească
trupul prohodit în sfânta şi înde­
lung apărata limbă românească.
Atitudinea dârză în faţa primej­
diei, necruţătoarea adâncire a unui
cuget străbătut îndelung de fulgerul
idealismului, au rămas pentru gene­
raţia sortită să ia parte la marea
înfăptuire a unirii, un îndemn care
a luat proporţii de apostolat. Căci
activitatea socială şi politică a lui
Aurel Lazăr nu s'a abătut din calea
la capătul căreia se statornicise o
singură ţintă: aceia a slujirii până
la moarte a neamului din frămân­
tările căruia îi fusese smulsă fiinţa.
Ardealul, şi în zilele mari de după
unire, avea nevoie de mintea lui
înţelegătoare, de sufletul lui călit în
primejdii, de conştiinţa lui nepătată,
înzestrări cari aveau să se adaoge
la strădania întregului suflet al na­
ţiei. Din această risipă de însufleţire
a răsărit biruinţa pe care Aurel
Lazăr a pecetluit-o cu vrednica şi
neobosita lui personalitate.
După patru ani d e l à moartea lui,
urmaşii înţelegători au eternizat îh
bronz chipul aceluia care a întărit
sufletele şi a oţelit energiile cu băr­
băţia, dârzenia şi dragostea ne neam
cari l-au însufleţit până la moarte.
E o cinstire care, prin cucernicia
ei, învredniceşte şi înalţă.
mmmm^mmmm
Placa comemorativă fixată pe casa lui Aurel
Lasăr cu deosebită solemnitate.
Masa de scris : jos : V. Goldiş, discutând
textul cu Dr. Vaida Voevod, Aurel Lasăr
şi Ciceo Pop Iu dreapta : Episcop Ivan cu
Dr. I. Ciordaş. In stânga: Dr. I. Suciu, as­
tăzi notar public în Chişinău, Dr. Aurel
Vlad şi Gh. Crişan ca oaspe.
Solemnitatea pomenirii memoriei aceluia
care a fost Aurel Lazăr, a prilejuit I. Prea
Sfinţiei Sale Episcopului R o m a n Ciorogaru
BCU Cluj / Central University Library Cluj
desvăluirea unei simţiri curat româneşti, în
cadrul celei mai c u c e r n i c e preţuiri a unui
mare suflet. Autorul «zilelor trăite» a pecet­
luit cu înaltu-i sprijin moral m a r e a datorie
a urmaşilor faţă de jertfele unui vrednic îna­
intaş. Şi nu mai puţin a contribuit la desă­
vârşirea a c e s t e i solemnităţi P. S. A r h i e r e u
Andrei Crişanul, spirit înnobilat printr'o a-
leasă cultură, straje de v e g h e a credinţelor
noastre.
3 zolaţi aici în cetatea Iui Tisza,
aşteptam zi de zi o mişcare şi
la noi. Insă parcă a înghiţit pămân­
tul Comitetul Naţional, nici un semn
de viaţă. Ne-am înţeles cu Aurel
Lazăr să scrie preşedintelui Todor
Mihali că pierdem trenul dacă nu
intrăm şi noi în acţiune. Aurel La­
zăr propune să fie chiar în Oradea
convocat Comitetul Naţional. Mihali
convoacă comitetul executiv al par­
tidului naţional la Oradea pe 12 Oc­
tombrie. Memorabila şedinţă să ţine
în casa lui Aurel Lasar în prezenţa
prezidentului Teodor Mihali, Nico-
lae Ivan, atunci asesor consistorial
la Sibiu, Alexandru Vaida, Aurel
Vlad, Sever Dan, Vasile Goldiş, loan
Suciu, Stefan C. Pop. loan Ciordaş
şi Aurel Lasar. Au fost invitaţi şi
episcopii ortodoşi şi uniţi împreună
cu vicarul mitropoliei din Blaj, ca­
nonicul Vasile Suciu, fiind atunci
sedisacanţă în Blaj. Episcopii au an­
ticipat aderarea là hotărîrile ce se
vor aduce, dar n'au venit în per­
soană afară de canonicul Suciu, ac­
tualul mitropolit carele a făcut act
de prezenţă dar n'a rămas la şedinţă.
O liotărîre epocală. Şi s'a adus ur­
mătoarea hotărîre epocală prin care
CELE T R E I CRIŞURI
se proclamă independenţa naţiunei
Române. „Comitetul executiv al par­
tidului naţional român din Ardeal
şi Ungaria, ca organ politic al na­
ţiunii române din Ardeal şi Ungaria,
constată că urmările răsboiului în­
dreptăţesc pretenţiunile de veacuri
ale naţiunii române la deplina liber­
tate naţională.
«Pe temeiul dreptului firesc că fie­
care naţiune poate hotărî liber de
soarta ei, un drept care este acum
recunoscut şi de către naţiunea un
gară prin propunerea de armistiţiu
a monarhiei, naţiunea română din
Ungaria şi Ardeal doreşte acum să
se folosească de acest drept ca, li­
beră de orice înrâurire streină, să
hotărească singură aşezarea ei prin­
tre naţiunile libere, precum şi sta­
bilirea legăturilor de coordonare a
ei cu celelalte naţiuni libere».
«Organul naţional al naţiunii ro­
mâne din Ungaria şi Ardeal nu re­
cunoaşte îndreptăţirea acestui par­
lament şi acestui guvern, să se con­
sidere ca reprezentante ale naţiunii
române, ca să poată reprezenta la
congresul general de pace interesele
naţiunii române din Ungaria şi Ar­
deal, căci apărarea intereselor ei,
naţiunea română o poate încredinţa
numai unor factori designaţi de pro­
pria lor adunare generală».
«Afară de organele delegate de
adunarea naţională sau alese din
mijlocul ei, aşa dar afară de comi­
tetul executiv al partidului naţional
român, nimenea nu poate fi îndrep­
tăţit să trateze şi să hotărească în
treburi care se raportă la situaţia
politică a naţiunei române. Toate
deciziunile şi învoielile cari s'ar lua
şi s'ar face fără aprobarea acestor
organe, le declarăm nule şi fără va­
loare, care nu leagă întru nimic na­
ţiunea română. Naţiunea română
care trăieşte în monarhia austro-
ungară, aşteaptă şi cere, după multe
suferinţe de veacuri, afirmarea şi
valorizarea drepturilor nestrămuta­
te şi inalienabile, la deplina viaţă
naţională».
Locuinţa lui Aurel Lazăr pe care
placheta de marmoră.
mmmmmmmmm
7
Mulţimea ce a asistat la solemnitatea delà
locuinţa lui Aurel Lazăr pentru desvelirea
plachetei de marmoră.
In primul plan P. S. S. Episcop Roman
Ciorogariu, P. S. S. Arhiereul Andrei Cri­
şanul, Dl Al. Vaida Voevod, Jost Prim-Mi-
nistru, Gh. Crişan, I. Pieu Bănci/ă Preject,
V. Bledea, ajutor de primar, etc. etc.
Acesta era răspunsul dat la ma­
nifestul împăratului-rege Carol al
IV-lea prin care proclamă federali­
zarea Austro-Ungariei pe baze can­
tonale, şi declararea desfacerei de
Ungaria. Prin această hotărîre ca­
tegorică s'a tăiat firul tentativelor
de portofolii în guvernele delà Bu­
dapesta, cu cari erau ispitiţi cei de
la conducere.
Pentru conducerea afacerilor până
la adunarea naţională s'a ales un
directoriu de şase cu sediul perma­
nent în Arad, anume : Teodor Mihali,
Alexandru Vaida, Aurel Vlad, Va-
silie Goldiş, S. C. Pop şi Aurel La­
sar. Cu cetirea declaraţiei în par­
lamentul ungar convocat pe 16 Oc-
tomvrie a fost încredinţat Alexan­
dru Vaida. Directoriul are să fie în
15 Octomvrie în Budapesta, pentru
a asista la cetirea declaraţiei.
încă în aceiaşi zi au venit la mine
cu hotărîrea Teodor Mihali, Ale­
xandru Vaida şi Aurel Vlad. Mi-au
cetit-o şi m i a u cerut intrarea în
luptă. Alea iacta, am răspuns. Dum­
nezeu să fie cu noi. Eu voiu fi la
datoria mea. Tot aşa s'a făcut co­
municarea cu episcopul Radu.
Ungurii ştiau de hotărîrea ce s'a
luat, dar se mângăiau că libera de­
terminare încă nu înseamnă desfa­
cere teritorială. In definitiv, vor fi
decapitaţi agitatorii şi un plebiscit
sub baioneta jandarmului va deter­
mina situaţia nouă. Sărmanii, nu
ştiau că «democraţia» poartă sub
caftan, tăciunele bolşevismului, a-
dus de «tovarăşii» din Rusia. Au
visat de un imperialism maghiar şi
nu mai erau stăpâni pe ţara lor. 0
s'a fixat tragedie cum numai zguduirile mari
sociale pot produce.
>m>zmwm>mwz<mm CELE T R E I CRIŞURI MMW#
M V«
Vechi compozitori muzicali, dramatici şi lirici.

Muior I. Ivaitovid, (1848—1905)
Originar din Banat, mare talent. A-
iunge inspector al muzicilor mili­
tare. A compus valsul Valurile Du-
nări, Farmecul Peleşului etc., deve­
nite europene. Autodidact în mate­
rie de compoziţie, totuşi tvanovici a
lăsat o bogată activitate muzicală.
Tudor cav ite Flondor (1862-1909)
Devijă boerească din Bucovina, ju­
rist, a făcut în ur.i.ă studii serioase
la Viena de muzică. A compus ro­
it ante, serenade pentru voce şi pia­
no, operetele Moş Ciocârlan, Baba
Hârca şi opera Pescarul Dunării.
A murit în Germania.
George Cavadia
De fel din Brăila, cu manieră aris­
tocrată, cu vocea sa caldă a des­
fătat mai multe generaţii. Pionier
diletant al muzicii lirice în tară şi
străinătate. A compus multe romanţe;
Unde eşti ? Alinta, Două roze, etc.
A murit la varia de 75 ani.
Gheorghe Skeletli (1835-1886)
Avănd aptitudini muzicale se per­
fecţionează la viena. A fost Prof.
la conservatorul din Iaşi A publi­
cat romanţe pentru voce şi piano,
devenite populare: Dorul, Cc te le­
geni codrule, Spune-spune, etc. Ca­
racter blănd, avea o educaţie aleasă.

giile, nici variaţiunile cu notele repeţite, nici

LĂUTARII
^*?ste bine cunoscut, şi recunoscut
^ că acei care păstrează şi răspân­
desc inspiraţiunile muzicale ale po­
porului, sunt în primul rând lăutarii.
In toate oraşele ţării avem bande
întregi de muzicanţi lăutari cari se
perpetuiază în familiile lor din tată
în fiu.
NOŞTRI
de Col. George Bacaloglu.
toţi puseră mâna la pept, şi se închinară până
la pământ ; li se dădu apoi şampanie.
Alexandri dădu semnalul şi Barbu întor-
cându-se la taraful său, făcu s e m n cu d e g e t u l
şi o stranie a r m o n i e isbucni în sala c e a ma­
re şi răsunătoare.
Instrumentele lăutarilor, se c o m p u n e a u din
o violina, un naiu şi o cobză un instrument
cu coarde pentru a c o m p a n i a t şi care s e a m ă n ă
totdeauna şi cu mandolina.
a c e l e adorabile treceri din s e m i t o n în semi­
ton, care-i sunt atât de obicinuite pentru a
reveni la în tâiul său motiv. Barbu lăutarul cânta
cu a m ă n u n ţ i m e p e scripca sa toată improvi-
zaţiunea pianistului, c e asculta înspăimântat
opera, ce cu un m o m e n t mai înainte o cân­
tase pe clavir pentru întâia dată şi p e care
poate o şi uitase.
Taraful său îl urma cu preciziune, obser­
vând nuanţele şi uitându-se drept la Barbu,
carele m e r g e a cu cântecul înainte străpun­
g â n d inima lui Liszt.
Când s e sfârşi cântecul, Liszt se sculă deo­
dată şi m e r g â n d drept la bătrânul Barbu, îl

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Ei sunt aproape indispensabili în
viaţa poporului. De aci a venit şi
vorba: munta fără lăutari nu se
poate*.
Ţiganul are talentul înnăscut sau,
cum am zice, are pe dracu 'n sânge. în­
că dela vârsta fragedă, se alipeşte de
viitorii lui tovarăşi, ciulesc urechile,
deschide ochii, îi scânteiază privirea,
ascultă pasionat, înregistrează şi re­
produce cu o uimitoare uşurinţă
orice arie muzicală.
Ţiganii lăutari au o vechime a-
dâncă în ţară la noi. Aşa cronicarul
ungur Szamos Közi, copiat apoi de
Bethlen Farcaş, scrie : că Mihai Vi­
teazul, când şi-a făcut intrarea tri­
umfală în Alba lulia, lăutarii mer­
geau lângă el cântând.
Găsim în istoria muzicei noastre,
pe Angheluţă şi pe celebrul Barbu
Lăutaru din Iaşi, care a ţinut sub
vraja arcuşului lui întreaga Mol­
dovă timp de peste 60 ani. Nu cu­
noşteau de loc notele.
Boerii vechi, entusiasmati de far­
mecul talentului lui, 'i aruncau gal­
beni în pahar. B ă t r â n u l lăutar
bea galbenii şi vinul, ţinea galbenii
în dinţi şi apoi îi scotea şi săruta.
In ziarul francez *La Vie Parisienne* sub
direcţia lui Marcellin, Paris 1874, no. 48 din
28 N o e m b r i e Asupra întâlnirei c e a avut loc
între m a r e l e pianist Liszt şi Barbu Lăutarul
c u taraful lui, g ă s i m u r m ă t o a r e l e :
Toţi purtau anteree mari strânse la piept,
l e g a t e cu brâe, cu căciuli de piele de miel
şi opinci. P l e t e l e lor lungi şi g r o a s e le că­
deau pe u m e r e ; căpetenia lor Barbu era bă­
trân, barba sa căruntă împărţită în două, că­
dea până la pept, şi sub căciula, c e a c o p e r e a
fruntea sa, s e v e d e a u strălucind ochii săi plini
de inteligenţă şi vioşie. Când intrară în c a s ă ,
D u p ă c â t e v a m o m e n t e , Liszt se sculă şi in-
dreptându-se către lăutar, îi z i s e : «Barbule,
m'ai făcut să c u n o s c muzica ta ; a m să te
fac să c u n o ş t i pe a mea>.
Bătrânul lăutar drept răspuns, p u s e manile
la pept, şi s e închină până la pământ. Liszt
s e p u s e la clavir în mijlocul unei tăceri, c e
se făcu deodată. Lăutarul cu scripca în mână
asculta cu luare a m i n t e fără a perde din ve­
dere pe tainicul muzicant. Liszt î n c e p u cu
un preludiu, apoi sub înboldirea inspiraţiei
lui extraordinare, şi a încordărei nervilor săi,
improviza un marş u n g u r e s c , al cărui cântec
l u n g şi m e l o d i o s domina m e r e u în mijlocul
arpegiilor, trilurilor şi greutăţilor înspăimân­
tătoare cu care împodobea cântecul său.
Liszt se sculă în mijlocul aplauzelor fre­
n e t i c e ale adunărei.
Barbu lăutaru, se d u s e drept la dânsul şi
dându-i la rândul său un pahar cu şampanie,
îi zise r o m â n e ş t e : la rândul m e u stăpâne, te
r o g să bei.
— Paharele s e ciocniră din nou.
— Barbule lăutarule, îi zise Liszt, c e zici
de a c e a s t ă m e l o d i e ?
— E a ş a de frumoasă, stăpâne, răspunse
bătrânul lăutar, că, dacă-mi dai voie, a m să
mă î n c e r c să ţi-o cânt şi eu. Liszt zâmbi cu
un a e r de neîncredere, făcând s e m n cu capul
că primeşte.
Lăutarul se întoarse către taraful său, şi
după c e puse scripca la gât, î n c e p u a cânta
marşul u n g u r e s c .
Nimic nu fu uitat, nici trilurile, nici arpe-
Cristache Ciolac.
sărută călduros, apoi luând după vechiul o-
biceiu paharul cu şampanie, i-1 întinse, zi-
cându-i :
— «Bea Barbule lăutar, stăpânul m e u , bea,
căci D u m n e z e u te-a făcut artist şi tu eşti mai
mare decât m i n e !».
Barbu moare la vârsta de 80 ani.
Pe vremuri era la modă în Bu­
cureşti, povesteşte Pr. Bobulescu,
«Angot» şi bucureştenii plini de en-
tusiasm pentru frumoasa muzică
repetau şi fredonau cântecele şi cu­
pletele operetei.
Se înţelege că, din toate părţile se
făceau lăutarilor cererea să cânte din
frumoasa operetă. Lăutarii însă n'a-
vuseseră încă ocasiunea de a o auzi.
Dar ţiganii noştri se pricep şi la
şmecherii.
Starostele lor se duse la Magazi­
nul de muzică Gebauer, cerând a
cumpăra partitura din «Angot». —
Gebauer neavând'o, făgădui că o
va comanda la Viena.
In fine, după cât-va timp notele
sosesc şi starostele de taraf, cu vi­
oara lui cântă toată partitura ; şi
după acestea, zise lui Gebauer : Cât
mă priveşte pe mine, eu sunt foarte
mulţămit, dar toţi camarazii mei
contribuesc la plata partiturei, căci
toţi vor profita de o potrivă de ea.
Dă-mi voe ca, mâine, după închi­
derea magazinului, să venim aci ca
să cântam cu toţii. Gebauer nu făcu
nici o obiecţiune.
Lăutariii se înfăţişează la ora fic-
sată ; starostele lor cântă violina
primă, ceilalţi îl acompaniară cu
vioarele, violoncel, cobză, muscal şi
celelalte instrumente. La sfârşit, de­
clarară că muzica nu e frumoasă şi
msmmmmmsssm
ar fi păcat să plătească atâţia bani
pe partitură, care poate fi vândută
la oameni mai bogaţi. In zadar pro­
testă oare cum Gebauer, dar se re­
semna, şi plecă spre casă. Seara se
duse la o grădină publică, să-i treacă
necazul. Abia se aşeză acolo, când
aude, spre marea lui mirare, muzica
«Angot» cântată de aceeaş bandă
de lăutari.
In zilele noastre, avem figuri de
lăutari ţigani, cari ne-au dus faima
şi în alte ţâri.
La Paris, în restaurantul român din
Expoziţia u n i v e r s a l ă din 1900 —
Cristache Ciolac cu banda lui cânta
la etajul restaurantului românesc ;
la parterre, cânta banda de lăutari
cu Pădureanu în frunte, acel Pădu-
reanu care a cântat muzica noastră
şi prin Petrograd, unde ne-a dus
faima timp îndelungat.
Christache Ciolac, cu banda lui
pe timpul expoziţiei delà Paris, în
anul 1900, fu invitat să se producă
la o mare serbare oferită de Preşe­
dintele Republicei Franceze, în gră­
dina reşedinţei sale din Palatul Eli-
zeului.
El obţinu, bine înţeles, cel mai
mare succes, căci vioara lui plânge
şi suspină cu accente de irezistibil
farmec. La sfârşitul serbării, la care
BCU Cluj / Central University Library Cluj
cei mai mari artişti francezi se pro­
duseseră lângă cei mai buni artişti
streini, un funcţionar al Palatului
se apropie de Christache şi-i remise
— adresându-i complimente măguli­
toare asupra talentului lui—2000 de
franci, din partea Preşedintelui Emil
Loubet.
«O, nu — Domnul meu, nu pot
primi aceşti bani, îi spune lăutarul ;
marea cinste de a fi cântat înaintea
Preşedintelui Republicei f r a n c e z e
nu trebue plătită».
A doua zi, Christache Ciolac,—o-
noare unică în analele lăutarilor,—
fu numit «ofiţer al Academiei», dis-
tincţiune de cari cu drept cuvânt,
era foarte mândru. Şi ast-f eli ăutarul
nostru, deja bun prieten al Franţei,
a devenit mai frances de cât Paul
Deroulède. Acum câţi-va ani, marele
artist violonist Thibeau—găsindu-se
în Bucureşti, pentru un concert, s'a
dus la r e s t a u r a n t u l unde cânta
Christache Ciolac, cu banda de lă-
Gheorghe Ochi-Albi, (1870—1918) pianist
vestit si autor autodidact din Bucureşti.
CELE T R E I CRIŞURI
utari; Ciolac, zărind pe «confratele»
său, i-a tras cu banda «Marseilleza»,
atât de straşnic, că a impresionat
pe toţi, şi natural pe Thiband cel
mai mult — care se duse cu gân­
dul, departe — la făuritorul imnului
lor naţional, la Rouget de Lisle.
Pe timpul răsboiului recent, în
Stockholm— Suedia—, la Stockholm
mă găsiam în trecere spre Paris în
călătoria ce am făcut — renumitul
artist lăutar Vintilescu, era foto­
grafiat pe afişe în oraş, ca un mare
punct de atracţie.
De unăzi la Galaţi, la poştă, se
înghesuia la ghişeu un ţigan ca să
dea o telegramă : « Vintilescu —
Stockholm» —, şi atras de cunoştinţa
ce aveam a acestui nume, l'am în­
trebat ce e cu Vintilescu? Ţiganul
îmi răspunde: E fratele meu, este
bogat, şi ne cheamă în Suedia, cu
toată familia. Aşa dar iată că arta
românească este câte odată şi pro­
ductivă...
Avem astăzi la Bucureşti pe Gri-
goraş Dinicu ca figură reprezenta­
tivă a marelui lui talent.
* şi-şi împrospătează în minte tinere­
* *
Muzica, românească, cântată de
lăutari, are două forme: romanţe şi
MOŢII
Cu-aceiaşi râvna, chinul g r e u să'nfrunte,
S rabat în zdrenţe drumuri v e c h i de ţara,
Purtând pe umeri doniti şi ciubara,
P e arşiţa şi'n vitore de munte.
Ci paşnic g â n d nu prinde să răsară
Să d e s c r e ţ e a s c ă 'ngândurata trunte,
Când prin coşare-odraslele mărunte
B o l e s c sub crunta chinului povară
Tânjeşte trupul frânt de-obidă multă
ş i braţul înrăit îşi face cruce,
Când munţi fârtaţi într'inşii aur poartă.
D a r nimeni pe nemernici nu-i ascultă.
Spre-aceiaşi ţintă calea 'n neguri, duce.
Şi 'ndureraţi, c e r ş e s c din poartă 'n poartă.
Al. l a c o b e s c u
>mzmzmm>m>mw%
danturi ; ambele genuri sunt cu­
noscute. Ca danturi, în special,
citez hora, sârba, brâul, kindia,
romanul, banul mărăcine, b ă t u t a ,
ciocârlia şi altele, peste toate însă
domneşte nemuritoarea doină.
La ţară în preajma horelor din
bătătura hanului, lângă puţul cu
cumpănă, vedem şi lăutari ţigă-
naşi pripăşiţi. Care pictor nu s'a ins­
pirat din asemenea tablou măreţ :
«Hora la ţară? Care scriitor, n'a tra-
dus în versuri aceste scene pitoreşti ?
La horă, vesele fete şi flăcăi, se
strâng de mână şi saltă cadenţat,
în ritmul cântecului de lăutar, bat
pământul să-1 răstoarne, nu altceva,
şi strigă voioşi :
«Şi'nainte şi înapoi
C'aşa j o a c ă pela noi»...
iar fata îndrăgostită grăeşte alesu­
lui inimii ei :
«Vin la mama de mă cere.
D e m a da de nu m a da
P e s t e noapte mă-i fura».
Bătrânii satului îi privesc cu drag,
ţea lor, sau îşi tânguesc anii ce le-au
trecut aşa de repede şi nu se mai
întorc. Ţigănaşii lăutari îi dau zor
mereu, cu instrumentele lor ciopâr­
ţite.
Dar un mare necaz, cade de ca­
lava vreme pe obiceiurile lor, la
Xicălai Picu, (1789—1864), lăutar din
Bucovina-Suceava.
mmmmmmœm
Iarna în munţii
munte mai puţin, la vale mai mult :
ţărancele noastre au început să uite
că portul lor natural, este cel ţără­
nesc, cel cu cămaşa înstelată cu ar-
nici şi fluturi în pânză lucrată pe
război, şi ici şi colo, îl înlocueşte
acum cu mătasea oraşelor, cea stro­
pită de păcate. Tot asemenea jocu­
rile de mai sus, le înlocueşte cu
BCU Cluj / Central University Library Cluj
bostonul, poate şi cu şchimi, sau
tango brazilian... şi e mare păcat.
Societăţile corale principale
Carmen, Cântarea României, Gavriil Muzicescu.
C7ntâile începuturi de închegare a u-
° ' nei reuniuni corale vrednice de
străduinţele noastre spre civilizaţie, le-a
înfiripat, sub îndemnul şi al iubitoru­
lui de muzică Leon Ghica, mai târziu
preşedinte activ al ei D. G. Khiriac,
prin societatea de cântări, curat ro­
mânească şi bine organizată, Carmen.
Până a se creia această reuniune în
regat, era firesc ca terenul cântecului
coral, şi în special al acelui popular,
să fie pregătit la românii de peste
munţi, cari se aflau în deaproape atin­
gere cu popoare mai înaintate în cul­
tură şi de la cari au învăţat să se gru­
peze în reuniuni de cântări. Fiindcă,
până la Carmen, n'a existat nimic se­
rios pe acest teren în vechiul regat. Ea
s'a creiat după exemplul societăţilor
similare din străinătate, împrumutând
o bună parte din repertoriul coral
românesc de la reuniunile de peste
munţi
După slabe şi totuşi, pline de însu­
fleţire încercări de întocmire a câtorva
coruri religioase româneşti, cu spriji­
nul seminariilor, al cârmuitorilor bise­
ricii şi al personalităţilor politice, s'a
înţeles că o alcătuire temeinică poate
fi de mare folos pentru educaţia în
deosebi a tineretului pe tărâmul mu-
zicei; şi atunci a luat fiinţă, în 1901,
societatea care a fost botezată „Car­
men" de către unul din fundatori, In­
CELE T R E I CRIŞURI
Bucegi.
Cât priveşte politica la sate, agita­
torii de meserii au deformat sufle­
tul românesc cu mirajele lor.
Avem datoria sfântă să luptăm
cu toţii pentru desrădăcinarea aces­
tor noi obiceiuri, căci aceste lucruri
în aparenţă mărunte, pot avea efecte
mari; deficitele materiale oricariar
fi ele pot ti înlocuite, dar cele mo­
rale—cele sufleteşti, nu pot fi aco­
perite de cât de generaţii întregi,
româneşti
de : Al.
stitutorul Gr. Teodoriu. Preşedinte a
fost ales B. Anastasescu ; maestru di­
rijor rămânea D. G Kiriac, care îm­
preună cu alţii, luase iniţiativa înche­
gării acestei reuniuni
Delà 1901 înainte, societatea Carmen
s'a bucurat din ce în ce mai mult de
sprijinul, atât al oficialităţii cât şi al
iubitorilor de m u z i c ă , organizând
audiţii cari au fost înţelese şi urmărite
cu desăvârşită admiraţie. Ea însă nu
s'a mărginit să-şi desfăşoare activita­
tea numai în Bucureşti, ci, dându-şi
seamă de rostul ei cultural şi patrio­
tic, a dus faima cântecului românesc
în Ardeal şi Banat, acolo de unde a
luat pilda înfiripărilor ei. E de prisos
Prof. loan Chirescu, dirijorul
'Carmen*
n s m e i n m
şi această contagiune de obiceiuri
rafinate ale oraşelor, se resimte şi
periclitează pe neobservate, sufletul
curat al atmosferă de la ţară, şi
D-zeu ştie dacă mai târziu va ieşi
atinsă temelia neamului nostru.
Cum nu există în lume, o artă
fără pecetia de origină, de asemenea
trebue ca această pecetie româneas­
că s'o aplicăm, ori unde ne-am găsi
şi cât se poate de eficace, căci nu­
mai aşa, se va păstra organismul
sănătos al neamului nostru.
Terminând această expunere de
idei şi fapte, strânse de mine şi lu­
crate prin prisma cunoştinţelor mele
de modest cunoscător al sunetului
românesc şi al muzicii, am ales
ca subiect al acestui număr de re­
vistă. Musica populară românească.
Am voit ca, adresându-mă acelora,
care iubesc manifestările româneşti
prin port, danţ şi cântec, elemente
care formează un tot etnic, acel cân­
tec românesc al poporului care se
inspiră şi vibrează la ori care adiere
de vânt, aducătoare de dulci şi fer­
mecătoare şoapte ale inspiraţiei na­
ţionale, am voit, zic, să afirmăm încă
odată datoria ce avem, să cucerim
pe terenul mondial gloria neperi-
toare a artei româneşti, destul de
bogată, şi să arătăm lumii cu mân­
drie, că „Românul nu piere".
să amintim că pretutindeni, în oraşele
de la poalele Carpaţilor şi până a-
proape de ţara moţilor, reuniunea co­
rală a societăţii Carmen a fost primită
Iacobescu. cu cea mai mare dragoste şi cu cea
mai sinceră evlavie. Fiindcă, înainte
de toate, pe lângă strângerea legătu­
rilor sufleteşti cu Ardealul chinuit în
robie, ea se înfăţişa desăvârşit organi­
zată şi punea temei din capul locului
pe rodnicia manifestărilor artistice slu­
jite de la mic la mare cu sfinţenie.
Cam în aceiaşi vreme, şi mult mai
târziu, în 1907, societatea Cat men a
făcut să răsune cântecul întremător în
România liberă în Cernăuţii Mitropo­
litului Vladimir de Repta şi în Su­
ceava lui Ştefan. Iar în zilele de după
unire, în Alba Iulia a încoronării, a iz­
bucnit din piepturi strigătul de biru­
inţă al unei naţii care sângerase a-
dânc In furia războiului, păstrându-şi
însă neîntinată încrederea în această
măreaţă înfăptuire, — mulţumită în­
sufleţirii maestrului D. G. Kiriac, bă­
trân acum, dar cu idealul încă strâns
legat de neastâmpărul tineresc al ce­
lor din juru-i
După moartea îndrumătorului şi pă­
rintelui ei sufletesc, care a închis ochii
la 8 Ianuarie 1928, opera sădită de el
e dusă mai departe prin munca ne­
curmată şi priceperea deosebită a ma­
estrului succesor, Prof. I. Chirescu. Prin
noui manifestări pe tărâmul muzical
coral, societatea Carmen se dovedeşte
aceiaşi puternică organizaţie de cultu­
ră şi îndrumare, încălzind prin cântări
Corului sufletele împrăştiate în întreaga alcă­
tuire a neamului românesc pe veci u-
wmwz<>mwz<wMm>z<
Corni
nit- Prin ea s'a ajuns la priceperea şi
la iubirea muzicii populare Şi tot prin
ea se apropie de culmile civilizaţiei lu­
mea nouă care, slujind aceluiaşi ideal,
face puntea între începuturile de ieri
şi desăvârşirea de mâine.
In anul 1919, din iniţiativa d-lui Mar­
cel Botez profesor şi inspector gene­
ral al învăţământului muzical, şi cu
concursul unui însemnat număr de in­
telectuali şi artişti, s'a înfiinţat socie­
tatea corală Cântarea României.
Societatea are ca scop educaţia mu­
zicală a maselor ; ea urmăreşte cimen­
tarea legăturilor de înaltă superioritate
morală, făcând să încolţească în su­
fletul poporului nobilele sentimente şiBCU Cluj / Central University Library Cluj
dragostea pentru frumos. Preocuparea
esenţială a Cântării României este de
a împrăştia tot ceeace e mai caracte­
ristic şi mai expresiv în muzica popu­
lară românească şi de a pune în va­
loare nenumăratele cântece ale trecu­
tului nostru, pe care invazia aşa zisu­
lui modernism muzical le înăbuşe sau
le aruncă în uitare
Pro/ Marcel Botez.
Societatea, în decursul celor cinci­
sprezece ani de intensă activitate, a
dat, de asemeni, cea mai desăvârşită
atenţie şi marilor creaţiuni ale Apu­
sului, pentru desvoltarea metodică a
simţului artistic Ea porneşte delà cre­
dinţa că între mijloacele de înălţare a
sunetului omenesc, muzicei i se cuvine
un loc de frunte. Nici una din artele
prin care poate fi stăpânită făptura
noastră nu dobândeşte asuprăne o
CELE T R E I CRIŞURI m<m®%mmmmmk
'Cântarea României» sub conducerea d-lni Prof. Marcel Botez.
mai grabnică şi adâncă înrâurire la altul al grupului, se adânceşte şisn
De la întemeiere şi până azi. Cânta­ divizează în nesfârşite armonii . „Prie
rea României a organizat peste două pana lui Robert Brüssel, redactor la
sute de concerte şi audiţiuni, în întreg Le Figaro, aflăm că:.. .Dirijorul Mar­
cuprinsul ţării Peste hotare a mers în cel Botez ţine perfect corul în mâna
douăsprezece ţări, cântând în patru­ sa ; obţine ceiace vrea, nuanţele cele
zeci şi şeapte de oraşe europene, un­ mai fine, cea mai desăvârşită strălu­
de s'au dat şeaizeci şi două de concer­ cire, farmecul cel mai neîntrecut. .Pe
te. Au fost cercetate, în decurs de câţiva de altă parte, ziarele din principalele
ani, următoarele state : Turcia, Grecia, oraşe ale Germaniei, nu au decât cu­
Cehoslovacia, Iugoslavia, Italia, Franţa, vinte de laudă pentru Cântarea Ro­
Polonia, Danemarca, Suedia, Germa­ mâniei şi dirijorul ei :•. „Marcel Bo­
nia, Bulgaria şi Spania Cântarea Ro­ tez este un excelent dirijor, care ţine
mâniei a manifestat, cu acest prilej, dinamica corului în mâna sa debara­
într'o caldă atmosferă de simpatie, în sată de baghetă, ştiind să imprime nu­
următoarele oraşe : Cospoli, unde au anţe infinite, încât majoritatea bucăţi­
avut loc patru concerte: Atena, unde
au avut loc trei concerte ; Praga, unde
lor lasă o puternică şi specifică impre­
sie. .Sau: „Totul se învredniceşte de
au avut loc trei concerte, în afară de admiraţie : materialul, desciphna şi
oraşele Kolin, Pilsen, Pordubice, Brno, şcoala coriştilor recrutaţi din cele mai
Bratislava şi Kosice ; Roma şi Floren­ alese cercuri sociale şi instruiţi de pri­
ţa, unde au avut loc câte două concer­ ceperea lui Marcel Botez."
te ; în afară de oraşeie Milano, Torino, Societatea corală Gavriil Musicescu,
Genova, Neapole, Ancona, Bolognia, care activează de douăzeci şi patru de
Modena, Veneţia, Treviso şi Trieste !
Belgrad şi Lubliana; Paris, Strasbourg,
Nancy. Lyon, Marsilia şi Nisa ; Var­
şovia," Lemberg, Kracovia, Lodz, Ka-
towitz şi Poznan ; Kopenhaga, Stok-
holm, unde au avut loc tre' concerte ;
Heisingborg, Malmö, Göteborg Istad ;
Berlin, Dresda ; Sofia ; Madrid, unde
au avut loc două concerte, ca şi în
Barcelona şi Valencia
Presa străină a primit cu laude ma­
nifestările de înaltă artă ale societăţii
Cântarea României. E de-ajuns să spi-
cuieşti la întâmplare ziarele mari din
străinătate, ca să-ţi dai seama de câte
aprecieri bine meritate s'a învrednicit
una dintre cele mai bine organizate
reuniuni corale din ţară. Astfel, ziarul
Messager Polonais din Varşovia, scrie :
„corul pare a fi un singur instrument,
condus de o mână de maestru. Această
mână o stăpâneşte, necontestat, d-l
Marcel Botez. Fiecare din mişcările
sale e dictată de un desen ritmic im­
pecabil, de o rafinată sensibilitate mu­
zicală. De asemeni, el obţine efecte
surprinzătoare de dinamică, preciziune,
farmec şi fineţi incomparabile.
Iar în Le .Journal din Paris, întâl­
nim rândurile următoare : . E destul Gavriil Muzicescu (1847—1903).
de greu să definim calitatea artistică Cel dintâi dirijor care la 1884, a pus sub
a acestei audiţiuni, când ea se apro­ tipar cântecele bisericeşti psaltice transpuse
pie de înălţimi... Perfecţiune, calitate, pe notaţiune liniară. A scos la lumină Răn­
maestrie . La gestul imperceptibil şi ii ii min liturghiei, cu toate cămările şi tro­
parele trebuitoare, pe lângă alte mulle lu­
precis al dirijorului, cântecul simplu crări cari i-au î n v r e d n i c i t numele să
şi nuanţat urcă, aleargă de la un cap străbată prin veacuri.
ani sub conducerea îndrăgostitului de
frumos, Ştefan Stoicescu, a întreprins
încă de la începutul existenţii ei, o
propagandă muzicală românească, re­
ligioasă şi populară, cu aceiaşi vred­
nicie pe care acum trei decenii a des-
văluit o în rodnica-i activitate Gavriil
Muzicescu însuşi La început o alcă­
tuire corală cu resurse modeste, mul­
ţumită priceperii şi hărniciei lui Ş'elan
stoicescu, s'a transformat apoi în so­
cietatea corală Gavriil Muzicescu, cu
scopul de a duce mai departe valoroa­
sele îndemnuri din opera lui Datorită
aceleiaşi însufleţiri în lumina aceluiaş
ideal, reuniunea corală condusă de
Stefan Stoicescu a ridicat în grădina
din Bucureşti bustul în bronz al ma­
estrului din opera căruia îşi caută de-
«--•«- »» •» «» — ~ » « . — « . »
Academia de musica şi artă dramatică din Iaşi
/°a 15 Noembric 1830, Domnii : Vasile
"^•'Alexandri, Ştefan Catargiu, Costa-
che Negruţi şi aga Gheorghe Asachi, în­
fiinţează Conservatorul filarmonic dra­
matic din Iaşi. Activitatea acestei şcoli
e susţinută de entusiasmi şi bunul Mol-
dovan Asachi împreună cu soţia sa
Elena. La 15 Noembrie 1860 această
şcoală a trecut subt oblăduirea Minis­
terului de instrucţiune din guvernul
Mihai Cogălniceanu, cu numirea de
BCU Cluj / Central University Library Cluj
„Conservatorul de muzică şi artă dra­
matică". In 1930 sub guvernul D-lor
N. Iorga şi Argetoianu şcoala pri­
meşte denumirea de „Academia de mu­
zică şi artă dramatică George Enescu".
Acestea sunt metamorfozele de titluri
care le-a primit aceeaşi şcoală în timp
de 98 de ani Din rodnica activitate a
acestei şcoli timp de un secol, se des­
prind figurile luminoase ale lui: Gh.
Asachi, Teodor Burada, Eduard Can-
della, Gavriil Muzicescu, Titus Cerne,
En Mezzetti, etc care au contribuit nu
numai cu meritele lor de buni profe­
sori, dar au adus şcoalei, munca şi
faima lor de scriitori, compozitori şi
iubitori de muzica românească; într'un
timp când opinia publică nu credea în
putinţa unei arte româneşti. Organi­
zarea şcoalei actuale nu diferă, mult
de aceea dată de înliinţătorii săi, doar
unele catedre sau dublat, nu în aceeaşi
măsură ca în Bucureşti, unde presiu-
nele politice sunt mai mari şi mai în
apropiere. Crezurile artistice ale funda­
torilor Conservatorului, au rămas con­
stante. Ele se rezumau în : educarea
şi scoaterea câtor mai multe elemente
folositoare artei, crearea unei orchestre
permanente symphonice şi înfiinţarea
unei opere.
Din aceste trei desiderate, care stau
la baza ori cărei şcoli de arte, nu s'au
înfăptuit integral de cât cel dintâi In
adevăr, majoritatea elevilor acestei şcoli
sunt elemente bine pregătite care îşi
iau locurile în învăţământ sau în or­
chestre, teatre, prin concursuri des­
chise unde talentul lor îi afirmă pe
planul întâi. E suficient să ne amin­
tim din acei morţi, despre : T Burada,
E. Candela, G. Muzicescu, Vidu, T.
Teodorescu, tenorul Dumitrescu, ar­
tistul Doria Stürza, Cârjă şi câţi alţii.
Din cei ce trăesc : Timotei Popovici,
ProJ. D Ionescit, are un remarcabil
trecut muzical ; azi traeste, fără vedere,
adânci bătrâneţe, la mănăstirea Aga/ton.
«.» -«.o- — — «»
de: Al. I. Zirra.
M. Poslujnicu, Sabin Drăgoi, C. Baciu,
Mircea, Bârsan, Solia Teodoreanu. As-
pasie Burada, Antoniu Biolan, Mihail
Codreanu, I. Morţun, Aglaea Pruteanu,
Sora Ana Ţopa, C. Stroescu, C. Ono-
frei, M. Jora şi atâţia alţi profesori în
Licee sau în Conservatoare unde îşi
fac cu pricepere meseria specialităţii
lor, sau în teatre sau orchestre unde
sunt elemente utile şi folositoare Con­
servatorul din Iaşi a avut de la înfin-
ţarea sa o orchestră care a variat în
elemente şi putinţi. Cum această şcoală
nu s'a bucurat de prea multă solici­
tudine materială din partea tuturor
miniştrilor, şi cum ei îi revenea dato­
ria să întreţie o mişcare muzicală edu­
cativă în public, natural că, eforturile
ei de a menţine o orchestră, au fost
şi sunt şi acum, enorme Astăzi, se
varsă în Bucureşti pentru susţine­
rea Concertelor symphonice suma de
şapte milioane. laşul n'a avut nici odată
o subvenţie care să ajungă la suma de
una sută mie lei şi aceasta acordată
în timpurile bune fără criză şi dată de
vreun ministru prea darnic cu a doua
capitală.
Deci în condiţiunile acestea menţi­
Academia de Muzică şi Artă
nă anul 1818 s'a înfiinţat în Cluj
primul conservator de muzică
din Ungaria. („Nemzeti zenede" din
Budapesta abia în 1839). El era sus­
ţinut de municipiul Cluj şi peri-
Dr. Augustin Bena, Director.
săvârşirea înfiripării. Desvelirea chi­
pului în bronz al lui Gavriil Muzicescu
s'a săvârşit în ziua de 4 Noembrie 1934
Mai sunt atâtea alte reuniuni corale,
mai cu deosebire în Ardeal şi Banat
şi chiar în Bucovina, ca de pildă, Ar­
monia bucovineană Gh. Ùima, ve­
chia societate corală braşoveanâ şi
H ilar ia din Oradea, pe lângă cele mai
vechi din Regat, cum ar fi Armonia
din Oltenia şi multe altele, ale căror
nume şi activitate nu ne îngădue spa­
ţiul să le dăm la iveală, ele întregesc
însă activitatea societăţilor pomenite
mai sus, slujind printr'o rodnică acti­
vitate acelaş ideal al desvoltăiii sim­
ţului muzical şi al răspândirii în cer­
curi cât mai largi a cântecului popu­
lar românesc.
în
«.» 0, -*v —## #» «» •»
nerea unei orchestre şi executarea u-
nor concerte symphonice ia aspectul—
fără exagerare—a unui eroism. Gândul
înfiinţărei unei opere nu s'a putut în­
făptui nici odată. Aceea care a dăinuit
în timpul războiului, era alcătuită cu
majoritatea elementelor din Bucureşti.
Insă speranţa de a avea o operă nu
dispare, cu toate că, toţi ab-olvenţii
pleacă în centrele cu debuşeuri mai
bune, unde găsesc locuri mai uşor şi
mai bine plătite
Conservatorul din Iaşi îşi are un
trecut glorios în istoria artei muzicală
şi teatrală din ţară Astăzi continuă
să se muncească cu acelaş idealism ca
altădată cu aceleaşi speranţe în tim­
puri şi în oameni mai buni.
Şcoala deşi flancată în deaproape
de Conservatoarele din Chişinău şi a-
cel din Cernăuţi, are astăzi 300 de elevi,
împărţiţi la 21 de profesori. Academia
din Iaşi n'are local propriu şi timp de
un secol a stat cu chirie, însă se con­
solează că, şi surorile sale mai mici
din Bucureşti şi Cluj au aceeaşi soartă.
In Iaşi, cetatea şcoalelor unde viaţa
publică se animează când, la amează
şi seara es valuri valuri de studenţi şi
elevi, Academia de muzică îşi are rostul
ei trainic cu folosinţa contribuţiei sale
artistică şi cu un viitor în care are
deplină încredere.
dramatică-Cluj
de : Prof. Dr. Augustin Bena
odic a fost subvenţionat şi de Sta­
tul ungar.
In Iunie 1919 Resortul Instrucţi­
unii şi cultelor, al consiliului diri­
gent din Sibiu, a organizat în Cluj
cursuri de vară, pentru pregătirea
de profesori pentru învăţământul
secundar. Pentru specialitatea mu­
zicei au fost invitaţi ca profesori
d-nii Gh. Dima (preşedinte), / . Scar­
tateseli şi A. Bena. Cursurile pen­
tru muzică s'au ţinut în localul fos­
tului Conservator orăşenesc (ma­
ghiar), adăpostit în casa contelui
Gh. Banffy din str. I. C. Brătianu 14.
La 21 August 1919, după ce pro­
fesorii conservatorului maghiar au
refuzat jurământul de fidelitate că-
>m>mmwmwmmwz<
Academia de muzică şi artă dramatică,
tre statul român, primarul oraşului,
Dr. Iulian Pop a somat pe direc­
torul „Savotta Resso" să predea
Conservatorul împuternicitului său,
d-lui Gh. Dima, care în aceeaşi
zi a şi făcut preluarea conform in­
ventarului.
Astfel — cursul de vară din 1919
formează puntea de trecere a Con­
servatorului din mâni ungureşti în
mâni româneşti, după ce sub era
maghiară a funcţionat tocmai un
secol.
Noul director, cunoscutul compo­
zitor Gh. Dima, a procedat imediat
la organizarea Conservatorului ro­
mânesc, înscris în bugetul statului
român.
La 10 Octomvrie 1919, pelângă
maestrul Gh. Dima ca profesor şi
director, a fost numit compozitorul
A. Bena ca profesor şi secretar. Ast­
fel a fost constituit şi biroul admi­
nistrativ, care a publicat concursele
pentru celelalte catedre.
Tot în şedinţa din 10 Octomvrie
au mai fost numiţi ca profesori şi
domnii D. Popovici-Bayreuth şi I.
Scarlatescu, cari însă nu s'au pre­
zentat.
In 1922, la propunerea d-lui A.
Bena, s'a înfiinţat „Secţia pedago­
gică" pentru pregătirea profesorilor
de muzică în învăţământul secundar.
La 5 Iunie 1925 a încetat din viaţă
marele maestru şi mult regretatul
director Gh. Dima. In locul său a
fost numit d-1 Dr. A. Bena.
In 1926, la intensivele insistenţe
ale directorului A. Bena, s'a înfinţat
în Cluj „Museul de Istoria Muzicii",
cel dintâiu şi singurul în ţara ro­
mânească.
In anul 1928 Conservatorul din
Cluj a predat la Teatrul naţional cu
solişti dintre cei mai buni elevi ai săi
şi cu corul Instituţiei, opera ,,0
noapte în Granada" de C. Kreutzer,
sub conducerea directorului A. Bena.
Aceasta a fost prima încercare în
conservatoarele noastre, de a se
CELE T R E I CRIŞURI
preda cu puterile proprii o operă
în întregime. Au urmat (în afară
de alte concerte în stil mai mare) :
opera „Martha" de Flodow (1930) şi
oratoriul „Creaţiunea" de I. Havdn
(1931).
In toamna anului 1931, prin „Le­
gea pentru Autonomia universitară"
şi Conservatorul din Cluj a fost
transformat în Academie, alegân-
du-şi de Rector pe d-1 Dr. A. Bena;
care în această demnitate funcţio­
nează neîntrerupt până în ziua de
astăzi.
Ca secretar: Dr. A. Istrate (din
anul 1921).
Deschiderea Conservatorului în
1919 s'a făcut cu 10 profesori.
In prezent funcţionează la cate­
dre bugetare : 19 profesori titulari
şi 1 suplinitor; 1 corepetitor la pian ;
Cluj. Extrabugetare 4 puteri didactice ;
In total 24.
La sfârşitul anului şcolar tecut
(1933/34) au fost înscrişi 242 elevi şi
au absolvat : 1 la cânt, 5 pian, 1
compoziţie, 1 flaut, 1 clarinet, 1 fa­
got, 1 contrabas, 6 dramă şi 8 sec­
ţia pedagogică, în total 25 absolvenţi.
In anul şcolar 1934/35 sunt înscrişi
în total 262.
Dintre multiplele nevoi obişnuite
cu cari Academia de muzică şi artă
BCU Cluj / Central University Library Cluj
dramatică din Cluj luptă, ca şi a-
proape toate şcolile din ţară, susţi­
nute de stat, amintim ca pe cele
mai g r a v e : 1) lipsa unui local pro-
Conservatorul de muzică şi artă
din Cernăuţi
'a înfiinţat în 1924 Octombre 1, de
S către miniştrii : Al- Lăpedatu şi Ion
Nistor, având ca organizator şi condu­
cător pe Al. I. Zirfa Directorul Con­
servatorului din Iaşi. Scopul înfiinţărei
acestei şcoli a fost dublu : întâi, publi­
cul meloman al Cernăuţului doritor de
o educaţie muzicală îngrijită, era favo­
rabil creărei unei şcoli speciale, în al
doilea scop se urmărea contrabalan­
sarea influenţelor celor 2 şcoli existente,
germană şi ucrainiană, care predau şi
azi în limbele lor materne cursurile
din şcoală. Se mai urmărea şi crearea
elementelor necesare Teatrului Naţio­
nal care atunci îşi luase fiinţa.
ÎNDOIALA
Perfid, domol îţi p r e l i n g i veninul,
In potirul sufletului plin
D e polenul florilor de crin,
învolburând în preajma chinul.
Şi chinuită sunt în pragul serei,
Când prind în ochi ale stelelor scântei,
Şi-arunc spre ele punte de idei
Ca să d e s l e g e n i g m e l e tăcerii.
Ci nu-ţi mai flutura năframa 'n faţă-mi,
Aripa ta un s i n g u r lucru n'a atins:
Dorinţa m e a în v e c i de n e î n v i n s
D e - a înălţa altare prin credinţă-mi.
Elena Flor Doicescu.
>mm^wz<wmwMm
Lia Pop, Proj. la Acad. de muzică, vaio
roasă artistă a Operei din Cluj.
priu, construit şi amenajat special
pentru trebuinţele unei Academii
de muzică şi artă dramtică, şi 2)
lipsa îngrijorătoare a unui cămin
pentru studenţi şi în special pentru
pete, nevoite să locuiască pe la par­
ticulari, unde sunt exploatate într'un
mod nemilos şi neserios suprave-
ghiate, în vârtejul acestui oraş, ex­
puse atâtor tentaţiuni dese şi con­
tinue. Şi — dintr'atâtea societăţi de
binefacere şi ocrotire, până în pre­
zent încă nu s'a găsit nici una, care
să ia iniţiativa de a salva această
situaţie nenorocită şi intolerabilă.
dramatică
' de: A I. Z.
Aceste scopuri au fost atinse de că­
tre organizatorul şcoalei, csre a între­
buinţat elementele capabile locale, iar
restul le-a adus din vechiul regat, pro­
fesori tineri, cunoscători ai meseriei lor
şi plini de avânt tineresc capabil pen­
tru o grea luptă.
Cum ori ce şcoală de artă se afirmă
prin activitatea ei extra şcolară, din
anul întâi s'au dat 10 concerte sym-
phonice şi un mare număr de producţii
şcolare, care au fost primite cu foarte
mult entusiasm de către publicul cer-
năuţian. Această activitate extra-şco-
lară a fost în şapte ani consecutivi
menţinută şi intensificată ; iar publicul
din Cernăuţi a apreciat-o prin prezenţa
şi aplausele sale, în aşa fel c3, nici un
concert nu s'a soldat cu deficite, deşi
şcoala n'a avut pentru aceasta nici o
subvenţie din partea nimănui.
La această activitate muzicală s'a mai
adăugat: seriositatea predărei cursu­
rilor, cu decenţa şi disciplina menţi­
nută în şcoală cu ajutorul efectiv plin
de înţelegere a D-lui Al. Lapedatu, care
a înlesnit comitetului cumpărarea unui
local propriu, singurul în toată ţara pen­
tru o astfel de destinaţie Natural că,
toate aceste fapte realizate au impus
publicului Bucovinean importanţa şcoa­
lei şi i-au căpătat deplina sa încredere.
Un exemplu e lămuritor. La înfiin­
ţarea şcoalei, Musicverein-ul din Cer­
năuţi, avea 300 de elevi, după 2 ani
m m m B S B m m n s s m CELE T R E I CRIŞURI m n m m m B s s m m

delà înfiinţarea Conservatorului, şcoala
germană n'avea decât 75 de elevi, cu
deficite anuale cifrate la sute de mii
de lei ; de oare ce toţi elevii veniseră-n
şcoala românească O altă menire îşi
îndeplinea Conservatorul din Cernăuţi :
aceea faţă de elevii minoritari, care la
intrarea lor în şcoală nu cunoşteau
limba românească şi-i deprindeau ca
la examene să se exprime în limba
ţărei Apoi elevii clasei de declamaţie
care se exprimau în dialectul bucovi­
nean, se obişnuiau după un timp cu
limba literară românească şi făceau
cunoştinţă cu frumuseţile şi subtilităţile
de gândire ale majorităţilor scriitorilor
români, poeţi şi dramaturgi.
Acestea erau v i c t o r i i l e cele mai
scumpe ale şcoalei, căci făceau proce
sul de asimilare, delicat, subtil numai
pe calea cea mai sigură, a sufletului
Dar din nenorocire toate aceste rezul­
tate folositoare întreg românismului,
n'au fost cunoscute şi apreciate de acei
ce aveau datoria, să le cunoască şi
astfel în necunoştinţă de situaţie, subt
guvernul N. Iorga în 1931, Conserva­
torul din Cernăuţi a fost desfiinţat. E
cert că, sarcina D-lui Iorga a fost
mult facilitată de unii D-ni profesori
ai acestei şcoli, care după ce se văzu­
seră definitivi, au crezut că le este per­
mis totul, chiar nerecunoştinţa faţă de
o şcoală, care le dăduse putinţa unei
carieri sigure, unui rang în societate,
şi a existenţei zilnice aproape larg asi­
gurată Conservatorul din Cernăuţi îşi
duce agonia, care i se prelungeşte cu
baloane de oxigen date din an în an.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Catedrele ciuntite, profosori ambulanţi
pe care nu i mai leagă nimic de cât spe-
Un mare talent românesc.
Lola Bobescu
Talentul m o ş t e n i t al micuţei Lola Bobe­
scu s e afirmă pe zi c e t r e c e m a i stăpân pe
el însuşi şi mai vrednic de încurajare. Şi
dacă, din m a r e a b o g ă ţ i e d e idealism a pă­
rinţilor e i n'a ştirbit nimic la o vârstă încă
fragedă, c u atât mai mult viitorul n e încre­
dinţează câ-i v a înlesni putinţa să u r c e pe
c e l e mai înalte culmi a l e gloriei, însuşirile
ei călăuzind-o deplin spre desăvârşire.
ranţa morţei şcoalei de unde îşi iau
existenţa, cu combinaţia himerică de
a fi, la acel moment, mutaţi la o aca­
demie din vechiul regat. Profesorii
locali dezbinaţi şi prea ocupaţi cu lup­
tele lor personale, care transpiră azi
în public şi presă, au pierdut din minte
scopurile de altă dată, când tot ei, ini­
moşi şi plini de speranţe nobile, mun-
ciau, răbdau şi sperau. Elevii au pără­
sit şi au uitat drumul care ducea la
şcoala românească, au învăţat să cu­
noască din nou drumurile ce duc la
şcolile minoritare.
Iar activitatea muzicală care o deţi­
neau Românii, azi o au iar din nou,
acei care au avut-o acum 16 ani, subt
guvernarea austriacă.
Cu desfiinţarea Conservatorului din
Cernăuţi s'a făcut o mare greşală de
tact politic naţional. Atunci când se
va recunoaşte unanim de acei însărci­
naţi cu conducerea ţârei că, avem ne-
voe de un ideal, care nu poate fi de
cât acel cultural, cu aducerea tuturor
minoritarilor la aceleaşi interese şi as­
piraţii comune ţărei noastre, atunci
se va vedea mai bine greşala ce s'a
făcut şi timpul pierdut, ce s-ar fi pu­
tut atât de bine folosi de o şcoală,
care nu căuta altceva de cât să fie
folositoare şi ajutătoare idealului ro­
mânesc.
Dealtfel opinia publică bucovineană
a înţeles acest lucru şi unul din expo­
nenţi, cel mai de seamă, al culturei
Bucovineşti. U-l I. Nistor, luptă pentru
menţinerea acestei şcoli. Insă, în situa­
ţia care o are azi şcoala, nu-şi mai
poate da măsura sa complectă şi grea
în cultura românească.

şită în cel mai bun caz, adică atunci

CONSERVATORUL DIN TG.-MUREŞ când nu sunt cu totul stricaţi prin
reaua direcţiune ce capătă.
de : Maximilian Costili. Două caracteristice importante deo-
C*ubvechiul regimaustro-ungar, Tg- seamă ale Academiei din Budapesta. sibesc aceste şcoli comunale de şco­
© Mureşul a făcut parte din acele Datorită activităţii superioare a aces­ lile de stat :
oraşe, destinate să devie mari centre tui corp profesoral, dedat in întregime 1- Se primesc elevi fără nici o cu­
ale ţării, în urma unui plan hotărât artei şi pedagogiei, la cultura cărora noştinţă muzicală.
dinainte Astfel, dându-se vieţii cultu­ s'au adăpat multe generaţii de şcolari, 2 Nu există limită de vârstă.
rale o deosebită atenţie, s'a creiat re­ oraşul Tg-Mureş a devenit unul din Ambele aceste caracteristice îşi au
numitul Palat Cultural, a cărui zidire acele oraşe muzicale, având un contin­ avantajele lor, pentru educaţia muzi­
a fost terminată în anul 1913. In a- gent mare de cetăţeni cunoscători ai cală în genere, înlesnind învăţătura
ceastă clădire, s'au instalat Muzeul de muzicei înalte, diletanţi în stare să a- muzicei la un cât mai mare număr de
arheologie al oraşului, o bibliotecă pu­ precieze şi să judece cele mai înalte oameni şi asigurând elevilor o educa­
blică, o pinacotecă de valoare, o sală manifestări ori opere muzicale. ţie sistematică de la început, mai ales
de concerte cu 1160 locuri şi înzestrată Conservatoarele comunale în princi­ elevilor talentaţi şi lipsiţi de mijloace,
cu o orgă din cele mai rare ca per­ piul înfiintărei lor, aveau un caracter pentru a pleca să înveţe în oraşele
fecţie a construcţiei, precum şi vestitul deosebit de şcolile de stat, rolul lor mari ale ţărei.
Conservator de muzică, al cărui nivel principal fiind de a se facilita cetăţe­ Astfel se explică renumele neatins al
înalt de cultură cunoscut pe vremuri nilor un învăţământ muzical sistematic instituţiei şi păstrarea lui tot mai de­
prin faptul că după Conservatorul din şi puţin costisitor în chiar micile oraşe parte la înălţimea unde se află, graţie
Budapesta acesta era considerat ca cel de provincie. Elevii acestor scoale, solidarităţii în muncă şi ambiţiuni a
mai de seamă al ţării, a fost consacrat pentru obţinerea diplomelor, treceau corpului profesoral, care a luptat timp
de curând şi de către Maestrul George la Conservatoarele de stat din Viena îndelungat cu cea mai mare abstracţie
Enescu. ori Budapesta. Principalul era însă ca de interese personale.
Acest Conservator, a fost inaugurat copiii talentaţi să poată căpăta în ora­
în anul 1907, Ianuarie 6, sub auspiciile şul lor, o educaţie muzicală cât mai
consiliului oraşului, prezidat de către desăvârşită şi mai apropiată de a ma­
primarul de atunci, d. Gh Bermîdy. rilor şcoli de stat, dată de către pro­
De la început s'a dat acestui Con­ fesori de valoare, stabilindu-se astfel o
servator o importanţă deosebită faţă conlucrare comună între marile cen­
de alte şcoli comunale de muzică, cre­ tre şi provincii, sub auspiciile celor
iate cam la aceiaşi epocă în alte oraşe mai de seamă factori răspunzători ai
ale ţării. Oraşul Tg-Mureş era desti­ culturei. Caracterul acesta trebueşte
nat să devină mai ales un centru de păstrat şi mai departe acestor şcoli, ele
cultură. Astfel şcoala a fost înzestrată putând fi înmulţite cu folos şi în alte
cu toate mijloacele necesare ca s ă i fie oraşe ale ţării, unde educaţia muzicală
asigurată o cât mai mare desvoltare. este dată de către profesori obscuri,
Directorul şi profesorii au fost selec­ cu studii reduse ori dubioase, delà cari
ţionaţi printre elementele cele mai de elevii cu talent capătă o educaţie gre­ Maximilian Costin.
 Muzica
/°ocalitatea cu renume mondial, din
«•^ţara aliată nouă Cehoslvacia, Karls -
badul, atrage în cursul verei un mare
număr de vizitatori români. Pe aleele
înflorite ale localităţei, sub colonadele
Miihlbrunului şi la izvorul Sprudelului.
graiul românesc se aude la fiecare pas.
Nu ne vom ocupa întru nimic de
apele alcaline care atrag zeci de mii
de vizitatori şi de eficacitatea lor.
Dar semnalăm grija autorităţilor bal­
neare care caută în toate chipurile să
mulţumească clientela lor cosmopolită.
Ce contrast cu cele ce se petrec la
noi! Timpul va aduce corecţiunea ne
cesară şi în staţiunile n o a s t r e ba
neare, cu o gamă tot aşa de bogaţi"
ca şi cele mai renumite din ţăriiă
străine e
Milioa nele ce se varsă peste hotare,
vor răm âne în economia naţională, în
ziua în care specula va dispărea şi
condiţiunile de trai se vor îmbunătăţi
Acei ce doresc acest progres la noi
în ţară, vor găsi exemple de imitat în
vechea situaţiune a Karlsbadului.
In această scurtă însemnare, semna­
lez distracţiunile de ordin intelectual
pe care le oferă staţiunea Cehoslo­
vacă. La noi jocurile de noroc despoaie
lumea — Acolo, escurs unea pe poteci
care străbat munţii cu pirivelişti din cele
mai pitoreşti, mângâie sufletul şi îl
înalţă. — Acolo, în toate părţile, de
dimineaţă şi până seara concertele cu
muzică, fie clasică fie cu muzică uşoară,
desfată pe vizitatori.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Dintre acestea, cu drept cuvânt, se
desprinde acela de la Posthof, diri­
jate de maestrul Robert Manzer, pe
care Bucureştii îl cunosc căci a con­
certat şi la noi
Robert Manzer, Director general
al muzicei.
GÂNDIRI
Etre d i g n e s de nos morts, humblement, re­
ligieusement ! B Mussolini
(Mémoire des alliés).
• î n c e p e r e a în zarea din urmă
Poezia populară este diamantul g ă s i t în sta­
re d e cărbune, pe care încă nu l'am trans­
format în cristal strălucitor.
Cei care vreau S ă i şlefuiască, trebuie să
iee s e a m a bine ca să-i păstreze neatinsă
structura lui.
Aşa-i şi cu poezia populară: e a p o r n e ş t e
din spiritul unei naţiuni şi acei c a r e vor s'o
scrie, trebue să nu sacrifice fondul vibrator
şi plin de pasiune, pentru o formă a d e s e a ori
r e c e şi convenţională.
(filosoful V a s i l e Conta).
românească la Karlsbad
Monumentul lui Beethoven de la Karlsbad.
din aripi, stau scrise următoarele
Soartă, arată-ţi puterea; noi nu suntem
stăpâni pe noi ; ce a hotărât trebue sd
fie şi aşa sd fie. (Beethoven).
Aproape pe râul Tepl, într'un cadru
minunat de flori şi verdeaţă, de trei
ori pe săptămână, R- Manzer dirijează
cele mai frumoase şi înălţătoare con­
certe simfonice. Clasicii, Beethoven,
Mozart, Schubert, Haydn, Bach, Wag­
ner, etc.; muzica cehoslovacă (Dvorak,
Smetana, etc ), cea franceză (Bizet, De­
bussy, etc ) norvegiană cu Grieg etc.,
sunt ascultaţi cu religiositate de o mul­
ţime în care vibrează simţul frumosu­
lui, desăvârşita artă muzicală care îno-
bilează şi ne face să uităm grijile şi
necazurile vieţei.
Românilor, cu o deosebită mulţu­
mire sufletească am văzut că maes­
trul R. Manzer, le dă prilejul să asculte
şi muzica lor, şi sunt multe concerte
în care găsim în program nume de au­
tori români, în frunte cu genialul nos­
tru Enescu.
Muzica românească sub inboldul lui
Enescu, propăşeşte cu paşi repezi, şi
astăzi a început să facă parte din re­
pertoriul marilor orchestre.
Odinioară ne mulţumeam să auzim
pe lăutaii noştri.... In sufletul nostru
nostalgic de studenţi români, ne mân-
gâiau doinele şi cântecele populare pe
care le auzeam dela lăutarii — risipiţi
VEGHE
Mai puţin înalt decât ochii trecători ai frun­
zişului
P e pămînt trece un zîmbet de c î m p i e tăcută,
Stăruie'n ulmii cu lumina scăzută.
Crescând, în care colină îţi ştiu
V e g h e a frunţii stelare şi a vîntului.
Braţul v e c h i u , argintiu,
C h e a m ă plutaşii mormîntului.
Mai opresc, în lut
Clipele sună veacuri de g e r şi promoroacă.
Praguri puţine ai trecut
-Şi c e a ş c a de soare e seacă.
Iulian Vesper
de: Profesor Dr. C. Bacaloglu.
Pe cele două plachete de bronz
gândiri:
Muzica să scapere foc din sufletul
omului.
(Beethoven . 1
prin restaurantele şi cafenelele Pa­
risului
Când, pe afişul concertelor Colonne
răsări cu Poema română, numele lui
Enescu Cine nu îşi reaminteşte valul
de entusiasm care a acoperit ultimele
acorduri ale imnului naţional român?
A fost o sărbătoare a puterei de crea-
ţiune a neamului românesc.
De atunci şi-a luat zborul renumele
lui Enescu.
Aceste amintiri se redeşteptau în su­
fletul românilor ce ascultau în grădina
Posthof din Karlsbad, orchestra sim­
fonică de sub conducerea lui R. Man­
zer care desvăluia străinilor fiorul me­
lodios al rapsodiilor române
Ca şi Grieg, Dvorak, Smetana, mu­
zicanţii noştri vor putea culege din
folklorul muzicei noastre, motive dem­
ne de a figura alături de creaţiunile
nemuritoare ale marilor maeştri.
Această dovadă a fost făcută cu pri­
sosinţă de Enescu.
Din programul concertelor din Karls­
bad suntem siguri că nu va lipsi nici
odată expresiunea cântului românesc,
de oare ce Robert Manzer o apreciază
şi o iubeşte
D. Dhnni, Prof, la Conservator de violoncel şi
imtsud de cameră, fost dirijor al orchestrei
fìlartnonite din Bucureşti.
K<^^W»^«
POLITICA EXTERNĂ
Actuala situaţie politică:
Cin ultimele zile, Europa a lost
c/ cutremurată de oribilul spectru
al răsboiului, urmat la interval nu­
mai de câte-va ore de clipe şi închee-
ri liniştitoare. Lumea emoţiuniior
trecuse, adevărul triumfase !
Inteligenţa sclipitoare, talentul ju­
ridic şi demn al lui Nicolae Titu­
lescu, a străbătut logica faptelor, a
pătruns logica dreptăţei, obţinând
unaniminatul Consililui Soc. Naţ., cu
o spontaneitate neobicinuitâ, câşti­
gând o triplă isbândâ faţă de Un­
garia recalcitrantă şi semeaţă.
Rezoluţiunea votată de unanimi­
tatea Consiliului S. N., va intra —
va trebui să intre în aplicare.
Telefonul Geneva-Budapesta,sbâr-
nâind nervos în memorabila seară
a judecatei, a adus cu sine resem­
narea poporului maghiar—nu numai
a guvernului ungar, cum a zis depu­
tatul Rassay.
S'au rezolvit spontan trei pro­
bleme. S'au prins, „trei iepuri" deo­
dată : a) obligând sancţiuni Unga­
riei, s'a dat satisfacţie Iugos'aviei
lovită în inimă de mâini criminale
înarmate pe pământul maghiar, b)
BCU Cluj / Central University Library Cluj
s'au redus la ridicol pretenţiunile
revizioniste bătăioase, afirmând lipsa
noastră d e „tradiţie", c) s'au pus
b a z e l e raporturilor internaţionale
pentru apărarea reciprocă a statelor
şi a personalităţilor, prin distruge­
rea terorismului, ca armă de luptă
politică.
Franţa, Rusia Sovietică, Turcia,
România, Ceho-Slovacia şi-au înde­
plinit în mod străjucit obligaţiunile
morale şi politice, vechi sau proas­
păt încheiate, f a ţ ă de Iugoslavia
triumfătoare !
Cerul politic al Europei, pare mai
înseninat. Punctul luminos al aces­
tui promiţător orizont, îl deţine a-
propierea franco-italiană.
Italia prin forţa morală şi situaţia ei
geografică este elementul convingă­
tor şi impunător al păcei. Italia fas­
cistă deţine echilibrul de forţe între
occident şi orient, este axul păcei
europene. Aproape toate problemele
politice se rezolvă la Roma, unde
pe frontispiciul Palatului C h i g i ,
stă scris: *nici un fel de ştirbire in­
dependentei Austriei*.
In ultimele zile, geniul lui Chateau­
briand, pe care soarta l'a aşezat în
bronz după atâta timp, pe marginea
Tibrului, precum şi serbarea italo-
franceză de la Genova au fost prile­
juri de reculegere şi înfrăţire a ce­
lor două popoare latine.
D-nii Béranger,Chambrun, Minis­
trul Pietri, exministrul Ferry şi alţi,
deoparte, Ducele Mussolini, Princi­
pele Boncompagni, guvernatorul Ro­
CELE T R E I CRIŞURI K^<»mm<H»
legere practică d e interese şi de
echilibru.
Adevărul triumfă La Geneva, atitudinea Italiei prin
glasul Baronului Aloisi, a fost fer­
de : Col. George Bacatogli*. mă. Ducele găseşte totdeauna for­
mula amabilă pentru a armoniza
mei, Ezio Garibaldi, senatorul Bor­ aspiraţiunile maghiare, cu realităţile
lotti, generalul florentin Delcroix politice.
mutilat de război, Amilcari Rossi, Cât priveşte, faţă de Germania,
de alta, au fost ambasadorii acestei rezerva Ducelui este evidentă !
înfrăţiri. Aşa dar, sărbătorile Crăciunului,
Mareşalul academician Pétain, cu prin harul dumnezeesc şi înţelepciu­
autoritatea, vârsta şi prestigiul mi- nea oamenilor conducători ai popoa­
relor pacifiste, au adus, — cel puţin
pentru un moment, pace şi linişte.
Politica Ungariei, prin mijloacele
lăturalnice şi bruscarea faptelor, cre­
dem că nu v a triumfa niciodată.
Vechea Ungarie, avea strălucite
forţe intelectuale, ca de pildă Ap-
ponyi, Contele Tisza, Wekerle şi alţi,
care prin marele lor prestigiu şi ta­
lent, impuneau respectul omenirei;
Ungaria de azi, lipsită de oameni
proeminenţi ca altă dată, nu va pu­
tea impune politica lor, de bruscare.
Votul Consiliului Soc. Naţ., a fost
o lecţie de responsabilitate pentru
Ungaria, dar şi o invitaţie la re­
semnare.
Anul 193J, începe prin o grea în­
cercare: plebiscitul pentru mult râv­
• N. Titulescu, Ministrul Afacerilor străine.
nita r e g i u n e carboniferă S a r r e .
Franţa şi Germania, nu vor inter­
litar ce poartă, a trimes Italiei un veni pentru menţinerea ordinei, dată
mesaj de înţelepciune : forţelor internaţionale; deci un punct
'...Numaisabia legiunilor romane câştigat, pentru desfăşurarea obiec­
a dat lumii latine de la Rin la tivă a operaţiunii.
Brenner, cele două secole pe care ea In spatele acestor lorţe, stau ambele
le-a cunoscut în decursul istoriei. popoare, râsboinice, unul pentru a-
Astăsi la aceleaşi frontiere, puterea tac, celălalt pentru apărare, înarmate
unui bloc de aproape 100 milioane până in dinţi, în dispreţul tratatelor
de locuitori poate constitui la rân­ de pace, şi al dorinţei, generale de
dul său una din cele mai sigure dezarmare. Dacă D-l Hitler, ar fi
ga rau fii ale păcii». debutat în politica Germaniei prin
In sfârşit, Mareşalul Pétain face cuminţenie şi logică, desigur, că şi
călduros apel la „solidaritatea fran­ acest plebiscit a r trece în linişte şi
co-italiană, mai mult ca ori când rezultatul ar fi fost primit cu sânge
necesară pentru viitorul Europei, rece. Dar frământările interne ale
a latinilăfii şi a civilizaţiei medi- Germaniei au isvorât din răscolirea
l er anien e". patimilor, dau un alt aspect, acestui
Rectificările de frontieridin Afri­ equilibra al logicii. Să aşteptăm eve­
ca, în favoarea destinderii Italiei, nimentele în linişte şi să avem încre­
pe deplin justificat, aduce şi o înţe- dere în înţelepciunea şi rostul S. N.
Un ultim cuvânt : în haosul politic
al popoarelor europene fie care din
1N TOAMNĂ ele, să râmâie cu năzuinţele ei pro­
prii, drepte sau nedrepte. Se impune,
S e vaetă vântul sălbatic ca poporul român, în noile lui hota­
In triste amurguri de s e a r ă ;
S e v a e t ă vântul şi pare re, să-şi afirme tăria, prin solida­
Câ-i urlet sinistru de fiara... ritate sinceră şi hotărâtă.
înlăturând vibraţiile nervoase ale
Tn g h i a r e l e toamnei târzie
Pădurea s e sbate bolnavă, momentului, provocate de certuri
Căci nourii grei de cenuşă politice, de interese meschine perso­
Presară deasupră-i otravă... nale, de lăcomie şi ambiţiuni, făcând
apel la înţeleptele cuvinte ale lui
Copacii se'ndoae şi tremur'
Când vaerul vântului p l â n g e , Voltaire «amănuntele sunt viermii
Şi scutură frunzele moarte ce distrug operele mari», să înlătu­
Stropite cu lacrimi de sânge... răm cauzele mici pentru efectele
A s e m e n i a m e l e iluzii importante ale viitorului.
Bătute de patimi pflgâne, Pentru cine îşi iubeşte în adevăr
S e pierd î n uitare şi n suflet ţara, acesta este imperativul vre-
D o a r golul pustiei r a m i n e . . .
mei !
V. Popa Măceşattu
mmmmämmsm
CADOUL UNCHIULUI
I.
f a m i l i a Lavélot primea pe prietenii săi
la masă în fiecare Joi Numele unchiu­
lui Emanoil era rostit mai întotdeauna, în
cursul conversaţiei D-l Stillman sau d-1
Nounou vorbeau de veniturile lui X sau
Y...? Crac! Lavélot răspundea «Bah! As­
tea sunt economii de conductor de tram­
vai faţa de averea unchiului Emanoil. .
ştiţi, unchiul nostru Emanoil c re s e alla
în America. D-na Maurgat povestea că
vizitase o splendidă galerie de tablouri?
Crac! D-na Lavélot riposta: „ P e u h l o
vulgara colecţie de imagini de Epinal,
faţă de colecţia unchiului nostru Emanoil.
ştiţi, unchiul nostru Emanoil care se află
în America".
In ziua de Joi, 15 Mai, punând mân­
carea pe masă, servitoarea prezintă d-lui
Lavélot o telegramă :
Sunt la Paris pentru două luni. Do­
resc să oă îmbrăţişez şi să aduc o mica
amintire. Voi veni mâine dimineaţă. Un­
chiul vostru
Emanoil.
— Unchiul Emanoil ! strigă d-na Maur­
gat. Şi vă aduce un cadou ! Nu vă plâng
de loc !
— In locul vostru, exclamă d-l Nou­
nou, aş visa o superbă .cheminée"
— Chestiune de gust, rosti d. Ütilmann.
Eu aş prefera o bogată mobilă de salon.
il.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
In timpul vuitei unchiului Emanoil —
care avu loc a doua zi dimineaţa — La­
vélot nici nu deschise gura. Se răzbună
insă in mod strălucit după plecarea rudei
sale
— Calic murdar I Să-mi aduci un stylo
sub pretext că mă va face să mă g â n ­
desc la tine la biurou!
Şi sa oferi nevesti mi portretul tău înră­
mat sub pretext că o va face să s e gân­
dească la tine aici acasă !
Peuh ! Intr'adevăr faimos, cadoul un
chiului Emanoil!
Se născu o cearta.
— Ah, aparţine intr'adevăr familiei tale,
sărmanul meu Jules !
— Familia mea ! Erai mândră să aparţii
familiei mele !
— Aceasta nu-i va împiedica pe Stil-
mann, Nounou şi Maurgat să-şi bată joc
de noi. Vor spune că am minţit ! Că n'are
un ban ! Că nu vom moşteni niciodată
nimic de la el ! Că ...
Muniţiile artileriei grea a certurilor fa­
miliare, isprăvindu-se, cei doi Lavélot ve­
niră la sentimente mai paşnice.
Şoptiră mult timp lângă o fereastră.
lncheiară :
— E rău, dar ce să-i faci? E o jertfa
necesară
Nu treoue să şovăim.
III.
D n a Lavélot, ajutată de servitoare pre­
gătea Joia următoare serviciul de ceai
Jules scotea carnetul de cheltueli. La pa­
gina „Cheltuielile lunare", scria :
21 Mai. — Închiriat pentru 24 ore un
obiect (de o valoare de 4.800 ir.) menit
să figureze cadoul unchiului Emanoil=
fr. 35345.
Familile Stilmann, Nounou şi Maurgat
sosiră.
Niciodată obiect de artă n'auzi atâtea
fraze măgulitoare ca o anumită pendulă
Ludovic XV, împodobită de o parte şi
CELE T R E I CRIŞURI mmmmmmmm
Cutreera apartamentul. Hoţul cel mai ab
EMANOIL n'ar fi isbutit să cureţe mai bine spaţiu
mărginit de cele patru ziduri ale fiecare
d e : Max şi Alex. Fischer. odai.
Ii fu milă
cealaltă de două mici candelabre, care se
— Ia uite — exclamă deodată oprindu-se
afla la locul de onoare al salonului fa­
miliei Lavélot. în faţa „cheminee-ei" din salon — iată o
— Superb ! — strigă D-na Maurgat. podoaba inimoasa Nu-i observasem pre­
— Nu-i a ş a ? răspunse d n a Lavélot. zenţa, când am făcut vizita. De ce n'a
— Admirabil ! adaogă d. Nounou. vândut-o Jules? Sărmanul băiat! Poate
că n'a găsit cumpărător.
— Nu-i a ş a ? răspunse d-l Lavélot.
Trebue să coste o suma fabuloasă ! ex­ Pe parchet s e afla un jurnal Unchiul
clamă d-na Stilmann Emanoil înfăşură cu grija pendula Louis
— Nu-i a ş a ? răspunseră d-l şi d-na XV şi cele două candelabre. înainte de a s e
Lavélot retrage, depuse pe marmura „cheminee-ei"
La 12 noaptea prietenii plecară. un plic conţinând 200 de franci. Pe plic,
unchiul Emanoil scrise : „Primeşte acest
— Vărul meu René — şopti d-l Stil-
mic cadou, iubite Jules, de la unchiul
mann — adoră obiectele de artă Dacă
tău Emanoil".
n'a veţi nimic împotrivă, îmi voi permite
să vi-l aduc . .
— Perfect — consimţi Lavélot. Mâine
dimineaţă, dacă doriţi.
— Oh ! n u . . . nu-i nici o grabă ... Vi-l
voi presenta Joia viitoare. NOTE
IV. Colecţia de 90 melodii româneşti
Negustorul refuzase, să ia înapoi pen­
dula sub pretext că Lavélot, care o în­
a lui Sabin V. Drăgoi.
chinase pentru o zi, o păstrase o săptă­ In a doua jumătate a lunei August,
mână. Jules fu nevoit sa scrie pe car­ o echipă de monografişti ai Institutu-
netul său de cheltueli — sub însemnarea lui-Social de Vest Banat-Crişana, s'a
cifrei de 353.45 fr., următoarele menţiuni:
deplasat în comuna Belinţi pentru cer­
31 Mai—Pentru a transforma în cum­ cetări monografice.
părătură închirierea cadoului unchiului Când cu conducerea cercetărilor mu­
Emanoil, luat un acont din leafa mea
zicale a fost încredinţat neîntrecutul
300 fr cântăreţ al muzicii româneşti, Sabin
1 Iunie —- Praf şi ceară pentru a cu­ V. Drâgoi, nu ne-am putut opri un le­
raţi cadoul unchiului Emanoil fr. 0.60,
gitim optimism, fiind bine cunoscută
3 Iunie — Pus argintăria la Muntele competenţa D-sale în materie de fol-
de Pietate pentru a continua plata ca­ klor şi cultul ce şi 1-a creat din cins­
doului umhiului Emanoil fr. 18Ï-25 tirea muzicii româneşti.
16 Iunie — Pentru a sutislace noi ce-
Abea la o lună după încheierea cer­
rinţi ale negustorului cadoului unchiului cetărilor, S. Drâgoi anunţă publicarea
Emanoil, pus amanet piano şi bicicletu a 90 melodii româneşti din comuna
fr. 225. Belinţi, însoţite de un vast material de
29 Iunie—Dat negustorului pentru ca­ studiu şi comentariu, prim rezultat al
doul unchiului Emanoil (sumă realizată scurtei, dar fructuoasei D-sale poposiri
punând amanet o canapea, un fotoliu în Belinţi.
şi două scaune din salon) fr. 300. Rar ne-a fost dat să vedem o lucrare
Ultima zi a lunei cei doi Lavélot fă­ mai completă de folklor muzical decât
cură adunarea. Cadoul unchiului Ema­ cea de faţă Căci o minuţioasă analiză
noil îi costase până atunci 1362 fr. ş; 30 a fiecărei melodii, demonstrează va­
centime. Mai rămâneau datori faţă de ne­ rietatea extremă de accente metrice şi
gustor cu 3437 fr. şi 30 centime. ritmice, de modulaţii, de prelucrări te
V. matice şi de inversiuni de motive, a-
Pianul, canapeaua şi fotoliurile din s a ­ tât de caracteristice muzicii româneşti.
lon emigraseră. Alte mobile urmară acest
trist exemplu Cei doi Lavélot ar fi tre­
buit sa mărturisească prietenilor lor: Le-am
dus mătuşii noastre». Recurseră însă la
o minciuna ingenioasă Afirmară ; „Le-am
făcut cadou unchiului nostru".
— A venit ieri. Bufetul sufrageriei îi
plăcea...
Vom înfiinţa în curând o instalaţie com­
plectă
n ziua de 13 Iulie, cei doi Lavélot ob­
servară că apartamentul nu mai conţinea
cel mai mic obiect de „dăruit unchiului
Emanoil".
Jules scrise o scrisoare :
„Unchiule dragă,
„Trebue sa fii în ajunul plecărei tale
N e pare f rău că te deranjăm. De două
luni de când ne-ai făcut vizită am fost
siliţi să facem nişte cheltueli neprevăzute
Nu mai a v e m în casa nici cel mai mic
lucru din care să nu fi căutat să scot ce­
va bani Ţi-am fi recunoscători dacă ai
putea.... ceiace vei crede... o mică suma
„etc....".
A doua zi unchiul Emanoil sună la uşa Sabin Drăgoi, Directorul Conservatorului
epotului sau. Cei doi Lavélot eşiseră. din Timişoara.
mmwsa®ms&Bm
Stai uimit în faţa ocestor mărgăritare
de muzică românească, întrebându-te,
la ce minunate scoale vor fi învăţat
falnicii noştri doinitori ai plaiurilor bă­
năţene, reuşind a satisface şi cele mai
rafinate gusturi muzicale, prin pute­
rea lot de creaţie şi genialitate.
„A trebuit să treacă două mii de
ani de evoluţie a muzicii culte occi­
dentale, pentru a găsi vestmântul po­
trivit care să imbrace admirabilele
noastre melodii" o mărturiseşte însuşi
d-l Drăgoi, în concluziile ce le trage,
pentru a demonstra calitatea superi­
oară a acestor perle ale muzicii noastre.
Fără a urmări alte interese decât
cultul muzicii româneşti şi fără a a-
vea alt scop decât a cinsti puterea de
creaţie şi genialitatea ţăranului ro­
mân. Sabin V. Drăgoi a trasat dru­
murile ce trebue să le urmeze şcoala
nouă muzicală românească, punând la
dispoziţia compozitorilor noştri un vast
material de inspiraţie, acel a l muzicii
noastre populare, din care se va clădi
măreţul edificiu al muzicii noastre de
mâine.
Iar prin felul cum a tratat şi anali­
zat cele 90 melodii din Belinţ, publi­
caţia d-lui S. V. Drăgoi, va fi cale-
chismul folklonştilor muzicali români.
Lucian Surlaşiu
profesor.
Un proect al Prefectului de Caras
Cine vizitează Oraviţa, orăşel întins
pe mai mulţi kilometri dealungul unei
BCU Cluj / Central University Library Cluj
văi strâmte dar pitoreşti, este impre­
sionat de o greşală edilitară a trecu­
tului: In faţa Palatului Prefecturei se
găsesc îngrămădite într'un mic parc
trei monumente de aceeaşi dimensiune :
al Regelui Ferdinand, a lui Mih. Emi­
nescu şi al fostului jurist Bojinca, fiul
Carasului. Nu s'a ţinut seama că mo­
numentul fostului Suveran este un sim­
bol şi conform protocolului nu suferă
alte monumente alături şi mai ales de
aceeaşi înălţime cu al marelui Rege.
Cum în Oraviţa se găseşte un mi­
nunat parc cu brazi şi arbori seculari
$i în apropierea parcului palatul Tri»
bunalului, actualul prefect de Caras,
D-l D-r Pavel Liuba, om de gust şi de
iniţiativă, împreună cu Primăria, soco­
tesc necesar în interesul oraşului, o
descentralizare a acestui grup de sta­
tui şi anume, să aşeze pe nemuritorul
poet Eminescu în grădina publică un­
de îi este locul în mijlocul naturei,
lângă murmur de isvor, iar pe neui­
tatul Bojinca, fost om de legi, în faţa
Tribunalului
Prin această descentralizare, parcul
oraşului azi în părăsire, va primi o
nouă viaţă, iar D-l Prefect Liuba, a
cărui iniţiativă lăudabilă o apreciem în
toată frumuseţea şi nobleţea ei, alături
de Primărie, va îndeplini pentru oraş
în acest mod o nouă şi meritoasă faptă
edilitară. G B.
C Ă R Ţ I
Pimen Constantinescn. — Patruzeci
şi patru de sonete de Gabrielle dA nun­
zio.— Râvna d-lui Prof Pimen Constan-
tinescu de a face cunoscute în limba
românească cele mai frumoase din po­
emele italieneşti, clasice şi moderne,
CELE T R E I CRIŞURI
Ion I. C. Brătianu (1864—1927)
Pomenirea de curând a morţii marelui bărbat
de stat, s'a învrednici în acest an de cea mai
înnălţătoare manifestare de simpatie, faţă de
memoria unuia dintre cei mai pricepuţi câr-
muitori de mase, cari au contribuit la unirea
sufleteasca deplină a României întregite.
se învredniceşte de toată lauda Fiindcă
d-sa nu se mărgineşte să dea tradu­
ceri obişnuite din original, ci le înso­
ţeşte totdeauna de studii lămuritoare
cari ne fac să pătrundem adânc în
spiritul şi cultura italiană, şi mai cu
seamă ne înlesnesc putinţa de a cu­
noaşte desvoltarea celei mai omeneşti
dintre literaturi. De la traducerile lui
A. Alexandrescu-Doma până azi, d-sa
e cel dintâi care prezintă în româneşte
o culegere din Sonetele lui Gabrielle
d'Annunzio. Pe de altă parte, versurile
lui Pietro Mignosi şi Gino Novelli, mi­
nunat traduse şi însotite de note ex­
plicative, ne iniţiază în tainele poeziei
italiene din zilele noastre.
Opera d-lui Pimen Constantinescu
preţuieşte pentru cultura românească
mai mult decât apariţia atâtor lucrări
străine de cultură, pe cari vremea nu
va întârzia să le arunce în uitare.
Onisiior Ghibu. Contribuţii la isto­
ria poeziei noastre populare şi culte —
Analele Ac. Române - Descoperind în
biblioteca liceului evangelic săsesc din
Sighişoara o cărticică românească ve­
che, de un interes deosebit, care cu­
prinde cele dintâi poezii lumeşti tipă­
rite în limba noastră, d. Onisifor Ghibu
tace un documentat istoric al desvol-
tării poeziei populare în legătură cu
influenţele asupra ei ale poeziei culte
maghiare. Lucrarea ţine să dovedească
cum că, în s e c XVIII, în Transilvania
exista pentru poezia şi pentru muzica
românească un interes care depăşea
cadrele ţărănimii, atingând nu numai
pe români dar şi pe unguri.
M. Sadoveanu.—Nopţi de Sânziene.
— Ed. Cartea Românească. — Buc.
1934. — Marele talent de povestitor al
d-lui Mihail Sadoveanu se desvăluie
deplin în această carte care poate sta
cu cinste alături de cele mai mari opere
literare universale. Izbutind în anii din
urmă să dea mai multă amploare fon­
dului, cu atât mai plină de strălucire
rămâne forma care îmbracă o acţiune
neşovăielnică.
HHHH
D. Mihail Sadoveanu excelând în
prospeţimea imaginilor, farmecă prin
scrisul său plin de podoabe stilistice,
una din rartle calităţi ale acestui mare
prozator.
Omagiu lui Gavriil Muzicescu, în­
tocmit de St. Soicescu — Buc. 1934.—
Studii în legătură cu uriaşa persona­
litate a marelui nostru compozitor, sem­
nate de cele mai desăvârşite pene ale
scrisului românesc, închiagă în pagini
pline de adevăr şi de simţire, o lucrare
menită să rămâie, prin aceia că, în
cuprinsul ei se întâlnesc adevăruri is­
torice şi roade ale unor cercetări vred­
nice de ţinut în seamă Străduinţa d-lui
Şt. Stoicescu de a fi adunat materialul
sortit să întregească o lucrare valo­
roasă, din care se desprinde un întreg
trecut de frământări pe teren muzical,
se învredniceşte de toată lauda.
Nicolae Firu.—Monografia Bis. Sfin­
tei adormiri din Oradea —Lucrarea
d-lui N Firu, scrisă cu prilejul împli­
nirii a o sută cincizeci de ani de la
întemeierea bisericii sfintei Adormiri
din Oradea, cuprinde în alcătuirea ei
date precise în legătură cu istoricul
celui mai vechi aşezământ creştinesc
ortodox de la graniţa de Vest Sunt
în paginile acestei cărţi adevăruri îm­
bucurătoare, cari dovedesc dragostea
neţărmurită faţă de biserică a înain­
taşilor. Ea rămâne în acelaş timp, un
îndemn preţios pentru toţi acei cari
s'ar încerca de-aci'nainte să răscolească
trecutul în dorinţa de a statornici ve­
racitatea străduinţelor celor ce ne-au
păstrat neatinsă credinţa strămoşească.
Tribuna Avocaţilor.—Revistă de spe­
cialitate, care apare sub conducerea
d-lui Constant Ionescu şi care, în pa­
gini bine selecţionate, aduce un mate­
rial totdeauna în curent cu mişcarea
judiciară din ţară şi din străinătate.
Sunt îndeajuns de cunoscute şi de
preţuite articolele în limba franceză
pe cari d. Constant Ionescu le-a publi­
cat în .L'Indépendance roumaine", în
legătură cu comemorarea lui Louis
Barthou la Palatul de justiţie din Bu­
cureşti.
Opera d lui Constant Ionescu e, pe
cât de valoroasă, pe atât de utilă.
Cincinat Pavelescu era străin de
m o d e r n i s m . S t ă r u i a î n c ă î n fiinţa l u i
nestatornicia trubadurului d e odini­
o a r ă , p e c a r e v r e r e a s o r ţ i i nu-1 î n ­
d e m n a spre căile dorite. Era, î n l u ­
m e a p e c a r e n e v o i l e îl f ă c u s e r ă s'o
c u n o a s c ă , un izolat. In faţa altei lumi,
grăbită să-şi c u c e r e a s c ă o glorie e-
femeră fără nici un a v â n t sufletesc,
Cincinat P a v e l e s c u s e simţia nepu­
t i n c i o s , e l c a r e n u s'a î n s p ă i m â n t a t
nicicând pentru v r e - o pricină. R ă m ă ­
s e s e ultimul dintr'o g e n e r a ţ i e , m a i
puţin civilizată, dar mai adânc călă­
uzită sufleteşte, care a pregătit în­
c h e g a r e a unei culturi, fără a p r e v e ­
dea prăbuşirea morală a zileior noa­
stre. Prin moartea lui s e p e c e t l u e ş t e
stavila între două lumi : aceia a con­
ştiinţei şi cealaltă a încrederii p e s t e
măsură în sine.
A. I.
mm&ßM^wsmwfä
SPIRITE ŞI
Acel subtil observator al lucrurilor şi al
oamenilor, p e n u m e Tristan Bernard, a fost
cu toate a c e s t e a păcălit de un băieţaş pe
străzile Marsiliei.
Se odihnea Bernard, la Marsilia, pe terasa
unei cafenele, după c e adunase pe g h e t e tot
praful din oraşul mincinoşilor. Ün m i c lus­
tragiu observă halul în care se g ă s e a u g h e ­
tele umoristului şi se prezintă oferindu-şi în
g u r a m a r e serviciile. Tristan îi dă c â t e v a
c e n t i m e c a să-1 lase în p a c e , dar piciul nu
c e d e a z ă deloc.
— Gratis, le lustruesc gratis, s e a g i t ă bă­
iatul beat d e recunoştinţă.
Intr'adevăr, perii, ceară, cremă, pluşuri...
o g h e a t ă l u c e ş t e impecabil... o adevărată
oglindă.
Lustragiul mulţumit de operă, se ridică, îşi
împachetează s c u l e l e şi dă să p l e c e .
— Hei, ascultă, sbieră Tristan Bernard
scandalizat, c e faci cu g h e a t a cealaltă.
— G h e a t a cealaltă, domnule ? a c e i a o să
vă c o s t e trei franci lustruitul
Şi Tristan Bernard trebui să scoată banii...
„Modestia e o podoabă, dar ajungi mai
departe fără ia".
Isbânda în l u m e n'are o piedică mai m a r e
de cât modestia.
NOUTĂŢILE
Ne s o s i n d l a t i m p , i s t o r i c u l A c a d . d e
BCU Cluj / Central University Library Cluj
m u z i c ă si a r t ă d r a m a t i c ă d i n B u c u r e ş t i ,
cu regret suntem nevoiţi a a m â n a ' p u b l -
c a r e a lui.
— Ministerul instrucţiunei publice din Un­
garia a hotârât că v a înfiinţa p e l â n g ă Uni­
versitatea din S e g h e d i n o catedră pentru
limba şi literatura română. Catedra v a fi în­
credinţată d-lui Sulicza Szilàrd eruditul func­
ţionar superior al Muzeului Naţional din Bu­
dapesta.
— Revista «Erdélyi Gaza», oficiosul A s o -
ciaţiunei E c o n o m i c e din Ardeal, după o l u n g ă
pauzare, a reapărut sub c o n d u c e r e a d-lui
Balint Török, la Cluj.
— Casa de editură «Fraţii Revai» din Bu­
dapesta a editat romanul «Sàrga vihar» (Vi­
forul galben) scris de P. S. S. Episcopul re­
format Alexandru Makai din Cluj, c a r e tra­
tează e p o c a tragică a invaziei tătarilor. Edi­
torii budapestani au încheiat o c o n v e n ţ i e cu
Erdelyi Szepmiiveş Ceh» din Cluj să-i pună
Ia dispoziţie e x e m p l a r e l e n e c e s a r e pentru
membrii săi.
— La B u d a p e s t a se va d e s v e l i bustul cu­
noscutului istoric Bonfini, care a trăit mult
timp în curtea regelui Matei Corvin. Bonfini
s'a născut în orăşelul Ascoli P i c e n t o (Italia*.
A scris în limba latină «Rerul Hungaricarum
D é c a d e s » , în care pentru prima oară a lan­
sat ideia că «valahii sunt de o r i g i n e romană»
şi a organizat c u n o s c u t a bibliotecă «Corvina».
A murit la vârsta de 69 ani şi a fost înmor­
mântat în cetatea Buda.
— S o c i e t a t e a Istorică Ungară a editat vo­
lumul IV" din jurnalul contelui S e c h e n y i S t e ­
fan, autorul multor planuri d e refacere a
U n g a r i e i din secolul trecut, care, în acel timp,
a fost bine c u n o s c u t şi în principatele ro­
m â n e . Mai cu seamă, pentru că o m a r e parte
din planurile lui priveau Dunărea, ca drum
de comunicaţie.
— D . dr. D i m . Nistor, prefectul judeţului
Timiş-Torontal, a reuşit să c u m p e r e pe seama
a c e s t e i prefecturi, cu s u m a de 250.C00 lei, u-
nicul m o n u m e n t istoric c e mai există în Banat :
mănăstirea delà Ş e m l a c u l Mic, construita în
secolul al 15-lea, în stil bizantin. F r e s c e l e a-
cestei mânastiri foarte frumoase şi bine con­
servate, au fost pictate spre sfârşitul seco­
lului al 17-lea.
— Duminică 16 D e c e m b r i e s'a c o m e m o r a t
la Blaj aniversarea a 25 ani delà moartea
marelui român A u g u s t i n Bunea.
CELE T R E I CRIŞURI
MORAVURI
Bernard Schaw, suferea de migrenă.
U n prieten îl întreabă dacă doreşte să-i
ţie de urât, să-i c â n t e muzică modernă.
Schaw răspunde:
— Muzica modernă? Mă rog, prefer să ră­
mân în suferinţa, tot cu m i g r e n a mea.
Convorbire între soţi :
— D r a g u l m e u , doresc de anul nou un ca­
dou frumos.
— Dragă, ţi-am spus, că pentru mine, do­
rinţa ta e s t e ordin. P ă c a t însă că din prin­
cipiu, nu a c c e p t să mi s e ordone...
* francez şi ale politicei ţării sale. Orator e l e ­
Ionescu : Ce spui tu d r a g ă ! . . După z e c e
ani de puşcărie nu mai mă pot reabilita...
P o p e s c u : Ba, poţi foarte b i n e : înscrie-te
într'un partid politic.
l nde intră măcelarul şi popa, să ştii că
a i e vin bun.
Nimic nu e mai g r e u de cât să risipeşti o
prejudecată.
La Colonia, stă scris pe o piaţă din cimitir:
«Am murit eu şi citeşti tu, mai bine mureai
tu şi c i t e a m eu».
P r e s a e s t e o g l i n g a realităţilor, mulţi nu se
supără pe realităţi, cât pe oglindă. .
-•«•-
ZILEI
— Fotografia M. S. R e g e l u i Carol II, depe
pagina 128 e s t e executat în atelierele «Foto
Julietta».
— D u m i n i c ă 16 D e c e m b r i e a. c , s'a sfinţit
catedrala din Tighina.
— D l ing. inspector g e n e r a l Gh. P o p e s c u ,
prof, la şcoala politechnică din Bucureşti, a
primit o scrisoare delà « A c a d e m i e Diploma­
tique Internationale» din Paris, prin care i
se face c u n o s c u t că în urma voturilor una­
nime, a fost admis ca membru al acestei
inalte Academii.
. J
C h a t e a u b r i a n d , bust, inaugural în gradina
Pincio din Roma în prezenţa Ducelui,
nator Bor letti etc. st a reprezentanţilor
ţei senatorul Béranger, Dl C/iambrnn,
basadorul Franţei la Roma, etc. în Jaţa ţi­
nui Joarte numeros public, venit să
ideia înjrăţirei Jranco-italiene — prin
simbol.
^sm^msmsmw^
— Pentru acest număr al revistei închi­
n a t m u z i c i i r o m â n e ş t i , s'a c o n s u l t a t v o l u ­
m e l e l u i O l ă n e s u A s c a n i o şi Prof. M. P o s -
Iusnicu.
— P r e s a italiană anunţa că s'a creiat un
sindicat italo-francez care îşi p r o p u n e să stră­
p u n g ă Mont Blancul printr'un tunel de 12 k m .
— A c a d e m i a franceză a a l e s de curând
două personalităţi de frunte cu totul d e o s e ­
bite.
Mareşalul d'Esperey e s t e una din figurile
militare mari de astăzi. In timpul războiului
a avut un rol important şi s'a afirmat cu mult
relief. Spre sfârşitul ostilităţilor a strălucit
prin abilitatea şi v i g o a r e a campaniei din
Balcani.
L e o n Bernard este una din c e l e mai dis­
tinse şi mai apreciate figuri ale baroului
gant, minte luminoasă, este socotit c a o au­
toritate în învăţământ.
— D . B e r e n g e r , preşedintele comisiunii de
afaceri străine a Senatului francez a vizitat
Roma.
D s a a reprezentat g u v e r n u l francez la c e ­
remoniile pentru c o m e m o r a r e a marelui scrii­
tor francez Chateaubriand, care a fost şi un
mare diplomat şi a reprezentat Franţa în ca­
litate de ambasador la Roma.
S e ştie că d l B e r e n g e r este preşedintele
comitetului franco-italian pentru apropierea
dintre c e l e două ţări latine.
— Pictorul Albert Besnard a murit la do­
miciliul său în vârstă de 85 ani. Cu Albert
Besnard dispare u ul din maeştrii ai picturii
franceze contimporane. El a fost mai cu
seamă un mare pictor de portrete dintre c a r e
c e l e mai multe figurează în m u z e e l e L o u -
vrului şi Luxenburgului.
— Philippe B e r t h e l o t fostul s e c r e t a r la Quai
d'Orsay în Franţa a încetat din viaţă.
Philippe Berthelot, fiul celebrului chimist
şi deputat radical Marcelin Berthelot, s a năs­
cut în oraşul S è v r e s şi m o a r e în vârstă d e
68 de ani.
— In conformitate cu dispoziţiunile luate
de ministrul educaţiei naţionale din Italia, cu
î n c e p e r e din anul curent, inspectorii, direc­
torii şi institutorii şcolilor primare v o r tre­
bui să poarte în timpul orelor de lucru la
birou şi la şcoală uniforma de ofiţeri ai mi­
liţiei fasciste, detaşaţi pe l â n g ă organizaţiile
şi formaţiile tineretului.
— Senatul italian a aprobat l e g e a prin c a r e
se institue cursuri de instrucţie militară în
şcolile s e c u n d a r e şi superioare.
L e g e a p r e v e d e d e a s e m e n e a pregătirea pre
şi postmilitară.
— A încetat din viaţă Cardinalul P i e t r o
Gasparri, m e m b r u al A c a d e m i e i Italiene, in
etate de 82 ani, înaltă personalitate a bise­
ricii catolice.
— Premiul Nobel pentru literatura pe anul
1934 a fost acodat cunoscutului scriitor italian
Luigi Pirandullo.
— Feldmareşalul v o n Mackensen şi a ser­
bat a 85-a aniversare.
D-nii Hitler şi v o n Neurath, ministrul a-
facerilor străine, însoţiţi de g e n e r a l u l v o n
B l o m b e r g , ministrul R e i c h s w e h r u l u i şi g e ­
neralul Fritsch, şeful conducerii armatei, au
exprimat personal felicitări feldmareşalului.
— Infanta Beatrice de Spania, fica c e a mai
mare a ex-regelui Alfons, s'a logodit cu D o n
Alexandru Tortona.
Infanta este al treilea copil al e x - r e g e l u i
Alfons şi s'a născut la 1909, în Ildenfonso.
Mirele este din renumita familie nobilă Bor­
g h e s e . Şeful a c e s t e i familii poartă titlul d e
prinţ.
— Generalul von Hutier a încetat din viaţă
în vârstă de 77 ani.
Generalul Oskar von Hutier a comandat la
Marna armata a treia g e r m a n ă , învinsă d e
mareşalul F o c h .
— In editura librăriei Pavel Suru, s e ti­
păreşte romauul Cerna de Al. l a c o b e s c u ,
care v a apare către sfârşitul lunei Ianuarie.
— Viaţa la Wagner scrisă de E m . Ciomac,
a apărut în editura Fundaţiilor culturale R e ­
Se­ gale. E poate c e a dintâi lucrare vrednică d e
Fran­ fuare aminte, tipărită în a c e s t g e n în limba
am­ românească.
— B i b l i o t e c a p u b l i c ă s i s a l a de l e c t u r ă
aclame a r e v i s t e i „ C e l e Trei Crişuri" ( C a s a N a ­
acest
ţională), este deschisă publicului zilnic în
orele de serviciu obicinuite.
 B I B L I O T E C A R E V I S T E I „ C E L E T R E I C R I Ş U R I

Emil Cioran „Pe culmele disperarci" Fondaţia pentru li­

BIBblOÖRAPie teratură şi artă .Regele Carol II" Imprimeria Naţională
166 pag 50 lei.
Vladimir Cavarnali „Poezii'' Fondaţia pentru literatură şi
CĂRŢI P R I M I T E : artă „Regele Carol II" Imprimeria Naţională 55 pag 20lei
George Grigorian „La poarta din urmă" Fondaţia pentru
Florian Cristescii „Moţodel" Ed. Cartea Românească Bu­ literatură şi artă „Regele Carol II" Imprimeria Xaţională
cureşti 237 pag. 60 lei. 181 pag. 60 lei
Ionel Teodoreanu .Crăciunul delà Silvestri" Ed. Cartea C. M. Cantacusino „Izvoare şi popasuri" Fondaţia pentru
Românească Buc. 361 pag 90 lei. literatură şi artă „Regele Carol il" Imprimeria Naţională
Mihail Sadoveanu „La noi în viişoară" Ed Cartea Româ­ 200 pag. 60 lei
nească 225 pag lei 60 Luigi Pirandello „Răposatul Matei Pascar" Fondaţia pen­
Lucian Blaga „Censura Transcendentă" Ed Cartea Ro­ tru literatură şi artă „Regele Carol II" Imprimeria Na­
mânească Buc. 1934 pag 209 lei 100. ţională 300 pag. 40 lei.
Constantin Kiriţescu „In slujba unei credinţe" Ed Cartea G. 1. Bvătianu „Napoleon III et les Nationalités" Librăria
Românească Buc 385 pag 30 lei. E. Droz Paris 1934 146 pag. 12 fr.
Ciprian Doicescu .Eminescu" Ed. Bucovina 71 pag. 35 lei. Louis—Frédéric Rouquette .In căutarea fericirii" Fondaţia
C. V. Buţureanu „Curente pedagogice" Ed. Viaţa Româ­ pentru literatură şi artă „Regele Carol li" 228 pag 40 lei.
nească 252 pag. 20 lei Iaşi. M. Constantin- Weyer „Cavalier de la Salle" Fondaţia pen­
C. L Parhonel şi M. Goldestein «Traité D'endocrinologie" tru literatură şi artă „Regele Carol 11" 228 pag. 40 lei.
Ed. Viaţa Românească Iaşi 465 pag, fase. II lei 350. Alain Gerbault „Singur străbătând Atlanticul" Fondaţia
Marele Stat Major „România în războiul mondial 1916— pentru literatură şi artă „Regele Carol 11" 108 pag 20 lei.
1919"' Cap. 1—S Imprimeria Naţională Bucureşti 1934 M. Sadoveanu „Viaţa lui Ştefan Cel mare" Fondaţia pen­
D. Gusti „Un an de activitate la Ministerul Instruc, Cul­ tru literatură şi artă „Regele Carol li* 246 pag lei 30.
telor şi Artelor" Tip. Bucovina 1561 pag. 1934 lei 600. Rene Basin „Pusnicul din Sahara" Fondaţia pentru litera­
Artur Gorovei „Cruzimi" Institutul Artei Grafice Univer­ tură şi artă „Regele Carol li" 235 pag lei 30.
sala lei 16 Nicolae Iorga .Sensul tradiţional al Monarhiei" Tipografia
/ I. Mironescu .Oameni şi vremuri" Ed Viaţa Românea­ „Universul" 1934 52 pag. lei 5.
scă Iaşi 206 pag. Adrian Maniu „Cartea ţârii" Imprimeria Naţională Bucu­
M. Sadoveanu „Umbre" Institutul Artei Grafice laşi 242 reşti 64 pag. 40 lei
pag. lei 50 Panait Istrate „Biroul de plasare" Ed. Cartea Românea­
Alexandru A. Philippide „Aur sterp" Ed. Viaţa Românea­ scă Buc. 226 pag. bO lei.
scă Iaşi 122 pag 12 lei. Emil Al. Bocşa „Poezii populare" delà graniţa Năsăudu-
Demostene Botes „Floarea Pământului" Ed. Viaţa Româ­ lui Ed. Astra Sibiu 36 pag. 5 lei.
nească Iaşi 148 pag. Prof loan Lupaş „Trecutul nostru românesc" (Rezumatul
D V. Barnoschi „Onginele democraţiei Române" Ed. Viaţa Istoriei Românilor) Ed. Astra Sibiu 253 pag. 15 lei.
Românească 329 pag. lei 50. Petre Dascălul „Tot omenia-i mai tare" (Comedie ţărănea­
nească Iaşi 206 pag. lei 60.BCU Cluj / Central University Library Cluj
Stejar Ionescu „Domnul delà Murano" Ed. Viaţa Româ­ scă) Ed Astra 71 pag. 5 lei Sibiu.
Gheorghe Brănduş .Valorificarea muncei", raţionalizarea
Ion Petrovici „De-asupra zbuciumului" Tip. I. C Văcăre- gospodărie româneşti (învăţături agricole economice) 87
: seu 219 pag. lei 50. pag. lei 5.
Prof. Dr. D. Leon .Amintiri' Viaţa Românească Iaşi 215 Nicolae Lupu „Noroc şi veselie" (Măriuţa Sabie) şi alte
pag. 30 lei. schiţe umoristice din viaţa poporului 68 pag 5 lei Sibiu.
Ion Petrovici „Rotocoale de lumină" Tip. C. Văcărescu Horea Petre Petrescu „Calendarul pentru popor al Asocia-
166 pag. 50 lei. ţiunei pe anul 1935" Ed. stra Sibiu 208 pag lei 15
Dr. Ştefdnescu-Galafi „1916—1918" Viaţa Românească 278 Damian Stanoiu Demonul lui Codin 19J4 Ed Cart Rom.
pag. 15 lei. „ „ Duhovnicul maicelor 1934 Ed. Cart Rom
Pan Halippa „Flori de Pârloagă" Viaţa Românească. Liviu Rebreanu Crăişorul roman „ „ „
Vilhelm de Katzebue .Lascar Viorescu" Ed. Viaţa Româ­ Damian Stanoiu O zi din viaţa unui mitropolit 1934 Ed.
nească Iaşi 209 pag. Cartea Românească.
Radu Rosetti „Amintiri" Ed. Viaţa Românească 286 pag. Octav Desila Neastânmpăr 1934, Ed. Cartea Românească.
Octav Botes „Pe marginea cărţilor" Ed Cartea Românea­ N. Pora Cântec de Sirenă „ „
scă 228 pag 5. Ghisa Luptele Românilor cu bolşevicii în Siberia
C. Stere „In literatură" Ed. Cartea Românească Iaşi 179 pag. Onisifor Ghibu Contribuţii la istoria poeziei noastre po­
Lucia Mantu „Amintiri" Ed. Viaţa Românească Iaşi 146 pag pulare şi cult (Pubi Acad. Române)
Mihail Codreanu „Statul" Ed. Viaţa Românească 127 pag Ştefan Stoicescu Lui Gavriil Muzicescu omagiu 1934 Ed
Tudor Vianu „Estetica" Ed. Fond. pentru literatură şi Bucovina
Artă .Regele Carol II" 284 pag. 100 lei Bucureşti M. Costin Şoimii patrupezi—Polemici şi Satire — Studiu—
Prof. Pimen Constantinescu ..Poeme creştine" Tip. Cartea Tg Mureş
Putnei Focşani 30 pag. lei 40 Al Lascaru-Moldoveana Mamina, roman, Ed Cugetarea,
„ „ „Publicaţiile periodice Româ- Nie. Firu Monografia Bis sfintei adormiri-Oradea 1784—1934.
neştf ale Sibiului de azi" Tip. Săteanului 16 pag. 5 lei
Gabriele D'Annunzio „44 de sonete" Traducere de Prof. Reviste şi publicaţii periodice.
Pimen Constantinescu Ed. Hyperoon Cluj 74 pag. lei 40.
Perpesicius „Menţiuni critice" Fondaţia pentru literatură Buletinul Demografic al României. An. III Nr. 10 1934.
şi artă. „Regele Carol IL Imprimeria Naţională 433 pag. Bucureşti
80 lei. Buletinul juridic An. 1 Nr. 9 1934 Oradea
Nicolae Iorga „Oameni cari au fost" Fondaţia pentru lite­ Buletinul comisiunei Monumentelor Istorice- An. XXXVI
ratură şi artă „Regele Carol II" Imprimeria Naţională Fas 77 Vălenii de Munte
466 pag. lei 80. Buletinul Uniunei avocaţilor. An XI Nr. 10 1934 Bucureşti
Demostene Botes „Cuvinte de dincolo" Fondaţia pentru Convorbiri literare An. LXVII Nr. 10 1934 Bucureşti.
literatură si artă „Regele Carol IF Imprimeria Naţională Clasa I V B. An. III Nr 8 1934 Cluj
132 pag 60 lei Catedra An Vili 3 - 6 1934 Galaţi
G. Bacovia „Poezii" Fondaţia pentru literatură şi artă „Re­ Flori de Crin. An Hi Nr. 7 - 8 1934- Şimleul Silvaniei
gele Carol II" Imprimeria Naţională 70 pag 40 lei. Libertatea An II Nr. 22 -23 1934 Bucureşti.
D D. Roşea „Existenţa tragică" Fondaţia pentru literatură Observatorul An. VII Nr. 9—10 1934 Beiuş Bihor.
si artă „Regele Carol II" Imprimeria Naţională 250 pag. Poporul Românesc An III Nr. 17—18 gara Chitila Ilfov
60 lei Plaiuri Hunedorene. An. V Nr 45 1934 Petroşani
Eug. Jebeleanit „Inimi sub săbii" Fondaţia pentru litera­ Realitatea Ilustrată- An VIII Nr. 406 —412 1934 Bucureşti.
tură şi artă „Regele Carol II" Imprimeria Naţională 102
pag 40 lei Adm. Bibliotecar, Vasile Vornici».

37.401 S C R I S U L R O M A N E S C / C R A I O V A .