1. Noţiuni utilizate în Contabiltatea construcţiilor. Definirea si clasificarea Contractelor de construcţie.

2. Noţiune, structura costurilor directe contractuale (CDC). Noţiune, structura costurilor indirecte
contractuale (CIC). Repartizarea costurilor indirecte contractuale

3. Costurile contractuale generale (de regie) şi modul de repartizare a acestora.

4. Costurile de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari. Costurile de regie ale construcţiei
nerecuperabile de către beneficiari. Costuri precontractuale.

5. Contabilitatea costurilor aferente Contractelor de construcții.

6. Evidenta cheltuielilor aferente contractelor de construcţii. Metoda de calculaţie a costului pe comenzi

a LCM. Metoda normativă de calculaţie a costului a LCM. Metoda de calculatie pe faze a costului a LCM.

7. Particularitatea contabilitâţii veniturilor în activitatea de construcţii.

8. Contabilitatea decontarilor cu clienţii. Contabilitatea decontărilor cu beneficiarii.

9. Contabilitatea decontărilor cu alte organizaţii specializate - subantreprenorii.

1. Noţiuni utilizate în Contabiltatea construcţiilor. Definirea si clasificarea
Contractelor de construcţie.
Contract de construcţie - contract încheiat între beneficiar şi antreprenor pentru construirea,
reparaţia, modernizarea şi reconstruirea unui activ sau a unui grup de active, care ca
proiectare, tehnologie şi funcţionare sau destinaţie sînt interconexate şi interdependente.
Costuri contractuale - valoarea resurselor consumate şi costurile cu personalul pentru
executarea unuia sau mai multor contracte de construcţie în scopul obţinerii unui venit şi care
urmează a fi recuperate de beneficiar.

Costuri directe contractuale - costuri ce ţin nemijlocit de executarea lucrărilor în baza

contractului de construcţie şi care pot fi incluse în mod direct în costul acestuia.

Costuri efective contractuale - suma costurilor precontractuale şi costurilor efectiv suportate

pentru lucrările executate după încheierea contractului pînă la data raportării.

Costuri precontractuale - costuri nemijlocit legate de încheierea unui contract de construcţie,

suportate înaintea încheierii acestuia.

Costuri totale contractuale estimate - suma costurilor contractuale efectiv suportate şi

înregistrate la data raportării plus costurile estimate pentru finalizarea contractului, ţinînd cont
de posibile modificări şi reclamaţii ulterioare.

Costuri estimate pentru finalizarea contractului - suma costurilor privind materialele şi cu

personalul, costurilor de subcontractare şi a altor costuri necesare pentru finalizarea unui
contract într-o perioadă determinată.

Costuri indirecte contractuale - costuri aferente mai multor contracte de construcţie care nu pot
fi incluse în mod direct în costurile acestora.

Costuri de regie ale construcţiei - costuri aferente gestionării, organizării şi deservirii unui sau
mai multor contracte în ansamblu pe entitate şi pe şantiere separate.

Cheltuieli contractuale - suma costurilor efectiv suportate aferente contractului de construcţie în

ansamblu sau stadiilor de executare a acestuia corelate cu veniturile contractuale recunoscute.

Modificare - indicaţie dată de beneficiar cu privire la o schimbare a obiectului lucrării care

trebuie realizată conform unui contract.

Stadiu de executare a contractului - parte finalizată a lucrărilor contractuale, care poate fi

determinată credibil conform prezentului standard.

Subantreprenor - entitatea care a încheiat un contract cu antreprenorul în vederea executării

unei anumite părţi sau faze dintr-un contract de construcţie.

Venituri contractuale - valoarea venitului iniţial, venitului din modificările contractului, din
reclamaţii şi sub formă de prime de stimulare obţinută în rezultatul executării contractului de
construcţie.

Se disting următoarele tipuri de contracte:

a) în funcţie de modul de determinare a valorii contractului:

• cu preţ fix,
• în regie (cost plus),
• mixte.
 Clasificarea după acest criteriu este necesară pentru alegerea corectă a metodei de determinare
şi constatare a veniturilor, consumurilor şi cheltuielilor contractuale;
b) în funcţie de obiectele de evidenţă a veniturilor, consumurilor şi cheltuielilor contractuale:
• pe obiecte,
• combinate.
Contract pe obiecte - contract în care se prevăd măsurarea, constatarea şi contabilizarea
separată a veniturilor, consumurilor şi cheltuielilor contractuale. Un astfel de contract poate să
stipuleze construirea:
a) unui singur obiect;
b) unui grup de obiecte, însă construirea fiecăruia se tratează ca un contract pe obiecte distinct
cu respectarea următoarelor condiţii:
• valoarea contractuală este stabilită pe fiecare obiect;
• există un acord de recepţie (sau refuzul de a recepţiona) a fiecărui obiect în parte;
• veniturile, consumurile şi cheltuielile contractuale se determină şi se constată separat pe
fiecare obiect;
c)unui obiect suplimentar în cazul modificării contractului încheiat anterior atunci cînd:
• obiectul suplimentar diferă esenţial în ce priveşte condiţiile de proiectare, construire sau
funcţionare de obiectul (obiectele) prevăzut(e) de contractul iniţial, sau
• valoarea obiectului suplimentar se stabileşte fără a lua în considerare valoarea contractului
iniţial.
Contract combinat - contract care uneşte un grup de contracte cu un singur sau mai mulţi
beneficiar. În acest caz grupul de contracte se tratează ca un contract combinat unic dacă:
a) pentru grupul de contracte există o documentaţie unică de proiect şi deviz;
b) contractele sînt strîns legate între ele şi constituie o parte a unui proiect unic în care se
determină sumele totale ale veniturilor, consumurilor şi cheltuielilor;
c) contractele se desfăşoară simultan sau într-o succesiune continuă.
Contract cu preţ fix - contract în care părţile contractante negociază valoarea lui fixă sau cota
antreprenorului în produsul finit. În unele cazuri valoarea contractului cu preţ fix poate fi
revăzută în urma modificării condiţiilor contractului convenite de părţi.
Contract de regie (cost plus) - contract în care antreprenorului i se recuperează consumurile
aferente nemijlocit executării contractului suportate efectiv de el, la sumele convenite cu
beneficiarul plus o recompensă fixă sau un procent din suma consumurilor contractuale. Un
astfel de contract se aplică în cazul cînd în momentul încheierii acestuia este imposibil a
determina exact valoarea lui.
Contract mixt - contract în care se îmbină concomitent condiţiile contractelor cu preţ fix şi de
regie, de exemplu, contractul de regie cu valoarea maximă negociată anticipat. Dacă suma
consumurilor contractuale efective şi a recompensei suplimentare depăşeşte valoarea maximă a
contractului, beneficiarul îi recuperează antreprenorului valoarea contractului în limitele
mărimii negociate. În acest caz mai întîi se recuperează suma consumurilor suportate efectiv, iar
apoi se plăteşte recompensa suplimentară.
2. Noţiune, structura costurilor directe contractuale (CDC). Noţiune, structura
costurilor indirecte contractuale (CIC). Repartizarea costurilor indirecte
contractuale

>Costurile directe contractuale cuprind costurile care pot fi incluse în mod direct în costul
contractului de construcţie.
Costurile directe contractuale pot fi diminuate cu valoarea activelor (instalaţiilor tehnice,
echipamentelor, materialelor) vîndute, destinate doar pentru executarea unui contract concret.

> Costurile indirecte contractuale - costuri aferente mai multor contracte de construcţie care nu
pot fi incluse în mod direct în costurile acestora 
Costurile indirecte contractuale includ:
1) costurile ce ţin de asigurarea bunurilor şi personalului aferente mai multor contracte, în
cazul cînd acestea nu se includ în costurile de regie ale construcţiei;
2) costurile proiectării şi asistenţei tehnice aferente mai multor contracte, în cazul cînd
acestea nu se includ în costurile de regie ale construcţiei;
3) costurile îndatorării, aferente mai multor contracte, capitalizate în conformitate cu SNC
„Costurile îndatorării”; şi costurile de exploatare a maşinilor şi mecanismelor care se utilizează
la executarea mai multor contracte în cursul unei perioadei de gestiune

Costurile indirecte contractuale se repartizează între contracte concrete în modul prevăzut de

politicile contabile, luînd în considerare nivelul normal al activităţii de construcţie. Ca bază de
repartizare a costurilor indirecte pe tipuri de contracte pot servi veniturile contractuale, costurile
directe contractuale, costurile directe de materiale, numărul efectiv de maşină-ore, costurile de
deviz ale unei maşină-ore şi alte metode raţionale.

3. Costurile contractuale generale (de regie) şi modul de repartizare a acestora.

Costurile de regie se divizează în costuri recuperabile şi nerecuperabile de către beneficiari.
Pînă la repartizare costurile de regie se contabilizează separat de către antreprenor.
Costurile de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari cuprind:
1) costuri generale şi administrative;
2) costuri pentru deservirea personalului din construcţii;
3) costuri pentru organizarea lucrărilor la obiectele de construcţie; şi
4) altele costuri cu caracter general.
Costurile de regie recuperabile se includ în costurile contractuale de construcţie şi se iau în
considerare la calcularea cotei costurilor de regie ale construcţiei care se folosesc la întocmirea
devizelor de cheltuieli pe fiecare contract.

Dacă lucrările de construcţie se efectuează simultan în baza mai multor contracte, costurile
efective de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari se repartizează pe fiecare
contract conform metodei stabilite în politicile contabile a antreprenorului (de exemplu,
proporţional cu suma costurilor de regie recuperabile stabilită în devizul de costuri contractuale,
veniturile contractuale) sau altă metodă raţională.

4. Costurile de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari. Costurile

de regie ale construcţiei nerecuperabile de către beneficiari. Costuri
precontractuale.
 Costurile de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari cuprind:
5) costuri generale şi administrative;
6) costuri pentru deservirea personalului din construcţii;
7) costuri pentru organizarea lucrărilor la obiectele de construcţie; şi
8) altele costuri cu caracter general.
Costurile de regie recuperabile se includ în costurile contractuale de construcţie şi se iau în
considerare la calcularea cotei costurilor de regie ale construcţiei care se folosesc la întocmirea
devizelor de cheltuieli pe fiecare contract.
În cazul în care antreprenorul execută lucrări de construcţie în baza unui singur contract,
costurile efective de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari vor fi incluse în costul
acestuia în mărime totală. Dacă lucrările de construcţie se efectuează simultan în baza mai
multor contracte, costurile efective de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari se
repartizează pe fiecare contract conform metodei stabilite în politicile contabile a antreprenorului
(de exemplu, proporţional cu suma costurilor de regie recuperabile stabilită în devizul de costuri
contractuale, veniturile contractuale) sau altă metodă raţională.

Costurile de regie ale construcţiei nerecuperabile de către beneficiari includ:

1) costurile privind lucrările de cercetări ştiinţifice şi dezvoltare;
2) impozitele şi taxele prevăzute de legislaţie;
3) sporurile la salariile angajaţilor entităţii, prevăzute de legislaţie;
4) costurile privind recuperarea prejudiciilor cauzate salariaţilor în urma accidentelor de
muncă;
5) plăţile salariaţilor disponibilizaţi în legătură cu reorganizarea entităţii, reducerea
numărului salariaţilor; şi
6) alte costuri.
Costurile de regie nerecuperabile de către beneficiari se atribuie direct la cheltuielile curente.

Costurile precontractuale se includ în costurile contractuale dacă:

1) pot fi identificate separat;
2) pot fi estimate credibil; şi
3) există probabilitatea încheierii contractului.
Costurile precontractuale se contabilizează iniţial ca cheltuieli anticipate, care ulterior se includ
în costurile contractuale sau se raportează la cheltuieli curente.
Dacă contractul a fost încheiat în perioada de gestiune în care costurile precontractuale au fost
suportate, aceste costuri, în dependenţă de pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile
ale antreprenorului, pot fi incluse în componenţa costurilor contractuale:
1) integral în perioada de gestiune în care s-a încheiat contactul;
2) prin decontarea uniformă în perioadele de gestiune pe durata contractului;
3) în baza altor metode raţionale, prevăzute în politicile contabile a antreprenorului.

5. Contabilitatea costurilor aferente Contractelor de construcții.

Costuri contractuale - valoarea resurselor consumate şi costurile cu personalul pentru
executarea unuia sau mai multor contracte de construcţie în scopul obţinerii unui venit şi care
urmează a fi recuperate de beneficiar.

Contabilizarea veniturilor, costurilor şi cheltuielilor aferente contractelor de construcţie, inclusiv

în partea ce ţine de:
1) prestarea serviciilor legate în mod direct de construirea activelor (de exemplu, serviciile
proiectanţilor şi arhitecţilor);
2) demolarea activelor, precum şi repararea prejudiciilor aduse mediului în urma demolării
activelor.
De remarcat că, în afară de cheltuieli contractuale, în SNC este utilizată şi noţiunea de costuri
contractuale. Aceste costuri cuprind „valoarea resurselor consumate şi costurile cu personalul pentru
executarea unuia sau mai multor contracte de construcţie în scopul obţinerii unui venit şi care urmează
a fi recuperate de beneficiar” [7, p.87]. În organizaţiile de construcţii, costurile contractuale se
transformă în cheltuieli contractuale pe măsura primirii-predării lucrărilor de construcţii-montaj (LCM).

La contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor aferente contractelor de construcţie, apar multiple probleme,

dintre care principalele se referă la:

 Identificarea componenţei veniturilor şi cheltuielilor contractuale;  Recunoaşterea şi evaluarea

veniturilor şi cheltuielilor aferente contractelor de construcţii;

 Documentarea şi înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor contractuale în conturi contabile;

 Dezvăluirea informaţiei privind veniturile şi cheltuielile contractuale în situaţiile financiare.

În conformitate cu SNC „Contracte de construcţii”, veniturile contractuale reprezintă „valoarea venitului

iniţial, venitului din modificările contractului, din reclamaţii şi sub formă de prime de stimulare obţinută
în rezultatul executării contractului de construcţie”, iar cheltuielile contractuale – „suma costurilor
efectiv suportate aferente contractului de construcţie în ansamblu sau stadiilor de executare a acestuia
corelate cu veniturile contractuale recunoscute”

6. Evidenta cheltuielilor aferente contractelor de construcţii. Metoda de

calculaţie a costului pe comenzi a LCM. Metoda normativă de calculaţie a
costului a LCM. Metoda de calculatie pe faze a costului a LCM.

>Cheltuieli contractuale - suma costurilor efectiv suportate aferente contractului de construcţie

în ansamblu sau stadiilor de executare a acestuia corelate cu veniturile contractuale
recunoscute.

Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor constituie unele din cele mai dificile şi importante sectoare de
evidenţă ale oricărei entităţi, inclusiv a organizaţiilor de construcţie. De veridicitatea informaţiilor
aferente veniturilor şi cheltuielilor sunt cointeresate toate categoriile de investitori: proprietarii,
personalul angajat, furnizorii, clienţii etc. De asemenea, aceste informaţii servesc drept bază pentru
determinarea rezultatului contabil şi a celui fiscal. Modul general de contabilizare a veniturilor şi
cheltuielilor aferente contractelor de construcţie este reglementat de Standardul Naţional de
Contabilitate (SNC) „Contracte de construcţii”

> Metoda de calculaţie a costului pe comenzi poate fi aplicată de entităţile ce fabrică producţie
individuală sau în serii mici, care se caracterizează prin exemplare (grupe) unice care nu se repetă sau
se repetă rar (de exemplu, fabricaţia de utilaje, producerea mobilei la comandă, reparaţia maşinilor şi
utilajelor). În cazul acestei metode obiectul de calculaţie îl constituie comanda care poate fi: un
produs sau o serie de produse, un serviciu sau o grupă de servicii, o lucrare sau un complex de
lucrări etc.
În cazul aplicării metodei de calculaţie a costului pe comenzi costurile se identifică şi se
acumulează pe fiecare comandă. Pentru comenzile nefinisate costul producţiei în curs de
execuţie include costurile acumulate în perioadele de gestiune precedente şi curentă. Perioada de
calculaţie constituie termenul de executare a comenzii.

>Metoda normativă de calculaţie a costurilor vizează stabilirea cu anticipaţie a costurilor de

producţie, ţinand seama de normele existente, urmărirea periodică a abaterilor şi modificărilor
de la norme şi calculul costului efectiv al produselor. Antecalculaţiile pe produse sunt denumite,
potrivit acestei metode, costuri normative (sau costuri etalon)
Purtătorul de costuri in cazul metodei normative diferă de la o organizaţie economică la alta şi
este influenţat de o serie de factori care depind de modul de organizare şi de caracteristicile
tehnologiei producţiei. Astfel, calculaţiile pot fi pe fiecare piesă, subansamble şi produse (in
industria constructoare de maşini); direct pe produs (in industria uşoară şi alimentară), pe
semifabricate sau produs finit (in industria chimică). De asemenea, sunt situaţii cand purtătorul
de costuri poate fi „comanda” sau „faza” de fabricaţie. Determinarea apriorică a costurilor
normate ţine seama de gruparea elementelor de fundamentare a acestora pe articole de
calculaţie.

In aplicarea metodei normative se parcurg următoarele etape:

Etapa I:

Stabilirea calculaţiilor privind costul normat

Etapa a II-a:

Stabilirea abaterilor de la costurile normative

Etapa a III-a:

Stabilirea modificărilor de norme

Etapa a IV-a:

Calcularea costului efectiv al producţiei şi pe produs

>Metoda de calculaţie a costului pe faze poate fi aplicată în cazul confecţionării produselor în

masă sau în serii mari (de exemplu, producerea cimentului, ceramicii, zahărului, conservelor,
îngheţatei, produselor de panificaţie, uleiului vegetal, textilelor).
În cazul aplicării metodei de calculaţie a costului pe faze, costurile se acumulează pe faze de
calculaţie. Costul produselor cuprinde costurile acumulate în fazele precedente şi costurile
aferente fazei de fabricaţie respective.

Metoda de calculaţie a costului pe faze are două variante:

1) fără semifabricate, care prevede calcularea costurilor producţiei în curs de execuţie şi a
produselor finite pe faze de fabricaţie la finele perioadei stabilite de entitate, prin însumarea
costurilor tuturor fazelor;
2) cu semifabricate, care prevede calculaţia costurilor produselor finite, producţiei în curs
de execuţie şi a semifabricatelor din producţie proprie. Aplicarea variantei cu semifabricate
prevede acumularea costurilor directe şi indirecte, inclusiv costul semifabricatului din faza
anterioară. În acest caz, costul semifabricatului obţinut se transferă, după caz, în faza următoare
în care, de asemenea, se alocă costurile de producţie acumulate. Costul calculat în ultima fază
constituie costul produsului finit. Semifabricatele din producţie proprie pot fi utilizate în procesul
de producţie, pentru necesităţile interne ale entităţii sau pot fi vîndute.
Pentru evidenţa semifabricatelor obţinute se utilizează contul de activ 216 „Produse”
subcontul 2 „Semifabricate din producţie proprie”. Pentru calculul costului semifabricatelor
trebuie deschise conturi analitice pe fiecare fază de calculaţie, în care se înregistrează
consumurile pe fiecare semifabricat şi pe fiecare articol de calculaţie care se transferă în faze
de calculaţie următoare.

7. Particularitatea contabilitaţii veniturilor în activitatea de construcţii.

Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor constituie unele din cele mai dificile şi importante sectoare de
evidenţă ale oricărei entităţi, inclusiv a organizaţiilor de construcţie. De veridicitatea informaţiilor
aferente veniturilor şi cheltuielilor sunt cointeresate toate categoriile de investitori: proprietarii,
personalul angajat, furnizorii, clienţii etc. De asemenea, aceste informaţii servesc drept bază pentru
determinarea rezultatului contabil şi a celui fiscal.

8. Contabilitatea decontarilor cu clienţii. Contabilitatea decontărilor cu

beneficiarii.
Pentru a-si putea desfasura activitatea, orice unitate economica efectueaza in mod curent tranzactii de
cumparari si vanzari de bunuri si servicii. Derularea acestor operatii economice presupune existenta a
doi agenti economici: unul numit furnizor, pentru care operatia reprezinta o vanzare de bunuri sau
servicii, iar celalalt numit client, pentru care operatia reprezinta o cumparare de bunuri sau servicii

Furnizorii (vanzatorii) inregistreaza in contabilitate valoarea creantelor fata de clienti privind

livrarile de bunuri si serviciile executate precum si datoriile pentru avansurile primite de la clienti.

Clientii (cumparatorii) inregistreaza in contabilitate valoarea datoriilor fata de furnizori

privind livrarile de bunuri si serviciile executate precum si creantele pentru avansurile acordate
furnizorilor.

Adaugator In contabilitatea analitica,  furnizorii si clientii se grupeaza astfel: interni si externi, iar in
cadrul lor pe termene de plata respectiv de incasare, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.
Documentul aferent este Situatia incasarii achitarii facturilor (cod 14-6-7) utilizat pentru evidenta
analitica a clientilor, respectiv a furnizorilor; el se intocmeste lunar sau pe masura efectuarii
operatiilor, fie pentru toti clientii sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienti sau de furnizori. Serveste
ca jurnal auxiliar pentru tinerea contabilitatii analitice a clientilor sau furnizorilor la unitatile care aplica
forma de inregistrare „pe jurnale” respectiv, pentru prezentarea situatiei soldurilor contului 4111
„Clienti” sau a contului 401 „Furnizori”. Acest document nu circula, arhivandu-se la compartimentul
financiar contabil.

In functie de momentul decontarii  vanzarilor - cumpararilor de bunuri sau servicii pot fi

intalnite doua cazuri:

vanzarea - cumpararea cu decontarea imediata;

vanzarea - cumpararea care se efectueaza pe credit comercial.

In functie de natura creditelor  si de documentele ce stau la baza inregistrarii lor distingem:

- creditul comercial clasic care presupune existenta unui interval de timp pana la decontarea
facturii, moment in care se utilizeaza instrumentele clasice (ordin de plata, cec, chitanta);

- creditul comercial cambial care are la baza existenta unui efect comercial (bilet la ordin sau
cambie) prin care se amana plata unei datorii, stipulandu-se in el, printre altele, suma de plata,
scadenta si banca la care se va face decontarea.
 In functie de natura activelor  vandute respectiv cumparate se disting:

datorii sau creante provenite din comercializarea stocurilor si serviciilor;

datorii sau creante provenite din comercializarea imobilizarilor.

intr-un mediu de piata concurential, existenta reducerilor de preturi care se pot acorda de
catre furnizori clientilor cuantifica printre altele increderea existenta intre cei doi parteneri, volumul
afacerilor, calitatea bunurilor. Astfel, in literatura de specialitate intalnim doua categorii de reduceri
de pret:

reduceri comerciale: rabatul, remiza, risturnul;

reduceri financiare: scontul.

Rabatul reprezinta reducerea aplicata de catre furnizor asupra pretului de vanzare pentru

calitatea inferioara a bunurilor livrate.

Remiza reprezinta reducerea pe care furnizorul o acorda pentru importanta cumparatorului in

clientela vanzatorului, fidelitatea clientului, volumul mare al unor comenzi.

Risturnul este o reducere ce poate fi acordata pentru depasirea unui plafon valoric anual al
cumpararilor stabilit prin contract.

Scontul este reducerea financiara de care poate beneficia clientul, daca acesta isi plateste
inainte de scadenta datoria.

Toate aceste reduceri de pret trebuie sa fie convenite intre parti si prevazute in contact ca si
clauze contractuale.

Metodologia de calcul a reducerilor: [1]

reducerile comerciale premerg reducerile financiare;

reducerile se aplica asupra netului anterior;

se opereaza intai rabaturile, apoi remizele;

in baza de calcul a TVA nu se includ reducerile comerciale si financiare, indiferent daca

acestea sunt acordate la facturarea bunurilor sau ulterior.

9. Contabilitatea decontărilor cu alte organizaţii specializate - subantreprenorii.

Subantreprenor – entitatea care a încheiat un contract cu antreprenorul în vederea executării
unei anumite părţi sau faze dintr-un contract de construcţie.