LICEUL TEHNOLOGIC ,,AXIOPOLIS” CERNAODĂ

Profil: Tehnic

Calificarea (nivel 4): Tehnician în instalații electrice

Lucrare pentru certificarea competențelor profesionale

SISTEME DE ACȚIONARE ELECTRICĂ

Profesor îndrumător, Elev,

Nistor Felicia Iurez Marius

2021
 CUPRINS

CAP.I ARGUMENT............................................................................1
CAP.II ALEGEREA MOTOARELOR ELECTRICE DE
ACTIONARE.......................................................................................3
CAP.III A.E. UTILIZATE ÎN S.A.E................................................11
CAP.IV SCHEME ELECTRICE DE ACȚIONARE.......................16
CAP.V NORME S.S.M ȘI P.S.I........................................................19
BIBLIOGRAFIE...............................................................................22

1
 CAP.I ARGUMENT

Prin actionare electromecanica se intelege punerea in stare de functionare a unei

masini de lucru. Elementul de executie ocupa o pozitie foarte importanta intr-o instalatie de
automatizare. O problema de baza a actionarilor electrice este alegea corecta a tipului de
motor si determinarea cat mai precisa a puterii acestuia.

Aceste aspecte le-am detaliat in capitolul II al prezentei lucrari. La alegerea motorului trebuie
sa se tina seama si de consideratii de ordin economic.

Adeseori, utilizarea unui singur motor de actionare nu poate realizat conditiile impuse pentru
actionarea unor masini de lucru. Dintre grupurile de masini mai frecvent intalnite in actionari
electrice industriale sunt: grup generator-motor si convertizoarele rotative de frecventa.

Dazavantajul lor principal este legat de numarul mare de masini auxiliare folosite, ceea ce
implica cheltuieli de investitii si exploatere ridicate : din acest motiv in ultima vreme sunt de
regula preferate alte mijloace, bazate pe utilizarea elementelor semiconductoare de putere.

Grupul generator-motor este folosit pt reglarea vitezei unui motor de curent continuu, prin
modificarea tensiunii de alimentare.

Dupa cum se stie, una dintre posibilitatile de reglare a vitezei (turatiei) unui motor asincron
este prin modificarea frecventei tensiunii de alimentare.

Actionarea electrica a organelor de executie se realizeaza cu electromagneti sau cu

motoare electrice de curent alternativ sau de curent continuu. Motoarele de executie electrice
se utilizeaza in special in cazurile in care este necesara transmiterea comenzilor la distante
mari pe cale electrica.

Pentru organele de executie de putere mica se folosesc in general motoare bifazate

(asincrone) cu rotorul in scurtcirciut, iar prin organe de executie de puteri mari, motoare
trifazate cu rotorul in scurtcircuit.

Dezavantajul folosirii motoarelor de curent continuu il constituie aparitia scanteilor la

colector in timpul comutatiei, facandu-l nefolosibil in medii inflamabile sau explozibile,
precum si producerea de perturbatii radiofonice.

2
Sistem de conversie a energiei electrice in energie mecanica, avand sau nu control asupra
unor parametrii electrici sau mecanici. Se face cu motoare electrice, care absorb energia
electrica de la retea si o transforma in energie mecanica, pe care o cedeaza la arborele masinii
de lucru. Diferenta dintre energia electrica consumata si energia mecanica utila reprezinta
pierderile electrice si mecanice de energie, care se transforma ireversibil in caldura.

In tara noastra au fost realizate prototipuri omologate si asimilate in industria electrotehnica.

CAP.II ALEGEREA MOTOARELOR ELECTRICE DE

ACTIONARE

Elementul de executie ocupa o pozitie foarte importanta intr-o instalatie de

automatizare, intrucat primeste informatia (substanta sub forma de energie electrica,
pneumatica sau hidraulica ) de la regulator si o prelucreaza dupa o anumita lege.In general
elemental de executie este formata din doua parti dinstincte :

- motorul de executie ME (numit si servomotor );

- organul de executie OE

3
 Partea de motoare ME primeste la inrare, de la regulator, marimea c si transmite la
iesire o marime intermediara x , care poate fi de natura mecanica (in majoritatea cazurilor),
electrica, hidraulica,sau pneumatica.Organul de executie primeste la inrare marimea x si
produce la iesire marimea de executie m si c defineste comporterea elementului de executie in
regim de stationar.Raportul dintre aceste marimi, pentru orice valoare a lui c ar fi de dorit de
constant, dar intervin in cursul functionarii elemental de executie anumiti factori care
influenteaza marimea m (frecari, reactii ale mediului ambient, greutati neechilibrate etc.),
numiti factori sau marimi perturbatorare.

Exista cazuri cand trecerea de la regulator la elementul de executie trebuie adaptata,

folosind un convertor care transforma marimea de comanda, de exemplu din electrica de
hidraulica, daca intrarea in elementul de executie trebuie sa fie hidraulica.Elementul de
executie poate actiona asupra modificarii de substanta (energie) in doua moduri:

- continuu, daca marimea m poate lua orice valoare cuprinsa intre doua valori limita,
de exemplu, un robinet modifica continuu debitul de fluid ce trece printr-o conducta, intre
valoarea zero (robinet inchis) si valoarea maxima (robinet complet deschis);

- discontinuu, daca marimea m poate fi modificata numai pentru doua valori limita
(dintre care cea inferioara este in general zero); de exemplu, la un intreruptor electric,
curentul ce-l strabate poate fi zero -

- intreruptor inchis – sau o valoare nominala oarecare – intreruptor deschis.

Daca interventia asupra organului de executie se realizeaza manual, partea motoare ME nu

mai este necesara.

Dupa natura sursei de energie folosite pentru alimentarea partii motoare ME,
elementele de executie se pot clasifica in : electrice, hidraulice sau pneumatice.

Datorita folosirii instalatiilor de automatizare in toate procesele tehnologice moderne,

elementele de executie se construiesc intr-o mare diversitate.

4
 Fig.2.1 Clasificare elementelor de executie

Prin actionare electrica se intelege punerea in stare de functionare a unei masini de

lucru. Un sistem de actionare este format din urmatoarele parti componente principale:
masina de lucru sau masina ce trebuie actionata, motorul de actionare (electric, hidraulic sau
pneumatic) care pune in miscare masina de lucru, organul de transmisie (uneori lipseste ) care
face legatura dintre motorul de actionare si masina de lucru si instalatia de comanda a
intregului system.

O problema de baza a actionarilor electrice este alegerea corecta a tipului de motor si

determinarea cat mai precisa a puterii acestuia. Alegerea trebuie precedata de investigarea
conditiilor in care va lucra motorul si anume:

- mediu de lucru (curat sau cu praf sau impuritati uscat sau umed ; daca va lucra in
mediu cu pericol de incendiu sau explozie, etc.) care determina in principal alegerea gradului
de protectie a motorului ;

- conditii impuse de procesul tehnologic (viteze constanta sau reglabila – continuu sau
in trapte – cu precizarea limitelor de reglare) care determina in principal alegerea tipului de
motor si a schemei de comanda ;

5
 - caracteristica mecanica a masinii de lucru (adica a dependentei cuplului rezistent
produs de aceasta in functie de un anumit parametru, care ar fi viteza sau unghiul de rotatie),
care influenteaza alegerea tipului de motor si a puterii acestuia ;

- regimul de functionare al masinii de lucru (adica nodul in care se modifica in timp

cuplul rezistent al acesteia) care determina alegerea puterii motorului pornind de la conditiile
de incalzire.

Motorul de actionare se alege din cataloage, avand datele nominale cele mai apropiate
de cele rezultate din calcule de proiectare (putere, turatie, tensiuni, curenti, etc., la care se mai
precizeaza in plus clasa de protectie, dimensiunile de gabarit s.a.).

La alegerea motorului trebuie sa se tina seama si de consideratii de ordin economic,

cum ar fi : cheltuieli de investitii, cheltuieli de exploatare determinate de consumul de
energie, necesitatile in intretinere, siguranta in functionare etc.

Alegerea tipului constructiv de motor

Dimensiunile de gabarit ale motorului se stabilesc din categoria pentru motorul ales si
ele trebuie corelate cu cele ale intregii instalatii.

Gradul deprotectie se stabileste in functie de conditiile impuse de mediul

inconjurarii.Conform STAS 5370-70, motoarelor electrice li se pot asigura prin constructie
doua tipuri de protectie:

- protectia persoanelor contra atingerii partilor interioare si protectia motorului contra

patrunderii corpurilor solide, simbolizata cu litera I ;

- protectia motorului contra patrunderii apei, simbolizata cu litera P.

Gradul de protectie este simbolizat prin cifre.Exempe :

- I2 –nu este posibila atingerea partilor interioare cu degetele si nici patrunderea

corpurilor straine mai mari de 12 mm diametru;

- P4 – protectia contra stropirii cu apa din orice directie;

IP32 - (sunt realizate ambele tipuri de protectie) – motor protejat contra patrunderii
corpurilor straine mai mari de 2,5 mm diametru si contra picaturilor de apa ce cad sub un
unghi maxim de 15% fata de verticala.

6
 Pentru medii periculoase se folosesc motoare cu protectie antigrizutoasa sau protectie
antiexploziva.

Utilizarea unui motor cu grad de protectie inferior celui impus de mediul de lucru
poate conduce la uzura permanenta a acestuia sau la accidente. Nu se recomanda nici
folosirea unui motor cu grad superior celui indicat, deoarece pretul motoarelor creste o data
cu gradul lor de protectie.

Alegerea motoarelor dupa conditii de viteza

In functie de necesitatile procesului tehnologic ale masinii de lucru, actionarilor electrice

sunt cu viteza constanta sau variabila (reglabila).

 Cand turatia de lucru este constanta, se recomanda motorul asincron (in special
curotorul in scurtcircuit) la puteri mici si mijlocii si motorul sincron la puteri mari.
 Daca se impune modificarea in trepte a vitezei, se pot folosi motoare asincrone de
constructie speciala, cu doua viteze, prin modificarea numarului de perechi de poli ai
statorului, sau se pot introduce organe de transmisie cu mai multe trepte de viteza.
 Pentru reglarea continua a vitezei se pot folosi motoare de curent continuu, reglabile
in principal prin modificarea tensiunii rotorice, sau motoare asincrone,reglabile – de exemplu
– prin modificarea frecventei, in ambele cazuri, solutiile moderne se bazeaza pe utilizarea
unor scheme cu tiristoare.
Stabilirea sistemului de actionare functie de conditiile de viteza trebuie sa tina seama si de
cerinte de ordin economic. De exempul, nu se recomanda reglarea vitezei prin modificarea
rezistentei din circuitul rotoric (exceptand, eventual, actionarilor de putere redusa), din cauza
consumului important de energie pe rezistentele de reglare

Alegerea motoarelor in functie de caracteristica mecanica a masini de lucru

Forma caracteristicii macanice a masinii de lucru impune tipul motorului de actionare,

iar parametrii din domeniul de functionare de pe aceasta caracteristica determina valorile
turatiei si puterii nominale ale motorului.

In primul rand, trebuie avut in vedere ca functionarea sistemului de actionare este

posibila numai atunci cand exista un punct de functionare comun, corespunzand, intersectiei

7
dintre caracteristica mecanica a motorului, sic ea a masinii de lucru in domeniu de
functionare ca motor.

La o serie de sisteme de actionare (de exemplu, pentru ridicarea unei greutati,

deplasarea unui vehicul) apare in mod frecvent functionarea nu numai in regim de motor
(cuplul si viteza au acelasi sens), ci si in regim de franare (cuplul si viteza au semen
contrare). In planul caracteristicii mecanice n = f (M), cadranele I si III corespund regimului
de motor, iar cadranele II si IV corespund regimului de franare.

La alegerea motorului cu o caracteristica mecanica corespunzatoare, trebuie avuta in

vedere si asigurarea unui cuplu de pornire corespunzator, mai mare decat cel rezistent.
Uneori, acesta se obtine prin functionarea pe o caracteristica mecanica artificiala, obtinuta
prin introducerea unei rezistente in circuitul rotoric, atunci cand cuplul de pornire este sub
valoarea necesara.

Viteza nominala a motorului se alege astfel incat sa fie cat mai apropiata de a masinii
de lucru.

Calcul cuplului rezistent

 Ecuatia de echilibru a cuplurilor la arboreal motorului (ecuatia fundamentala a

actionarilor electrice ) este
M=Mr + Md.

unde – M- este cuplul motor

- Mr - cuplul rezistent

- Md – cuplul dinamic , care apare in perioadele de accelerare sau decelelere.

Determinarea puterii motorului electric de actionare din punct de vedere termic

In timpul functionarii, motorul electric se incalzeste, curba de variatie a temperaturii θ

avand o forma exponentiala, aproximativ ca in fig.2.2.

8
 Fig.2.2 Curba de variatie a incalzirii unui motor electric

Relatia pentru aceasta curba este: θ = θmax (1 – e-t/T)

Adeseori, pentru realizarea unor conditii impuse pentru actionarea unor masini de
lucru, utilizarea unui singur motor de actionare nu le poate realize.

In asemenea situatii se impune actionarea cu grupe de masini.

Asemenea actionari se impune in situatii cum ar fi :

- reglarea vitezei (turatiei) motoarelor de curent continuu prin modificarea tensiunii de

alimentare;

- mentinerea strict constanta a vitezei masinilor de lucru;

- mentinerea constanta a raportului dintre vitezele unor parti componente ale unei
masini de lucru;

- reglarea vitezei motoarelor de curent alternative prin modificarea frecventeitensiunii

de alimentare (convertizore de frecventa);

- actionarea cu acceasiviteza a doua mecanisme ale unei aceleiasi masini de lucru,

situate la distanta de 5-8 m;

- cuplarea coaxiala a doua motoare electrice etc.

Dintre grupurile de masini mai frecvent intalnite in actinari electrice industriale se pot
cita : grupul –generator – motor, care serveste la modificarea turatiei motorului de curent
continuu, convertizoarele rotative de frecventa, care servesc la obtinerea unei tensiuni cu
frecventa variabila, utilizeaza mai ales pentru actionarea cu aceeasi viteza a doua axe aflate la
distante.

In cele ce urmeaza se przinta pe scurt primele doua tipuri din grupurile de masini
mentionate. Dezavantajul lor principal este legat de numarul mare de masini auxiliare
folosite, ceea ce implica cheltuieli de investitii si exploatare ridicate: din acest motiv, in
ultima vreme sunt de regula preferate alte mijloace, bazate pe utilizarea elementelor
semiconductoare de putere.

9
 Grupul generator – motor (grupul Ward – Leonard) este folosit pentru reglarea vitezei
unui motor de curent continuu, prin modificarea tensiunii de alimentare.

Este format din mai multe masini electrice (fig.3) care functioneaza astfel : cupland
motorul asincron MA la retea, acesta antreneza generatorul G si excitatoare E, care
alimenteaza infasurarile de excitatie ale generatorului G motorului M.In aceste conditii, la
bornele generatorului apare o tensiune U care alimenteaza infasurarea rotorica a motorului M,
ce actioneza masina de lucru ML. Schimbarea pozitiei cursorului reostatului R1 conduce la
modificarea curentului de excitatie al generatorului si deci a tensiunii U si in final, a vitezei
motorului.Reostatul R2 serveste la schimbarea vitezei motorului prin modificarea fluxului de
excitatie, deci folosind caracteristici artificiale (3 si 3’), situate deasupra celei naturale 1
(fig.4). Expresia caracteristicii mecanice a motorului functionand in sistemul generator –
motor este similara relatiei (2.9), dar cum se are in vedere nu numai rezistenta Ra a infasurarii
rotorice a motorului, ci si rezistenta Rg a infasurarii rotorice a generatorului.

Expresia caracteristicii mecanice a motorului functionand in sistemul generator –

motor este similara relatiei (2.9), dar cum se are in vedere nu numai rezistenta Ra a infasurarii
rotorice a motorului, ci si rezistenta Rg a infasurarii rotorice a generatorului

Fig.2.3 Grup generator-motor

10
 CAP.III APARATE ELECTRICE UTILIZATE ÎN S.A.E

Dispozitiv sau ansamblu de dispozitive electrice sau mecanice, destinat comenzii, protectiei,
reglarii sau controlului automat sau neautomat al functionarii obiectelor si instalatiilor
electrice sau neelectrice.

Clasificare

Aparatele electrice se clasifica in urmatoarele categorii:

 a.e. de comutatie
 a.e. de pornire si reglare (reostate, bobine)
 a.e. de protectie (sigurante fuzibile, relee de protectie, reactoare, descarcatoare)
 a.e. de amplificare si stabilizare (amplificatoare, stabilizatoare)
 a.e. de actionare (cuplaje electromagnetice, frane electromagnetice, electromagneti,
ventile electromagnetice)
Aparatele electrice pot fi:

 de inalta tensiune (cu tensiunea intre faze > 1kV in c.a., si tensiunea intre conductoare
> 1.2kV in c.c.);
 de joasa tensiune.
Aparat care serveste la conectarea si deconectarea circuitelor electrice sau la comutarea
curentilor de pe un circuit pe altul.

 intreruptoare,
 comutatoare,
 butoane,
 separatoare,
 contactoare,
 controlere,
 relee
Dupa modul de actionare pot fi:

11
  manuale
 automate
Dupa numarul de poli pot fi :

 monopolare
 multipolare
Constructiv se pot realiza :

 cu contacte mobile
 fara contacte (statice).
Aparat care serveste la protectia circuitelor electrice la supracurenti sau la supratensiuni,
intrerupand alimentarea circuitului cand apar valori peste limita admisibila ale curentilor sau
tensiunilor.

 sigurante fuzibile, automate (obisnuite sau cu mare putere de rupere pt. Instalatii
industriale)- realizeaza protectia la scurtcircuit si la curenti de suprasarcina foarte
mari;
 relee de protectie (termice, magnetoelectrice, electromagnetice, electrodinamice, de
inductie, electrostatice, de timp, etc.)- in general protejeaza la supracurenti ;
 eclatoare (protectie la supratensiuni) ;
 descarcatoare (protectie la supratensiuni).
Dupa modul de actionare pot fi:

 manuale
 automate
Dupa numarul de poli pot fi :

 monopolare
 multipolare
Aparat care serveste la comanda si reglajul marimilor caracteristice motoarelor de actionare
sau a parametrilor functionali ai instalatiilor electrice (I, U, Iex, etc.).

 reostate de pornire si reglare / de excitatie;

 autotransformatoare ;
 inversoare de sens ;

12
  comutatoare stea- triunghi
Dupa modul de actionare pot fi:

 manuale
 automate
Dupa numarul de poli pot fi :

 monopolare
 multipolare
Aparat care serveste la avertizare luminoasa, de pozitie sau sonora a starii unor circuite/
instalatii electrice.

 lampi de semnalizare;
 sonerii/ hupe;
Întreruptoarele cu pârghie sunt mult folosite atât în industrie cât şi în instalaţiile
semiindustriale, la acţionarea motoarelor mici din ateliere izolate etc. Întreruptoarele cu
pârghie nu au capacitate de rupere mare şi nu se deschid automat; în cazul unui scurtcircuit
ele nu pot proteja circuitul sau receptorul de energie electrică. De aceea, ele trebuie să fie
montate în serie cu siguranţe fuzibile care să facă protecţia la scurtcircuit.

Siguranţele fuzibile obişnuite (folosite foarte mult în instalaţiile electrice) sunt aparatele de
protecţie cele mai simple şi în general cele mai eficace. Siguranţele fuzibile sunt alcătuite din
trei părţi distincte: soclul, capacul şi patronul fuzibil propriu-zis. Soclurile sunt la rândul lor
de trei feluri în funcţie de care diferă şi montarea fiecăruia: - LS- cu legătură spate; LF – cu
legătură faţă şi MPR (cu mare putere de rupere) .

Caracteristici pentru circuitul de forţă:

 Pentru motoare în gamă largă de puteri
 Tensiunea de izolatie 690 V sau 1000 V
 Clasa de declanşare:10 sau 20
Caracteristici de funcţionare:
 Rearmare - manuală sau automată
 Semnalizare frontală a declanşării releului
 Posibilitate de blocare în poziţia oprit
 Funcţie TEST
 Controlul cablurilor

13
 Simulare de declanşare a releului.
Relee electromagnetice au in constructie un electromagnet a carui bobina este parcursa de
curentul din circuitul protejat. Din punct de vedere funcţional, releul electromagnetic poate fi
definit ca un aparat automat care, fiind supus acţiunii unui parametru electric (mărime de
intrare), realizează variaţia bruscă (în salt) a unui parametru de ieşire (mecanic, electric)
atunci când mărimea de intrare ia o anumită valoare.

În locul contactului electric, elementul executor poate fi un sistem de pârghii care

transmite un impuls unui mecanism: în acest caz, aparatul se numeşte declanşator.

Releele electromagnetice sunt formate dintr-o înfăşurare 1, plasată pe un miez de fier 2 şi

care primeşte mărimea de intrare (curent, tensiune). În figura următoare este reprezentată
schematic construcţia unui releu maximal de curent.

6 7
3

I 1 2 4
5

Fig. 3.1 Schema constructivă a unui releu electromagnetic

maximal de curent

1 – înfăşurare; 2 – miez feromagnetic (armătura fixă); 3 – clapetă (armătura mobilă); 4 –

resort antagonist; 5 – ac indicator; 6 – contacte electrice; 7 – opritor

Contactoare electromagnetice pot fi de forta sau de comanda, de curent continuu sau

alternativ.
Principalele lor caracteristici sunt:
 circuit de comandă în curent alternativ sau curent continuu
 tensiunea de izolaţie 690 V
 curent nominal: 6-9-12-16 A
 număr de poli: 3, 4, multipolare
 tensiune de comandă: 12- 660 V
 limită tensiune de comandă la funcţionare: (0,8-1,1) Uc

14
Auxiliarele şi accesoriile acestor contactoare:
 bloc de contacte auxiliare instantanee
 bloc de contacte auxiliare temporizate
 modul de temporizare
Contactoarele sunt cele mai răspândite aparate din instalaţiile de comandă şi automatizare.
Practic pentru conectarea şi deconectarea fiecărui motor electric, la fel ca şi pentru alte
receptoare, cum sunt rezistenţe, condensatoare, instalaţii de iluminat, cuptoare etc. se folosesc
contactoare, deoarece ele permit acţionarea de la distanţă la primirea unui impuls care poate
fi dat manual sau automat, au o frecvenţă mare la uzura electrică şi mecanică.
Definiţie: contactorul este un aparat de comutaţie cu acţionare mecanică, electromagnetică
sau pneumatică, cu o singură poziţie stabilă, capabil să stabilească, să suporte şi să întrerupă
curenţii în condiţii normale de exploatare a unui circuit, inclusiv curenţii de suprasarcină.
Cele mai răspândite contactoare sunt cele electromagnetice, care acţionează în circuitele de
curent alternativ. Electromagnetul lor de acţionare poate fi alimentat cu tensiune alternativă
sau tensiune continuă.

CAP.IV SCHEME ELECTRICE DE ACȚIONARE

Sistem de conversie a energiei electrice in energie mecanica, avand sau nu control asupra
unor parametrii electrici sau mecanici. Se face cu motoare electrice, care absorb energia
electrica de la retea si o transforma in energie mecanica, pe care o cedeaza la arborele masinii
de lucru. Diferenta dintre energia electrica consumata si energia mecanica utila reprezinta
pierderile electrice si mecanice de energie, care se transforma ireversibil in caldura.

Un sistem de acţionare este formată din următoarele părţi componente principale:

 maşina de lucru, sau maşina care este acţionată;

15
  motorul pentru acţionarea maşinii de lucru;
 organul de transmisie care face legătura între motor şi maşina de lucru şi are rolul de a
modifica felul mişcării (translaţie, rotaţie, mişcare continuă ori intermitentă),
sensul/direcţia acesteia, viteza etc.;
 instalatia de comanda a intregului ansamblu.

in s t a la ţ ia d e c o m a n d ă
a în tr e g u lu i a n s a m b lu .

M a ş in a d e lu c r u

O r g a n u l d e t r a n s m is ie
M o t o r u l d e a c ţ io n a r e

Fig.4.1 Schema bloc a unui sistem de acţionare

F Q
M
3

Fig.4.2 schema de acţionare (circuitul de forţă)

Montarea siguranţelor se face respectând următoarele reguli:

- soclul siguranţelor va fi poziţionat pe panou în aşa fel încât curentul să intre în siguranţă
prin borna care corespunde spatelui soclului;
- fixarea soclului de placă ce va face cu şuruburi sau cu holdşuruburi;
- strângerea conductoarelor la bornele de legătură să se facă ferm, pentru a evita o
supraîncălzire a bornelor şi prin aceasta şi influenţarea caracteristicii de fuziune a
patronului fuzibil;
- întrucât capacele soclurilor LF sunt executate din material termorigid rezistent la
temperatură, însă puţin fragil, se va da atenţie la formarea deschiderii pentru intrarea
tubului izolant, iar marginile spărturii se vor curăţa cu o pilă rotundă pentru a fi netede;
- patroanele fuzibile se introduc cu ajutorul capacelor filetate în soclurile de siguranţă;

16
- soclurile trebuie să fie prevăzute cu inelele de porţelan care nu permit decât montarea
unui anume patron şi anume a aceluia având intensitatea nominală corespunzătoare
circuitului prevăzut;
- patronul trebuie să fie original, calibrat de fabrica constructoare;
- capacul filetat al siguranţei trebuie bine înşurubat şi trebuie să asigure forţa de apăsare
cerută pe contact.

2a 3a
Tr
h
e1 e2 e3 e4 e5 e6

1C e7
1a e7 b 0

b p
1C
7 ,5
M 1 M 2
1C
3000 1500

1 2 3 4
2
4

Fig. 4.3 Schema electrică de acţionare a unui strung

1a – întreruptor cu came pentru conectarea motorului principal M1;

2a - întreruptor cu came pentru conectarea motorului principal M2;

3a – întreruptor bipolar pentru conectarea circuitului de iluminat;

1C – contactor,

bp – buton de pornire;

bo – buton de oprire;

e7 – releu termic;

Tr – transformator 380 – 24 V;

e1, e2, e3, e4, e5, e6 – siguranţe fuzibile;

h – lampă de iluminat local 24 V;

M1 – motorul pompei pentru recircularea lichidului de răcire;

17
 M2 – motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit.

CAP.V NORME S.S.M ȘI P.S.I

Toți lucrătorii indiferent de meseria practicată și de specificul activității desfășurate la locul

de muncă – sunt expuși unor riscuri profesionale. Acestea pot însă fi limitate, cu ajutorul
unor măsuri pe care angajatorul trebuie să le ia, iar angajatul, să le respecte, în acord cu
legislația în vigoare.

Protecția muncii sau securitate și sănătate în muncă se referă la sistemul de măsuri luate că să
controleze riscurile de vătămare și îmbolnăvire a lucrătorului, că urmare a activității sale
profesionale.

Potrivit textului Legii 319/2003, Art 5, litera (n), securitate și sănătate în muncă înseamnă „
ansamblul de activități instituționalizate având că scop asigurarea celor mai bune condiții în
desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății
lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă”.

Scopurile declarate ale protecției muncii sunt menținerea sănătății și a capacității de muncă a
lucrătorului, prin atingerea unui nivel cât mai înalt de siguranță a acestuia, la serviciu.
Numeroasele accidente, îmbolnăviri profesionale și alte tipuri de evenimente nedorite
petrecute la locul de muncă, de-a lungul timpului, și soldate cu vătămarea fizică, emoțională
sau psihică a lucrătorilor sau chiar cu moartea unora dintre aceștia au impus crearea unui
cadrul legal care să oblige la desfășurarea lucrului în condiții optime de siguranță.

Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă ansamblul de acţiuni şi măsuri întreprinse în

scopul asigurării integrităţii anatomo – funcţionale şi sănătăţii oamenilor în procesul
muncii.

18
Măsurile de prevenire care trebuie respectate în orice domeniu de activitate pentru prevenirea
şi stingerea incendiilor (P.S.I.) sunt:

1. Pentru prevenirea şi combaterea incendiilor e necesar ca în laborator, şantier, atelier, în

depozitele de materiale etc., în locurile stabilite prin instrucţiunile pazei contra incendiilor să
se găsească mijloace pentru asigurarea împotriva incendiilor: stingătoare (extinctoare), găleţi,
lopeţi, ladă cu nisip, pături. Se va cunoaşte locul exact al gurilor de incendiu şi al furtunurilor.
La instalaţiile electrice se vor folosi extinctoare de tip uscat.

2. în locurile de muncă, oricare ar fi ele, înainte de începerea lucrului se va verifica dacă

atmosfera nu e încărcată cu gaze inflamabile sau toxice provenite de la instalaţia de gaze
defectă sau de la vasele cu reactivi.

3. La terminarea lucrului se va verifica dacă sunt închise ventilele instalaţiei de gaze şi

robinetele de apă, becurile de gaze, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice, flacoanele,
borcanele cu reactivi sau substanţe volatile, dacă e stinsă lumina, dacă ventilaţia e în
funcţiune.

4. Lichidele inflamabile şi volatile sunt mânuite cu mare atenţie, nu se vor ţine în cantităţi
mari, nu se vor păstra în vase deschise, se va evita vărsarea lor şi nu se vor ţine şi turna în
apropierea focului. La transvazarea lor, toate focurile din încăperi trebuie stinse, nu se vor
vărsa în chiuvete, nu se încălzesc la foc direct sau în vase deschise, ci numai într-o baie de
apă, folosindu-se un refrigerent.

5. In laboratoare, ateliere etc. este categoric interzis să se spele pardoselile cu benzină, petrol
lampant sau alte produse volatile şi inflamabile, să se ţină cârpe, prosoape, halate îmbibate cu
produse volatile, să se usuce obiecte sau sa se lucreze cu produse volatile pe conductele sau
radiatoarele caloriferului, să se lase neşterse produsele petroliere răspândite pe mese sau
pardoseală, să se facă curăţenie în timp ce becurile cu gaz sunt aprinse.

6. Dacă, întâmplător, se varsă o cantitate oarecare de lichid inflamabil, atunci se sting '
imediat toate becurile de gaz, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice; nu se aprinde şi, nu se
stinge lumina, se închid uşile şi se deschid ferestrele, lichidul vărsat se absoarbe cu un burete
şi se toarnă într-un vas din care apoi se va turna într-o sticlă ce se poate închide ermetic, se
întrerupe aerisirea numai după îndepărtarea completă a lichidului vărsat.

7. Dacă se aprinde un lichid inflamabil (de ex.: spargerea unui vas) repede, dar fără panică, se
sting becurile de gaz, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice etc. şi se îndepărtează vasele cu

19
substanţe inflamabile, se acoperă flacăra cu o pătură, prosoape şi dacă nu se stinge se
împrăştie nisip, iar dacă nu se stinge nici în acest mod, se folosesc extinctoare şi, la nevoie se
cheamă pompierii.

8. Dacă se aprind hainele, accidentatul nu trebuie să fugă, ci să i se stingă îmbrăcămintea prin

învelirea într-o pătură, palton etc.

9. Mâinile, după ce au fost spălate cu benzină sau alte produse uşor inflamabile, trebuie să fie
spălate cu apă, săpun şi şterse cu un prosop. E interzis a se usca mâinile la foc după ce au fost
spălate cu produse petroliere.

10. Aparatele care radiază multă căldură, precum şi aparatele electrice de încălzit trebuie
izolate cu plăci de azbociment şi aşezate la distanţă de substanţele inflamabile.

11. Dacă se aprind conductoarele reţelei electrice, se întrerupe mai întâi curentul de la
comutator sau tablou şi se procedează la stingerea incendiului.

BIBLIOGRAFIE

20
 Oprean, A., Marin, V., Moraru, V., - “Sistemele hidrostatice ale masinilor unelte si
preselor”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1965 ;

 Oprean, A - „Hidraulica masinilor-uneltelor”, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti – 1983

 S. Calin, S. Popescu – “Aparate, echipamente si instalatii de electronica industriala –

AUTOMATIZARI”, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1993;

 Nicolae V. Botan, Corneliu Botan, Constantin Popescu, Stelian Popescu – “Masini

electrice si actionari”, Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1979.

 https://ro.wikipedia.org/

21