Analizele de laborator in

practica veterinara
• Examenele de laborator sunt metode
auxiliare care evalueaza:
• - severitatea unei boli
• - prognosticul acesteia
• - si, secundar, raspunsul la tratament
• Trebuie stabilite prioritatile in ceea ce
priveste ordinea si necesitatea
investigatiilor paraclinice si parcurgerea
celui mai apropiat drum spre un diagnostic
final
• Recomandarea principala ar fi testarea
animalului prin analize de laborator inainte de
orice tip de tratament sau terapie.
• Rezultatele pot varia in functie de terapie:
• - antibioterapia influenteaza determinarile
hematologice sau biochimice
• - administrarea de corticosteroizi poate
modifica valorile hematologice sau biochimice
mai mult decat antibioterapia
• - fluidoterapia, mai ales cand contine glucoza,
poate masca informatii vitale
 Principii de baza ale hematologiei
si biochimiei
• 1. Se recomanda determinarea ambelor
tipuri de investigatii, deoarece constituie
un tablou complet
• 2. Valorile normale sau de referinta se
stabilesc in functie de laborator, software,
practicieni etc.
 Hematologia
• Se imparte in evaluarea urmatoarelor
categorii de celule sangvine:
• 1. Eritrocite/ hematii
• 2. Trombocite/ plachete sanguine
• 3. Leucocite/ celule albe sanguine
• Hematiile sunt responsabile cu transportul
oxigenului de la nivelul pulmonar catre
toate tesuturile organismului.
• Plachetele sunt responsabile cu
intretinerea si repararea vaselor de sange.
• Celulele albe sunt responsabile de reactia
la prezenta patogenilor non-self.
• In hemoragii se accelereaza hematopoeza, iar in
sange apar hematii tinere (preponderent). La
caine, reticulocitele apar in sange imediat.
• In IRC apare deficienta de eritropoietina produsa
de rinichi. Odata cu progresul bolii apare anemia
microcitara.
• Alte boli cronice care pot da o anemie usoara:
• - infectii cronice
• - neoplazii
• - infectii parazitare
• Hemoleucogramele impreuna cu un frotiu
colorat pot da indicatii importante in cazul
unei anemii, a necesitatii unei transfuzii, in
monitorizarea posttransfuzionala sau a
terapiei medicamentoase.
• Leucocitele se impart in doua categorii:
• 1. Granulocite:
• -neutrofile
• -eozinofile
• -bazofile
• 2. Agranulocite:
• -limfocitele
• -monocitele
• Neutrofilele ,in cazul unei inflamatii locale
acute sau imunospresii, pot lipsi dintr-o
hemoleucograma, iar in cazul unui proces
septic numarul lor este mai mare decat
limita de citire a aparatului
• Un numar foarte mare de eozinofile se
poate regasi ca reactie in urma unui factor
parazitar, ingestie de corp strain, dermatite
alergice, iar ,pentru animalele in varsta, in
cazul unei neoplazii
• In circulatie mai pot aparea bazofile ca
rezultat a unei alergii sau artrite
reumatoide
• Monocitele prezinta vacuole in citoplasma
ca urmare a unui proces inflamator cronic
sau a etiologiei parazitare
• Limfocitele se prezinta in numar mare in
cazul prezentei unui non-self care da
reactie antigen-anticorp.
Examenul biochimic al sangelui
• Prin intermediul spectrofotometriei se calculeaza
curba de reactie obtinuta si se face calculul
valorii fiecarui parametru in parte raportat la
valorile de referinta prestabilite de soft si date
automat pe buletinul de analiza, in functie de
specia, varsta si genul animalului analizat.
• Pentru a intelege utilitatea determinarii unor
parametrii biochimici de baza, vom enumara
urmatoarele conditii de testare:
 Albumina/ ALB
• Reprezinta cea mai mare pondere din proteina
serica la animalele sanatoase. Albumina are un
rol important in procesul de reglare a
osmolaritatii.
• Principalele motive de testare: investigarea
functiei hepatice si renale, determinarea gradului
de deshidratare, diagnosticarea sindromului de
enteropatie prin pierdere de proteine.
• Teste complementare: Concentratia albuminei
totale se masoara impreuna cu proteina totala si
teste pentru functia hepatica si renala.
 Fosfataza Alcalina/ ALKP
• Este o enzima ce se gaseste, in special in
cortexul renal, mucoasa intestinului subtire si in
osteoblasti. Timpul de injumatatire este foarte
scurt, ceea ce face ca excretia renala sa fie
rapida. O crestere moderata a acestei enzime, la
pisica, poate fi un indicator de boala.
• Motive de testare: disfunctie hepatica cu
implicarea sistemului biliar. Cele mai comune
anomalii sunt de natura obstructiva si
proliferativa a sistemului hepato-biliar.
 Alanin Aminotransferaza ALT/
SGPT
• Aceasta enzima este specifica pentru functia
hepatica. Se gaseste in citoplasma celulara si
poate fi eliberata in circulatie ca urmare a
modificarilor de permeabilitate celulara sau
necroza.
• Motive de testare: Investigarea functiei hepatice
• Cele mai comune anomalii detectate sunt
leziunile parenchimatoase hepatice. Pentru
determinarea functiei hepatice, activitatea ALT
se determina in asociere cu alte teste.
 Amilaza/ AMYL
• Aceasta enzima trebuie asociata cu lipaza.
Aceste doua enzime se gasesc la nivel
pancreatic, in glandele salivare, mucoasa
intestinului subtire si in ficat. De aceea,
pentru determinarea diagnosticului cert de
pancreatita este nevoie de determinarea
lipazei specifice pancreatice feline sau
canine.
• Motive de testare: Este un indicator al
pancreatitei acute. Cele mai comune
anomalii ar fi pancreatita acuta necrotica,
pierderi enzimatice la nivel intestinal sau
prin voma, hipersalivatie si insuficienta
renala
 Aspartat Aminotransferaza AST/
SGOT
• Aceasta enzima este prezenta in cantitate mare
in diferite organe si tesuturi. In timpul
modificarilor de permeabilitate membranara sau
a proceselor necrotice, este eliberata din
citoplasma si mitocondrii in circulatie. Acest test
singular nu este specific sau sensibil pentru
diagnosticarea unei boli.
• Motive de testare: leziuni ale parenchimului
hepatic
 Calciu/ CA2+
• Calciul este un element esential pentru
organism: schelet, sisteme enzimatice,
metabolism muscular; participa la coagularea
sangelui
• Se prezinta sub forma ionizata sau legat a de
proteine
• Motive de testare: indicator al neoplaziei, boli
osoase, afectiuni ale paratiroidei, eclampsie.
Cele mai comune anomalii detectate sunt
neoplaziile.
 Colesterol/ CHOL
• Prezenta colesterolului in forma
esterificata in sange este mult mai mare
decat cea libera. Este sintetizat la nivel
hepatic si absorbit in stare libera la invelul
intestinului subtire.
• Colesterolul este fracionat la nivelul
hepatic si eliminat prin acizi biliari.
• Motive de testare: indicator al
hipotiroidismului. Trebuie testat ca parte
componenta a unui profil endocrinologic,
hepatic si renal. Daca valoarea
colesterolului este mare in absenta
diabetului, bolii hepatice sau renale, este
posibil vorba de hipotiroidism. Acesta se
confirma numai prin masurarea functiei
tiroidiene.
 Creatinin Kinaza/ CK
• Creatininkinaza are o activitate notabila la
nivelul citoplasmei celulelor musculaturii
cardiace si osoase. Creatin fosfatul este o sursa
de energie utilizata in contractia musculara.
• Motive de testare: identificarea leziunilor la
nivelul musculaturii scheletice sau cardiace.
Anomaliile identificate la acest parametru sunt in
general traume sau exercitii fizice intense.
 Creatinina/ CREA
• Este un produs de degradare a creatinei in
metabolismul muscular. Productia de
creatinina este constanta, neinfluentata de
varsta, dieta, effort fizic sau procese
catabolice.este eliminata din organism prin
filtrare gromerulara
• Motive de testare: indicator al bolii renale
si index al ratei de filtrare glomerurala.
• Teste complementare: Determinarea
creatininei se realizeaza impreuna cu
ureea, fosfatul anorganic, proteina totala si
albumina.

• Ureea si creatinina sunt indicatori ai bolilor

renale. Cresterea concentratiei serice de
uree se produce inaintea cresterii de
creatinina.
Gamma Glutamiltransferaza/ GGT
• Este o enzima legata de membrana
celulara Este prezenta in cantitate mare la
nivelul medulei renale, cortex renal,
mucoasa intestinului subtire si canaliculele
biliare. In boli renale, aceasta enzima nu
atinge valori mari.
• Motive de testare: indicator al colestazei
hepatice sau neoplazii
 Glucoza/ GLU
• Este principala sursa de energie.
• Motive de testare: diabet zaharat
• Teste complementare: fructozamina
(diagnosticul cert al diabetului), functia
hepatica, metabolism lipidic, test de
toleranta la glucoza, glucozuria.
 Acidul Lactic/ LAC
• Este produs al metabolismului anaerobic
al glucozei si concentratia acestuia
depinde de productia miocitelor,
eritrocitelor si de metabolismul hepatic.
• Motive principale de testare: nivele de acid
lactic ridicat in hipoxie tisulara, diabet
zaharat, procese maligne, ingestie de
metanol sau etanol si acidoza metabolica
 Lactat Dehidrogenaza/ LDH
• Enzima in cantitate mare in toate organele
si tesuturile, inclusiv in hematii. Este
eliberata in circulatie in timpul schimbarilor
permeabilitatii celulare sau in procesele
necrotice.
• Motive de testare: leziuni hepatice,
cardiace sau ale musculaturii scheletice.
• Nota! Nu se recolteaza pe EDTA, iar
probele hemolizate nu se utilizeaza.
 Lipaza/ LIPA
• Lipaza si amilaza se gasesc in pancreas,
glande salivare, mucoasa intestinala si
ficat.
• Motive de testare: pancreatita acuta
• Precautii! Probele prelevate trebuie
recoltate la maxi o zi de la declansarea
simptomelor de pancreatita acuta. Nu se
utilizeaza anticoagulanti ca EDTAul
 Magneziu/ MG2+
• Este implicat in activarea enzimelor la
nivel intracelular. Este implicat in formarea
si distrugerea acetilcolinei ce guverneaza
transmiterea impulsurilor nervoase la
nivelul jonctiunilor musculo-nervoase.
Glanda hipofiza, tiroida si paratiroidele
regleaza concentratia serica de magneziu.
• Motive de testare: hipomagneziemia dupa
indepartarea glandelor paratiroide la caine
 Amoniacul/ NH3
• Este un produs catabolic al digestiei
proteice, extrem de toxic. Este convertit in
uree si eliminat renal.
• Motive de testare- detectie de shunt
portosistemic
 Fosfor Anorganic
• Rol in metabolismul intermediar. Fosforul
si calciul sunt absorbiti in intestinul subtire.
Absorbtia este influentata de prezenta
altor minerale, nutrienti, vitamine si de pH-
ul intestinal.
• Motive de testare: indicator al bolii renale
 Bilirubina Totala/ T BIL
• Hematiile distruse sunt convertite in bilirubina la
nivelul sistemului reticuloendotelial. Bilirubina
libera este legata la nivelul ficatului de albumina
si eliminata in stare conjugata prin bila.
• In cazul unei boli obstructive hepatice,
concetratia de bilirubina conjugata este
crescuta.
• In cazul unei hemolize intravasculare, un numar
mare de hematii este distrus, iar procesul de
conjugare este depasit, de aceea o cantitate
mare de bilirubina va fi prezenta in circulatie.
• Daca pierderea de hemoglobina si
eritrocite este mare va aparea anoxia.
Disfuctia hepatocitelor va duce la
inflamarea celulelor si astfel se vor obtura
canaliculele biliare.
• Motive de testare: obstructii hepatice
• Teste complementare: hematocrit pentru
determinarea hemolizei si excluderea
bolilor hemolitice
 Proteina Totala/ TP
• Reprezinta concentratia serica a proteinelor
totale din sange. Albumina reprezinta un
component major singular, la acesta se adauga
alfa, gamma, beta, globuline. Concentratia
globulinelor se determina prin raportul dintre
albumina si proteina totala.
• Motive de testare: concomitent cu informatii
despre functia hepatica si renala, masurarea
gradului de deshidratare, diagnosticarea
sindromului enteropatic cu pierdere de proteina.
 Trigliceridele/ TRIG
• Sunt sintetizate la nivel hepatic din
carbohidrati asigurand o a doua sursa de
energie stocata din tesutul gras.
• Motive de testare: detectarea anomaliilor
metabolismului lipidic.
 Uree/ Urea/BUN
• In urma procesului de catabolizare se
produce amoniacul. Acesta este convertit
in uree la nivel hepatic si eliminat prin
filtrare renala glomerulara
• Motivele testarii: indicator in bolile renale.
Acest parametru se asociaza cu
creatinina, fosforul, proteina totala si
albumina.
 Proteina din urina
• Este determinata si comparata cu
concentratia creatininei pentru a obtine
nivelul pierderii de proteina la nivel renal.
• Teste complementare- analiza completa a
urinei (sumarul de urina),cu importanta
practica majora in detectarea incipienta a
unor afectiuni care nu se pot manifesta
clinic(inca)in aria renala,hepatica,biliara
sau a tractului urinar inferior
• Acestea ar fi doar o parte din analizele de rutina.
La aceste analize de baza se pot adauga si
teste serologice care usureaza si scurteaza
timpul catre un diagnostic cert ;acestea sunt utile
in cazul determinarii calitative a bolilor parazitare
/bacteriene canine (Borrelia burgdorferi,
Dirofilaria immitis, Anaplasma spp., Ehrlichia
spp.), viremii feline (FelV/ FiV, FCoV,
Panleucopenie), identificarea parazitilor canini si
felini comuni(Giardia spp.,Toxoplasma),
determinarea Parvovirusului si a virusului
maladiei Carre etc
 Ce hormon dozam cel
mai frecvent in practica?

Laura Tudor,
Facultatea de Medicina Veterinara, USH
Bucuresti
INTRODUCERE
 Cele mai frecvente tulburari in aria
reproductiva la catea determinate de valori
ale progesteronului care nu corespund
valorilor standard, se cuantifica in:
 prelungirea perioadei estrale
 monte nefertile
 hemoragii postestrale (cu alterari ale
raportului estrogen/ progesteron),
 calduri anovulatorii sau sterse etc.
 Alteori, rar la catea, valori crescute ale
progesteronului pot fi cauzate de corpi luteali
persistenti, existenta acestora fiind in
legatura cu infectii endometriale ce se
exprima clinic prin alterari ale starii generale
si/sau scurgeri vaginale.
 Dozarea progesteronului este solicitata si in cazul femelelor care
au fost castrate, dar care prezinta semne clinice de calduri –
inapetenta, edematierea vulvei, acceptarea masculilor etc.

 Nu in ultimul rand, titrul progesteronului este implicat si trebuie

evaluat in imposibilitatea mentinerii gestatiei in diferite stadii ale
acesteia.

 Alaturi de hipotiroidism, titrul scazut de progesteron este una din

cauzele principale ale avortului la catea, iar diagnosticul corect
poate ajuta frecvent la mentinerea gestatiilor ulterioare.
MATERIALE SI METODE
 Pentru dozarea progesteronului, se foloseste
o proba de aproximativ 2ml de sange venos
periferic recoltata intr-un vacutainer fara
aditiv. Se lasa aproximativ 30 minute la
temperatura camerei pentru formarea
coagulului, se centrifugheaza, iar separarea
serului se face tot intr-un tub fara aditivi. Se
pastreaza la frigider maximum 24h pana la
preluarea de catre laborator
.
 Nu se refrigereaza sangele integral pana la
momentul separarii serului pentru ca s-a
constatat scaderea concentratiei de
progesteron (mai ales daca refrigerarea are
loc in primele 2-3h dupa recoltare).
 De asemenea, se va evita contactul prelungit
al serului cu eritrocitele sau folosirea tuburilor
recoltoare cu gel.

 Animalele care au participat la studiu, au fost

catele cu varste cuprinse intre 2 si 13 ani, iar
studiul a fost facut intre ian. 2017 si feb.
2018, in clinica FMV USH si in doua clinici
particulare din Bucuresti.
REZULTATE SI DISCUTII
 Dozarea progesteronului este o metoda
simpla, ieftina si relevanta. Progesteronul ,in
cursul ciclului sexual si in timpul gestatiei, are
valori cuprinse intre 0,9 si 80 ng/ml.
 Valorile fiziologice ale progesteronemiei sant:
 Anestru-0,9-1 ng/ml
 Sfarsit anestru-1,2 ng/ml
 Proestru-3-4 ng/ml
 Ovulatie -5-10 ng/ml (48h dupa varful preovulator de
LH, se poate face prima monta)
 Monta(cel mai propice moment pentru efectuarea
montei)-14-18 ng/ml (se poate intarzia monta pana
la valoarea progesteronului de maximum 20 ng/ml
 Gestatie la 30 zile-50-80 ng/ml
 Gestatie la 50 zile -4-16 ng/ml
 Fatare (24h inaintea fatarii)aprox. 2 ng/ml
 Fatare (12h inaintea fatarii)-1 ng/ml
 Fatare (3h inaintea fatarii)-0,7 ng/ml
 Femele castrate –maximum 0,2 ng/ml
80
70 Anestru
60 Sfarsitul anestru
Proestru
50
Ovulatie
40
Monta
30
30 zile
20
50 zile
10 24h inainte
0 12h inainte
Fazele Gestatie Fatare Castrate
3h inainte
ciclului
sexual Castrate
 Proprietarii animalelor care au participat la studiu au
solicitat dozarea progesteronului din diverse motive:

 avort spontan in a 41a zi de gestatie – 1 caz (la o

femela in varsta de 2 ani)

 avort spontan in a 32a zi de gestatie – 1 caz (la

femela de 3 ani)

 insuccesul montei intre a 9a si a 13a zi a estrului – 3

cazuri ( la femele cu varsta de 2,3 si 3,5 ani)
 prezenta semnelor de calduri dupa ovariectomie – 4
cazuri ( femele de 5,6,11 si 13 ani)

 prelungirea anestrului (intarzierea aparitiei

caldurilor) – 1 caz ( femela de 2,8 ani)

 Dupa recoltarea probelor si trimiterea la laborator cu

respectarea conditiilor descrise mai sus, rezultatele
au fost urmatoarele:
 Cazul 1.
 O femela de Ciobanesc German la primul avort
spontan pe parcursul perioadei fertile; acesta a avut
loc in a 41a zi de gestatiei, dozarea progesteronului
a fost facuta a 2a zi dupa avort, iar valoarea de 8,5
ng/ml, reprezinta aproximativ 25% din valoarea
fiziologica necesara spre ultima treime a gestatie,
evident valoarea fiind absolut insuficienta pentru
mentinerea acesteia.
 Cazul 2. Similar cu primul, pacienta fiind o
femela de Pechinez de 3 ani; avortul a avut
loc in a 32a zi a gestatiei, iar valoarea
progesteronului a fost de 35 ng/ml, ceea ce
reprezinta aproximativ jumatate din valoarea
necesara pentru sfarsitul primei jumatati a
gestatiei, de aproximativ 50-80 ng/ml.
 Cazurile 3,4 si 5.
 Au fost reprezentate de trei femele metis, cu varste de 2,3 si
3,5 ani care nu au ramas gestante in urma montelor repetate.
 Prima si a doua au fost montate in a 10a si a 12a zi de la
constatatea semnelor de estru, iar cea de-a treia in a 9a, a
11a si a 13a zi de la debutul caldurilor.
 La urmatorul ciclu de calduri s-a efectuat dozarea
progesteronului.
 In a 9a zi de la debutul caldurilor s-a constatat ca valorile de
3.9 ng/ml, 4,6 ng/ml si respective 4.1 ng/ml corespundeau
unui proestru prelungit ,perioada propice montei necesitand
valori de cel putin 3 ori mai mari
 Redozarea acestuia, in toate cazurile a fost repetata
la 24h si la 72h, iar valorile au fost de 12.5 ng/ml,
13.9ng/ml si 14,6 ng/ml la a 3a dozare.
 Prima monta s-a executat la 24h de la dozarea a 3a
si s-a repetat la 24 si 48 ore; in total s-au executat
trei monte, toate dupa a 13a zi de la debutul
caldurilor, iar doua din cele trei femele au ramas
gestante.
 Cazurile 6, 7, 8 si 9 au fost reprezentate de femele metis de
Bichon (doua) , de Caniche si de Pechinez

 Au avut drept exprimare clinica manifestarea semnelor clinice de

calduri dupa executarea ovariectomiei.

 Acestea au constat in edematierea vulvei si acceptarea

masculilor, femelele fiind castrate de minimum 2 ani, in toate
cazurile (varsta pacientelor fiind de 5, 6, 11 si respectiv 13 ani).

 Dozarea progesteronului s-a facut in toate cele 4 cazuri si s-au

constatat valori ale progesteronului de 3,9 ng/ml, 2.9 ng/ml, 3,6
ng/ml si respectiv 3.2 ng/ml, valori mult crescute fata de
valoarea normala a progesteronemiei la femelele
ovariectomizate la care este de aproximativ 0,2 ng/ml.
 S-au executat laparatomii de diagnostic la
toate patru si s-au identificat resturi de tesut
ovarian si numeroase aderente la nivelul
bontului de castrare. Acestea au fost excizate
cu rigurozitate,iar pana la sfarsitul studiului
niciuna dintre paciente nu a mai avut semne
clinice asemanatoare estrului.
 Cazul 10.
 A fost reprezentat de o femela Bichon in varsta de 2,8 ani care
prezenta lipsa caldurilor la 10 luni de la debutul estrului
precedent.

 Dupa efectuarea unei ecografii abdominale s-a constatat

prezenta unei formatiuni chistice in zona ovarului drept de
aproximativ 1,5 cm diametru.

 Dozarea progesteronului s-a efectuat la 10 luni de la estrul

precedent si s-a constatat o valoare de 0,9 ng/ml, valoare
aferenta perioadei de anestru

 Suspiciunea ,la evaluarea respectivei formatiuni anecogene, cu

un perete ingrosat si neregulat a fost ca nu poate fi poate fi decat
un chist luteal provenit dintr-un folicul matur care nu a suferit
fenomenul de dehiscenta foliculara si la nivelul caruia s-a produs
o luteinizare discontinua si prelungita a granuloasei.
CONCLUZII
 Dozarea progesteronului este salutara, ieftina si rapida si poate fi
pusa in discutie in toate cazurile cu exprimare clinica similara
cazurilor evaluate in acest studiu ,diagnosticul fiind unul de
certitudine care poate ajuta femela, la ciclul de calduri urmator,sa
mentina gestatia sau sa o initieze, aspect deosebit de important,
mai ales in cazul femelelor cu o valoare genetica insemnata.

 In cazul femelelor ovariectomizate, dozarea progesteronului

poate exclude alte afectiuni care afecteaza aparatul genital sau
tractul urinar inferior si care se pot manifesta prin edem vulvar si
stare generala modificata, astfel evitandu-se tratamente
prelungite , antibioterapii sau alte examene de laborator
costisitoare si nejustificate.
Va multumesc!
Diabetul la carnivore
• Prin pacient diabetic “dificil” intelegem
pacientul cu diabet zaharat (DZ), care:
• - are necesar de insulina crescut
persistent
• - are necesar de insulina fluctuent
• - intra in remisiune diabetica (pisica)
• Inaintea oricarei invstigatii a unui asa zis
pacient diabetic “dificil”, trebuie sa ne
asiguram de instabilitatea clinica a
pacientuluiŞ sindrom PU/PD, scadere in
greutate, polifagie, complicatii ale DZ
(hipoglicemia, cataracta, neuropatia
periferica etc).
• Daca la anameneza si examenul clinic
depistam anomalitati, vom parcurge
urmatoarele etape:
• 1. culegerea informatiilor
• 2. luarea deciziilor in functie de problele
depistate in etapa 1
• 3. curba glicemica (CG)
• 4. insulinorezistenta
 Etapa 1 Culegerea informatiilor
• Consumul de apa, debitul urinar, nivelul
apetitului, glicemia si glicozuria (daca se
efctueaza monitorizarea acasa), greutatea
corporala (obezitatea sau slabirea), complicatiile
DZ
• Dieta, regimul de activitate
• Probleme legate de regimul insulinic/ insulina:
doza, ajustarea gresita a dozelor, tehnica
defectuoasa de administrare, seringi nepotrivite,
inactivitatea insulinei consecutiv expirarii,
incalzirii excesive, congelarii, agitarii violente,
dilutiei
Etapa 1 Culegerea informatiilor
• Medicatia diabetogena: glucocorticoizi,
progestogene
• Statusul reproductiv: metestrul la catelele
necastrate
• Remisiunea diabetica la pisici
• Parerea proprietarului despre starea
generala a animalului
Etapa 2 Luarea deciziilor in functie
de problemele depistate in etapa 1
• Corectia obezitatii, schimbarea dietei si
instituirea exercitiilor fizice
• Inlocuirea insulinei inactive, recalcularea
dozei de insulina, urmarirea tehnicii de
administrare efectuata de catre proprietar
• Retragerea medicatiei diabetogene
• OHT la catelele in metestru
• Stoparea insulinoterapiei in remisiunea
diabetica etc
 Etapa 3 Efectuarea curbei
glicemice (CG) daca nu s-a
schimbat nicio cauza clara a lipsei
controlului
• Sunt glicemic scenarii:
posibile urmatoarele in etapa 1
• - subdozajul insulinic
• Fenomenul Somogyi/ Supradozajul
insulinic
• Durata prea scurta sau prea lunga a
actiunii insulinei
• insulinorezistenta
 Etapa 4 Insulinorezistenta
• Este definita ca necesarul mare de
insulina (>1,5UI/kgx2/zi sau >2UI/kg o
data pe zi) si glicemia >300mg/dl
• Atentie la cauzele
pseudoinsulinorezistentei
• - insulina inactiva biologic
• - subdozajul biologic
• Stresul
• Fenomenul Somogyi prelungit
• Daca identificam insulinorezistenta, se vor revizui anamneza si ex.
Clinic, se vor efectua ex. Paracline inclusiv urocultura.
• Astfel putem diagnostica:
• -insuficienta de organ (renala, hepatica, cardiaca)
• - procese inflamatorii (pancreatice, IBD, colangiohepatite,
granumoame eozinofilice etc)
• - infectii (stomatite, pielonefrite etc)
• - hiperlipidemia
• - neoplazii non-endocrine
• - endocrinopatii (sindromul Cushing, hipotiroidismul, hipertiroidismul,
acromegalia, glucagonomul, feocromocitomul)
• IPE (insuficienta pancreatica exocrina)
• Alte cauze ale insulinorezistentei:
• - absorbtia redusa a insulinei de la locul injectarii
• in trecut, cu insulina Ultralenta la pisici; se
comuta de la insulina Ultralenta/PZI, pe una
Lenta
• ingrosarea pielii ca urmare a inflamatiei sc; se
schimba locul injectarii
• - anticorpii antiinsulinici circulanti
• La caine, de comuta pe insulina lenta si/sau
regular
• La pisica, se schimba pe PZI vita/ porc
• Exista situatii in care, nu se poate stabili o cauza
clara a insulinorezistentei sau, aceasta nu poate
fi corectata
• Nu exista o doza maxima sau periculoasa de
insulina care sa se aplice tuturor animalelor
• In concluzie, abordarea pacientului diabetic
“dificil” presupune integrarea tuturor datelor
obtinute din anamneza, din examenul clinic si
cel paraclinic si , investigarea metodica a
posibilelor cauze
Fluidoterapia
 Socul
• Poate avea etiologie complexa, de ex
• -disfunctii cardiace
• -arsuri pe suprafete intinse
• -infectii grave/ traumatisme de anvergura
• Indiferent de acuza, caracteristicil socului sant
• A)Scaderea perfuziei tisulare
- B)Scaderea oxigenarii celulare
Socul poate fi compensat sau decompensat (initial,
tardiv, terminal)
• Socul apare atunci cand perfuzia tisulara
este inadecvata necesarului metabolic si
de oxigen tisular. O perfuzie tisulara
scazuta nu poate asigura un aport de
oxigen si nutrienti adecvat desfasurarii
functiilor organelor
• Adesea insuficienta cardio-circulatorie e
cea care determina o hipoperfuzie
celulara, uneori ireversibila
• Factorii implicati sant
• 1.Cordul –prin activitatea de pompa ce
asigura debitul cardiac
• -Capacitatea de contractie
apreciata si ca volum bataie
• -frecventa cardiaca,presiunea
de umplere a cordului
• 1. Sistemul vascular (tonus vascular,
rezistenta vasculara)
• Perfuzia tisulara deficitara apare cand
scade volumul intravascular,adesea
cauzat de insuficienta activitatii de pompa,
scade debitul cardiac, scade tensiunea,
creste vasodilatatia periferica si
permeabilitatea capilara
• Socul poate fi -
• Hipovolemic
• Cardiogen–activitate de pompa e alterata
• Obstructiv- ex obstructia umplerii cordului
• Septic
• Neuroendocrin
• Anafilactic
Disfunctiile de organ pot fi variate
• -Cerebrale
• Cardiace ( ischiemii,necroze)
• Respiratorii(leziuni pulmonare cu edem
,oboseala musculaturii respiratorii ca
urmare a aportului de oxigen redus)
• Renale- hipoperfuzia determina necroza
tubulara
• Gastrointestinale-ischiemii,ulceratii,
necroze,eroziuni
• Hepatice-ischemie hepatica,lez ale
canalelor biliare intrahepatice, colecistita
acuta alitiazica
• Hematologice- ex –consum crescut de
factori de coagulare
Stadializarea 1. Soc 2. 3. 4. Faza
socului compensat Decompensare Decompensare terminala
a initiala tardiva

Frecventa Tahicardie Tahicardie Tahicardie Bradicardie

cardiaca
Calitatea Puternic Slab Slab Slab/Absent
pulsului
Culoarea Rosii Pale Albe Gri-Violet
mucoaselor
TRC < 1 sec >2 sec >3 sec Nu se poate
masura
Tensiunea Normala- Normala- Hipotensiune hipotensiune
arteriala crescuta scazuta
Status mental Normal Depresie Depresie spre stupor
stupor
Temperatura Normala Hipotermie Hipotermie cu Hipotermie cu
periferica extremitati reci extremitati reci
Productie de Normala Scazuta Scazuta scazuta
urina
 Ce fluid e necesar?
• Solutii cristaloide: solutii de electroliti care
pot trece liber in afara patului vascular
• Solutii coloide: macromolecule ce sunt
retinute in patul vascular pentru o perioada
de timp mai mare
• Produse din sange
 Solutii cristaloide
• Cristaloide izotone:
- Ser fiziologic, solutie Ringer, solutie Ringer lactat( are ,in
plus, lactat de sodiu)
- Doar 20-25% din volumul infuzat ramane in patul
vascular in urmatoarea ora, ele fiind solutii de electroliti
cu o compozitie asemanatoare lichidului din afara
celulelor organismului
- Contine Na,CL,K,Ca; Ringerul lactat are o cmpozitie
asemanatoare lichidului extracelular si avantajul ca
previne mai bine acidoza metabolica
- Efecte secundare reduse, ieftine, disponibile
• Ringerul lactat are dezavantajul ca ,la cei
cu insuficienta hepatica, poate produce
acumulare de lactat cu agravarea
semnelor circulatorii
• De asemenea,calciul din Ringer lactat
poate interfera cu produsele din sange(cu
citratul care se foloseste ca anticoagulant)
si se pot forma coaguli
NOTA
• Presiunea osmotica este presiunea ce trebuie
aplicata unei solutii pentru a impiedica trecerea
solventului in sensul firesc de difuzie printr-o
membrana semipermeabila
• Echilibrul osmotic e un echilibru dinamic in
cadrul celulelor organismului ,mentinand
constant raportul moleculelor de apa ce ies si
intra in/din celula
• Solutii saline hipertone( ex NaCl 7.5)
-Determina cresterea gradientului osmotic,
cu atragerea apei din spatiul interstitial si
intracelular, catre sistemul vascular
- Deshidrateaza, au risc de coagulopatii
- Se fol in traumatisme craniene, soc
decompensat
• Cristaloide hipotone:
- ex Glucoza 5%,

- Ineficienta in tratamentul hipoperfuziei

tisulare, determina dilutia severa a
electrolitilor, 60% ajungand intracelular
- Indicatii: in mentinerea pacientilor anurici,
in hipernatriemie acuta
 Solutii coloide
• Au diverse intrebuintari, adesea sant foarte utile
in soc decompensat/hipoalbuminemii
- Coloizi artificiali: gelatina(Hemacel, Gelofusine),
Dextranul-reprezinta amestecuri de molecule cu
greutate diferita ce au capacitate buna de
refacere a patului vascular, sant retinuti intre 2 si
4 ore in organism, dar au risc de soc anafilactic
ridicat
- Coloizi naturali: albumina serica umana,
(aproximativ 100% din volumul infuzat
ramane in patul vascular in urmatoarea
ora dupa administrare)
• Albumina serica umana:
- Coloid natural
- Risc anafilactogen ridicat
- Scumpa, greu disponibila;
- Este controversata,studiile nu demonstreaza beneficii
nete fata de alte sol coloide cu un pret mai scazut

IN HEMORAGII SE FOLOSESC CEL MAI DES

- Sangele integral- 10-20 ml/kg
- Concentratul eritrocitar si plasma 10 ml/kg
- Concentratul trombocitar 1 u /10 kg
• Sangele integral contine eritrocite si
majoritatea factorilor de coagulare (mai
putin V si VII)
• Concentratul eritrocitar (1 unitate are
250ml) determina cresterea Ht cu 2-3% si
a Hb cu 1g/dl ; in general transfuzia e
indicata cand Hb scade sub 6g/dl
• Plasma congelata- contine toti factorii de
coagulare, doza este de aprox 10-15 ml/kg
• In general se administreaza in situatii de
sangerare masiva, continua sau, adesea,
cu rol preventiv, in cazurile chirurgicale
care pot determina ipotetic o sangerare
masiva. EX- accidente rutiere, caderi de la
etaj, splenectomii sau operatii chirurgicale
de anvergura
 Estimari in socul hemoragic
• Volum sange caine: % sange pierdut Soc

< 15% ----

15-30% Compensat

30-40% Decompensat in
faza initiala

>40% Decompensat in
faza tardiva

>50% Prognostic vital

foarte defavorabil
• Produsele din sange se folosesc si cand
anumiti parametrii din hemoleucograma
impun folosirea lor
- EX – in anemii cu etiologie diversa, cand
Hct<20%
- In deficit de factor de coagulare- se fol
plasma (10 ml/kg)
 Fluidoterapie in Soc
• Cristaloide izotonice se folosesc cu
precautie:
- Riscuri la volume mari (vezi istorice
anterioare): tulburari de coagulare,
accentuarea hemoragiei, tulb. hemostazei
- Volumele mici (10-30 ml/kg) au prognostic
superior
• Coloizi sintetici :
- Utili in volum redus
- Actiune scurta 2-4 ore
- Risc de coagulopatii
 Fluidoterapie in Soc
Tip fluid Caine Pisica Bolusuri
Doze maxime Doze maxime Caine Pisica

Cristaloide 80 ml/kg 50 ml/kg 20-30 ml/kg in 10 ml/kg in 20

izotonice- ser 20 min min
fiziol,Ringer

Coloizi 10-20 ml/kg 5-10 ml/kg 5 ml/kg in 5- 3 ml/kg in 5-

sintetici/natu- 10 min 10 min
rali

Sol. 2-4 ml/kg in 5-10 min aprox

Hipertonica 1ml//min
salina 7,5%
• Bolusurile de cristaloide izotoice se pot
asocia cu bolusuri de coloid (putem fol si
coloizi naturali de ex albumina serica
umana care ramane in patul vascular 90-
100% in urmatoarea ora dupa adm( este
scumpa si prez risc anafilactogen)in socul
decompensat
• Repet bolusul la 10-20 min, pana la
stabilizare
 Scop:
• Normalizarea frecventei cardiace
• Perfuzie tisulara fiziologica
• Puls puternic, constant
• T. sistolica min- 80-100 mm Hg
• Output urinar 1-2 ml/kg/h
• Ht > 25%
• Albumina > 2g/dl
 Rehidratare/ Mentinere

• Deficit (ml): % Deshidratare x kg GV x 10

(reprezinta cantitatea de fluide pierduta de
un pacient prin deshidratare)
• Rehidrarea trebuie facuta in aprox 3-6 ore
• Estimez daca apar alte pierderi si ajustez
calculele
• Exista numeroase formule de calcul pentru
a determina cantitatea de fluide ce trebuie
administrata pentru mentinere
 Mentinere
• Mentinere/24 ore = Volum necesar Ml/zi

(GV X 30) + 70
Deshidratare (d) %deshidratarex
• Caine/pisica: 40-60 greutate (GV) x
10
ml/kg/zi, luand in
Pierderi (p) Voma, diaree,
considerare pierderile hemoragii
fiziologice de fluide D+P in primele 3 ore

Mentinere (m) Caine: 40-60

ml/kg/zi

Total d+p+m
 Pierderi
• Reprezinta cantitatea de fluide pierduta de un
pacient din cauze patologice
• Surse: voma (20-30 ml/kg xGV), diaree(20-30
ml/kg x GV), poliurie etc
• Este foarte utila si aprecierea gradului de
deshidratare ,dupa metode semiologice de baza
• EX: -deshidratare minima( aproximativ 5%)-
minima pierdere a elasticitatii cutanate- evaluata
de obicei prin capacitatea de revenire rapida a
pliului cutanat dorsal cervical si mucoase
semiuscate
-deshidratare moderata( aprox 8%)-pierderea
turgorului dermic,mucoase uscate,puls slab si
rapid,enoftalmie
-deshidratare severa(10%)-pierderea
considerabila e elasticitatii dermice,enoftalmie
severa,tahicardie,mucoase uscate, puls
slab,hipotensiune, alterarea nivelului de
constienta
NOTA-pisicile in stare de soc nu prezinta , in mod
obligatoriu, tahicardie
• Fluidoterapia nu hraneste pacientul
• Nutritia parenterala (NP) asigura ,pe cale
intravenoasa ,aportul de nutrienti necesari
(aminoacizi, lipide, vit., min., electroliti etc
pentru pacientii cu contraindicatie de
nutritie enterala (NE).
• Adesea sant folosite si amestecuri binare
in pungi bicamerale care sunt combinatii
de 2 sol. Sterile pt adm. i.v. ex. Glucoza +
electroliti sau formule complete in pungi
tricamerale care au si lipide in compozitie
• In deshidratari trebuie monitorizate semnele
vitale si tensiunea la doua ore
• In soc – trebuie evaluati zilnic
hematocritul,proteinele totale , semnele vitale la
doua ore (la fel ca si temperatura), de
asemenea greutatea pacientului si locul de
insertie a cateterului (zilnic sau de mai multe ori
pe zi),culoarea mucoaselor,BUN,Cre,saturatie
oxigen,electroliti
 Triajul (telefonic / în cabinet)
 Evaluarea primară și anamneza
 Acces venos
 +/- Oxigenoterapie
 Evaluarea secundară
• Sau “sortarea” reprezintă procesul prin care se
determină rapid urgența unei probleme la un
pacient în acest regim.
• Este un rol de bază al medicului din urgențe
• Toți pacienții sunt triați în urgență de către un
asistent pregătit sau un medic, imediat ce ajung
• În timpul triajului se face un scurt istoric al
pacientului în relație cu simptomele principale și
progresul acestora.
• Medicul trebuie să dea dovadă de rapiditate, siguranta si
stapanire de sine,pentru ca, in majoritatea cazurilor,
pacientii sant anxiosi,speriati, au durere in diferite grade
sau sant in colaps
• Prioritate: ne asigurăm că orice risc este identificat în ceea
ce privește personalul medical, pacientul și aparținătorii
• La evaluarea unui pacient în regim de urgență, mai ales
dacă acesta prezintă dureri, trebuie luate precauții ,iar
medicul trebuie să se întrebe dacă animalul este agresiv
 Abordarea logică a pacientului în urgență
asigură cunoașterea detaliata a variantelor de
abordare( ipotetice )importante. Medicul de la
triaj trebuie să urmeze un plan de acțiune
concret care permite prioritizarea
problemelor pacientului și stabilizarea și
strategiile de tratament.
 ANIMALELE CARE SE AFLĂ ÎN CUȘTI SAU ÎN
PĂTURI TREBUIE SCOASE DIN ACESTEA ȘI
EXAMINATE
 Este foarte important să respectăm ABC – ul

A: Airways (căi aeriene)

B: Breathing (respirația)
C: Circulation (circulația)
 Evaluați situația
Există riscuri pentru voi sau pentru pacient?

Evaluați pacientul
Pacientul este conștient?
Răspunde pacientul la nume sau la stimuli
ușori?

NU DA

Solicitati AJUTOR SUPLIMENTAR Urmează evaluarea secundară efectuată de

către medic
Verificați permeabilitatea căilor aeriene și
respirația
Poziționați pacientul în decubit lateral
Înclinați capul pentru a deschide căile aeriene
Asigurați-vă că limba este scoasă din
cavitatea bucală
(Mare atenție la degete!!!!!)
Cu capul aplecat lânga capul pacientului
uitați-vă spre torace: urmăriți, ascultați
și simțiți respirația

Pacientul respiră și căile

Pacientul nu respiră aeriene sunt permeabile Păstrați pacientul în decubit lateral și ajutați
medicul pentru a continua cu evaluarea
Asigurați-vă că cel puțin unul din colegii secundară
voștri poate intuba pacientul
 Dacă nu puteți intuba
Dacă puteți intuba Cereți ajutorul medicului
Intubați și asigurați cateterul endotraheal Faceți două respirații gură la nas
Conectați balonul pentru a putea ventila Asigurați-vă că limba este trasă și scoasă din
pacientul cavitatea bucală
Poziționați-vă mâinile în jurul nasului
pacientului și insuflați până vedeți
ridicarea cutiei toracice.
(Asigurați botul pacientului cu o botniță
pentru a preveni accidentele)

Verificați circulația
Puteți auzi, vedea sau simți bătăile inimii?
Puteți simți pulsul pe artera femurală?
Pacientul tușește sau se mișcă?
Pacientul sângerează?

Dacă nu aveți semne de circulație

spontană începeți manevrele de
resuscitare cardiopulmonară
6 sisteme majore trebuie evaluate:
•Respirator
•Cardiovascular
•Neurologic
•Renal + Urinar
•Digestiv
•Sistemul de termoreglare

•Disfuncția în oricare din acestea poate amenința

viața pacientului și trebuie abordată cât se poate de
repede.
 Rata respirației
 Efortul respirator
 Culoarea mucoaselor
 Orice zgomot care se aude în timpul
respirației
 Intubarea orotraheală se face doar în cazul în
care pacientul este în stare comatoasă sau
intră în apnee.
 Dacă pacientul se prezintă în urgență în urma
unui incendiu acesta trebuie mai întâi sedat și
apoi intubat.

 SONDELE URINARE, ENDOTRAHEALE ȘI

SONDELE GASTRICE TREBUIE SĂ FIE DE UNICĂ
FOLOSINȚĂ SAU SĂ FIE STERILIZATE LA RECE
ÎNAINTE DE FIECARE UTILIZARE
 Pentru a putea fi intubat pacientul trebuie
anesteziat. Se verifică reflexul palpebral.
 Pacientul este așezat în decubit sternal și i se deschide gura
 Cu ajutorul unui laringoscop i se deschide
glota și se administrează anestezic local
 Se introduce sonda endotraheală, apoi se
retrage laringoscopul.
 Rata cardiacă
 Ritm cardiac (regulat / neregulat)
 Calitatea pulsului
 Timp de reumplere capilară
 Tensiunea arterială
 Șocul hemoragic
 Culoarea mucoaselor
CULOARE DESCRIERE SEMNIFICATIVITATE
Roz Normale Normal
Rosii Congestive Toxine;raspuns imflamator
sever; hipertermie; sepsis
Palide Paloare Anemie; soc
Albastre / vinetii Cianotice Hipoxie – dispnee severa
Galbene Icterice Insuficienta hepatica
acuta,obstructive biliara
 Toaletă locală
 Se aplică pansament compresiv
 Păstrarea poziției și abilitatii de a merge
 Coma
 Sincopa
 Crize de tip epileptiform, tetaniforme,
convulsive
 Hiperexcitabilitate
 Palparea vezicii urinare pentru a verifica
integritatea parietala(confirmata ulterior
ecografic )
 Capacitatea/incapacitatea de a urina si
aspectul urinei
 Miros de amoniac al respirației,miros ihoros
al urinei sau al zonei genito-urinare
 În cazul obstrucției uretrale
 Paralizii în urma unor accidente
 Obstrucția uretrei la nivelul prostatei
 Fracturi peniene
 Parafimoza

 SONDELE URINARE, ENDOTRAHEALE ȘI

SONDELE GASTRICE TREBUIE SĂ FIE DE UNICĂ
FOLOSINȚĂ SAU SĂ FIE STERILIZATE LA RECE
ÎNAINTE DE FIECARE UTILIZARE
http://www.youtube.com/watch?v=RaoF9yOg8Yo
 Vomă
 Vomă cu sânge
 Diaree / diaree cu sânge
 Dilatație gastrică
 Se efectuează lavaj gastric în cazul
intoxicațiilor medicamentoase sau din cauza
altor substanțe toxice ingerate de animal
 Dilatația gastrică

 SONDELE URINARE, ENDOTRAHEALE ȘI

SONDELE GASTRICE TREBUIE SĂ FIE DE UNICĂ
FOLOSINȚĂ SAU SĂ FIE STERILIZATE LA RECE
ÎNAINTE DE FIECARE UTILIZARE
 Este una din manoperele cele mai importante pe care personalul
medical trebuie să le stăpâneasca.
 Trebuie să cunoască poziția anatomică a celor mai folosite vene
◦ Vena cefalică și vena cefalică accesorie
◦ Vena digitală dorsală
◦ Vena safenă internă și externă
◦ Pentru câinii cu urechile mari – venele auriculare

◦ Vena jugulară - ca ultimă soluție deoarece necesită o experiență

mai mare și o echipă pregătită să pună un cateter venos central(de
asemenea,costul este relativ prohibitiv )
 Un număr de factori trebuie luați în
considerare în alegerea tipului de acces
intravenos pentru fiecare pacient în parte
◦ Selectarea venei și pregătirea acesteia
◦ Alegerea cateterului intravenos (tip, lungime,
diametru)
◦ Ușurința accesului
◦ Ușurința menținerii liniei venoase
 În momentul în care selectăm o venă trebuie
să avem în minte următoarele întrebări:
◦ De ce pun acest cateter?
◦ Cât timp avem nevoie de acest cateter?
◦ Ce soluții vor fi administrate pe acest cateter?
 În momentul cateterizării venoase e foarte
important să recoltam sânge pentru:

1. Biochimie
2. Ionogramă / rezerva alcalină
3. Hematologie
 Un asistent trebuie să contenționeze
animalul în decubit sternal sau decubit
lateral
 După alegerea venei pe care o abordăm
zona din jurul acesteia va fi rasă
 Se aplică garoul
 Zona va fi dezinfectată
 Cateterul venos periferic se poate puncționa
și penetra pielea animalului în cele mai multe
cazuri, sau, pentru a facilita abordul venos la
animalele foarte deshidratate, se poate face o
mică incizie prin piele cu o lamă de bisturiu .
 In momentul puncționării și penetrării pielii
cateterul este ținut la un unghi de 30-40 de
grade
 În momentul în
care sângele poate
fi vizualizat,
unghiul dintre
cateter și membrul
animalului este
redus. Cateterul va
fi introdus în venă
concomitent cu
retragerea acului
 În momentul în care cateterul a fost introdus
complet, se poate pune presiune în zona
distală a cateterului pentru a se putea monta
dopul și a limita pierderea de sânge.
 Cateterul va fi fixat în poziție cu bandă
adezivă și va fi “spălat” cu ser fiziologic.
 Zona de unde trebuie recoltat sânge trebuie
pregătită în prealabil: - rasă și dezinfectată.
 Vena se va puncționa cu un ac și se va recolta
o proba sânge de 0.1-0,2 ml
 Intotdeauna recoltarea se face cu dieta min 8
ore pentru aprecierea cu acuratete a valorilor
si pentru calcularea dozei urmatoare de
insulina ( de obicei se porneste de la valori
standard , de ex 0,5 unitati insulina/kg la
pisica, dar acestea se pot ajusta in functie de
raspunsul pacientului)
 Se va înlătura prima picătură
 Următoarea picătură de sânge se va aplica pe
strip în vederea măsurării glicemiei.
 Măsurarea temperaturii (termometria) este
esențială în cazul prezentării unui pacient în
urgență
 Se va urmarii cresterea temperaturii prin:
1. Perna electrica, alta sursa de caldura
2. Perfuzie incalzita
 Evident , cele mai frecvente modalitati de
crestere a temperaturii sant perfuziile
incalzite cu ajutorul unor dispozitive speciale
prin care trece perfuzorul
 De asemenea,foarte comuna e folosirea
saltelelor electrice incalzite (au maimulte
trepte care se ajusteaza in functie de
gravitatea disconfortului termic al fiecarui
pacient
 Se va urmări scăderea temperaturii prin:
1. Medicație antipiretica (ex Tolfedol)
2. Antibioterapie( in cazul in care suspicionam o suprainfectie
bacteriana, parazitoze )
3. Tratament perfuzabil
4. În cazul în care nu se corectează temperatura prin cele
enumerate mai sus (sindrom febril de origine centrală) se pot
folosi dușuri reci sau baie de gheață
 Monitorizarea EKG
este importantă în
cazul urgențelor
deoarece este o
modalitate extrem de
facilă și pentru a
diagnostica orice
aritmie cardiacă.
  Pentru a putea efectua un EKG sau pentru a
monitoriza un pacient trebuie urmați
următorii pași:
1. Pacientul este așezat în decubit
lateral drept (dacă este posibil)

2. Pentru o mai bună transmitere a

impulsului electric între pacient și
electrodul EKG pliurile axilare și
inghinale trebuie tratate cu substanțe
ce favorizează transmiterea impulsului
electric (gel special pentru EKG, spirt,
gel ecografic)

3. Se poziționează electrozii
ROSU – red, right – membru ant. dr.
GALBEN – membru ant. stg.
VERDE – membru posterior stg.
NEGRU – membru posterior dr.
 Partea dreaptă Partea stângă

•Anterior – electrodul roșu •Anterior – electrodul galben

•Posterior – electrodul negru •Posterior – electrodul verde
Unda P – reprezintă depolarizarea
atriilor
Segmentul PQ / PR - reprezintă
întârzierea stimulului electric la
nivelul joncţiunii atrio-ventriculare
Complexul QRS -reprezintă
depolarizarea ventriculară
Segmentul ST - Reprezintă
repolarizarea lentă ventriculară
Unda T - Reprezintă faza de
repolarizare rapidă ventriculară

http://lifeinthefastlane.com/ecg-library/basics/p-wave/
 Aritmii cardiace:
 Bradicardia sinusală
 Tahicardia sinusală
 Blocurile atrioventriculare
 Tahicardia ventriculară
 Fibrilația atrială
 Fibrilația ventriculară
 Funcţionarea corectă a inimii

http://www.youtube.com/watch?v=Q0JMfIVaDUE
 Încetinirea bătăilor inimii la o frecvență sub
70/min (frecvența cardiacă normală la câine
este cuprinsă între 80-120/min, iar la pisică
între 120-160/min)

http://www.youtube.com/watch?v=mVGikydo0GM
 Tahicardia este o tulburare de ritm cardiac
caracterizată prin accelerarea ritmului cardiac
fiziologic (ritm sinusal) astfel încat frecvența
cardiacă depășeste 150 bătăi pe minut la
caine si 180-190 la pisici.

http://www.youtube.com/watch?v=cKXrzLrQOCc
 Blocul AV grd I – prelungie progresivă a intervalului
PR făra blocarea undei P

http://www.youtube.com/watch?v=hZRwYfMamb8
 Blocul AV grd II – unul sau mai multe impulsuri
atriale nu sunt transmise către ventriculi
 Mobitz I – prelungire progresivă a intervalului PR până
la blocarea unei unde P
 Mobitz II – interval PR alungit ,dar constant; apar unde
P blocate intermitent
 Blocul AV grd III – impulsurile provenite din
atrii nu ajung la ventriculi. Activitatea atrială
și ventriculară sunt independente

http://www.youtube.com/watch?v=NEGnCKC0Mrk
 Sunt tulburari ale ritmului cardiac cu originea la nivelul
ventriculelor caracterizate printr-o contracție prematură (apărută
înainte de momentul fiziologic în care trebuie să se manifeste).

http://www.youtube.com/watch?v=dZcQ458dDvg
•Tahicardia ventriculară este reprezentată de o
succesiune de mai multe extrasistole ventriculare ce
apar cu o rată mai mare de 200/min

http://www.youtube.com/watch?v=iDw93FhtWk4
 Este o aritmie cronică sau paroxistică caracterizată
prin activitate electrică atrială haotică. Se
caracterizează prin lipsa undelor p, rata
ventriculară rapidă și un ritm neregulat-neregulat

http://www.youtube.com/watch?v=R-Z_S5sVBJA
 Reprezintă cea mai severă tulburare de ritm și cauza cea mai
frecventă a morții subite . Ventriculul în fibrilație se contractă
parcelar, anarhic, cu o frecvență foarte mare, fiind incapabil
să realizeze sistola ventriculară, cu consecințe hemodinamice
catastrofale: încetarea funcției pompei cardiace, prăbușirea
debitului cardiac și a tensiunii arteriale.

http://www.youtube.com/watch?v=G3-KHvYTG2g&list=PLD725509B41ACE689&index=5
 Tensiunea arteriala prin
metoda Doppler la carnivore
Lector univ.dr. Tudor Laura
• Studiul a vizat variatiile tensiunii arteriale,
masurate prin metoda DOPPLER, la canine
clinic sanatoase si in diverse stari patologice.

• Obiectivele au vizat:
• evaluarea acuratetii si masurarii tensiunii
arteriale prin metoda Doppler din diferite
regiuni ale corpului.
• stabilirea valorilor de referinta la animalele
sanatoase.
• evaluarea diferentelor dintre valorile tensiunii
arteriale in functie de sex, stare de intretinere,
varsta, rasa.
• evaluarea efectului hipotensiv al unor
medicamente.
• evaluarea hipertensiunii arteriale in entitati
patologice comune ca insuficienta renala
cronica, diabetul zaharat sau insuficienta
cardiaca.
• evaluarea legaturii dintre modificarile
paraclinice si nivelul tensiunii arteriale in
diverse boli.
• Evaluarea prin metoda DOPPLER a fost
efectuata cu un tensiometru Thames medical,
succesiv la nivelul arterei mediane (membru
anterior), arterei metatarsale (membru
posterior) si la nivelul arterei caudale mediane
(baza cozii) si nu s-au observat diferente
semnificative intre masuratori.
• De asemenea este important ca, in cazul
cainilor, sa se faca masuratoarea in decubit
lateral, iar pentru toti pacientii sa se faca o
medie a masuratorilor (3-4 masuratori) pentru
a stabili valoarea finala.
• La pisici, evaluarile pentru stabilirea unor
valori fiziologice, de referinta, au fost facute
pe un numar de 80 de pisici intr-un interval de
30 de zile.
• Toate au fost clinic sanatoase si au avut varste
cuprinse intre 11 luni si 14 ani.
• Grupul a fost constituit din pacienti de diferite rase,
iar proportia intre sexe a fost de 52 de femele si 28 de
masculi. Greutatea corporala a fost intre 2.4 kg si 6.9
kg .

• Masurarea tensiunii arteriale a fost efectuata in

prezenta proprietarilor, dupa 15-25 minute de
acomodare a pacientilor cu spatiul si personalul si
dupa adoptarea voluntara a unei pozitii confortabile,
de obicei decubit sterno-abdominal.
• Au fost efectuate 4-6 masuratori/pacient la
interval de 30-60 de secunde, iar la final s-a
facut media aritmetica. Valorile au fost
cuprinse intre 115.6 si 136.2 mmHg.
• De asemenea s-a luat in considerare ca valorile
mai mari de 140-142 mm/Hg sunt considerate
a fi un indicator al starii hipertensive, iar
valorile sub 100 mm/Hg al celei hipotensive.
• Tensiunea arteriala nu a inregistrat diferente
semnificative intre femele si masculi si nici in
functie de greutate sau starea de intretinere.
• Diferente semnificative au fost inregistrate la
rasa British Short Hair (8 exemplare) la care
tensiunea arteriala a avut valori intre 135-142
mm/Hg, semnificativ mai mare decat la rasele
Persana, Birmaneza, Europeana, Norvegiana
de Padure sau metisi.
Tensiunea arteriala la pisicile cu IRC
• Studiul a fost efectuat pe 45 de pisci cu IRC
avand ca obiectiv stabilirea unei corelatii intre
IRC si hipertensiunea arteriala.

• Dupa stabilirea diagnosticului prin recoltarea

de probe de urina si sange, s-a trecut la
masurarea tensiunii arteriale prin metoda
standard DOPPLER .
• Din rezultatele obtinute s-au concluzionat
urmatoarele:

• tensiunea arteriala la pisicile cu IRC este mai

mare decat la pacientii sanatosi diferenta fiind
in medie de 25 mm/Hg.
• prevalenta hipertensiunii arteriale la toti
pacietii a fost de 65%.
• hipertensiunea atriala s-a intalnit preponderent
la pisici cu azotemie usoara spre moderata,
respectiv stadiile II si III ale IRC.

• hipertensiunea la pisicile cu IRC nu s-a corelat

semnificativ cu varsta, pisicile peste 12 ani si
cu IR in stadiu incipient fiind normotensive
• proteinuria masurata prin prisma raportului
proteina/creatinina urinara a fost semnificativ
mai mare la pisicile hipertensive.
 Efectul Amlodipinei asupra
controlului hipertensiunii arteriale la
pacientii cu IRC

• Cercetarile au fost efectuate pe 35 de pacienti

cu varsta cuprinsa intre 7 si 16 ani cu
hipertensiune arteriala in urma IRC si au avut
ca scop evaluarea efectului Amlodipinei
administrata odata/zi in doza de 0.1-0.2 mg/kg.
• Toate pisicile au avut concentratii ale
creatininei mai mari de 2,2 mg/dl si s-au
incadrat in stadiile II si III ale IRC.

• Pentru a urmari eficienta tratamentului,

tensiunea arteriala a fost masurata inainte si
dupa 15, 30 si 60 de zile de tratament.
• La controlul de 60 de zile s-au prelevat si
probe de sange pentru a se evalua eventualele
modificari ale parametrilor biochimici si
urinari.

• La 15 zile s-a constatat intrarea in parametrii

fiziologici a 18 dintre cei 35 de pacienti, la 30
zile a 29 dintre pacienti, iar la 60 de zile a 34
dintre pacienti.
• De asemena, tensiunea arteriala a scazut la 60
de zile cu valori cuprinse intre 22 mm/Hg si 30
mm/Hg.

• Concluzia este ca tratamentul cu Amlodipina,

in afara de scaderea tensiunea arteriale, creste
si rata de filtrare renala, in majoritatea
cazurilor.
100

90

80

70

60
15 zile
50 30 zile
40 60 zile

30

20

10

0
Parametrii fiziologici
Efectul Benazeprilului asupra tensiuni
arteriale

• Studiul a fost facut pe 18 pisici cu varsta intre

8 si 14 ani, diagnosticate cu IRC, carora li s-a
administrat Benazepril in doza de 0.25 mg/kg
odata /zi, timp de 10 zile, apoi 0.5 mg/zi .
• Valorile initiale ale tensiunii arteriale au fost
de 155, respectiv 168 mm/Hg.

• Masurarea efectului a fost facuta tot la interval

de 15, 30 si 60 zile. Valori semnificative au
fost inregistrate abia la 60 de zile, cand 16 din
cei 18 pacienti au prezentat valori sub 140
mm/Hg.
• Amplitudinea reducerii tensiunii arteriale a
fost mai mica decat in cazul Amlodipinei, de
doar 15-18 mm/Hg.

• Tratamentul cu Benazepril nu a dus la

agravarea disfunctiei renale, parametrii
biochimici imbunatatindu-se cu 10% ( sub
tratament specific).
• De asemenea, s-a inregistrat si o scadere a
valori raportului proteina /creatinina urinara, la
30 zile de la inceputul tratamentului, la 16 din
cei 18 pacienti.
Tensiunea arteriala la cainii sanatosi
• Pacientii cuprinsi in evaluare au fost in numar
de 90, clinic sanatosi si au avut varste cuprinse
intre 5 luni si 15.5 ani.

• Determinarile s-au facut in mod similar cu

cele de la pisici, folosind mansoane cu o latime
de 35-40% din circumferinta zonei de
evaluare.
• Tensiunea arteriala, in prezenta proprietarilor,
a avut valori cuprinse intre 120 si 138 mm/Hg.

• Valoarea tensiuni arteriale la pacientii in varsta

de peste 10 ani nu a depasit 141 mm/Hg, prin
urmare s-a concluzionat ca varsta inaintata nu
constituie un factor etiologic.
• Variatii au existat in ceea ce priveste rasa,
astfel s-a constatat ca la Ciobanesc German (8
pacienti), valorile au fost la limita superioara –
intre 132 si 138 mm/Hg, iar la Golden
Retriever (11 pacienti) valorile au fost mai
apropiate de limita inferioara, intre 108 si 115
mm/Hg, semnificativ mai reduse fata de taliile
mici si medii.
 Tensiunea arteriala la cainii cu IRC
• Cercetarile au fost efectuate pe un lot de 15
caini cu IRC, cu varste cuprinse intre 8 si 12
ani.

• Dupa examenul de biochimie sangvina care i-a

incadrat in unul din stadiile I –IV, s-a constatat
ca 80% dintre pacienti au avut tensiunea
arteriala mai mare de 159 mm/Hg in stadiile II
si III si doar 20 % in stadiul IV.
• Prin urmare nu au existat corelatii directe intre
valorile crescute ale tensiunii arteriale si gradul
avansat al IRC ( exprimat prn valorile ureei si
creatininei serice).
• Astfel se poate considera ca valoarea tensiuni
arteriale in stadiile de inceput ale bolii (de
exemplu la valori ale creatininei de 2 dl/ml)
poate conduce medicul la investigatii extinse,
chiar deca semnele clinice de IRC nu sunt
prezente inca.
Efectul Enalaprilului asupra tensiunii
arteriale la caini cu IRC cronica

• Au fost evaluati pacienti intre 9 si 14 ani,

carora li s-a administrat 0.25 mg/kg in primele
10 zile si apoi 0.5 mg /kg in urmatoarea
perioada, pana la 60 zile.
• Valori notabile s-au obtinut dupa 60 zile,
tensiunea arteriala fiind mai mica cu valori
cuprinse intre 10 si 14 mm/Hg.
• Reducerea proteinuriei s-a observat la 80%
dintre pacienti, iar scaderea creatininei la 90 %
dintre pacienti cu aproximativ 12% din valorile
initiale.
 Tensiunea arteriala la cainii cu
diabet zaharat

• Studiul a cuprins 20 cazuri cu varste intre 6.5

si 14 ani, toti cu valori ale glucozei mai mari
de 280 dl/ml a jeun si cu tensiunea sistolica
mai mare de 155 mm/Hg.
• Intregului grup i s-a administrat Ramipril 2.5
in doza de 0.125mg/kg 10 zile, apoi doza a fost
marita la 0.25mg/kg odata/zi.
• Evaluarea efectului s-a incheiat la 60 zile ,
Ramiprilul inducand o scadere a tensiunii
arteriale cu aproximativ 15 -18 mm/Hg la 19
pacienti.
 Tensiunea arteriala la cainii cu
insuficienta cardiaca

• Lotul de pacienti a fost format din 30 caini cu

insuficienta cardiaca cauzata de insuficienta
mitrala, in stadiile I-III.

• De subliniat ca la majoritatea pacientilor cu

insuficienta si regurgitare mitrala (80% dintre
ei) tensiunea arteriala este in limite normale.
• Cainii din acest studiu au prezentat valori peste
165 mm/Hg si au fost tratati cu Benazepil (20
mg/cpr sau 5 mg/cpr) in doza de 0.25 mg/kg
primele 10 zile si apoi 0.5 mg/kg si
monitorizati la 20 si 40 zile.
• S-a constatat ca, daca la cainii cu insuficienta
cardiaca in stadiu incipient valoarea tensiunii
arteriale a fost initial mai mare, decat cea a
pacientilor in stadiu III si IV, dupa 40 zile
valorile s-au redus, dar cu maximum 12
mm/HG.
 CONCLUZII

• Valoarea tensiuni arteriale la pisicile clinic

sanatoase nu prezinta variatii in functie de
rasa, spre deosebire de caini la care putem
intalni valori la limita superioara (Ciobanesc
German) sau la limita inferioara (Golden
retriever).
• La pisici cu IRC hipertesiunea a fost intalnita
predilect in stadiile I, II si III, neexistand o
corelatie directa intre stadiul bolii si valoarea
tensiunii arteriale.
• Hipertensiunea arteriala poate duce la
hiperproteinurie la pisici, iar controlarea
acesteia cu Amlodipina se poate corela cu o
reducere semnificativa a proteinuriei.
• Amlodipina produce o scadere a tensiunii
arteriale cu aproximativ 30 mm/Hg, spre
deosebire de Benazepril care poate fi folosit
doar in stadiile de debut ale bolii si care
produce o scadere a tensiunii doar cu 12-15
mm/Hg.
• La cainii clinic sanatosi valoare tensiuni
arteriale nu inregistreaza diferente de sex si
mai ales de varsta.
• La pacientii cu IRC si cu cresteri ale tensiuni
arteriale mai mult de 35 mm/Hg s-a observat o
crestere semnificativa a proteinuriei, iar
folosirea Enalaprilului ca hipotensor a permis
atat scaderea valorilor tensiuni arteriale cu
aproximativ 15 mm/Hg, dar si scaderea valorii
proteinuriei si implicit prelungirea perioadei de
timp necesare pentru imbunatatirea ratei de
filtrare glomerulara.
• Hipertensiunea arteriala la cainii cu diabet a
fost intalnita in jumatate din cazuri, iar
tratamentul cu Ramipril scade valoarea
tensiuni arteriale cu aproximativ 16 mm/Hg in
90% din cazuri.
• In cazul insuficientei cardiace cauzate de
insuficienta si regurgitare mitrala,
hipertensiunea a fost intalnita la mai putin de
20% dintre pacientii supusi studiului, in stadiul
incipient tensiuni arteriale fiind mult mai des
intalnita, decat in stadiile avansate, iar
Benazeprilul poate fi de benefic singur sau in
asociere cu medicatie specifica.
Va multumesc !