Notă informativă Cu privire la adaptarea elevilor clasei I-âi

Anul de studiu 2020-2021

Realizat: Rebeja Olga,învățător clasele primare

Intrarea în şcoală este un eveniment deosebit pentru copii. Majoritatea copiilor sunt bucuroşi şi
entuziasmaţi de noul statut – statutul de elev, dar în paralel, simt un disconfort emoţional, încordare, uneori,
frică, anxietate, sunt stresaţi, din cauza intrării într-un nou mediu – mediul şcolar care se deosebeşte radical
de mediul în care au trăit până acum. Fiecare copil trece printr-o perioadă de adaptare. Doar că la unii
această perioadă durează câteva săptămâni, la alţii câteva luni, iar pentru unii această adaptare poate să
dureze un an. Adaptarea depinde de particularităţile individuale ale copilului, de predispunerea însuşirii
activităţii şcolare .
În clasa I-âi în anul de studii 2020-2021 au fost înmatriculați 21 de elevi,9 fete și 12 băiați,toți elevii au
frecventat regulat grădinița.
Conform planului cadru și a Reperilor metodologice în ciclul primar o lună de zile lecțiile durează 35 min.
Învăţătorul claselor primare este persoana care devine nu doar mentor şi îndrumător pentru tinerii
învăţăcei, dar, de multe ori, le înlocuieşte copiilor părinţii. Cerinţele programei şcolare, precum şi numărul
mare de copii, fiecare cu un anumit caracter şi cu anumite capacităţi îi complică mult activitatea, de aceea
persoana care poate ajuta mult învăţătorul este psihologul.  Psihologul este persoana cea mai indicată pentru
organizarea şi desfăşurarea unui program de adaptare la treapta şcolară – program care i-ar ajuta
copilului să seintegreze  cât mai repede la cerinţele şi normele şcolii.
După J. Piaget  adaptare înseamnă asimilare şi acomodare în cadrul interacţiunii om-mediu. De
aici, adaptare aşcolară  ar fi un acord dintre elev şi mediul şcolar  prin care elevul asimilează cerinţele şi
normele şcolare şi se acomodează la ele, finalizând prin reuşită şcolară.
Adaptarea şcolară include:

o perceperea adecvată a lumii înconjurătoare şi pe sine însuşi;

o capacitatea de a munci, de a învăţa şi de a-şi organiza timpul liber;
o comunicare eficientă cu semenii şi adulţii, precum şi o atitudine adecvată faţă de cei din jur;
o capacitatea de autoconducere şi autodirijare;
o modificarea conduitei în dependenţă de aşteptările celor din jur

Intrarea în şcoală schimbă radical modul de viaţă: se modifică regimul, tensiunea şi planul de evenimente
ce domină în viaţa copilului. Dacă până acum majoritatea timpului era dedicat jocului, acum copiilor li se
impugn mai multe cerinţe, obligaţii şi restricţii: este obligat să meargă la şcoală în fiecare zi, să respecte
regimul zilei, să pegătească temele pentru acasă, să respecte cerinţele învăţătorului. Treptat „jocul, ca formă
dominantă a activităţii fostului preşcolar este substituit de învăţare.
Din primele zile copilul este pus în situaţia de a câştiga independent un statut în colectivitatea clasei.
Mama şi tata nu mai sunt alături, iar învăţătorul nu reuşeşte să acorde atenţie maximă fiecărui din cei 21 de
copii. Copilul devine membru al unui nou colectiv, cu un nou climat social, de recunoaştere a autorităţii şi
raporturi de reciprocitate. Treptat se destramă mitul copilăriei şi se dezvoltă realismul concepţiei despre
lume şi viaţă în care acţionează modele sociale noi de a gândi, simţi, aspira şi tendinţele de identificare cu
aceasta capătă consistenţă.
 Cauzele apariţiei problemelor de adaptare sunt diverse: schimbarea, după cum s-a menţionat mai sus, a
activităţii dominante: jocul este substituit de învăţare;apariţia cerinţelor, normelor şi restricţiilor şcolare;
diferenţa dintre stilul parental de educaţie şi conduită şi stilul învăţătorului etc.
Dacă încordarea psihică de pe urma acestor probleme se menţine o perioadă îndelungată, copilul devine
neatent, nedisciplinat, obraznic, rămâne în urmă la învăţătură, oboseşte repede şi nu mai doreşte să meargă la
şcoală. După cum s-a menţionat mai sus, procesul de adaptare, precum şi formarea unor relaţii pozitive cu
colegii de clasă şi învăţătorul, derulează mai greu la copiii cunivelul anxietăţii înalt sau cei ci cerințe
educaționale speciale. Chiar şi un copil cu capacităţi intelectuale înalte poate avea probleme de reuşită.
 În continuare propun un program de adaptare pentru elevii clasei I care a fost utilizat .

1. Povestea care  oferă posibilitatea creării unui model conceptual sau situaţional mai simplu ca realitatea.
Pentru copii poveştile sunt o modalitate importantă de a cunoaşte lumea. Prin poveste copilul cunoaşte
lumea înconjurătoare, învaţă normele de conduită, principiile morale, relaţiile interpersonale.
Poveştile propuse dezvăluie cinci teme principale pentru elevii de clasa întâi:
 – adaptarea şcolară;
– atitudinea faţă de lucruri;
– atitudinea faţă de lecţii;
– conflictele şcolare;
– atitudinea faţă de sănătate.

2.Desenul care permite scoaterea la suprafaţă a motivaţiilor inconştiente, a fricilor şi problemelor de

existenţa cărora, uneori, nici nu ne dăm seama.

3. Filmulețe educative și cântece pentru copii care le trezesc curiozitatea,atenția, comportarea.

4. Pauze dinamice prin care ei se simt liberi,degajați prin mișcări,veseli și bucuroși.

Concluzii:
Adaptarea elevilor de clasa I-âi a depășit cu succes, dar menționez faptul că periooada de adaptare
depinde de pregătirea psihologică a copilului de către părinți, de măiestria învățătorului, de crearea unei
atmosfere favorabile în clasă, de ghidarea corectă a elevilor, de comunicarea cu părinții,precum și de
continuarea acestei munci în familie. Ne vom bucura de succese dacă aceste activități vor fi continuate pe
parcursul întregii perioade de aflare a copilului la școală. Numai cu răbdare și înțelegere copilul se va adapta
minunat cu atmosfera de lucru în școală.

Propuneri:
1. Ar fi binevenit de a avea un psiholog în școală și împreună cu învățătorul să aplice o testare
psihopedagogică cu scopul stabilirii nivelului de pregătire a elevului pentru școală,iar părinții sunt informați
despre rezultate.
2.De avea o conlucrare în continuare cu părinții despre activitățile petrecute la școală.