Conceptul de risc

Modelul conceptual al riscului foloseşte 5 noţiuni de bază:

- obiectivele;
- evenimentele;
- probabilitatea de materializare a riscului;
- impactul riscului;
- expunerea la risc.

A. Obiectivul reprezintă o stare posibilă (nu în mod necesar cea mai probabilă) din
perioada T1, dorită de entitate şi fixată în perioada T0.
Obiectivele organizaţiei sunt:
A.1. – obiectivele generale:
= pentru care se constituie organizaţia: obţinerea profitului şi maximizarea valorii
firmei în condiţiile oferirii unor servicii de calitate superioară;
= privind utilizarea eficientă a resurselor şi asigurarea securităţii activelor;
= vizând fiabilitatea informaţiilor interne şi externe;
= legate de conformitatea cu legile, actele normative, regulamentele şi politicile
interne.
A.2. – obiectivele operaţionale (la nivelul fiecărei activităţi);
A.3. – obiectivele individuale (la nivelul fiecărui angajat).

Observaţie - Obiectivele trebuie (pe cât posibil) exprimate prin indicatori, pentru a putea fi
monitorizate.

B. Evenimentul (incidentul)
În orice organizaţie, obiectivele stabilite sau obţinerea rezultatelor aşteptate sunt
grevate de incertitudine, care există indiferent de modul în care o percepem.
Astfel de evenimente, situaţii, acţiuni sau inacţiuni se numesc riscuri şi pot constitui:
- fie ameninţări, caz în care consecinţa este de regulă neatingerea rezultatelor
prealabil stabilite;
- fie oportunităţi, caz în care evenimentul/situaţia trebuie fructificată/exploatată.
Riscul reprezintă incertitudinea obţinerii rezultatelor dorite şi se evaluează ca o
combinaţie între:
- probabilitatea de materializare a riscului;
- impactul riscului.
 Principalele categorii de riscuri
Principalele categorii de riscuri sunt grupate în două clase:

- riscuri externe (exogene) firmei;

- riscuri interne (endogene) firmei.

A. Riscurile exogene firmei decurg din mediul extern şi nu pot fi controlate în

totalitate de organizaţie, dar pentru care pot fi luate măsuri de identificare,
atenuare şi tratare.

Între riscurile externe firmei cele mai importante sunt următoarele:

- riscurile politice sunt determinate de instabilitatea (incertitudinea) politică şi de

imixtiunea politicului asupra afacerilor. Ca urmare, există ţări/regiuni/zone
nerecomandate ca destinaţii turistice (terorism, războaie, violenţă etc) sau ca
orientare a investiţiilor în turism, din cauza lipsei de siguranţă.

- riscurile economice se manifestă în trei direcţii:

- riscuri ce decurg din starea generală a economiei (dezechilibre
macroeconomice precum recesiunea, inflaţia, şomajul);
- riscuri ce decurg din caracteristicile mediului de afaceri (înăsprirea
concurenţei, apariţia de noi produse şi servicii, creşterea competitivităţii,
diversificarea ofertei globale, adâncirea fenomenului globalizării);
- riscuri ce decurg din modificarea reglementărilor în domeniul taxelor şi
impozitelor, rezultând un regim fiscal descurajator şi nemotivant.

- riscurile socio-culturale şi demografice sunt provocate de evenimente majore

cu un puternic potenţial perturbator:
- redefinirea piramidei nevoilor şi schimbarea de mentalitate şi tradiţii, care
conduc la o reorientare în structura cheltuielilor populaţiei şi la modificări
esenţiale în utilizarea timpului liber;
- transformări demografice de amploare manifestate prin reducerea natalităţii
şi îmbătrânirea populaţiei, cu efecte importante asupra structurii cererii de
servicii –pe de o parte – şi migraţia internă, dar mai ales cea externă, cu

2
 efecte negative asupra forţei de muncă – pe de altă parte.

- riscul de piaţă (riscul de cerere) este rezultat al faptului că cererea de bunuri şi

servicii ale firmei este influenţată de numeroşi factori: veniturile populaţiei, nivelul
preţurilor şi al tarifelor, modificarea cursului de schimb şi a ratei dobânzii,
fenomenul sezonalităţii etc.

- riscurile juridice se concretizează în modificări neaşteptate ale cadrului

legislativ specific domeniului.

- riscurile de mediu se manifestă sub mai multe forme:

- riscurile pure (naturale) precum seismele, inundaţiile, uraganele, avalanşe
de zăpadă etc;
- riscurile cu determinare antropică, în special poluarea aerului, apei, solului
datorată deşeurilor, dar şi poluarea estetică, sonoră şi vizuală rezultat al
practicării unui turism dezechilibrat şi neecologic; efectul imediat este de
pierdere a valorificării unei parţi importante din potenţialul natural al ţarii;
- riscurile privind sănătatea şi securitatea consumatorilor/clienţilor;
- riscurile provocate de „eşecul utilităţilor publice” (întreruperi în alimentarea
cu apă, gaze, electricitate).

- riscul de ţară cumulează toate riscurile de natură economică, politică, socială,

juridică, de mediu etc., ce se manifestă la scara unei ţări şi care influenţează
activitatea firmei.

B. Riscurile interne firmei depind – în cea mai mare parte – de activitatea firmei
(natura activităţii, părţile implicate în derularea afacerii, modalităţile de finanţare,
sistemul logistic utilizat, resursele disponibile, relaţiile comerciale etc.).

Cele mai importante riscuri externe ce se manifestă la nivelul firmei pot fi grupate
astfel:

- riscurile strategice provin din orientarea greşită a activităţii fie spre un anumit
sector, subsector, produs sau serviciu, fie spre o anumită zonă geografică.

3
- riscul in investiţii are un impact major şi de durată asupra activităţii firmei şi se
concretizează în:
- riscul în investiţii în active reale (eroare în analiza oportunităţii investiţiei,
evaluarea incorectă a cererii de produse/servicii);
- riscul în investiţii financiare (acţiuni, obligaţiuni etc.).

- riscul de marketing este rezultat din atitudinile incerte ale consumatorilor în

condiţiile unor informaţii greu de controlat sau a unui marketing defectuos (riscul in
activitatea de promovare, riscul de inovaţie etc).

- riscul reputaţional (de imagine) constă în schimbarea atitudinii consumatorilor

faţă de firmă din cauza apariţiei unor probleme în ceea ce priveşte calitatea
produselor/serviciilor.

- riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub

incidenţa incapacităţii firmei de a se adapta rapid, cu cele mai mici costuri la
variaţia condiţiilor de mediu (gestiune greoaie şi ineficientă). Neutilizarea sau
utilizarea eronată a unor tehnici specifice de tratare a riscurilor (formarea
provizioanelor, sistemul de asigurări etc.) conduce la materializarea riscului de
nerealizare a veniturilor, în special în condiţii neprielnice ale pieţei (volatilitatea
cursului de schimb şi majorarea ratei dobânzii).

- riscul de faliment este o sumă a tuturor tipurilor de riscuri, nu numai de natură

financiară, şi se manifestă prin riscul de neplată (de insolvabilitate) al firmei aflată
în incapacitatea de a-şi regla la timp obligaţiile contractuale.

- riscul contractual (riscul de legalitate sau de conformitate) apare în ipoteza că

una dintre părţi nu poate să-şi respecte obligaţiile sale contractuale:
- riscul în contractul de aprovizionare (de exemplu dependenţa de un singur
furnizor);
- riscul în contractul de vânzare (de exemplu riscul în vânzarile de
bunuri/servicii viitoare sau aparţinând unui terţ).

- riscurile operaţionale depind de calitatea actelor de management şi de execuţie

şi pot fi grupate în mai multe tipuri:

4
 - riscuri ce derivă din nerespectarea diverselor proceduri curente,
operaţionale şi administrative aplicate în cadrul firmei pentru desfăşurarea
activităţii;
- riscuri ce privesc proprietatea (incendii, furturi etc.), majoritatea acestora
putând fi asigurate;
- riscuri ce privesc personalul (absenteism, greve, practici frauduloase,
îmbolnăviri sau accidente la locul de muncă, nivel scăzut de motivare
financiară şi morală a angajaţilor, condiţii de muncă necorespunzătoare
etc.).
Matricea riscurilor

În funcţie de efectul lor, riscurile pot fi clasificate în următoarele categorii:

- riscuri reduse (obişnuite sau triviale), care au o frecvenţă mare de apariţie, dar pot fi
suportate fără dificultate;
- riscuri moderate, care au o frecvenţă medie de apariţie şi pot fi gestionate cu anumite
costuri;
- riscuri ridicate (critice sau majore), care au o frecvenţă mică de apariţie, însă cu
efecte nedorite; este necesară gestionarea atentă a acestora, pe o perioadă mai
lungă de timp;
- riscuri inacceptabile, care sunt cele mai rare dar cu efecte foarte periculoase.

Determinarea severităţii riscurilor, atât pentru fiecare eveniment în parte, cât şi pe

ansamblul firmei, se realizează cu ajutorul unui instrument denumit “matricea riscurilor”.
Pentru elaborarea matricei riscurilor trebuie evaluate trei elemente:

A.Probabilitatea de materializare a riscului (P), care măsoară posibilitatea de apariţie

într-un anumit orizont de timp a unui eveniment cantitativ, pe o scară de la 0 la 1 (sau
100%).
Probabilităţile pot fi:
- probabilităţi obiective, dacă se bazează pe frecvenţa relativă de apariţie a
unui eveniment, atunci când există informaţii disponibile; aceste probabilităţi
nu sunt dependente de caracteristicile personale ale evaluatorului;
- probabilităţi subiective (apreciative), daca se bazează pe o serie de ipoteze
teoretice şi, prin urmare, factorul personal/psihologic joacă un rol important; în

5
 această situaţie nu este necesar să stabilim un anumit nivel al probabilităţii, ci
încadrarea acesteia într-un interval (treaptă) al unei scale de evaluare.

Astfel, indiferent de metoda de evaluare a probabilităţilor, acestea pot fi încadrate

în:
- scale în 3 trepte:
probabilitate scăzută (S)
probabilitate medie (M)
probabilitate ridicată (R)
- scale în 5 trepte:
probabilitate foarte scăzută (FS)
probabilitate scăzută (S)
probabilitate medie (M)
probabilitate ridicată (R)
probabilitate foarte ridicată (FR)

B. Impactul riscului (I), care reprezintă consecinţa (efectul) asupra obiectivelor

(rezultatelor) în cazul în care riscul s-ar materializa.
Evaluarea impactului se realizează prin:
- evaluări cantitative, exprimate - de regulă - în termeni valorici (capital, costuri) sau
în unităţi de timp;
- evaluări calitative, prin prin transpunerea pe scale de evaluare a impactului.
Asemănător situaţiei anterioare se pot stabili:
- scale în trei trepte: S,M,R
- scale în cinci trepte: FS, S, M, R, FR.

C. Expunerea la risc (E), care reprezintă rezultatul combinaţiei probabilitate-impact şi

comensurează consecinţele pe care le poate resimţi firma în raport cu obiectivele
prestabilite, în cazul în care riscul se materializează:

E= P ∙ I

unde:
P şi I sunt cele două dimensiuni ale riscului.

6
 Ca urmare, scala de evaluare a expunerii la risc nu mai este unidimensională, ca
în cazul probabilităţii sau impactului, ci una bidimensională (matricială).

Matricea riscurilor în 3 trepte

Ridicat I S∙I M∙R R∙R

M
Mediu S∙M M∙M R∙M
P
Scazut A S∙S M∙S R∙S

C PROBABILITATE
P
T
Scazuta Medie Ridicata

Matricea riscurilor în 5 trepte

Foarte ridicat I FS ∙FR S ∙FR M ∙FR R ∙FR FR ∙FR

M
Ridicat FS ∙R S ∙R M ∙R R ∙R FR ∙R
P
Mediu A FS ∙M S ∙M M ∙M R ∙M FR ∙M
C
Scazut FS ∙S S ∙S M ∙S R ∙S FR ∙S
T

Foarte scazut FS ∙FS S ∙FS M ∙FS R ∙FS FR ∙FS

PROBABILITATE
Foarte Scazuta Medie Ridicata Foarte P
scazuta ridicata

7
 În acest mod se realizează o ierarhizare a riscurilor de la expunerea R ∙ R
(respectiv FR ∙ FR), până la expunerea S ∙ S (respectiv FS ∙ FS), rezultând profilul de risc
al firmei. Din raţiuni de a evidenţia mai bine ierarhia, scalele calitative pot fi transformate în
scale numerice, prin acordarea de note fiecărei trepte calitative (de la 1 la 3, respectiv de
la 1 la 5).

Matricea numerică a riscurilor în 5 trepte

Foarte ridicat 5 5 10 15 20 25
I
Ridicat 4 4 8 12 16 20
M

Mediu 3 P 3 6 9 12 15
A
Scazut 2 C 2 4 6 8 10
T
Foarte scazut 1 1 2 3 4 5

PROBABILITATE
1 2 3 4 5
Foarte Scazuta Medie Ridicata Foarte P
scazuta ridicata

Astfel se asigură o integrare a informaţiilor referitoare la impactul şi probabilitatea

8
 riscurilor într-o "hartă a riscurilor " care permite şi o gradare/ierarhizare a acestora, în
funcţie de o serie de caracteristici specifice.

• Risc redus (E=1÷3)

- nu generează probleme semnificative şi implică pierderi financiare
reduse;
- nu necesită eforturi mari pentru evitarea creşterii riscurilor, acestea fiind
ţinute sub control;
- este totuşi necesară o analiză a schimbărilor şi circumstanţelor
probabile în viitor, pentru a evita/preîntâmpina migrarea riscului într-o altă
zonă.

• Risc moderat (E=4 ÷ 6)

- poate genera o serie de probleme operaţionale, dar poate fi
contracarat prin măsuri adiţionale de pregătire, supervizare şi
monitorizare a procedurilor de control deja aprobate;
- este posibil să necesite cheltuieli suplimentare, inclusiv cu personalul
de specialitate.

• Risc ridicat/critic (E=8 ÷10)

- constituie o expunere la risc care crează greutăţi în realizarea
strategiei firmei şi poate produce pierderi financiare semnificative;
- este necesară o revizuire critică a procedurilor de gestiune şi control
intern, urmată de o monitorizare atentă a eficacităţii implementării
măsurilor aprobate.

• Risc inacceptabil (E=12 ÷25)

- constituie o expunere la risc ce pune în pericol strategia firmei şi
situaţia sa financiară;
- activitatea specifică va continua numai în măsura în care vor fi
aprobate şi implementate proceduri de control intern adecvate şi un
plan de acţiune permanent de reducere a riscului la un nivel
acceptabil;

9
 - întreaga acţiune trebuie să fie aprobată şi mandatată responsabililor
de către managementul general(la cel mai înalt nivel).

Matricea riscurilor permite vizualizarea profilului de risc cu ajutorul culorilor:

- culoarea roşie, pentru riscurile cu expunerea cea mai mare şi care deviază cel
mai mult de la toleranţa de risc acceptată;
- culoarea galbenă (zona de atenţie), pentru riscurile a căror expunere depăşeşte
limita de toleranţă, dar la care deviaţia este moderată;
- culoarea verde, pentru riscurile asumate, a căror expunere se situează sub
limita de toleranţă.

Limita de toleranţă la risc sau “apetitul la risc” exprimă nivelul de expunere la risc
pe care conducerea firmei este dispusă să-l accepte sau să-l tolereze.

10