Hotărârea Guvernului nr.

604/2016 pentru aprobarea Regulamentului de

aplicare a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor
educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal – material nr 13 din bibliografie

! Materialul este conceput prin raportare la legislația indicată în link-ul din bibliografie.
Raportarea s-a realizat strict la articolele cerute în bibliografie. Au fost însă eliminate toate
mențiunile care indicau actele modificatoare sau de eliminare a respectivelor dispoziții.

Art. 1- 10

Articolul 1
Sunt instituţii din comunitate în sensul art. 2 lit. a) din Lege următoarele:
a) autorităţile şi instituţiile publice, altele decât cele direct responsabile de asigurarea
punerii în executare a pedepselor sau măsurilor neprivative de libertate, precum: instituţiile
administraţiei publice, unităţile şi instituţiile de învăţământ, precum şi spaţiile destinate
educaţiei şi formării profesionale, unităţile medicale, instituţiile sau lăcaşurile de cultură
sau de cult;
b) asociaţiile, fundaţiile şi societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute la art. 21 din Lege şi
abilitate potrivit procedurii prevăzute la art. 20 din Lege.

Articolul 2
Persoanele juridice de drept public sau de drept privat competente să pună în executare
sau, după caz, să supravegheze executarea pedepselor, măsurilor educative sau a altor
măsuri neprivative, dispuse de organele judiciare, sau a unora dintre acestea sunt, după
cum urmează:

A. În cazul persoanelor fizice:

1. inspectoratul judeţean de poliţie, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului

Bucureşti în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, cel în care
îşi are locuinţa persoana faţă de care s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art. 1 din
Lege - pentru interzicerea dreptului de a deţine, de a purta şi de a folosi orice categorie de
arme, pentru interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de
instanţă, pentru interzicerea dreptului de a se afla în anumite locuri sau la anumite
manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice stabilite de instanţă, pentru
interzicerea dreptului de a comunica cu victima ori cu membri de familie ai acesteia, cu
persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane stabilite de instanţă ori de a
se apropia de acestea;

2. inspectoratele judeţene de poliţie, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului

Bucureşti în a căror circumscripţie se află localităţile vizate de interdicţie - pentru
interzicerea dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă, respectiv cele
din circumscripţia în care îşi au domiciliul sau locuinţa victima sau persoanele stabilite de
instanţă faţă de care s-a dispus interdicţia de a comunica sau de a se apropia de acestea,
precum şi inspectoratul judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are locuinţa
condamnatul, pentru situaţiile în care victima sau persoanele stabilite de instanţă nu
domiciliază în aceeaşi circumscripţie cu acesta;
3. primăria de la domiciliul, precum şi, dacă este cazul, cea de la locuinţa persoanei
condamnate - pentru interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice
alte funcţii publice, respectiv pentru interzicerea dreptului de a alege;

4. serviciul public de asistenţă socială de la nivelul comunei, oraşului sau municipiului, în a

cărui circumscripţie îşi are domiciliul condamnatul, precum şi, dacă este cazul, cel în care
îşi are locuinţa condamnatul - pentru interzicerea drepturilor părinteşti, respectiv pentru
interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator;

5. direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei circumscripţie îşi

are domiciliul condamnatul, precum şi, dacă este cazul, cea în care îşi are locuinţa
condamnatul - pentru interzicerea drepturilor părinteşti;

6. Inspectoratul General al Poliţiei Române - pentru interzicerea dreptului de a ocupa o

funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, respectiv pentru
interzicerea dreptului de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive,
culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă, când acestea se află în afara
circumscripţiei în care îşi are domiciliul sau locuinţa persoana faţă de care s-a dispus una
dintre măsurile prevăzute la art. 1 din Lege;

7. Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date - pentru

interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice,
pentru interzicerea dreptului de a alege, respectiv pentru interzicerea dreptului de a se afla
în anumite localităţi;8. Inspectoratul General pentru Imigrări - pentru interzicerea dreptului
de a alege, în cazul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, pentru interzicerea
dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, respectiv pentru interzicerea
dreptului de a părăsi teritoriul României;

9. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - pentru interzicerea dreptului străinului de

a se afla pe teritoriul României, precum şi pentru interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul
României;

10. Direcţia Generală de Paşapoarte - pentru interzicerea dreptului cetăţenilor români de a

părăsi teritoriul României;

11. Departamentul consular al Ministerului Afacerilor Externe - pentru interzicerea dreptului

de a alege, în cazul în care persoana locuieşte în străinătate;

12. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici - pentru interzicerea dreptului de a ocupa o

funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

13. instituţia în cadrul căreia cel condamnat exercită o funcţie - pentru interzicerea
dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

14. Secretariatul General al Guvernului ori structura administraţiei publice centrale în

subordinea căreia este organizată instituţia în cadrul căreia cel condamnat îşi exercită
funcţia - pentru interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat;

15. persoana juridică în cadrul căreia persoana exercită funcţia, profesia, meseria sau
activitatea, precum şi, dacă este cazul, persoana juridică care asigură organizarea şi
coordonarea exercitării profesiei sau activităţii ori autoritatea care a învestit-o cu
exercitarea unui serviciu de interes public - pentru interzicerea dreptului de a ocupa
funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit
pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv persoana fizică în sarcina căreia sunt încredinţate
unele măsuri de supraveghere;

16. comandantul unităţii militare în a cărei evidenţă este luată persoana condamnată,
respectiv centrul militar judeţean sau zonal de la domiciliul condamnatului - pentru
punerea în executare a pedepsei degradării militare;

17. cotidianul local sau naţional desemnat de judecător - pentru punerea în executare a
pedepsei complementare a publicării hotărârii de condamnare;

B. În cazul persoanelor juridice:

1. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru cazul în care persoana juridică

respectivă este societate, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul comerţului
computerizat pentru persoane juridice şi persoane fizice;

2. Ministerul Justiţiei, pentru cazul în care persoana juridică se încadrează în

prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul naţional al persoanelor juridice fără
scop patrimonial - asociaţii, fundaţii şi federaţii;

3. Tribunalul Bucureşti, pentru cazul partidelor, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul

partidelor politice;

4. judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul sindicatul, pentru cazul în care acesta
se încadrează în prevederile Legii dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul special;

5. judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul societatea, pentru cazul în care
aceasta se încadrează în prevederile Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte
forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în
Registrul societăţilor agricole;

6. instituţia sau autoritatea publică competentă cu înregistrarea activităţii respective,

pentru persoanele juridice înfiinţate prin acte normative;

7. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Banca Naţională a

României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, în cazul în care persoana juridică a
fost condamnată pentru săvârşirea unor infracţiuni privind spălarea banilor ori finanţarea
actelor de terorism;

8. inspectoratul judeţean de poliţie, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului

Bucureşti în a cărui circumscripţie se află sediul persoanei juridice, pentru a verifica
respectarea interdicţiei dispuse;

9. organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, respectiv organul care a

înregistrat persoana juridică - pentru pedeapsa dizolvării;
10. organul de poliţie în a cărui circumscripţie se află punctele de lucru ale persoanei
juridice, pentru pedeapsa suspendării activităţii sau unei activităţi, respectiv pentru
pedeapsa închiderii unui punct de lucru;

11. administratorul sistemului electronic de achiziţii publice, pentru pedeapsa interzicerii de

a participa la procedurile de achiziţii publice;
12. lichidatorul desemnat din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din
România, respectiv un expert judiciar din lista nominală cuprinzând experţii tehnici
judiciari;

13. organul de poliţie în circumscripţia căruia se află locul unde urmează a se face
afişarea, în vederea verificării îndeplinirii obligaţiei de afişare a hotărârii de condamnare;

C. În cazul persoanelor fizice, când se dispune executarea pedepselor şi măsurilor

neprivative de libertate menţionate la art. 1 lit. d)-f) şi la art. 23 alin. (1) lit. a) din
Lege:

1. instituţia din comunitate în care urmează a avea loc cursul de pregătire şcolară sau de
calificare profesională;

2. instituţia din comunitate în care urmează a se desfăşura munca neremunerată în folosul

comunităţii;

3. instituţia în care urmează a avea loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală;

4. instituţia din comunitate căreia îi este încredinţată supravegherea executării unor măsuri
educative neprivative de libertate;

5. instituţia din comunitate în care urmează a se desfăşura un program de reintegrare

socială;

D. În cazul persoanelor fizice sau juridice, când se dispune renunţarea la urmărirea

penală:

1. grefierul desemnat de procurorul general sau de prim-procurorul parchetului, pentru

ţinerea la zi a evidenţei punerii în executare a obligaţiilor dispuse şi informarea periodică a
procurorilor de caz cu privire la acestea;

2. organul de poliţie în circumscripţia căruia se află instituţia unde se prestează munca

neremunerată în folosul comunităţii, pentru cazul în care procurorul încredinţează
acestuia, potrivit legii, verificarea modului de îndeplinire a acestei obligaţii;

3. organul de poliţie, pentru emiterea procesului-verbal de consemnare a executării

obligaţiei de a cere public scuze persoanei vătămate;

4. instituţia din comunitate în cadrul căreia urmează a se desfăşura munca în folosul

comunităţii ori programul de consiliere;
E. în cazul persoanelor fizice, când se dispune controlul judiciar sau controlul
judiciar pe cauţiune:

1. grefierul anume desemnat de procurorul general sau de prim-procurorul parchetului,

pentru ţinerea la zi a evidenţei punerii în executare a obligaţiilor dispuse şi informarea
periodică a procurorilor de caz cu privire la acestea;

2. organul de poliţie în circumscripţia căruia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză;

3. Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, în cazul

cetăţenilor români cu domiciliul în România;
4. Inspectoratul General pentru Imigrări, pentru cetăţenii străini faţă de care s-a impus
interdicţia de a nu depăşi o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu
încuviinţarea prealabilă a acestuia, în cazul în care această limită se referă la teritoriul
României;

5. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, pentru persoanele faţă de care s-a dispus
interdicţia de a nu depăşi o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu
încuviinţarea prealabilă a acestuia, în cazul în care această limită se referă la teritoriul
României;

6. Direcţia Generală de Paşapoarte, în cazul cetăţenilor români faţă de care s-a dispus
interdicţia de a nu depăşi o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu
încuviinţarea prealabilă a acestuia, în cazul în care această limită se referă la teritoriul
României;

7. organul de poliţie în raza căruia domiciliază sau locuieşte inculpatul, pentru obligaţiile
prevăzute la art. 215 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală,
cu modificările şi completările ulterioare, date prin lege în competenţa acestui organ;

8. instituţia sanitară în care urmează a se efectua tratamentul, pentru obligaţia de a se

supune unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul
dezintoxicării, prevăzută la art. 215 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi
completările ulterioare;

9. banca sau băncile la care inculpatul are deschise conturi, pentru obligaţia de a nu emite
cecuri, prevăzută la art. 215 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi
completările ulterioare.

Articolul 3
(1) Coordonarea, supravegherea şi controlul executării pedepselor şi măsurilor neprivative
de libertate menţionate la art. 1 lit. d)-f) şi la art. 23 alin. (1) lit. a) din Lege se realizează de
către serviciul de probaţiune.
(2) În funcţie de pedepsele şi măsurile neprivative de libertate prevăzute la art. 1 lit. d)-f) şi
la art. 23 alin. (1) lit. a) din Lege, serviciul de probaţiune poate încredinţa supravegherea
executării măsurilor şi obligaţiilor dispuse de instanţă unor instituţii din comunitate dintre
cele incluse în baza de date constituită la nivel naţional potrivit art. 20 alin. (6) din Lege şi
menţionate la art. 2 lit. C.
(3) Instituţiile de învăţământ, respectiv instituţiile de pregătire şi formare profesională şi
conţinutul cursurilor organizate de acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului
justiţiei şi al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice.
Articolul 4
(1) În termen de 15 zile de la primirea dispoziţiilor transmise de judecătorul delegat cu
executarea, procurorul sau, după caz, instituţiile şi persoanele prevăzute la art. 2, au
obligaţia de a lua măsurile necesare pentru punerea în executare şi să informeze
judecătorul delegat cu executarea cu privire la aceste aspecte.
(2) În cazul în care una dintre instituţiile din comunitate căreia serviciul de probaţiune i-a
încredinţat, prin decizie, organizarea, desfăşurarea, verificarea sau supravegherea
măsurilor şi obligaţiilor dispuse de instanţă, nu poate participa la realizarea atribuţiilor
stabilite din motive neimputabile acesteia, consilierul de probaţiune emite o nouă decizie
către o altă instituţie din baza de date constituită la nivel naţional, potrivit art. 20 alin. (6)
din Lege, revocând decizia iniţială.
(3) În cel mult 15 zile de la data încetării sarcinilor ce le revin, instituţiile menţionate la art.
2 au obligaţia de a informa, după caz, judecătorul delegat, procurorul, respectiv consilierul
de probaţiune, cu privire la modul în care s-a desfăşurat executarea.
(4) Pe durata executării pedepselor accesorii şi complementare, instituţiile şi persoanele
prevăzute la art. 2 au obligaţia de a răspunde solicitărilor şi verificărilor realizate de
judecătorul delegat cu executarea.
(5) În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, acordarea de către
organele abilitate desemnate cu supravegherea, de permisiuni în executarea pedepselor
complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. l)-o) din Legea nr. 286/2009 privind Codul
penal, cu modificările şi completările ulterioare se comunică şi serviciului de probaţiune
competent teritorial.

Articolul 5
Pentru cazul în care s-a dispus interzicerea dreptului de a se afla în anumite locuri sau la
anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice stabilite de instanţă,
inspectoratul judeţean de poliţie, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului
Bucureşti, în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, cel în
care îşi are locuinţa, persoana faţă de care s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art.
1 din Lege, va transmite o copie de pe dispozitivul hotărârii structurii de jandarmerie
competente teritorial, care va proceda potrivit propriilor competenţe legale. Pentru
interzicerea dreptului de a se afla la anumite manifestări sportive, culturale ori alte adunări
publice, Inspectoratul General al Poliţiei Române transmite copia de pe dispozitivul
hotărârii Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Articolul 6
(1) În aplicarea art. 11 alin. (1) din Lege, informarea persoanei aflate în executarea
pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri neprivative de libertate prevăzute de
art. 1 lit. d)-f) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Lege, care nu vorbeşte sau nu înţelege limba
română, nu se poate exprima sau are o dizabilitate care îi afectează capacitatea de
înţelegere şi comunicare, se face într-o limbă sau printr-un limbaj pe care aceasta îl
înţelege ori prin utilizarea altor mijloace sau formate adaptate de comunicare, printr-un
traducător, interpret autorizat, interpret de limbaj mimico-gestual sau un alt specialist, plătit
din bugetul de stat, prin bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune.
(2) În aplicarea art. 11 alin.(2) din Lege, în cazul cetăţenilor români care aparţin unei
minorităţi naţionale, informarea persoanei aflate în executarea pedepselor, măsurilor
educative sau a altor măsuri neprivative de libertate prevăzute la art. 1 lit. d)-f) şi art. 23
alin. (1) lit. a) din Lege, care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate
exprima, cu privire la conţinutul pedepsei sau măsurii dispuse, precum şi cu privire la
principalele acte efectuate în procedura de executare a acestora, se face în limba maternă
a acestora, la cererea persoanei, prin intermediul unui traducător sau interpret autorizat ori
prin intermediul unui interpret de limbaj mimico-gestual, plătit din bugetul de stat, prin
bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune.
(3) Informarea prevăzută la alin. (1) şi (2) se poate realiza în condiţiile prevăzute la alin. (4)
şi (5), cu acordul persoanei, de către un consilier de probaţiune sau, după caz, de către
reprezentantul autorităţii responsabile de punerea în executare a sancţiunilor sau
măsurilor, care cunoaşte limba sau limbajul utilizat de către persoana în cauză sau care
dispune de mijloace şi formate de comunicare accesibile persoanei supravegheate.
(4) În cadrul primei întrevederi cu persoana aflată în executarea unei pedepse sau măsuri
neprivative de libertate, consilierul de probaţiune sau responsabilul autorităţii este obligat
să o întrebe cu privire la limba în care persoana preferă să desfăşoare corespondenţa
şi/sau comunicarea, prezentându-i posibilităţile de realizare a informării prevăzute la alin.
(1)-(3), consemnând despre acestea într-un proces-verbal.
(5) În temeiul opţiunii exprimate de către persoana prevăzută la alin. (4), consilierul de
probaţiune contactează, după caz, un traducător, un interpret autorizat, un interpret
mimico-gestual sau utilizează un limbaj ori mijloace sau formate de comunicare accesibile
persoanelor supravegheate, respectiv consemnează acceptarea corespondenţei şi a
comunicării prin intermediul altor consilieri de probaţiune ori prin intermediul
reprezentanţilor autorităţilor responsabile.
(6) Consilierul de probaţiune sau reprezentantul autorităţii responsabile informează
persoana de cetăţenie străină despre posibilitatea de a lua legătura cu reprezentanţii
diplomatici şi o sprijină în vederea contactării acestora.
(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi pentru executarea
pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri neprivative de libertate prevăzute de
art. 1 lit. b), c), g)-i) din Lege, cheltuielile ocazionate fiind plătite din bugetul Ministerului
Justiţiei.

Articolul 7
(1) Costurile pe care le presupune executarea pedepselor, măsurilor educative şi a altor
măsuri prevăzute la art. 1 din Lege se suportă din bugetul de stat, distinct, prin bugetul
instituţiilor publice implicate, prin raportare la specificul activităţii şi contribuţia fiecăreia
dintre instituţii în desfăşurarea procesului penal sau în executarea măsurilor şi obligaţiilor
dispuse.
(2) În aplicarea art. 54 alin. (4), art. 57 alin. (2), art. 70 alin. (4) şi a art. 77 alin. (2) din
Lege, precum şi în aplicarea art. 272 alin. (2) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi
completările ulterioare, se procedează în mod corespunzător, potrivit alin. (1).
(3) În aplicarea art. 13 din Lege, pentru executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a
altor măsuri prevăzute de art. 1 lit. d)-f) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Lege, dacă pe parcursul
executării acestora este necesară efectuarea de către persoană a unor cheltuieli,
achitarea unor taxe sau contribuţii, iar persoana în cauză nu dispune de mijloace băneşti
suficiente, aceasta poate solicita în scris ca taxele, cheltuielile sau contribuţiile să fie
suportate de la bugetul de stat, prin bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune.
(4) În cazul prevăzut la alin. (3), persoana care doreşte suportarea cheltuielilor intervenite
cu executarea de către Direcţia Naţională de Probaţiune întocmeşte o cerere prin care
arată că se încadrează în prevederile art. 13 alin. (2) din Lege.
(5) Cererea prevăzută la alin. (4) se depune împreună cu înscrisurile doveditoare
prevăzute la art. 13 alin. (2) din Lege la serviciul de probaţiune competent sau, după caz,
la autoritatea responsabilă, care o înaintează Direcţiei Naţionale de Probaţiune, împreună
cu un referat cuprinzând propunerea de admitere sau respingere a cererii.
(6) Compartimentul de specialitate din cadrul Direcţiei Naţionale de Probaţiune constată că
persoana nu are mijloace băneşti suficiente şi dispune acoperirea cheltuielilor cu
executarea din bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune.
(7) Categoriile de cheltuieli, taxe sau contribuţii care pot fi suportate, potrivit art. 13 din
Lege, de la bugetul de stat, prin bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune se stabilesc prin
ordin al ministrului justiţiei.
(8) În aplicarea art. 13 din Lege, pentru executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a
altor măsuri prevăzute de art. 1 lit. a-c) şi g)-i) din Lege, dacă pe parcursul executării
acestora este necesară efectuarea de către persoană a unor cheltuieli, achitarea unor taxe
sau contribuţii, iar persoana în cauză nu dispune de mijloace băneşti suficiente, aceasta
poate solicita în scris ca taxele, cheltuielile sau contribuţiile să fie suportate de la bugetul
de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.

Articolul 8
(1) Constituie neîndeplinire a atribuţiilor stabilite în sarcina instituţiilor din comunitate şi se
sancţionează potrivit art. 19 alin. (1) din Lege şi următoarele fapte săvârşite în executarea
dispoziţiilor primite de la consilierul de probaţiune:
a) refuzul nejustificat al persoanei juridice de drept public de a organiza desfăşurarea unor
activităţi ce nu implică cheltuieli, precum şi refuzul persoanei juridice de drept privat de a
desfăşura activităţile pentru care a fost abilitată;
b) refuzul nejustificat al persoanei juridice de drept public sau de drept privat de a
transmite informaţiile prevăzute la art. 23 alin. (4), art. 43 alin. (4), art. 49 alin. (4),
respectiv netrimiterea, în cel mult 30 de zile de la data încetării măsurilor şi obligaţiilor, a
informaţiilor cu privire la modul de îndeplinire a acestora;
c) nerealizarea vizitelor programate sau inopinate la locuinţa minorului, în condiţiile art. 68
alin. (7) din Lege;
d) nesesizarea serviciului de probaţiune de către instituţia din comunitate, atunci când
constată că persoana nu respectă condiţiile de executare şi obligaţiile fixate de instanţă.
(2) Constituie îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor stabilite în sarcina instituţiilor din
comunitate şi se sancţionează potrivit art. 19 alin. (1) din Lege:
a) întârzierea nejustificată sau repetată a persoanei juridice de drept public ori a celei de
drept privat în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi potrivit competenţelor ce îi revin;
b) întârzierea nejustificată sau repetată a persoanei juridice de drept public sau de drept
privat de a transmite informaţiile prevăzute la art. 23 alin. (4), art. 43 alin. (4), art. 49 alin.
(4);
c) nerespectarea principiului nediscriminării, a demnităţii umane şi a confidenţialităţii în
activitatea desfăşurată cu persoanele faţă de care s-a dispus una dintre pedepsele sau
măsurile dintre cele prevăzute la art. 1 din Lege;
d) nerespectarea standardelor minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din
comunitate, aprobate prin hotărâre a Guvernului, precum şi a condiţiilor în care pot fi
desfăşurate activităţile în care acestea sunt implicate.
(3) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându-se distinct
în bugetul Ministerului Justiţiei.
(4) Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, în cazul în care fapta
constituie infracţiune.
(5) În cazul neîndeplinirii dispoziţiilor transmise de consilierul de probaţiune, acesta are
obligaţia sesizării judecătorului delegat cu executarea, care trebuie să facă referire la
decizia transmisă iniţial, aspectele pe care le consideră relevante în sensul neîndeplinirii
sarcinilor transmise, precum şi, după caz, confirmarea primirii deciziei şi informarea cu
privire la încetarea sarcinilor dispuse.

Articolul 9
(1) În aplicarea art. 20 din Lege, standardele minime de lucru în probaţiune pentru
instituţiile din comunitate se afişează pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei.
(2) În vederea obţinerii abilitării, asociaţiile, fundaţiile şi societăţile comerciale dintre cele
prevăzute la art. 21 din Lege realizează o prezentare a programului, a cursului sau, după
caz, a activităţii pentru desfăşurarea cărora doresc să obţină abilitarea şi o analiză a
modului în care programul, cursul sau activitatea propusă respectă standardele minime de
lucru în probaţiune, precum şi alte acreditări şi abilitări relevante pentru activitatea pentru
care se solicită abilitarea.(
3) În soluţionarea cererii de abilitare, judecătorul delegat solicită Direcţiei Naţionale de
Probaţiune realizarea unui raport de conformitate.
(4) În realizarea raportului, specialiştii Direcţiei Naţionale de Probaţiune solicită clarificări şi
documente atât de la instituţia din comunitate, cât şi de la serviciile de probaţiune în a
căror circumscripţie urmează să îşi desfăşoare activitatea asociaţiile, fundaţiile sau
societăţile comerciale respective.
(5) Raportul, întocmit în termen de două luni de la primirea solicitării sau, după caz, a
ultimelor clarificări, cuprinde referiri cu privire la compatibilitatea programului, a cursului
sau, după caz, a activităţii cu standardele minime de lucru în probaţiune, aprecieri cu
privire la condiţiile de executare propuse, precum şi avizul Direcţiei Naţionale de
Probaţiune.
(6) Avizul Direcţiei Naţionale de Probaţiune poate fi condiţionat de luarea unor măsuri ce
pot fi luate în vederea asigurării respectării standardelor minime de lucru în probaţiune.
(7) În situaţia emiterii unui aviz negativ, Direcţia Naţională de Probaţiune îşi motivează
poziţia în conţinutul raportului prevăzut la alin. (3).
(8) În cazul modificărilor condiţiilor de abilitare prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. b), d) şi e)
din Lege, care afectează în sens negativ desfăşurarea activităţilor privind executarea
pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute de art. 1 lit. d)-f) şi art. 23
alin. (1) lit. a), asociaţia, fundaţia sau societatea este obligată să notifice judecătorul
delegat cu executarea din cadrul tribunalului în circumscripţia căruia aceasta îşi are sediul
în maximum 30 de zile lucrătoare de la data la care a intervenit modificarea condiţiei.
Notificarea este însoţită de declaraţia pe propria răspundere a reprezentantului legal al
asociaţiei, fundaţiei sau societăţii comerciale abilitate, precum şi de dovezi.
(9) Primind notificarea, judecătorul delegat decide asupra menţinerii abilitării în contextul
noilor condiţii sau dispune retragerea abilitării.
(10) Absenţa notificării cu privire la modificarea condiţiilor de abilitare se sancţionează cu
amendă judiciară.
(11) Până la aprobarea, prin hotărâre a Guvernului, a standardelor minime de lucru în
probaţiune pentru instituţiile din comunitate, evaluarea activităţilor prevăzute de art. 20
alin. (2) lit. d) se va realiza potrivit standardelor care decurg din cadrul legal ce
reglementează activitatea de probaţiune, precum şi potrivit standardelor de lucru existente
la nivel naţional şi european în domeniile specifice programului, cursului sau, după caz,
activităţii pentru desfăşurarea cărora se solicită abilitarea.

Articolul 10
(1) În aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) lit. e) din Lege, cererea de abilitare trebuie
însoţită şi de certificatul constatator emis de registrul comerţului, care să ateste situaţia
actuală a solicitantului, precum şi de dovada înregistrării ca operator de date cu caracter
personal în temeiul Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările
şi completările ulterioare.
(2) Retragerea abilitării are loc din oficiu sau la sesizarea Direcţiei Naţionale de
Probaţiune, după cum urmează:
a) dacă au fost aplicate 3 amenzi judiciare, în decurs de un an pentru neîndeplinirea sau
îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de către instituţiile din comunitate;
b) dacă prin modul concret de îndeplinire a sarcinilor au fost puse grav în pericol drepturi
şi libertăţi fundamentale ale persoanei;
c) dacă faţă de persoana abilitată au fost emise decizii definitive de constatare a
nerespectării prevederilor legale privind statutul, respectiv îndeplinirea obligaţiilor bugetare
prevăzute de lege.
(3) Asociaţia, fundaţia sau societatea reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, căreia i s-a retras abilitarea poate să solicite o nouă
abilitare numai dacă face dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege şi remedierii
aspectelor care au condus la retragerea abilitării.
(4) Asociaţia, fundaţia sau societatea reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, căreia i s-a retras de două ori autorizaţia pentru
acelaşi program, curs sau activitate, pierde dreptul de a se mai abilita pentru o perioadă
de 2 ani de la data pronunţării încheierii definitive prin care s-a dispus retragerea.

Articolul 16
(1) În vederea supravegherii executării pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri
neprivative, instituţiile de la art. 2 îşi organizează evidenţe separate cu privire la măsurile
instituite faţă de persoanele prevăzute la art. 1 din Lege şi modul de îndeplinire a acestora,
putând constitui, după caz, baze de date distincte şi au dreptul de a solicita instituţiilor şi
autorităţilor publice, precum şi persoanelor fizice şi juridice comunicarea de date şi
informaţii necesare supravegherii executării măsurilor prevăzute la art. 1 din Lege.
(2) Bazele de date şi evidenţe prevăzute la alin. (1) se constituie şi se gestionează prin
raportare la prevederile legale privind respectarea datelor cu caracter personal.
(3) În scopul asigurării unei evidenţe corespunzătoare a situaţiilor în care sunt puse în
executare sentinţe judecătoreşti vizând interzicerea dreptului de a fi ales, a dreptului de a
alege, precum şi a dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă, Direcţia
pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din subordinea Ministerului
Afacerilor Interne operează în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, pe baza
comunicărilor efectuate, în condiţiile legii, menţiuni operative aferente interdicţiilor dispuse,
precum şi menţiuni referitoare la controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune.
(4) Serviciile de probaţiune întocmesc evidenţe referitoare la permisiunile acordate de
consilierul de probaţiune manager de caz pe durata termenului de supraveghere.