"Operatiile gandirii"

Gândirea se defineşte ca procesul psihic

cognitiv care reflectă în mod abstract şi general
esenţa lucrurilor şi a relaţiilor dintre ele,
utilizând limba sau alt sistem de semne ca
instrument, şi are drept produse noţiuni,
judecăţi, raţionamente.
Operaţiile gândirii sunt definite ca acte
automatizate care se produc în plan intern
(mintal) şi constituie elemente (părţi
componente) ale proceselor gândirii.
Operaţiile gândirii sunt: analiza, sinteza,
generalizarea, particularizarea, abstractizarea,
concretizarea, clasificarea, compararea,
analogia...etc.
Anumite operaţii ale gândirii se grupează în
perechi. Aceastea sunt: analiza – sinteza,
concretizare – abstarctizare, particularizare –
generalizare.
#Prima pereche de operaţii este analiza şi
sinteza.
Analiza este operaţia gândirii de desfacere
(separare, descompunere) mintală a unui
obiect în părţile sale componente şi studierea
fiecărei părţi stabilite pentru a cunoaşte mai
bine acest obiect. De exemplu, analiza fonetică
a cuvântului fonem, analiza psihologică a unui
comportament etc.
Sinteza este operaţia cu sens opus. Ea constă în
asamblarea părţilor în întreg, unirea lor. De
exemplu, elaborarea unui plan de text,
alcătuirea cuvintelor din sunete (litere)
disparate, perfectarea unei referinţe
psihologice a unui elev sau a unei clase de elevi
etc.
Analiza si sinteza sunt operatiile principale ale
activitatii de gandire, deoarece prin intermediul
lor avem posibilitatea sa cunoastem pe deplin
realitatea inconjuratoare (ex.: la limba romana
cunoscandu-ne cu notiunea de cuvant spunem
ca el este alcatuit din vocale si consoane, din
silabe, are prefix, radacina, sufix, dezinenta;
pom - radacina, tulpina, ramuri, frunze etc.)
#A doua pereche: concretizare şi abstractizare.
Abstractizare înseamnă extragerea esenţei
unui lucru. A abstractiza înseamnă a determina
esenţialul dintr-un obiect, proces sau
eveniment, neglijând formele, manifestările
exterioare ale acestora.
Concretizarea e operaţia cu sens invers: ea
identifică manifestările esenţei, forma în care
ea se arată şi se realizează. De exemplu, a
stabili caracteristicile esenţiale ale cuvintelor
substantive este abstractizare, a aduce exemple
concrete de substantive este concretizare.
#A treia pereche: particularizare şi
generalizare.
Generalizare este operaţia de identificare a
ceea ce este comun tuturor obiectelor ce fac
parte dintr-o anumită clasă.
Particularizarea, din contra, stabileşte ceea ce
este specific, propriu doar acestui obiect.
#Alte operaţii, care nu formează perechi:
Clasificarea este operaţia de grupare a
obiectelor în baza unui sau a mai multor criterii.
Compararea înseamnă stabilirea de asemănări
şi deosebiri între două sau mai multe obiecte
supuse cercetării.
Analogia este operaţia prin care se stabilesc
asemănări dintre lucruri ce aparent sunt
“străine”, departe unul de altul. De exemplu,
sistemul ştiinţelor psihologice este analogic
construcţiei atomului.
Toate aceste operatii nu se pot manifesta
izolat, fara legatura reciproca intre ele.
Felurile gandirii.
Activitatea de gandire e determinata si de
felurile de gandire, deoarece in diferite
activitati omul apeleaza la anumite feluri ale
gandirii, in functie de continutul problemei care
necesita rezolvarea, in psihologie se evidentiaza
trei feluri de gandire: practic-actionala, intuitiv-
plastica si verbal-logica.
Gandirea practic-actionala - problema de
gandire se rezolva nemijlocit in procesul
activitatii, cand se actioneaza nemijlocit cu
obiectul. De ex., putin probabil ca cineva din
voi, apropiindu-se de usa apartamentului,
introducand cheia si vazand ca usa nu se
deschide, va scoate cheia si va incepe sa judece
despre variantele posibile de patrundere in
apartament. De regula se actioneaza altfel:
incercam sa scoatem si sa bagam cheia, o
intoarcem in diferite parti, impingem sau
tragem usa, adica incercam sa rezolvam
problema, actionand practic.
Gandirea practic-actionala se aplica insa si la
rezolvarea problemelor mult mai complicate.
Astfel se construiesc modelele viitoarelor
corabii, se creeaza modele de avioane, se
construiesc modele de rauri si toate acestea pe
machete.
Gandirea intuitiv-plastica se caracterizeaza
prin aceea ca rezolvarea problemei de gandire
se bazeaza pe materialul intuitiv. Despre acest
fel de gandire putem vorbi in acele cazuri, cand
omul, rezolvand problema, analizeaza,
compara, cauta sa generalizeze diferite imagini
ale obiectelor, fenomenelor, evenimentelor.
Importanta gandirii intuitiv-plastice consta in
aceea ca ea ii permite omului sa reflecte mult
mai larg si mai divers realitatea obiectiva. Se
apeleaza la acest tip de gandire in cazul
rezolvarii diferitelor probleme tehnice de
constructie, alcatuirea schemelor topografice,
alcatuirea planurilor.
Gandirea verbal-logica problema se rezolva in
forma verbala. Folosind forma verbala omul
opereaza cu cele mai abstracte notiuni, deseori
cu astfel de notiuni, care in general nu au o
expresie plastica directa (de ex., notiunile
economice: pret, cantitate, valoare, venit;
notiunile social-istorice: stat, clasa, relatii
sociale). Datorita acestui fel de gandire omul
reuseste in plan general sa rezolve problemele
de gandire - acest tip de gandire avand
avantaje, dar si dezavantaje. De ex., se poate
alcatui o povestire foarte buna despre o creatie
muzicala, dar aceasta niciodata nu va asigura o
transmitere completa a tot ce constituie
imaginea muzicala. Este foarte important ca la
elev sa fie dezvoltata gandirea verbal-logica,
deoarece numai in acest caz el va putea insusi
notiunile, in special sistemele de notiuni, va
intelege legitatile stiintei. Dar, totodata, este
important sa se tina minte ca cunostintele
abstracte in forma verbala nu epuizeaza
bogatia realitatii obiective.
Concluzii
Învăţământul contemporan înaintează noi
cerinţe faţă de tânăra generaţie, care trebuie să
asimileze cu succes cunoştinţele din cele mai
diverse domenii ale ştiinţei, să-şi formeze
abilităţile, deprinderile şi obişnuinţele necesare
pentru a se integra activ în viaţa socială.
Cerinţele pe care le înaintează societatea faţă
de tânăra generaţie sunt tot mai complexe şi
mai dificile iar tinerii, în cazul nostru elevii,
trebuie să facă faţă obligaţiilor. Pentru aceasta
la ei trebuie să fie bine dezvoltată judecata,
operaţionalitatea gândirii.
Abstractizarea şi generalizarea sunt unele din
operaţiile fundamentale ale gândirii, care au un
rol important la însuşirea cunoştinţelor
ştiinţifice, teoretice la disciplinele şcolare,
deaceea în lucrul cu elevii trebuie de căutat
modalităţi de a dezvolta operaţionalitatea
gândirii elevilor, atrăgând atenţie şi la operaţiile
de abstractizare, generalizare. Abstractizarea
este operaţia de gândire, care în forma sa
dezvoltată îi permite elevului de a evidenţia
esenţialul în fenomene, în cazul nostru în
noţiunile lingvistice, de a face o abatere de la
semnele neesenţiale concurente. În ajutor în
asemenea situaţii vine generalizarea, care
uneşte uneşte fenomenele după semnul
esenţial comun. Făcând ordine în cunoştinţe
elevul capătă capacitatea de a le poseda şi mai
uşor operează cu ele.

Bibliografie:
Mielu Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive,
Ed. Polirom, 2004,pag. 254-262
Mihai Golu, Fundamentele psihologiei, Vol. I
Ediţia a V-a , Editura Fundaţiei România de
Mâine, 2007 ,pag. 446-455
Paul Popescu-Neveanu, Curs de psihologie
generala, Vol. II, Ed. Tipografia Universitatii din
Bucuresti, 1977, pag. 149-153
Mihai Anitei, Fundamentele Psihologiei, Ed.
Universitara, 2010, pag. 221-224.

Profesor: Natalia Putin

A elaborat: Raileanu Ana
Grupa 210 KTO