Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) (jud.

Corneliu Guzun)
Dosarul nr.3r-865/20
2-20129521-02-3r-04122020

DECIZIE
15 februarie 2021 mun. Chișinău
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții de Apel Chișinău

în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Anatolie Minciuna
Judecători Ion Muruianu și Ecaterina Palanciuc

examinând, fără citarea părților, recursul declarat de către SRL,,Avantage”

împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 10 noiembrie 2020,
prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea Societății cu Răspundere
Limitată,,Avantage” privind suspendarea executării pct. pct. 3 și 4 din hotărîrea
Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 37/12 din 11 august 2020, în cauza de
contencios administrativ la acțiunea înaintată de către SRL ,,Avantage” împotriva
Comisiei Naționale a Pieței Financiare, persoană terță CA ,,Klassika Asigurări” SA
privind anularea actului administrativ,
constată:

La 19 octombrie 2020, SRL,,Avantage”, s-a adresat cu acțiune în instanța de

contencios administrativ împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare, persoană
terță CA ,,Klassika Asigurări” SA privind anularea actului administrativ și anume
hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 37/12 din 11.08.2020.
Concomitent cu acțiunea în contencios administrativ, SRL ,,Avantage”, a
solicitat suspendarea executării pct. pct. 3 și 4 din hotărîrea Comisiei Naționale a
Pieței Financiare nr. 37/12 din 11 august 2020.
Întru susținerea cererii cu privire la suspendarea executării actului contestat,
reclamanta a invocat că, hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr.37/12 din
11.08.2020, are ca efect înaintarea cererii introductive privind intentarea procesului de
insolvabilitate faţă de CA ,,Klassika Asigurări” în instanța de judecată, iar primirea
unei asemenea cereri conform art. 24 al Legii insolvabilității nr. 149/2012 este însoțită
de aplicarea măsurilor de asigurare care afectează grav activitatea întreprinderii:
numirea unui administrator provizoriu,, punerea sub sechestru a bunurilor și a
corespondenței comerciale, punerea interdicției a înstrăinării bunurilor. Iar prin
urmare, efectele actului juridic contestat pot cauza lezarea esențială a dreptului de
proprietate al reclamantului, iar consecințele aplicării acestor efecte sunt atît de grave,
încît nu vor putea fi reparate.
Relatează că, suspendarea executării actelor administrative constituie un
instrument procedural eficient pus la dispoziția instanței de judecată în vederea
respectării principiului legalității: atât timp cât judecătorul se află într-un proces de
evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca
acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați, dacă aceste efecte sunt
disproporționate și sunt de natura să afecteze drepturile și interesele legitime ale
participanților.
Astfel, indică reclamanta că, legiuitorul național a găsit criterii pertinente
pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a
gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speță, condițiile
date fiind reglementate de art. 214 Cod administrativ raportat la art. 172 alin (2) al
aceluiași act legislativ.
Invocă reclamanta totodată că și pct. I și II ale Recomandării nr. R(89)8 a
Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția provizorie acordată de
instanță pe probleme administrative (adoptată de Comitetul de Miniștri la 13
septembrie 1989 la reuniunea cu nr.428 a Delegaţilor Miniştrilor), potrivit cărora,
atunci când o instanță este sesizată cu o contestație referitoare la un act administrativ,
iar instanța nu a pronunțat încă o decizie, solicitantul poate cere aceleiași instanțe sau
unei alte instanțe competente să ia măsuri de protecție provizorie împotriva actului
administrativ. În decizia privind acordarea protecției provizorii solicitantului, instanța
trebuie să ia în considerare toţi factorii relevanţi şi interesele. Măsuri de protecție
provizorii pot fi acordate, în special, în cazul în care executarea actului administrativ
este susceptibilă de a provoca daune severe, care ar putea fi remediate cu dificultate şi
dacă există un caz prima facie împotriva valabilităţii actului.
Mai mult, indică reclamanta că, același act european a statuat că executarea
imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi atacate
poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care
echitatea îl impune să fie evitat, în măsură posibilului.
Indică reclamanta prin urmare că, conform art. 172 alin (2) și art.214 alin.(2)
Cod administrativ, instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului
administrativ individual atunci cînd există următoarele circumstanțe: a) existenţa unor
suspiciuni serioase si rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual
defavorabil; b) existenta pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile
prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.
Prevederi analogice, indică reclamanta că, se conțin și în legea specială
litigiului în cauză, Legea nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare,
care la alin (3) art. 23, prevede că, suspendarea executării actelor Comisiei Naționale
poate fi dispusă de instanța de judecată numai la cererea reclamantului, depusă
concomitent cu înaintarea acțiunii, și doar în cazul în care sînt întrunite cumulativ
următoarele condiţii: a) motivele invocate de reclamant în susţinerea acţiunii sînt
pertinente şi bine întemeiate şi este un caz prima facie împotriva legalităţii actului
contestat; b) reclamantul prezintă argumente care au o bază factologică precum că
circumstanțele litigiului reclamă dispunerea urgentă a suspendării executării actului
administrativ contestat pentru a evita prejudicierea gravă şi ireparabilă a intereselor
reclamantului; c) prejudiciul care ar putea fi cauzat reclamantului depășește interesul
public urmărit prin emiterea actului administrativ contestat.
Cu referire la existenta unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea
actului administrativ individual defavorabil, indică reclamanta că, existenta acestei
condiții este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumentele juridice aparent
valabile cu privire la ilegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, suspendarea
judiciară a acestuia putînd interveni dacă există cel puțin un indiciu de nelegalitate.

Astfel, indică reclamanta că, actul administrativ a cărui suspendare solicită are
capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate, și anume
ilegalitatea hotărîrii contestate în fond cît și încălcarea procedurii și garanțiilor
prevăzute de Codul administrativ, în cazul emiterii unui act administrativ individual
defavorabil.
Ceea ce ține de ilegalitatea hotărîrii contestate în fond, accentuează reclamanta
că, CA „Klassika Asigurări” SA, în perioada august 2019 - august 2020, fără nici-un
venit suplimentar, a executat toate obligațiile exigibile legate de achitarea
despăgubirilor de asigurare, dar și suplimentar a executat toate obligațiile față de
furnizori, parteneri comerciali, salariați, obligațiile fiscale, etc., neavînd careva
obligații întîrziate și neexecutate. Iar faptul executării tuturor obligaţiilor scădente
rezultă și din conținutul hotărîrii CNPF nr. 37/12 din 11 august 2020, în care nu se
invocă nici-un caz de neplată a obligațiilor de către CA „Klassika Asigurări” SA, în
perioada respectivă.
În special, indică reclamanta că, compania a achitat din iulie 2019 daune de
peste 45 mln. lei, suportînd din contul rezervelor sale și cheltuielile administrative, din
iulie 2019 au suportate cheltuielile administrative de peste 25 mln. lei.
Aceste circumstanţe obiective vin în contradicție cu poziția invocată de CNPF,
pe parcursul perioadei de referință, au combătut temeinicia prognozelor și calculelor
actuariale si așa numitului deficit de active de zeci de milioane de lei.
Conform art. 2 al Legii insolvabilității nr. 149/2012, incapacitate de plată, ca
temei de intentare a insolvabilităţii, este o situaţie financiară a debitorului
caracterizată prin incapacitatea lui de a -și executa obligațiile pecuniare scadente,
inclusiv obligațiile fiscale.
Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a
încetat să efectueze plăți, în timp ce CNPF, în mod indirect recunoaşte că CA
„Klassika Asigurări” SA, nu are datorii exigibile, în temeiul hotărîrii contestate sunt
puse obligații stabilite din calculele actuariale privind rezervele tehnice şi obligațiile
asigurătorului, toate fiind efectuate în mod neobiectiv si tendențios.
Prin urmare, indică reclamanta că, hotărîrea de înaintare a cererii introductive
privind intentarea insolvabilității este bazată pe riscuri ipotetice de neexecutare a unor
obligații viitoare și incerte, care pot să nu survină, ceea ce nu se încadrează în mod
evident în temeiurile de insolvabilitate în sensul Legii nr. 149/2012.
Tot aici, menționează reclamanta că, pentru companiile de asigurare, ca și
pentru orice alte societăți comerciale, sunt prevăzute doar două temeiuri de inițiere a
procedurii de insolvabilitate - incapacitate de plată sau supraîndatorare, şi din acest
considerent sunt absolut inutile referirile Comisiei Naționale a Pieţei Financiare, la
necorespunderea SA „Klassika Asigurări”, cerințelor de prudență în asigurări
instituite prin actele normative CNPF. Or, chiar dacă SA „Klassika Asigurări”, nu
întrunește limitele prudențiale prevăzute pentru marja de solvabilitate disponibilă
(adică activele nete ale întreprinderii), în sensul Legii insolvabilității, faptul existenței
activelor nete, libere de orice datorii şi obligații, constituie temei de a nu considera
întreprinderea în supraîndatorare.
În aceeași ordine de idei indică că, inițierea procedurii de insolvabilitate,
dispusă prin hotărîrea CNPF nr. 37/12 din 11.08.2020, a avut loc în lipsa temeiuri
legale și în urma unor abuzuri din partea CNPF și administratorului special, iar prin
actul administrativ contestat se urmărește inițierea insolvabilității fictive, iar astfel,
îndemnă instanța de judecată să pună capăt abuzurilor Comisiei Naționale și să apere
drepturile legitime ale SA ,,Klassika Asigurări”.
De altfel, indică reclamanta că, au fost comise și încălcări procedurale grave a
căror argumentare amănunțită a încălcării procedurilor și garanțiilor se regăsește în
textul acțiunii de bază, iar în prezentul demers cu titlu de rezumare, menționează că
încălcările procedurale comise de către pîrît sunt neatragerea la procedură
administrativă a reprezentanților acționariatului/membrilor organelor de conducere;
lipsa audierii reclamantului, motivarea incompletă; desfășurarea ședinței închise fără
temei legal.
Cu referire la existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii
ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual
defavorabil, indică reclamanta că, înaintarea cererii introductive și inițierea procesului
de insolvabilitate, va crea pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile
prin executarea în continuare a actului administrativ, adică fiind întrunite condițiile
art. 172 alin. (2) lit. b) Cod administrativ. Or, inițierea procesului de insolvabilitate va
menține blocarea activității normale a asigurătorului (cauzate anterior de aşa-numită
"remediere financiară”), astfel, asigurătorul va rata profitul din subscriere a
contractelor de asigurare (diferența între veniturile din primele încasate și cheltuieli cu
daune, din asigurare directă) a constituit pentru perioada 01.01.2019 pînă la
30.06.2019 suma de 41 400 000,00 lei, venitul ratat zilnic cauzat prin inițierea
procesului de insolvabilitate constituie 230.000,00 lei.
Mai mult decît atît, indică reclamanta că, înaintarea cererii introductive și
inițierea procesului de insolvabilitate va duce nemijlocit la producerea altor prejudicii
ireparabile atât pentru CA „Klassika Asigurări” SA, cît și pentru angajații și
intermediarii în asigurări cu care colaborează compania, or, executarea acesteia se va
solda cu afectarea gravă a reputației profesionale a reclamantului și rezilierea
contractelor deja încheiate drept urmare a impactului social negativ grav pentru
companie; imposibilitatea onorării obligațiunilor față de Serviciul Fiscal de stat (plata
impozitelor), faţă de angajații companiei precum și față de terțe persoane (plata
locațiunilor, salariilor etc.) cît și pierderea locurilor de muncă a sute de angajați.
Relatează reclamanta că, deși efectele tuturor consecințelor negative nu pot fi
apreciate cu precizie la depunerea prezentei cereri, încetarea activității companiei de
asigurări și pierderea profitului stabil din activitate, nerealizarea planurilor de afaceri
vor aduce prejudicii de zeci de milioane sau chiar și sute de milioane lei, reieșind din
indiciile financiare ale reclamantului, care au fost prezentate mai, și cota
reclamantului de peste 10% pe piața asigurărilor.
Totodată a menționat că în procedura prealabilă a solicitat suspendarea
executării actului, însă prin răspunsul din 07.10.2020 cererea prealabilă a fost respinsă
ca depusă tardiv.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 10 noiembrie 2020, s-

a respins cererea Societății cu Răspundere Limitată,, Avantage” privind suspendarea
executării pct. pct. 3 și 4 din hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.
37/12 din 11 august 2020, ca neîntemeiată.
La 25 noiembrie 2020, SRL ,,Avantage”, a declarat recurs împotriva încheierii
Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 10 noiembrie 2020, prin care s-a respins
suspendarea executării actului administrativ contestat, solicitând admiterea
recursului, casarea încheierii cu pronunțarea unei noi decizii privind admiterea cererii
cu privire la suspendarea executării pct. pct. 3 și 4 din hotărîrea Comisiei Naționale a
Pieței Financiare nr. 37/12 din 11 august 2020
În motivarea recursului SRL ,,Avantage”, a invocat motivele indicate mai sus
întru susținerea cererii cu privire la suspendarea executării actului administrativ
contestat, invocînd suplimentar că, studiind motivele instanței de fond, consideră că
aceasta a elucidat eronat circumstanțele cazului, a apreciat în mod arbitrar motivele
cererii de suspendare și probele prezentate în dovedirea acestora și a aplicat eronat
normele de drept material se procedural aplicabil. Or, în susținerea cererii de
suspendare s-a relatat că există circumstanțe care trezesc suspiciuni serioase privitor la
ilegalitatea actului administrativ contestat, iar executarea actului contestat va aduce
prejudicii ireparabile. În special, s-a invocat că prin hotărîrea nr.37/12 din 11.08.2020,
s-a hotărît înaintarea cererii introductive privind intentarea procesului de
insolvabilitate față de CA,,Klassika Asigurări” în instanța de judecată în lipsa unui
temei legal.
 Indică recurenta că, studiind motivarea instanței de fond, nu a găsit o apreciere
adecvată a tuturor argumentelor juridice expuse mai sus, mai mult, s-a ignorat că în
cadrul examinării cererii reprezentanții CNPF, nu au dat răspunsuri clare la
argumentele de ilegalitate (materiale și procedurale), nu au combătut existența unor
consecințe grave generate prin executarea actului administrativ contestate. Or,
necontestarea de către reprezentanții CNPF, a argumentelor privind ilegalitatea actului
a cărui suspendare se solicită potrivit regulilor generale ale probațiunii nu putea fi
apreciată de către instanța de judecată decît acceptarea tacită a poziției reclamantului,
prin prisma art. 123 al. 6 CPC.
Relatează recurenta că, instanța de fond prin argumentul precum că, prejudiciile
ireparabile nu au fost dovedite întrucît reclamantul SRL “Avantage” nu este
destinatarul actului administrativ contestat, ci doar un acționar al destinatarului
actului, a dat dovada de ignorarea principiilor fundamentale ale unui proces judiciar
echitabil. Or, fără nicio îndoială, CA „Klassika Asigurări” SA, aflată inițial sub
administrare specială instituită de CNPF, iar ulterior fiind supusă administrării în
cadrul procedurii de insolvabilitate intentate de CNPF, nu dispune de vreun organ
executiv care ar putea apăra interesele persoanei juridice în fața autorității de
supraveghere și în procesele privind contestarea actelor ultimei. Iar în astfel de
circumstanțe, este lezat în mod nemijlocit reclamantul, ca acționar unic al CA
„Klassika Asigurări” SA, și ca beneficiar efectiv al tuturor activelor ale companiei de
asigurări.
Indică recurenta prin urmare că, anume acționarului SRL ,,Avantage”, îi revine
statut de persoană lezată în drepturi, sau o victimă, în sensul jurisprudenței CtEDO, iar
respectiv, afirmațiile formaliste ale instanție de fond precum că SRL ,,Avantage”, ca
acționar nu ar fi lezată în drepturi, sunt evident contrare prevederilor art. 6 CEDO, așa
cum acestea sunt desfășurate în jurisprudența Curții Europene.
În cît priveşte motivul instanței de fond privind producerea efectelor de către
actul administrativ contestat, cu referire la faptul că CNPF, deja a depus cererea
introductivă, care a fost admisă prin hotărîrea instanței de insolvabilitate din
27.10.2020, evidențiază că Codul administrativ, nu prevede un asemenea motiv ca
temei de refuz pentru suspendarea executării actului administrativ. Or, instanța de
judecată este investită cu sarcina de a determina existența temeiurilor de suspendare
prevăzute de art. art. 172, 214 Cod administrativ, și în cazul întrunirii acestora, nu
poate refuza apărarea drepturilor încălcate doar pe motiv că autoritatea pîrîtă în mod
abuziv a început executarea actului administrativ contestat.
Intimata Comisia Națională a Pieței Financiare, fiind notificată despre
depunerea recursului, prin referința înaintată la 23 decembrie 2020, a solicitat
respingerea recursului ca fiind lipsit de temei și menținerea încheierii instanței de
fond, din considerentul că, soluția instanței de fond este una legală și întemeiată,
pronunțată, cu respectarea normelor de drept material și procedural, aplicate și
interpretate corect, în raport cu circumstanțele cauzei, urmînd a fi menținută în
vigoare. Or, art. 23 alin. (3) din Legea 192/1998 privind Comisia Naţională a Pieţei
Financiare, indică că, suspendarea executării actelor Comisiei Naționale, poate fi
dispusă de instanța de judecată numai la cererea reclamantului, depusă concomitent cu
înaintarea acțiunii, și doar în cazul în care sînt întrunite cumulativ următoarele
condiţii: a) motivele invocate de reclamant în susținerea acțiunii sînt pertinente și bine
întemeiate și este un caz prima facie împotriva legalității actului contestat; b)
reclamantul prezintă argumente care au o bază factologică precum că circumstanțele
litigiului reclamă dispunerea urgentă a suspendării executării actului administrativ
contestat pentru a evita prejudicierea gravă și ireparabilă a intereselor reclamantului;
c) prejudiciul care ar putea fi cauzat reclamantului depășește interesul public urmărit
prin emiterea actului administrativ contestai.
La fel, în sensul art. 172 alin. (1) și alin. (2) Cod administrativ, daca un act
administrativ individual defavorabil este contestat cu cerere prealabilă, autoritatea
publică, din oficiu sau la cererea persoanei afectate, poate suspenda executarea lui
pînă la finalizarea procedurii prealabile. Motivele suspendării sînt: a) existența unor
suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual
defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile
prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.
Prin urmare, raportînd normele de drept material pre-citate la argumentele
cererii privind suspendarea executării hotărârii nr. 37/12/11.08.2020, indică intimata
că, se atestă că acestea nu se încadrează și nu satisfac exigențele art. 23 alin. (3) din
Legea192/1998 în special și nici exigențele art. 172 alin. (1) și alin. (2) Cod
administrativ, în general. Or, anume aceste circumstanțe semnificative, au fost
constatate de către instanța de fond pentru a se putea pronunța asupra cererii de
suspendare, acestea fiind apreciate corect, respectiv constituind drept motiv pentru
respingerea cererii, reţinînd în încheierea sa că, la pronunțarea încheierii aplicarea
măsurilor de asigurare sau neaplicarea acestora, urmează a fi verificată raționalitatea
și temeinicia cerințelor solicitantului despre aplicarea măsurilor de asigurare,
posibilitatea cauzării unui prejudiciu solicitantului în cazul neaplicării măsurilor
asigurătorii; în ce măsură modalitatea de asigurare a acțiunii solicitate e în corelație cu
obiectul acțiunii înaintate și dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului
măsurilor de asigurare.
Indică intimata că, pentru a fi dispusă suspendarea executării actului
administrativ contestat, persoana ce se pretinde vătămată, trebuie să dovedească
temeinicia solicitării, precum si faptul că suspendarea are drept scop prevenirea unui
pericol iminent, care depăşeşte interesul public si care ar putea fi ireparabil.
Iar astfel, reclamantul nu a indicat și nu a probat care ar putea fi consecințele
ireparabile ale actului administrativ individual a cărui suspendare se solicită, în
temeiul căruia instanța ar putea să concluzioneze că neluarea măsurilor de asigurare ar
avea impactul negativ prevăzut de normele legale precizate, iar cererea de recurs nu
reprezintă altceva decît simpla nemulțumire a acestuia cu soluția dată de către instanța
de fond.
La acest capitol, menționează intimata că, simpla nemulțumire a părților de
soluția adoptată de instanțele inferioare nu poate constitui motiv de recurs, dacă nu
este invocat sau dacă din conținutul recursului nu se întrezărește vre-unul din
temeiurile de recurs expres prevăzute de lege. Or, prin prisma jurisprudenței CtEDO,
recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
Cu referire la afirmațiile recurentului, care au fost critic apreciate de către
instanța de fond precum că, este lezat în mod nemijlocit reclamantul, ca acționar unic
al CA „Klassica Asigurări ” şi ca beneficiar efectiv al tuturor activelor ale companiei
de asigurări ”, indică intimata că, sunt lipsite de temei şi duc în eroare instanța. Or,
hotărârea contestată, vizează activitatea CA „Klassika Asigurări”SA, în calitate de
societate de asigurări- subiect al supravegherii și monitorizării exercitate de către
CNPF, în virtutea prerogativelor, competențelor și atribuțiilor conferite prin Legea nr.
192/1998 și nu acționarul acestuia, or, potrivit prevederilor art. 171, art. 184 Cod
Civil, Legea 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, persoana juridică este subiectul
de drept constituit în condițiile legii, avînd o organizare de sine stătătoare și un
patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui anumit scop conform cu legea,
ordinea publică și bunele moravuri. Persoana juridică răspunde pentru obligațiile sale
cu tot patrimoniul ce îi aparține. Membrul persoanei juridice nu răspunde pentru
obligațiile persoanei juridice, iar persoana juridică nu răspunde pentru obligațiile
membrului, cu excepțiile stabilite de lese sau de actul de constituire.
În contradictoriu cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea 192/1998, în acțiunea
dedusă judecății, în partea capătului de cerere privind suspendarea executării actului
administrativ contestat, indică intimata că, reclamantul/recurenta a eșuat să
administreze probatoriu, care să convingă asupra întrunirii cumulative a tuturor
condițiilor stabilite la alin. (3) al aceluiași articol. Or, sarcina probațiunii existenței
motivelor, pertinente și bine întemeiate, precum și a existenței iminenței prejudicierii
intereselor și drepturilor reclamantului este pusă pe seama reclamantului, la caz,
nefiind prezente careva motive plauzibile sau probe temeinic justificate care să
convingă instanța asupra necesității suspendării solicitate.
Totodată, atrage atenția intimata că, în cererile sale, recurenta a solicitat
suspendarea executării hotărârii CNPF contestate, care, prin prisma art. 139 alin.(3)
Cod administrativ, nu mai produc efecte juridice, fiind consumate prin executarea
acestuia, încetată prin atingerea scopului său (art. 174 alin.(3) Cod administrativ). Or,
prin încheierea din 22.08.2020, Judecătoria Chișinău (sediul Central) a admis spre
examinare cererea introductivă a CNPF, privind intentarea procesului de
insolvabilitate faţă de CA „Klassica Asigurări”, iar prin Hotărârea din 27.10.2020
constată insolvabilitatea și intentează procesul de insolvabilitate faţă de CA „Klassica
Asigurări”.
În situația, în care reclamantul a eșuat să administreze în condițiile art. 23
alin.(3) din Legea 192/1998, probe și să justifice temeinic și plauzibil necesitatea
suspendării actului administrativ contestat, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea
192/1998, până la proba contrară, se prezumă existența unui interes public în
executarea imediată și neîntreruptă a actelor Comisiei Naționale.
Persoana terță, CA ,,Klassika Asigurări” SA, fiind notificată despre cererea de
recurs, referință nu a depus.
Analizând argumentele invocate de participanții la proces, normele procesuale
și starea de fapt constatată în privința recursului, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ conchide că, recursul este admisibil, dar neîntemeiat, motiv
din care urmează a fi respins din următoarele considerente.
Conform art.243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând recursul
împotriva încheierii judecătorești, instanța respinge recursul.
Conform art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii judecătorești
se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen
de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen
mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat
recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței
competente să soluționeze recursul.
Astfel, din actele cauzei rezultă că, încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul
Rîșcani) a fost emisă la 10 noiembrie 2020, fiind recepționată de către reprezentantul
reclamantei/recurente SRL ,,Avantage”, avocatul Maxim Sidorenco, la aceeași dată, la
10 noiembrie 2020, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe recipisa anexată la
materialele cauzei (f.d.116), iar cererea de recurs fiind depusă 25 noiembrie 2020,
(f.d.118-121), ceia ce denotă că, recurenta a depus cererea de recurs în termenul
prevăzut la art.242 Cod administrativ.
Conform art.241 alin.(3) Cod administrativ, pentru contestarea cu recurs a
încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia,
dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.
Conform art.231 alin.(2) Cod administrativ, pentru procedura în apel se aplică
corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului
capitol nu rezultă altceva.
Art. 194 alin.(1) Cod administrativ, prevede că, în procedura în prima instanță,
în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor
judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.
Conform art.219 alin.(1)-(4) Cod administrativ, instanța de judecată este
obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile,
nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor
înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii
stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale
litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din
acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la
proces.
Instanța de judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces sau
poate da în scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate.
Astfel, verificând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, prin prisma
argumentelor invocate de participanți la proces și a materialelor din dosar, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ conchide că, judecătorul, examinând
cererea privind suspendarea executării actului administrativ, a studiat argumentele
reclamantului referitoare la necesitatea admiterii acesteia și corect a respins-o.
În acest context, instanța de recurs constată din actele cauzei următoarea stare
de fapt.
La 11 august 2020, Comisia Națională a Pieței Financiare a emis hotărîrea nr.
37/12, prin care a hotărît:
- se ia act de Reportul administratorului special, cu sinteza și rezumatul privind
particularitățile activității operațional-financiare a CA ,,Klassika Asigurări” SA la
situația din 30.06.2020.
- se încetează procedura de remediere financiară prin administrare specială a
CA ,,Klassika Asigurări” SA.
- se înaintează în instanța de insolvabilitate cererea introductivă privind
intentarea față de CA ,,Klassika Asigurări” SA a procedurii de insolvabilitate.
- se mențin împuternicirile administratorului special al CA ,,Klassika
Asigurări” SA pînă la desemnarea de către instanța de insolvabilitate a
administratorului provizoriu/ administratorului insolvabilității al societății date
(f.d.104-105).
La 29 septembrie 2020, avocatul Maxim Sidorenco acționînd în interesele
Societății cu Răspundere Limitată ,,Avantage”, s-a adresat către Comisia Națională a
Pieței Financiare, cu o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea hotărîrii nr.
37/12 din 10 august 2020, cît și suspendarea executării acesteia în partea în care s-a
hotărît înaintarea în instanța de insolvabilitate cererea introductivă privind intentarea
față de CA,,Klassika Asigurări” SA a procedurii de insolvabilitate (f.d.28-31).
La 07 octombrie 2020, Comisia Națională a Pieței Financiare, a emis răspunsul
nr. 06-2820, prin a fost respinsă cererea prealabilă înaintată de către avocatul Maxim
Sidorenco în interesele Societății cu Răspundere Limitată,,Avantage”, ca fiind depusă
tardiv, din considerentele că, hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.
37/12 din 11.08.2020, referitor la CA ,,Klassika Asigurări”SA, a fost publicată în
Monitorul Oficial al RM din 21.08.2020, iar astfel, fiind asigurată accesibilitatea către
actul administrativ emis de autoritatea de supraveghere tuturor subiecților de drept
interesați (f.d.33).
Prin urmare, nefiind de acord cu cele întreprinse în urma adresării cererii
prealabile, la 19 octombrie 2020, SRL ,,Avantage”, s-a adresat cu acțiune în instanța
de contencios administrativ împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare,
persoană terță CA ,,Klassika Asigurări” SA privind anularea actului administrativ și
anume hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 37/12 din 11.08.2020.
Concomitent cu acțiunea în contencios administrativ, SRL ,,Avantage”, a
solicitat suspendarea executării pct. pct. 3 și 4 din hotărîrea Comisiei Naționale a
Pieței Financiare nr. 37/12 din 11 august 2020, care prin încheierea supusă recursului
a fost respinsă.
Analizând încheierea supusă recursului, completul specializat constată că,
judecătorul primei instanțe, examinînd cererea privind suspendarea executării actului
administrativ individual defavorabil a studiat argumentele reclamantului referitoare la
necesitatea aplicării acesteia, și corect a respins-o.
Conform art. 214 alin. (1) și alin. (2) Cod administrativ, suspendarea executării
actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către reclamant
instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ.
Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea executării
actului administrativ individual până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ
dacă autoritatea publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat
suspendarea sau nu a soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la art.172
alin.(3). Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului
administrativ individual din motivele prevăzute la art.172 alin.(2).
Art.172 al.(2) Cod Administrativ, motivele suspendării sânt:
- existenta unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea
actului administrativ individual defavorabil;
- existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile
prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.
Conform art. 23 alin. (3) din Legea privind Comisia Națională a Pieței
Financiare nr. 192 din 12.11.1998, suspendarea executării actelor Comisiei Naționale
poate fi dispusă de instanța de judecată numai la cererea reclamantului, depusă
concomitent cu înaintarea acțiunii, și doar în cazul în care sînt întrunite cumulativ
următoarele condiții:
a) motivele invocate de reclamant în susţinerea acţiunii sînt pertinente şi bine
întemeiate şi este un caz prima facie împotriva legalităţii actului contestat;
b) reclamantul prezintă argumente care au o bază factologică precum că
circumstanţele litigiului reclamă dispunerea urgentă a suspendării executării actului
administrativ contestat pentru a evita prejudicierea gravă şi ireparabilă a intereselor
reclamantului;
 c) prejudiciul care ar putea fi cauzat reclamantului depăşeşte interesul public
urmărit prin emiterea actului administrativ contestat.
Reieșind din prevederile normelor legale pre-citate raportate la motivele
suspendării actului administrativ contestat, Completul judiciar atestă că prima instanță
just a concluzionat că, argumentele cererii privind suspendarea executării actului
administrativ nu se încadrează și nu satisfac exigențele art. 23 alin. (3) al Legii privind
Comisia Națională a Pieței Financiare nr. 192 din 12.11.1998, și nici ale art. 172 alin.
(2) lit. a) și b) Cod administrativ. Menționînd totodată că, reclamanta solicită
suspendarea actului administrativ, care prin prisma art. 139 alin. (3) Cod
administrativ, nu mai produce efecte juridice.
Din conținutul acțiunii și justificarea cererii privind suspendarea executării
actului administrativ, se poate constata cu certitudine că reclamanta SRL ,,Avantage”,
nu a justificat cererea privind suspendarea executării pct. pct. 3 și 4 din hotărîrea
Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 37/12 din 11 august 2020, ci doar
dezacordul reclamantei privind actul administrativ contestat.
Drept urmare, în cazul pericolului iminent de producere a unor prejudicii
ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual
defavorabil, astfel pentru a fi dispusă suspendarea executării actului administrativ
contestat, persoana vătămată, trebuie să dovedească temeinicia solicitării, precum și
faptul că suspendarea are drept scop prevenirea unui prejudiciu ireparabil.
La acest capitol completul judiciar remarcă că, prejudiciu ireparabil presupune
existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care prin aducerea la îndeplinire i-
ar produce reclamantului un prejudiciu imposibil de înlăturare în ipoteza anulării
actului, or, prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu
material viitor și previzibil, care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi
îndeplinit.
Astfel, completul specializat reține la caz argumentul instanței de fond precum
că, reclamanta nu și-a probat care ar putea fi consecințele ireparabile ale actului
administrativ individual a cărui suspendare solicită, în temeiul cărora instanța ar putea
să concluzioneze că neluarea măsurilor de asigurare ar avea impactul negătiv,
prevăzut de normele legale.
În asemenea circumstanțe, prima instanță justificat a conchis că, scopul
operațiunii de suspendare a executării actului administrativ constă în oferirea unei
protecții provizorii drepturilor și intereselor persoanei prin aplicarea unor măsuri de
urgență menite se preîntâmpine survenirea iminentă a unor prejudicii ireparabile prin
executarea continuă a actului administrativ individual defavorabil, în privința căruia
există suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea acestuia. Iar argumentele
formulate de către reclamantă privind suspendarea executării actului administrativ
contestat, nu se încadrează în prevederile art. 23 alin. (3) al Legii privind Comisia
Națională a Pieței Financiare nr. 192/1998, și nici ale art. 172 alin. (2) lit. a) și b) Cod
administrativ.
 La acest capitol, completul judiciar reiterează că, examinând cererea de
suspendare a executării actului administrativ, instanța de judecată urmează, în fiecare
caz concret, să verifice raționalitatea și temeinicia cerințelor solicitantului despre
aplicarea măsurilor de asigurare, probabilitatea cauzării unui prejudiciu solicitantului
în cazul neaplicării măsurilor asigurătorii, dacă există periculum in mora (pericol de
dispariție, degradare, înstrăinare, risipire a bunului sau proastă administrare),
asigurarea unui echilibru între interesele părților cointeresate; în ce măsură
modalitatea de asigurare a acțiunii solicitate e în corelație cu obiectul acțiunii înaintate
și dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de asigurare.
Cu referire la argumentul recurentei precum că, prin executarea în continuare a
actului administrativ contestat există pericol iminent de producere a unor prejudicii
ireparabile, completul judiciar reține că argumentul dat nu a fost argumentat și nici
probat în regim suficient de obiectiv și convingător, nefiind aduse argumente prin ce
acțiuni anume, nedispunerea suspendării actului contestat ar duce la cauzarea unor
daune sau prejudicii ireparabile. Or, art. 23 alin. (4) al Legii nr. 192 din 12 noiembrie
1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare, indică că, sarcina probaţiunii
întrunirii condiţiilor de suspendarea executării actelor Comisiei Naţionale, îi revine
reclamantului, iar pînă la proba contrară se prezumă existenţa unui interes public în
executarea imediată şi neîntreruptă a actelor Comisiei Naţionale, respectiv recurentul
n-a demonstrat prin circumstanţe reale şi probe pertinente şi concludente faptul că,
neaplicarea acestor măsuri este necesară pentru a evita prejudicierea gravă şi
ireparabilă a intereselor sale, care depăşeşte interesul public urmărit prin emiterea
actului administrativ contestat
Declarativ, completul judiciar îl apreciază și argumentul recurentului precum
că, instanța de fond neîntemeiat a reținut că, prejudiciile ireparabile nu au fost
dovedite întrucît reclamantul SRL ,,Avantage” nu este destinatarul actului
administrativ contestat, ci doar un acționar al destinatarului actului, a dat dovada de
ignorarea principiilor fundamentale ale unui proces judiciar echitabil, iar afirmațiile
formaliste ale instanție de fond precum că SRL,,Avantage”, ca acționar nu ar fi lezată
în drepturi, sunt evident contrare prevederilor art. 6 CEDO, așa cum acestea sunt
desfășurate în jurisprudența Curții Europene.
La acest capitol completul judiciar relevă că, prima instanța a examinat
argumentele invocate întru susținerea cererii privind suspendarea actului
administrativ, creând participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru
exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în
asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al
Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului. Or, simpla nemulțumire a
părților de soluția adoptată de instanțele inferioare, nu poate constitui motiv de
admiterea a cererii de recurs, dacă nu este invocat sau dacă din conținutul recursului
nu se întrezărește vreunul din temeiurile de recurs expres prevăzute de lege, iar prin
prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să
ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri.
Totodată, instanța de recurs reține că, prima instanță just a menționat că, actul
administrativ contestat a cărei suspendare se solicită nu produce efecte juridice,
întrucît CNPF a înaintat în instanța de judecată cerere introductivă, care a fost admisă
prin hotărîrea instanței de insolvabilitate din 27.10.2020, fiind constatată
insolvabilitatea debitorului și intentat procesul de insolvabilitate față de CA ,,Klassika
Asigurări” SA.
În aceeași ordine de idei, completul judiciar apreciază ca neîntemeiat și
argumentul recurentei precum că, instanța de fond, nu a găsit o apreciere adecvată a
tuturor argumentelor juridice expuse mai sus, mai mult, s-a ignorat că în cadrul
examinării cererii reprezentanții CNPF, nu au dat răspunsuri clare la argumentele de
ilegalitate. Or, analizând încheierea contestată cu recurs, prin raportare la cererea
privind suspendarea executării actului administrativ contestat, la motivele de recurs, la
apărările formulate de reclamant în fața instanței de fond și reluate în fața instanței de
recurs, completul judiciar conchide că încheierea contestată îndeplinește exigența de a
fi motivată.
De altfel, se reține că, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat
fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat
argumentele, or, deși Curtea Europeană acordă o atenție deosebită respectării de către
instanțe a obligației de a examina problemele ridicate de către părți ca o garanție a
respectării dreptului la un proces echitabil, totuși, în jurisprudența sa, s-a reținut în
mod constant faptul că „Art. 6 par. 1 din Convenție obligă tribunalele să-și motiveze
deciziile, dar nu se poate cere să dea un răspuns detaliat la fiecare argument”.
În speță, considerentele încheierii contestate cu recurs conțin rezultatul unei
analize judicioase a argumentelor invocate de părți cu care instanța a fost învestită.
Întinderea obligației de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura și
circumstanțele specifice ale fiecărei cauze.
Prin urmare a celor relatate, completul judiciar reține că, sarcina probațiunii
întru aplicarea suspendării este în seama solicitantului, care urmează să prezinte probe
pertinente și să justifice necesitatea asigurării acesteia
De asemenea, urmează de specificat faptul că, prin caz bine justificat se
înțelege existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se
bucură un act administrativ, de natură să înfrângă principiul potrivit căruia actul
administrativ este executoriu din oficiu. Drept pericol iminent se definește prejudiciul
material viitor previzibil. Atât cazul bine justificat cât și paguba a cărei iminentă
producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, rezultând
faptul că existența acestor condiții nu se prezumă, ci trebuie dovedite de solicitantul
suspendării executării actului administrativ.
Astfel, completul judiciar menționează că, examinarea cererii de suspendare nu
presupune prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de a
efectua o cercetare sumară a apartenenței dreptului, deci motivele de prejudiciu
ireparabil în sensul formulat și temeiurile de ilegalitate, în susținerea solicitării de
suspendare a executării actului contestat, care presupun cercetarea în profunzime a
fondului cauzei, nu se circumscriu condiției referitoare la existenta unui caz bine
justificat, în acest sens, prin cererea de recurs declarată, recurentul nu a argumentat
pretinsa ilegalitate a încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 10 noiembrie
2020.
Prin urmare, completul specializat nu poate reține la caz argumentele
recurentei, care interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar concluzia
primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material,
cu aprecierea juridică cuvenită.
Astfel, verificând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe, completul
judiciar conchide că prima instanță întemeiat și justificat a respins cererea reclamantei
SRL ,,Avantage” privind suspendarea executării actului administrativ, evidențiind că,
suspendarea executării actului administrativ contestat este o măsură cu caracter
excepțional, prevăzută de lege, care poate fi admisă numai dacă sunt întrunite,
condițiile prevăzute de lege: prezența suspiciunilor rezonabile în privința legalității
actului administrativ contestat și existența pericolului iminent de producere a unor
prejudicii ireparabile, ceia ce în cazul dat n-a fost demonstrată de către recurent.
În consecințe, completul judiciar conchide că prima instanță întemeiat și
justificat a respins cererea privind suspendarea executării actului administrativ.
Având în vedere cele expuse mai sus, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către
SRL,,Avantage” împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 10
noiembrie 2020, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea Societății cu
Răspundere Limitată,,Avantage”, privind suspendarea executării pct. pct. 3 și 4 din
hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 37/12 din 11 august 2020, cu
menținerea încheierii contestate, care este una legală și întemeiată.
În conformitate cu prevederile art.243 (1) lit. b) Cod administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ, -

decide:

Se respinge recursul declarat de SRL ,,Avantage” împotriva încheierii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 10 noiembrie 2020.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,
Judecătorul Anatolie Minciuna
Judecătorii Ion Muruianu

Ecaterina Palanciuc