Suport de curs la disciplina Analize Instrumentale Moderne

Tema: SPECTROMETRIA ÎN INFRAROŞU

 Notiuni generale:
Campul electromagnetic: este ansamblul campurilor electrice si magnetice, care oscileaza si se
genereaza reciproc.
Undele electromagnetice prezită un câmp electromagnetic care se propaga.
Cea mai uzuala împarţire a radiaţiilor electromagnetice se face însă după frecvenţa şi lungimea sa de
unde in vid.

Regiuni spectrale
Domeniul Spectral IR
780nm(0,78μm) pînă la 300μm
• 3 domenii
IR apropiat (0,8 – 2,5 μm)
IR mijlociu sau mediu (2,5 - 16 μm)
IR îndepărtat (>16 μm)
Domeniul analitic este între 1,5 şi 2,5 μm

Aplicații practice în analiza farmaceutică:

 Identificarea substantelor organice, fară distrugerea integrităţii moleculelor
 Dozare
Detectia se bazeaza pe absorbţia unor radiaţii din acest domeniu şi mai puţin pe reflexie. Absorbţiile in IR
sunt atât de caracteristice pentru unele grupări functionale, legături şi unităţi structurale, încit spectrul în IR
poate fi considerat ca o „amprentă" a moleculei studiate, ceea ce uşureaza deducerea unor detalii de
structură şi recunoaşterea lor.
Este important de precizat ca radiatiile IR au lungimi de unda mai mari şi implicit energii mai mici şi, prin
urmare, nu pot produce tranziţii electronice, dar pot produce tranziţii de vibraţie şi de rotatie (respectiv de
intindere, simetrice şi asimetrice, de rotatie in plan şi in afara planului moleculei, de balansare, torsiune,
forfecare, deformare etc.

Vibrații într-un plan:

Vibrații unghiulare de deformare

1
Pentru ca o molecula sa poata absorbi radiatii IR este necesara modificarea dipolmomentului său.
Astfel, moleculele de azot, oxigen, clor, perfect simetrice (N 2, 02, Cl2), nu pot avea un dipolmoment si deci
nu absorb in IR.
In schimb, molecula de bioxid de carbon (deși simetrică) poate avea un dipolmoment, indus de excitarea
de vibratie determinată de absorbția in IR.

Molecula poate absorbi in IR, cînd îndeplinește trei condiții esențiale:

1. să aibă o structură de dipol sau sa poată dobîndi o astfel de structura prin excitatie cu radiatii IR;
2. Perioada de vibratie trebuie sa fie in fază cu perioada de oscilatie a radiatiei IR incidente;
3. Cantitatea de energie a radiatiei IR trebuie sa fie permisa de restricțiile cuantice

Trebuie făcute unele precizări privitoare la spectrometria în IR şi anume:

- vibraţiile de valenţă (întindere) simetrice şi asimetrice au o frecvenţă mai mare decât vibraţiile de
deformare ale aceloraşi grupe de atomi;
- benzile de radiatii de o anumita lungime de unda absorbite de diversele grupări de atomi sunt
influenţate de grupările asemanătoare de atomi şi de vecinătatea altor grupari prezente în moleculă;
- picurile de absorbţie în IR sunt mai ascuţite decât cele din spectrele electronice (UV-VIS), uşurând
identificarea substantelor analizate;

Obţinerea spectrelor IR şi interpretarea lor

Excitarea unei molecule se face de la starea sa vibraţională fundamentală la o stare vibraţională cu
energie mai mare, în care „numărul cuantic vibraţional" (v > 2) produce absorbţii armonice.
Când două vibraţii moleculare diferite sunt excitate simultan, iar intensitatea benzilor armonice
descreşte cu cea un ordin de mărime pentru fiecare armonică succesivă, apar „benzi de absorbţie
combinate".
Ca solvenţi, se pot utiliza CCI4 şi CS2, perfect uscate, care pot acoperi domeniul spectral 3500 - 650
cm" .
Înregistrarea Spectrelor IR
se înregistrează cu ajutorul unui spectrofotometru. cu un singur fascilul (Figura 6.2 a) sau cu dublu
fascicul (Figura 6.2 b).

2
 Spectrofotometru IR
Părţile lui esenţiale sunt:
1) sursă stabilizată de radiaţii electromagnetice,
2) monocromator, care separă radiaţiile în funcţie de numărul de undă,
3) celule transparente care conţin proba de analizat şi proba de referinţă,
4) detector,
5) sistemul de înregistrare și evaluare.
Proba este plasată înaintea monocromatorului pentru a permite o mai bună focalizare a radiaţiei pe
detector

Proba analizată
 Proba analizata prin spectroscopie IR poate avea orice stare de agregare:
1. Gazoasă: folosita in special in cazul cuplajelor spectrometru IR/Gaz Cromatograf (IR/GC), in care
proba adusa de un gaz purtator (H 2 sau He). Metodă foarte rar utilizată.
2. Lichidă : celula de masura este formata dintr-o picatura din acest lichid comprimata intre doua placi
de NaCl cu suprafete plane.
3. Solidă: formarea discurilor cu KBr standard sau în ulei de parafină

IDENTIFICAREA SUBSTANTELOR

• Identificarea analitului cu ajutorul unei substanţe de referinţă

• Identificarea cu ajutorul spectrelor de referință

Cantitatea de radiaţie absorbită este funcţie de concentraţie cât şi de grosimea stratului de absorbție.
Scăderea intensităţii luminii are aspectul unei curbe exponenţiale exprimată prin următoarea ecuaţie
A(E,D) = lg Io/I = -lgT = ε l c
A= absorbanţa T=transmisie
E=extincţie l = grosimea stratului absorbant
D=densitate optică c= concentraţia soluţiei absorbante
Io=intensitatea luminii incidente ε = absorbtivitate molară sau coeficient de
I= intensitatea luminii transmise extincţie molară

INTERPRETAREA SPECTRULUI IR:

Pentru interpretarea informatiilor structurale obtinute prin inregistrarea benzilor de absorbtie dintr-un spectru IR al unui
compus organic este necesara identificarea corectă a următoarelor elemente:
 - pozitia benzii de absorbtie (exprimata prin numarul de unda in cm-1);
 - forma benzii (banda ingusta sau banda larga);
 - intensitatea benzii (intensa, medie sau slaba).

3
Exemplu:
• În figură este dat spectrul IR al metanolului. Pentru identificarea metanolului se utilizeaza spectrul sau şi tabelul
din care se constata ca apare o banda de vibratie de intindere a gruparii -OH (V0-h) la cca. 3400 cm-1 , o
vibratie de deformare în plan (S_0h) la 1400-1300 cm-1 si o alta vibratie de intindere (V0-h) la 1050-1060 cm-1,
caracteristica alcoolilor primari. Restul benzilor din acest spectru se datoreaza unor moduri de vibratie ale
grupei -C-H (la cca. 2900-2800 cm-1), CH2 (la cca. 1440-1450 cm-1) si -CH3 (la cca. 1390-1370 cm-1).

 Factorii ce influențează spectrul:

Temperatura
Solventul
Componența probei
Stabilitatea în timp a probei analizate