Elisei cel curajos

A fost odată ca niciodată, de n-ar nu s-ar povesti, într-o ţară îndepărtată care era
situată pe 3 coline, un flăcău care locuia la marginea satului într-o colibă care
deabea se ţinea. Acest flăcău trăia împreună cu fratele şi cainele său, pentru că
mama şi tatăl lui au murit când era pe la vârsta de vreo 12 ani. De atunci au trecut
10 ani iar acel baiat naiv şi plăpând a crescut un flăcău mare, puternic şi capabil de
a apăra pe oricine de necaz, cu numele Elisei.
Într-o zi Elisei se primbla pe paşune cu caîinele său, admirând paşunile şi
imaginându-şi că pe această câmpie mare şi frumoasă curând va începe să-şi
construiască propria casă. Când deodată observă cum de după un stejar ieşi Sfânta
Duminică, care avea chipul unei femei bătrâne, cu haina zdrenţuită şi cu gheb în
spate. Aceasta începuse să-i vorbească:
-Fiule, milostiv fii tu şi dă-mi o gură de apă, că n-am băut de vo 2 zile nimic şi mi
se usuca sufletul de sete, ne mai vorbind de ale gurii.
-Mătuşică fii sănătoasă, şi să traieşti mulţi ani, desigur ca iţi dau cum altfel.
Flăcaul scoase plosca cu apă şi ultima bucata de pâine şi îi dădu bătrânei.Sfânta
Duminică le luă şi le mâncă iar apoi îşi luă chipul firesc şi îi vorbi:
-Pentru că ai fost milostiv cu mine, iţi voi dărui acest flueraş mic dar magic. Fii
atent să flueri din el doar în cazul în care eşti în pericol de moarte. Spuse acestea şi
dispăru ca prin magie.
Tânărul se întoarse înapoi acasă, gândindu-se tot drumul la spusele bătrânei şi
ţinând strâns în mână cadoul pe care i l-a dat Sfânta Duminică. A doua zi
dimineaţă, se trezi şi îndată auzi că Împaratul a dat sfoară în ţară că doreşte să-şi
mărite singura fiică pe care o are, pentru că deja este bătrân şi trebuie să ştie că lasă
în urma lui un rege demn de tron şi de mâna fiicei lui. Iar pentru a deveni rege
peste acele meleaguri era nevoie de a găsi şi de aduce la palat trei obiecte: un ou de
găina transparent, o pană de gâscă care scrie singură şi un paloş din sticlă.
Începând cu acea zi şi timp de câteva luni mulţi fii de împăraţi de pe meleagurile
vecine au încercat, dar nimeni nu izbutea să găsească macar un obiect din cele trei.
Împăratul văzând că ei nu se isprăvesc a mai dat odata sfoară în ţară spunând că
toţi, absulut toţi doritorii sunt invitati să încerce. Atunci tânărul nostru, şi-a luat
inima în dinţi şi s-a ivit la palat. La fel ca şi celorlati i s-a spus ce trebuie să
găsească, i s-a dat un cal şi s-a pornit la drum.
Au mers cale de 2 săptămâni pe câmpii, dealuri şi văi până ce au întâlnit un copac
uriaş, care avea 2 metri lungime iar în vârful copacului trăia un fel de pasăre mare,
care la momentul dat clocea ouale sale. Elisei gândindu-se că acolo poate găsi
primul obiect s-a caţărat pâna în vârful lui. Ajuns acolo a observat că aceea nu era
doar o pasare obişnuită, dar era o gaină cu pene de aur care clocea ouă
transparente. Nu izbuti mult timp, apucă un ou şi iute coborî pentru că risca ca
găina să-l lovească cu ciocul în cap. Dar din păcate în acest răstimp găina totuşi se
trezi şi se repezi la el, Elisei îşi scoase paloşul şi cu toată vitejia pe care o avea se
repezi asupra găinei şi îi tăiase capul.
Flăcăul îşi urmă drumul mai departe, în căutarea celor două obiecte rămase. Dar
cum să găsească el o pană de gâscă care scrie singură, oara era asta cu putinţă.
Totuşi nu dădu înapoi şi se gândi logic ce putu să facă. Merse până găsi un cârd de
gâşte obişnuite, pentru a lua o pană simplă peste carea mai târyiu va pune o vrajă,
dar încă nu ştia cine şi cum v-a face asta. Luă pana de gâscă şi merse mai departe
în căutarea unei vrăjitoare. Merse el cât merse şi iaca că dădu peste o colibă
înfiorătoare, intră în ea şi ce să vezi, acolo locuia o vrăjitoare dar ea deloc nu era
bună precum credea tânărul.
-Ce te-a împins să păşeşti peste pragul casei mele, oare nu ştii cine sunt eu? O
întrebă vrăjitoarea bătrână.
-Am dorit doar să vă întreb dacă îmi puteţi fermeca această pană ca să scrie
singură, împăratul m-a trimis, adăugă el.
-Şi ce dacă, ce am eu cu împăratul. Dar totuşi m-am gândit şi aş putea să te ajut,
doar dacă îmi vei îndeplini rugămintea. Trebuie să-mi aduci un ou de găină
transparent.
Elisei nu izbuti multă vreme, doar luă calul şi se întoase înapoi la copacul cu cuibul
găinei, iar pentru că găina mamă era moartă deja nu avu nici o problemă în
îndeplinirea acestei rugăminţi. În scurt timp îi adusese oul vrăjitoarei, iar aceasta
cum şi promisese îi fermecă pana de gâscă pentru ca aceasta să scrie singură.
Acum că avea cele 2 obiecte găsite rămăsese doar paloşul din sticlă să-l găsească,
flăcăul îşi continuă drumul în continuare până dădu de un turn foarte înalt. Acel
turn era păzit de un balaur care scotea foc pe gură, iar el apara acel paloş din sticlă
mult-dorit de rege. El atacă balaurul cu palosul dar el se năpusti asupra lui cu foc.
Elisei era la pământ, el nu ştia cum să procedeze, atunci îşi aminti de fluerul magic
dăruit de Sfânta Duminică. Flueră şi de îndată cât ai clipi în jurul său se adunară lei
fioroşi, zmei, balauri care şi mai de care, lupi şi alte vietăţi de care Sfânta
Duminică avea grijă permanent. Acestea se năpustiră asupra balaurului care păzea
turnul şi îl omorâră. Elisei fără nici o problemă intră în turn, luă paloşul din sticlă
şi se întoase la palatul regelui cu toate obiectele.
Ajuns în faţa împăratului, îi demostra obiectele găsite. Împăratul chiar a doua zi
organiză nunta celor doi şi îl făcu pe Elisei rege peste acele meleaguri. Tânărul
viteaz domni peste acele meleaguri cu înţelepciune timp de multă vreme.