ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU

DIABET ZAHARAT DE TIP I

Am ales studiul acestei boli deoarece prin realizarea acestei lucrări de

diplomă, ca viitor asistent medical, să fiu pregătită să recunosc semnele şi
simptomele pacienţilor internaţi cu diabet zaharat , pentru a putea aplica
îngrijirile medicale corecte.

Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspândite boli cronice
netransmisibile și cea mai frecventă boală endocrină, caracterizată prin tulburări
ale întregului metabolism (în special glucidic) și prin complicații care afectează
ochii, rinichii, nervii și vasele de sânge
Diabetul de tip 1 se regăsețte în 5% până la 10% din cazurile de diabet
diagnosticat. Factorii autoimuni, genetici și de mediu sunt implicați în mod
determinant în apariția acestui tip de diabet.

Diabetul zaharat tip 1 apare în general la copii și tineri înainte de 40 de

ani. La acești bolnavi pancreasul nu mai secretă deloc insulină, astfel încât ei
vor trebui să urmeze toată viața tratament cu insulină.

In stadiul incipient al bolii, nivelul glicemiei crește foarte lent, astfel încât
pacientul este asimptomatic. O treime din pacienții cu diabet nu știu că suferă de
această boală.

Diabetul zaharat a devenit o problemă de importanță majoră pentru

individ, medicină și societate. Aceasta deoarece este o boală frecventă, perfidă,
de lungă durată și devastatoare dacă nu este bine îngrijită”.
 Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat, datorată
occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au
drept consecinţe modificări ale alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar
şi dezvoltarea obezităţii.

Activitatea asistentei trebuie sa fie complementară activităţii medicale dar

autonomă (de menţinere a igienei, de comunicare, de stabilire a legăturii cu
familia, de identificare a problemelor legate de psihologia pacienţului, de
capacitatea lui şi a familiei de a coopera, de găsire a unor soluţii particulare în
funcţie de capacitatea individului de a înţelege, de dorinţa lui de a interveni în
menţinerea stării de sănătate, de posibilităţile financiare şi multe alte aspecte
particulare).

Educaţia pacientului este o terapie non-farmacologică deosebit de

importantă alături de terapia farmacologică. Aceasta trebuie să ţină cont de
gradul de cunoaştere şi de nevoile individuale şi trebuie să fie realizată
permanent şi planificată la intervale regulate, atât în spital, în ambulatoriul de
specialitate cât şi în comunitate. Acest lucru implică o foarte bună comunicare
cu nursa comunitară (care în prezent nu este implicată în activitatea specifică
diabetului-nefiind instruită) dar şi coordonare din partea nursei specialiste în
domeniul diabetului.

Ca material de studiu am folosit un lot de 3 pacienţi internaţi în Spitalul

Clinic din Craiova , în perioada ianuariue – martie 2020, cu diagnosticul de
diabet zaharat de tip 1.

Pacienta în vârstă de 62 ani cunoscută cu diabet zaharat tip I, sub

tratament cu insulină se internează pentru evaluare glicemică , prezentând valori
glicemice mari , drept urmare se internează pe secţia de interne, prezentând
următoarele nevoi fundamentale nesatisfăcute:
Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:
 Nevoia de mânca şi a bea
Nevoia de a elimina (pacienta prezintă aproximativ 10 micțiuni pe zi)
Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea: pacienta doreşte să
înveţe cum să se trateze, regimul alimentar, exerciţiul fizic şi diabetul şi şansele
de recuperare.

Pe parcursul internării s-a efectuat consiliere generală, terapeutică şi

alimentară. Pacientul a fost consiliată să respecte indicaţiile medicului privind
doza şi durata tratamentului recomandat pentru afecţiunea pe care o prezintă, să
urmeze regimul igieno – dietetic indicat, atât pe perioada spitalizării, cât şi la
domiciliu.