Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea De Drept

Lucrare de practică realizată în cadrul stagiului de practică realizat la

Institutului Român pentru Drepturile Omului
TEMA DE CERCETARE
DREPTUL LA SĂNĂTATE AL COPIILOR ȘI AL TINERILOR

PROFESOR COORDONATOR:

Student

București 2020

Cuprins
Aspecte introductive......................................................................................................p.3-4

Argumentul lucrării........................................................................................................p.4-7

Dreptul copiilor și al tinerilor la sănătate..................................................................p.7-10

Concluzii...............................................................................................................................p.11-13

Bibliografie...........................................................................................................................p.14

2
1.Aspecte introductive
Sănătatea este o completă bunăstare fizică, psihică și socială, nu numai absența bolii și a
infirmității, conform Organizației Mondiale a Sănătății.

Dreptul la sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, așa cum este el cunoscut
în dreptul internațional contemporan.1

Dreptul la sănătate are un dublu aspect : individual și colectiv. Sub aspectul individual, dreptul la
sănătate vizează absența bolii sau a infirmității, un nivel de trai decent, protecția persoanelor
lipsite de libertate împotriva torturii, tratamentelor crude, inumane sau degradante. Aspectul
colectiv presupune grijă față de protecția mediului natural, lupta împotriva consumului de
droguri,a abuzurilor sexuale etc. Sub acest aspect, starea de sănătate a tuturor persoanelor este o
condiție fundamentală a păcii și securității în lume. Potrivit Constituției O.M.S. „ Sănătatea
depinde de cooperarea cea mai strânsă a indivizilor și a statelor”. 2

Dupa al Doilea Razboi Mondial, România a avut un sistem de sănătate de tip Semashko,

finanțat de stat. Pricipalele lui carcateristici erau: fondurile necesare desfășurării tuturor

activitaților din sistem erau asigurate în totalitate de stat, statul era proprietarul absolut al tuturor

resurselor materiale și furniza serviciile de sănătate pentru toata populația. Acest sistem se baza

pe principiile planificării centralizate, administrării rigide și monopolul statului. Astfel sistemul

de îngrijiri de sănătate creat de Ministerul Sănătății a fost unul integrat, centralizat, controlat de

stat print axe și cu libertate limitată în optiune, dar accesibil pentru toți.

Accesul la sănătate depinde într-o mare măsură de factorii externi ai sistemului de sănătate:

factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economică, factori socio-culturali.

Accesul la îngrijiri de sănătate este influențat aproape în totalitate de organizarea

sistemului sanitar,iar accesibilitatea la servicii de îngrijire medicală este determinată de

convergența dintre ofertă și cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reală a
facilitaților de îngrijiri comparativ cu cererea bazată pe nevoia reală pentru sănătate.
1
Florentin Scalețchi , Declarația Universala a Drepturilor Omului. Izvor de inspirație și piatra de temelie a dreptului
contemporan, Ed. Bren, București, 2004, p.184
2
Ionel Cloșca, Ion Suceavă, Tratat de Drepturile Omului, Ed. Europa Nova, București, 1995, p.292

3
In Romania sunt evidențiate toate cele patru tipuri de inechități în accesul la serviciile

de îngrijiri, ceea ce determină inechități în starea de sănătate a diferitelor grupuri de populație, a

unor comunități din diferite zone geografice și a grupurilor defavorizate economic. Aceste

disparități se manifestă prin indicatori de bază ai stării de sănătate (speranța de viată la

naștere, mortalitatea infantilă, mortalitatea generală pe cauze de deces evitabile, grad de

morbiditate, ani de viată în stare de sănătate) dar și prin nivelul scazut de informare privind

factorii de risc și de protecție pentru sănătate sau sistemul de îngrijiri de sănătate și pachetul de

servicii de bază din Romania.

Sistemul de sănătate din Romania este de tip asigurări sociale și are ca scop asigurarea

accesului echitabil și nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bază pentru asigurați.In

consecință, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continuă la nivelul

Ministerului Sănătății Publice.

Drepturile copilului sunt reglementate de Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de

către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost
asumată și de România prin adoptarea Legii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire
la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001). Documentul
definește drepturile și principiile dezvoltării normale ale unui copil.3

2.Argumentul lucrării

Copilul este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină
de exerciţiu, potrivit legii, conform articolului 4 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 republicată,
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Copilul, ca oricare alt om, este o ființă umană rațională și sensibilă. Dar spre deosebire de restul
oamenilor, copilul este extrem de vulnerabil, fiind aproape în totalitate lipsit de apărare. Din
acest motiv, oamenii au convenit să le ofere un statut special, prin care să-i protejeze și să le

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_copilului

4
asigure condițiile optime de trai și dezvoltare. Toate acestea au fost reunite în garanții specifice,
numite drepturile copilului.

Unul dintre cele mai importante drepturi ale copilului este acela de a crește alaturi de părinții
săi.Pentru cei mai mulți dintre copii, faptul că sunt crescuți de părinți este suficient pentru a
beneficia de celelalte drepturi. Orice părinte care-și iubeste copiii se va îngriji de sănătatea și
securitatea acestora, de asigurarea unui climat propice dezvoltării, din care nu lipsește accesul la
educație, la vacanțe, precum și la perioade de relaxare.

Simpla enumerare a tuturor acestor drepturi ale copilului nu înseamnă și că ele sunt respectate de
toți părinții sau adultii care intră în contact cu copii.Din acest motiv, este important să cunoaștem
aceste drepturi pe care societatea umană civilizată le garanteaza copiilor, iar daca observăm
situatii în care aceste drepturi sunt încalcate, total sau parțial, să cerem negreșit ajutor din partea
persoanelor calificate, care sunt în măsura să oblige la respectarea acestor drepturi.

Recunoscând că pentru dezvoltarea plenară şi armonioasă a personalităţii sale, copilul trebuie să

crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere, Ţinând seama
de faptul că un copil trebuie să fie pe deplin pregătit să trăiască independent în societate şi să fie
educat în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în spiritul păcii,
demnităţii, libertăţii, toleranţei, egalităţii şi solidarităţii.

Drepturile copilului sunt reglementate într-o serie de documente, cu sau fără forţă juridică, cu
aplicabilitate universală sau regională, în care sunt fixate principii, standarde şi norme pe care
statele semnatare sunt obligate să le respecte în raport cu copii şi tinerii de pe teritoriile lor,
oricare le-ar fi statutul (cetăţeni, rezidenţi, refugiaţi, azilanţi, aflaţi în îngrijirea părinţilor sau a
familiei proprii ori adoptive, în centre de îngrijire etc.).

Dintre aceste documente, unul se distinge în mod deosebit, reprezentând într-un fel corolarul
evoluţiei societăţii şi gândirii socio-juridice în legătură cu cei mai tineri reprezentanţi ai speciei
umane: Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului – principalul instrument
internaţional în domeniu.

În plan regional, european, au fost de asemenea adoptate o serie de documente care

reglementează drepturile copilului şi ale tinerilor. Toate, indiferent de deschiderea şi

5
aplicabilitatea lor – documente internaţionale, regionale sau naţionale, au ca reper fundamental
interesul major al copilului, ce trebuie să primeze în orice situaţie.4

Dorim în prezenta lucrare să vă aducem la cunoștiință câteva instrumente juridice în materia

drepturilor copilului publicate de Institutului Roman pentru Drepturile Omului, privind ocrotirea
drepturilor copiilor și ale tinerilor:

 Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului

 Protocol opţional la Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, referitor la
implicarea copiilor în conflicte armate
 Convenţia OIM nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii
copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor
 Convenţia europeană cu privire la statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei
(ETS 85)
 Drepturile copilului şi tânărului, vol. I, Documente internaţionale, IRDO, Bucureşti, 2002
 Drepturile copilului şi tânărului, vol. II, Documente interne, IRDO, Bucureşti, 2002
 Drepturile copilului – 365, IRDO, Bucureşti, 20145

A stăpâni cel mai înalt nivel de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale fiecarei
ființe, indiferent de rasă, religie, credintă politică, economică sau condiție socială.

Dreptul la “cel mai înalt nivel de sănătate” înseamna dreptul la sănătate și cuprinde serviciile de
sănătate și condițiile esențiale pentru o sănătate bună precum apă curată, hrană adecvată,
salubritate și adăpost. Acest drept include accesul la servicii de sănătate de bună calitate și
accesibile ca pret, precum și accesul la informații referitoare la problemele de sănătate. La fel ca
și în cazul celorlalte drepturi, lipsa discriminării stă la baza dreptului la sănătate. 

Dreptul la educație, la sănătate, la cetățenie, la protejarea imaginii publice, la libertate de

exprimare, de gândire și de religie, dar și dreptul la îngrijire specială în cazul unui handicap, sunt
numai câteva dintre drepturile copiilor, cuprinse în legislația medicală în vigoare, drepturi a căror
respectare trebuie urmarită îndeaproape.6

4
http://www.irdo.ro/copii-tineri.php#Publica%C8%9Bii
5
http://www.irdo.ro/copii-tineri.php
6
Florian Emese, Protectia drepturilor copilului, editia 2, Editura CH Beck, Bucuresti, 2007

6
Dreptul la sănătate al copiilor și al tinerilor din Romania, este uneori un subiect destul de
controversat,iar de accea ne-am propus să dezbatem pe larg acest subiect în prezenta lucrare de
practică desfasurată în cadrul Institutului Român pentru Drepturile Omului.

3.Dreptul copiilor și al tinerilor la sănătate

Dreptul la un mediu sănătos este aspectul colectiv al dreptului la sănătate care vizează atât
membrii unei colectivități care trăiesc într-o anumită zonă a Terrei, cât și populația globului în
ansamblu. A fost enunțat pentru prima dată în Declarația de la Stockholm, adoptată la 16 iunie
1972 de Conferința Națiunilor Unite, ca un drept fundamental al omului, având drept scop să
inspire și să ghideze eforturile popoarelor lumii pentru protejarea și ameliorarea mediului
natural.

Declarația are 21 de principii, iar primul stipula: “Omul are un drept fundamental la libertate, la
egalitate și la condiții de viață suficiente, într-un mediu natural a cărui calitate să-i permită să
trăiască în demnitate și bunăstare. El are datoria solemnă să protejeze și să amelioreze mediul
natural pentru generațiile prezente și viitoare.”7

Alimentația nesănătoasă, lipsa exercițiului fizic, abundența în oferte pentru consum de substanțe
periculoase, corelate cu neglijarea parentală sau abuzul asupra copilului în familie și la școală,
presiunea în grupurile de adolescenți în vederea asumării de comportamente cu risc (debut
prematur al vieții sexuale, consum alcool/droguri, fumat, abandon școlar) generează riscuri
multiple pentru generații de copii și adolescenți, care nu au șanse corecte la sănătate, protecție și
o calitate adecvată a vieții.

În general, elevii nu au posibilitatea de a se informa corect și nici nu sunt ghidați în acest sens,
obținând informații legate de educație pentru sănătate de cele mai multe ori prin intermediul
internetului, emisiunilor TV și al prietenilor. Anumite subiecte precum educația sexuală,
consumul de substanțe periculoase sau legate de dificultăți emoționale sunt încă tabu, iar tinerii
preferă să le discute pe furiș în loc să li se adreseze părinților, profesorilor, medicilor, deoarece
se tem că nu vor gasi înțelegerea necesară.8

7
Ionel Cloșca, Ion Suceavă, Tratat de drepturile omului,Ed. Europa Nova, București, 1995, p.294
8
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/sanatate/educatie-pentru-sanatate

7
Dezvoltarea fizică este o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine
efectul factorilor endogeni, al factorilor de mediu, socio - economici şi al îmbolnăvirilor asupra
organismului; ea măsoară, la mari intervale de timp, eficienţa programelor de sănătate, mai ales a
activităţilor de promovare a sănătăţii mamei, copilului şi al tinerilor.

În anul 2019 în privința datelor dezagregate pe categorii de vârstă referitoare la decesele

înregistrate pe clase de boli, la copiii şi tinerii de până la vârsta de 19 ani, în ordine
descrescătoare, primele 5 clase de boli sunt: leziuni traumatice şi cauze externe, boli ale
aparatului respirator, afecţiuni perinatale, malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale,
tumori(fig.1)

Fig.1 Decese înregistrate pe clasele de boli

până la vârsta de 18 ani

Morbiditatea reprezintă fenomenul de masă al îmbolnăvirilor apărute într-o populație

definită,într-o anumită perioadă de timp, în general un an calendaristic.

Prin examenul medical de bilanţ desfăşurat anual în colectivităţile de copii şi tineri din mediul
urban şi rural se evaluează starea de sănătate a grupului țintă studiindu-se morbiditatea generală
prin prevalenţa de perioadă (fig.2).

Colectarea anuală de date actualizate din registrele de boli cronice aflate în cabinetele medicale
şcolare (sau în cabinetele individuale ale medicilor de familie, acolo unde nu există cabinet de
medicină şcolară).Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de
sănătate, practicată în colectivităţile de copii şi adolescenţi după fiecare vacanţă şcolară (creşe,
grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, şcoli profesionale, licee).

8
 Fig.2 Distribuția morbidității cronice
generale în anul școlar 2018-2019

 Tratament fără acordul părinților în cazuri medicale grave:

Dreptul la sănătate al copiilor și tinerilor este un drept inalienabil, precum și celelalte drepturi
consacrate în zeci de publicatii, cât și în Constituția României. Pentru respectarea dreptului
copiilor la sănătate și bunăstare, toate organele de specialitate ale administrației publice centrale
și locale precum și cele din domeniul sănătații sunt obligate să adopte toate măsurile necesare
pentru: reducerea mortalitătii infantile, asigurarea și dezvoltarea serviciilor medicale primare și
comunitare, prevenirea malnutriției și a îmbolnăvirilor și verificarea periodică a stării de sănătate
a copilului și tânărului.

 Ajutor de la Stat pentru familiile modeste, potrivit legislației medicale:

Articolele 44 şi 45 din cadrul legislației medicale referitoare la drepturile copilului fac referire la
drepturile acestuia la asigurarea de către părinți sau de către reprezentanții legali a unor condiții
de viată care sa îi asigure buna creștere și dezvoltare. In cazul în care părinții nu au resursele
necesare satisfacerii nevoilor de hrană, îmbrăcăminte și educație ale copilului.statul este obligat
să asigure acestora sprijin prin prestații financiare, prestatii în natură și sub formă de servicii.

Părinții au obligația de a solicita autorităților competente acordarea alocațiilor, a îndemnizațiilor

și a prestațiilor în bani sau produse pentru copii.

 Îngrijire specială gratuită pentru copii și tinerii cu handicap:

Legislația medicală referitoare la drepturile copiilor și ale tinerilor cu handicap prevede și

necesitatea inițerii unor programe, de către organele de specialitate ale administrației publice

9
centrale și locale, care să satisfacă nevoile copiilor cu handicap și ale familiilor acestora, în
conditii care să le asigure demnitatea, autonomia și participarea la viața comunitații.

In situatia in care copilul este părasit de mamă în maternitate, unitatea medicală are obligația să
sesizeze telefonic și în scris direcția generală de asistență socială și protecția copilului și organele
de poliție, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariției mamei. 

In termen de 5 zile de la sesizare se întocmește un proces-verbal de constatare a părăsirii

copilului, semnat de reprezentantul direcției generale de asistentă socială și protecția copilului,
reprezentantul poliției și al maternității; cand starea de sănătate a copilului permite externarea, în
baza procesului-verbal, direcția generală de asistență socială și protecția copilului va stabili
măsura plasamentului în regim de urgență pentru copil.

Acestea sunt doar câteva exemple prezentate pentru a putea observa implicarea sistemului și
importanța legislației medicale în protejarea drepturilor copiilor și ale tinerilor din România.

De asemenea, ar trebui investigată și latura emoțională a copilului, pentru că sunt și pacienți mici
cu depresii, și mai trist este faptul că cei din jur nu observă,ei cred ca au un copil liniștit sau
retras, când de fapt el are o tristete care-i îngreunează creșterea și dezvoltarea fizică și mentală 9.

4.Concluzii

9
www.sanatateatv.ro/articole/copii/drepturile-copiilor/

10
La începutul anilor ‘90, România a moştenit din regimul comunist un sistem de protecţie a
copilului catastrofal,iar în prezent în România lipsesc programe și servicii de sănătate adaptate
nevoilor specifice populației infantile.10

Considerăm că, drepturile copiilor și ale tinerilor la sănătate nu sunt respectate pe cât ar trebui.Ei
sunt primiți destul de agresiv înca din momentul venirii pe lume,iar acest lucru se datorează
sistemului medical precar, cât și a câtorva persoane care fac parte din personalul medical din
spitalele de stat.

Societatea noastră are foarte multe probleme, la toate capitolele, și este rolul societății civile să ia
atitudine, să ceară să-i fie respectate drepturile, dar și indivizii trebuie să respecte drepturile
celorlalti. Vorbind de drepturi, copii au dreptul la o naștere normală, atunci când acest lucru este
posibil din punct de vedere medical, pentru că au dreptul să-și aleagă momentul venirii pe lume,
iar acest moment, cu tot ce presupune el, îl face pe micuț mai puternic.

Un alt pericol pentru sănătatea copilului este folosirea deasă a tratamentului cu antibiotice și cu
cortizon, care de asemenea au multe efecte adverse și scad imunitatea copilului, ducând la
îmbolnăviri din ce în ce mai dese și chiar la epidemii.

O altă problemă cu care se confruntă nou-născutul este cea a vaccinurilor, care au multe efecte
adverse, iar în cazuri rare pot pune în pericol integritatea sau chiar viața copiilor.

O dezbatere largă a avut loc pe tema vaccinurilor în România,foarte multe mame refuzând
categoric vaccinarea nou-născutului…acest lucru venind dintr-o falsă informare, din surse sigure
și verificate sau dintr-o precară educație cu privire la sănătate? Nimeni nu știe până acum care
sunt adevăratele motive...

Considerăm că este importantă introducerea în școli a educației pentru sănătate, deoarece ea

reprezintă punctul forte al omenirii,pentru o creștere și o dezvoltare propice fiecărei persoane,iar

acest lucru ajută la o mai bună dezvoltare a copiilor cât și a tinerilor, tinând cont că foarte mulți
tineri cad pradă viciilor încâ de la vârste foarte fragede.

În prezenta lucrare ne propunem să abordăm un alt exemplu cu privire la educația precară despre
sănătate în România, și anume: în situația dată ne confruntăm cu o pandemie la nivel global.Deși

10
https://www.unicef.org/romania/media/1981/file/Copiii%20din%20sistemul%20de%20protec%C5%A3ie%20a%20copilului
%20-%202014.pdf

11
la începutul pandemiei, de teamă,s-au respectat toate prevederile legale, în momentul actual
unele persoane încalcă drepturile fundamentale ale celorlalte persoane,mai exact: purtarea
necorespunzătoare a măștii de protecție, distanțarea socială care din ce în ce mai mult nu mai
există, permiterea anumitor cetățeni în centre comerciale fără purtarea măștii de protecție,refuzul
lor de a fi termoscanați.

Cu acest exemplu, dorim să evidențiem faptul că multe persoane nu respectă drepturile celorlalte
persoane, punându-le chiar viața în pericol pur și simplu dintr-un dezinteres total fată de situație
sau dintr-o pregătire precară despre efectele Covid 19…sau poate din simplul considerent că
“virusul nu există”!

Cu privire la sistemul medical din România,credem ca există multe lacune,poate chiar uneori
putem contracta mai multe bacterii din spital decât din alt loc.Există și cadre medicale devotate
meseriei, dar din păcate nu sunt ajutate de condițiile oferite:materiale insuficiente pentru
protecția personală,cât și pentru protecția pacientului, salarii necorespunzătoare, condițiile
precare din spitale,lipsa personalului pe anumite secții (în special secția pediatrică),lipsa de
încurajare indiferent că sunt tineri sau în vârstă.

Potrivit unui studiu Eurostat, România investește cei mai puțini bani în sănătate, atât per capital,
cât și comparativ cu produsul intern brut. Doar 5% din PIB merge spre sistemul public de
sănătate. Acest lucru se reflectă în faptul că nu a mai fost construit niciun spital de stat nou, de la
căderea regimului comunist. Instituțiile europene au oferit 170 de milioane de dolari pentru a
finanța construcția de spitale noi, însă lucrările nu au început încă. 

Clădirile vechi ce gazduiesc spitalele favorizează infecțiile intraspitalicești, ce au devenit, din

nefericire, un fenomen des întâlnit. România are cele mai multe cazuri de infecții contractate în
spitale, din Europa. În decembrie anul trecut, 39 de bebeluși au contractat un virus rezistent la
antibiotice, în una din cele mai bune maternități din țară.

Specialiștii Health Consumer Powerhouse subliniază, în raportul lor, faptul că România se

confruntă cu probleme grave de manageriere, nu doar în sistemul de sănătate, ci în întreg sectorul
public. La fel ca în Albania și Bulgaria, sistemul sanitar depășit aduce costuri mai mari de

12
îngrijire a bolnavilor, din cauza lipsei unui sistem ce poate asigura eficient îngrijiri fără
necesiatea internării.11

Deși cu privire la dreptul la sănătate al copiilor și al tinerilor,sistemul medical se zbate pentru a

face fața anumitor situatii,există spitale unde numarul incubatoarelor sunt insuficiente,condițiile
sunt insalubre,iar pacienții trebuie să vină cu medicamente de acasă,exemplele pot continua cu
simplu fapt că unele persoane nu sunt operate sau îngrijite fără a oferi o “atenție” personalului
medical,acest lucru datorându-se corupției din România sau poate faptului că salariile sunt atât
de nesemnificative,încât cei din sistemul medical supraviețuiesc mai mult din “atențiile
românilor”.

Considerăm cu vehemență că sistemul medical din România mai are multe de făcut pentru a
deveni un sistem medical demn de o țară membră a Uniunii Europene.

Ne propunem să încheiem prezenta lucrare prin faptele și concluziile de care ne lovim zilnic,care
fac parte din sistemul nostru medical , considerând că tema de cercetare aleasă pentru prezenta
lucrare de practică este de mare interes actual,cât și viitor.

11
https://sibiu100.ro/sanatate/181042-the-economist-sistemul-sanitar-din-romania-cel-mai-slab-din-uniunea-europeana/

13
Bibliografie:

1. Florentin Scalețchi , Declarația Universala a Drepturilor Omului. Izvor de inspirație și piatra

de temelie a dreptului contemporan, Ed. Bren, București, 2004

2. Ionel Cloșca, Ion Suceavă, Tratat de Drepturile Omului, Ed. Europa Nova, București, 1995

3. Florian Emese, Protectia drepturilor copilului, editia 2, Editura CH Beck, Bucuresti, 2007

4. Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului

5. Protocol opţional la Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, referitor la

implicarea copiilor în conflicte armate

6. Convenţia OIM nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi
acţiunea imediată în vederea eliminării lor

7. Convenţia europeană cu privire la statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei (ETS
85)

8. Drepturile copilului şi tânărului, vol. I, Documente internaţionale, IRDO, Bucureşti, 2002

9. Drepturile copilului şi tânărului, vol. II, Documente interne, IRDO, Bucureşti, 2002

10.Drepturile copilului – 365, IRDO, Bucureşti, 2014

11.http://www.irdo.ro/

12.https://www.unicef.org/romania/ro

13.https://sanatatea.tv/

14.https://www.salvaticopiii.ro/

15.https://www.constitutiaromaniei.ro/

16.https://ro.wikipedia.org/

17.https://sibiu100.ro/

14