Principiul autonomiei locale este principiul, care nu poate exista separat

de celelalte principii de bază ale administrației publice locale ca

descentralizarea serviciilor publice, eligibilitatea autorităților publice
locale, consultarea cetățenilor în probleme de interes deosebit.
Autonomia locală este concepută în contextul european ca un element
component al principiilor democratice comune tuturor statelor-membre
ale Consiliului Europei, care prin reglementarea sa legală şi aplicarea
concretă face posibilă descentralizarea puterii.
Conceptul de autonomie locală a fost definit prin intermediul Cartei
europene pentru autonomie locală, adoptată la Strasbourg pe 15
octombrie 1985 şi redactată din iniţiativa Conferinţei permanente a
autorităţilor locale şi regionale din Europa.
Art. 3 al Cartei europene a autonomiei locale defineşte în felul următor
conceptul de autonomie locală: ,,1. Prin autonomie locală se înţelege
dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile locale de a soluţiona
şi de a administra, în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în
interesul populaţiilor lor, o parte importantă a treburilor publice”. ,,2.
Acest drept se exercită de consilii sau adunări, compuse din membrii
aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal, care pot dispune de
organe executive care răspund în faţa lor.
Această dispoziţie nu prejudiciază recurgerea la adunări cetăţeneşti,
referendum sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor,
acolo unde aceasta este permisă de lege”. Regimul descentralizării
asigură acordarea unei autonomii administrative unor colectivităţi
teritoriale (unităţi administrativ-teritoriale), cu condiţia însă ca această
autonomie să nu afecteze caracterul unitar al statului şi, deci, orice
atingere a acestuia urmează automat şi de drept să fie calificată ca
neconstituţională. În Republica Moldova conceptul de autonomie locală
are un alt conţinut faţă de conceptul autonomiei locale din Carta
europeană a autonomiei locale. Organizarea şi funcţionarea
administraţiei publice locale pe baza autonomiei totale presupune o
latură juridică, care se reflectă prin asigurarea personalităţii juridice a
unităţilor administrativ-teritoriale.
Colectivităţile locale se pot organiza şi administra autonom dacă sunt
subiecte de drept, au capacitatea de a realiza atribuţiile prevăzute de
lege, dispun de resurse financiare şi au dreptul de a administra un
patrimoniu distinct. Autonomia locală depinde de capacitatea
administrativă, respectiv de ansamblul resurselor materiale,
instituţionale şi umane de care dispune o unitate administrativ-teritorială,
precum şi de acţiunile pe care le desfăşoară în vederea exercitării
competenţelor stabilite de lege. În ceea ce priveşte reflectarea autonomia miei
locale ca principiu şi ca formă pe care o îmbracă administraţia publică locală în legislaţia
Republicii Moldova, vom menţiona că, potrivit art. 109 din Constituţia Republicii
Moldova, „administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe
principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale
eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în
problemele locale de interes deosebit. Autonomia locală are în vedere atât organizarea şi
funcţionarea administraţiei publice locale cât şi gestiunea comunităţilor pe care le
reprezintă. Limitele aplicării principiilor de funcţionare a autorităţilor administraţiei
publice locale sunt reprezentate de prevederile constituţionale în care se
precizează că nu se poate aduce atingere caracterului unitar al statului.”
Art. 3, alin. (l) din Legea Republicii Moldova nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006
privind administraţia publică locală, stabilind principiile de bază ale administrării publice
locale, reproduce prevederile
art. 109, alin. (l) din Constituţia Republicii Moldova. Art. 3, alin. (2) din Legea nr.436-
XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală stabileşte că „autorităţile
administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizaţională,
gestionară şi financiară, au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea
treburilor publice locale, exercitându-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele
teritoriului administrat” şi „îşi desfăşoară activitatea în domeniile stabilite de Legea
privind descentralizarea administrativă, dispunând în acest scop de competenţe depline
care nu pot fi puse
în cauză sau limitate de nicio autoritate publică, decât în condiţiile legii”. De asemenea,
în Republica Moldova autonomia locală este numai administrativă şi financiară. În baza
prevederilor Constituţiei Republicii Moldova pot fi desprinse mai multe norme ce asigură
şi garantează existenţa şi activitatea administraţiei publice locale şi anume: (a) atribuirea
de valoare constituţională pentru normele ce determină principiile existenţei
administraţiei publice locale;
(b) asigurarea supremaţiei normelor internaţionale faţă de normele interne ale dreptului în
ceea ce priveşte
asigurarea drepturilor cetăţenilor de a participa la administrarea treburilor publice;
(c) impunerea organizării administraţiei publice locale prin lege organică;
(d) asigurarea existenţei autorităţilor săteşti şi orăşeneşti;
(e) determinarea structurii administrative a teritoriului ţării;
(f) determinarea raporturilor dintre autorităţile publice etc.
O reală autonomie locală nu poate exista fără asigurarea resurselor necesare
colectivităţilor teritoriale locale, într-o proporţie corespunzătoare competenţelor şi
responsabilităţilor care le sunt conferite
prin lege. Sistemul financiar de care depind aceste resurse trebuie să fie suficient de
diversificat şi evolutiv pentru a permite colectivităţilor teritoriale locale să realizeze în
mod concret obiectivele pe care i se stabilesc.
În Republica Moldova, conform art. l din Legea nr. 435-XVI din 28 decembrie 2006
privind descentralizarea administrativă, prin autonomie locală se înţelege dreptul şi
capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a reglementa şi gestiona, în condiţiile
legii, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă
din treburile publice. Surprinderea conceptului de autonomie locală oferă o perspectivă
mai amplă asupra sa dacă avem în vedere concepţia legiuitorului din Republica Moldova
manifestată succesiv, prin intermediul conţinutului Legii nr. 436-XVI din 28.12.2006
privind administraţia publică locală şi Legea nr. 435-XVI din 28.12.2006 privind
descentralizarea administrativă, care prin art. 1 defineşte astfel sensul de autonomie, în
special:
- autonomie locală - dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a
reglementa şi gestiona, în condiţiile legii, sub propria lor responsabilitate şi în interesul
populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice;
- autonomie decizională - dreptul autorităţilor publice locale de a adopta liber decizii, în
condiţiile legii, fără intervenţii din partea altor autorităţi publice, în scopul realizării
intereselor acestora;
- autonomie organizaţională – dreptul autorităţilor publice locale de a aproba, în
condiţiile legii, statutul, structurile administrative interne, modalităţile de funcţionare a
acestora, statele şi organigrama lor,precum şi de a institui persoane juridice de drept
public de interes local;
- autonomie financiară şi bugetară - dreptul autorităţilor publice locale de a dispune de
resurse financiare proprii suficiente şi de a le utiliza liber, în condiţiile legii, prin
adoptarea propriilor bugete locale.
Art. 5 din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind administraţia publică locală
stabileşte subiectele autonomiei locale. Astfel, autorităţile administraţiei publice locale
prin care se realizează autonomia locală în sate (comune), oraşe (municipii) sunt
consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Autorităţile
administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia
locală în raioane sunt consiliile raionale, ca autorităţi deliberative, şi preşedinţii de
raioane, ca autorităţi executive. Consiliile locale de nivelurile întâi şi al doilea, precum şi
primarii sunt aleşi în condiţiile Codului electoral.