FINANȚE

UNITATEA I.

Ce sunt, când au apărut și cum au evoluat finanțele?

Finanţele reprezintă:
a) fonduri băneşti (cantităţi sau sume bine precizate de resurse băneşti strict individualizate, ca
mod de formare, cât şi ca destinaţie) la dispoziţia statului;
b) mijloace de intervenţie a statului în economie;
c) bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
d) totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice;
e) metode de gestionare a banului public;
f) relaţii sociale de natură economică, care apar în procesul constituirii fondurilor publice de
resurse băneşti şi al repartizării acestora în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

Ca urmare, finanţele au apărut în momentul în care au existat condiţiile specifice de manifestare:

- statul, cu nevoile sale;
- economia de schimb, apărută în baza diviziunii sociale a muncii;
- utilizarea banilor ca mijlocitor al schimbului.

De ce sunt necesare finanțele?

Ansamblul de activităţi, acţiuni şi operaţiuni prin intermediul cărora se realizează constituirea şi

utilizarea fondurilor de resurse băneşti la nivelul diverselor organizaţii în scopul susţinerii şi
dezvoltării activităţii acestora, dar şi cele prin care se realizează controlul asupra modului de
constituire şi repartizare, în vederea asigurării atingerii obiectivelor stabilite anterior
concretizează funcțiile finanțelor, respective funcția de repartiție și funcția de control. Ca urmare
a exercitării funcţiilor finanţelor, societatea în ansamblul său şi fiecare cetăţean în parte obține o
serie de rezultate efective (furnizarea de educație, sănătate publică, servicii de apărare, etc.),
acestea reprezentând efectul finanțelor.

Care sunt funcțiile și rolul finanțelor?

a) funcţia de repartiţie;
b) funcţia de control.

Rolul finanţelor reflectă rezultatele efective pe care le obţine societatea în ansamblul său şi
fiecare cetăţean în urma exercitării funcţiilor acestora. Ca urmare, rolul finanţelor exprimă
influenţa directă sau indirectă pe care acestea o produc asupra economiei sau bunăstării
membrilor acelei societăţi.

1
 UNITATEA II.

 Ce este și care sunt componentele sistemului financiar?  

Sistemul financiar este definit drept ansamblul elementelor (subsistemelor sau verigilor) care
asigură formarea şi repartizarea fondurilor de natură financiară şi al interacţiunilor (raporturilor,
legăturilor) dintre aceste elemente.

Astfel, sistemul financiar este alcătuit din două mari componente:

- sistemul fondurilor centralizate de resurse băneşti, care se constituie la dispoziţia statului sau a
instituţiilor sale şi care au în vedere satisfacerea nevoilor generale. În această categorie se includ
fondul bugetar public, fondurile de asigurări şi protecţie socială administrate de stat, fondul de
creditare al economiei naţionale aflat la BNR, fondul pentru ajutorul de şomaj, fondul de risc şi
accidente, etc.;
- sistemul fondurilor necentralizate de resurse băneşti, care se constituie la nivelul
întreprinderilor şi care au în vedere asigurarea derulării afacerilor. Fondurile de resurse băneşti
necentralizate pot fi capitalurile proprii ale agenţilor economici, fondurile de asigurări sociale cu
caracter autonom, fondurile reprezentate de economiile băneşti ale populaţiei, fondurile
societăţilor private de asigurări şi reasigurări, fondurile asociaţiilor şi organizaţiilor cu caracter
cooperatist, fondurile organizaţiilor cu caracter nelucrativ.

Ce este și care sunt componentele mecanismului financiar?

Componentele mecanismul financiar sunt: fondurile de resurse bănești constituite în cadrul

economiei naționale, fluxurile financiare care se stabilesc între diferitele categorii de fonduri,
metodele de procurare și alocare a resurselor financiare, metodele indirecte prin care se induc
impulsuri de stimulare sau inhibare activității economice (pârghii economico-financiare),
principiile și regulile care realizează cadrul de dimensionare și administrare a fondurilor de
resurse bănești, reglementări juridice specifice.

Prin ce se particularizează pârghiile economic-financiare?

Pârghiile economico-financiare se particularizează faţă de alte metode de conducere prin

următoarele trăsături caracteristice:
a) sunt metode economice şi nu administrative de intervenţie a statului în viaţa economică şi
social
b) sunt categorii economice activizate
c) pârghiile economico-financiare au atât virtuţi stimulatorii, cât şi forţă coercitivă.
d) pârghiile economico-financiare trebuie să se caracterizeze prin oarecare stabilitate, dar mai
ales prin elasticitate şi flexibilitate.

2
 UNITATEA III.

 Ce este bugetul statului?

Bugetul de stat, ca buget al administraţiei centrale de stat, este un document elaborat şi

administrat de Guvern prin Ministerul Finanţelor Publice (MFP) şi aprobat de Parlament prin
lege.

Ce este sistemul bugetar?

In fiecare stat se elaborează mai multe categorii de bugete între care se stabilesc anumite relaţii
de interdependenţă, alcătuind în acest fel un sistem bugetar diferenţiat ca structură de la un stat
la altul.

Care sunt componentele sistemului bugetar în România?

În prezent în România există un ansamblu de bugete publice componente ale sistemului bugetar:
- bugetul de stat;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugetele locale;
- bugetele fondurilor speciale;
- bugetul trezoreriei statului;
- bugetele instituţiilor publice autonome;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
- bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Care sunt principiile bugetare?

- principiul universalităţii,
- principiul publicităţii,
- principiul unităţii,
- principiul anualităţii,
- principiul specializării bugetare,
- principiul unităţii monetare.

Care sunt fazele procesului bugetar?

Acest proces durează circa 3 ani calendaristici consecutivi. Astfel, în primul an (sau parte din
acesta) are loc întocmirea şi aprobarea proiectului de buget ce se execută în al doilea an. În al
treilea an se efectuează lucrările de încheiere a execuţiei bugetare.

3
 UNITATEA IV.

Ce este procesul bugetar și care sunt trăsăturile sale esențiale?

Procesul bugetar reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor întreprinse de instituţiile

competente ale statului în scopul realizării politicii financiare aplicate de autoritatea
guvernamentală, concretizându-se în operaţiuni de natură tehnică şi acte consecutive care se
succced anual „de elaborare, aprobare, executare, control şi raportare ale bugetului, care se
încheie cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia”.

Procesul bugetar este caracterizat prin următoarele trăsături comune:

- este un act de decizie, întrucât presupune ordonarea priorităţilor şi alocarea resurselor necesare
pentru realizarea obiectivelor de utilitate publică selectate pentru finanțare;
- este un act predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea resurselor bugetare sunt
determinate de grupurile politice care deţin supremaţia politică, iar nu de forţele pieţei;
- este un act complex, la realizarea căruia participă un număr mare de subiecţi (şcoli, spitale,
societăţi comerciale, regii autonome, etc.), fiecare dintre aceştia cu interesele, nevoile şi
posibilităţile sale;
- este un act ciclic, ale cărui faze se derulează după un anumit calendar, stabilit prin legi
specifice, în vederea respectării principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare.
- este strict reglementat, derularea sa concretă realizându-se cu respectarea legislaţiei în materie
şi a normelor metodologice elaborate în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice.
- are larg impact public, cu implicaţii la nivel macroeconomic şi microeconomic, care se
manifestă atât în plan economic, cât şi social.

Care sunt fazele procesului bugetar?

- elaborarea proiectului de buget;

- aprobarea bugetului;
- execuţia bugetului;
- închiderea execuţiei bugetare;
- controlul execuţiei bugetului;
- aprobarea execuţiei bugetului.

UNITATEA V.

Ce reprezintă veniturile publice?

Totalitatea mijloacelor băneşti pe care autorităţile publice le încasează de la populaţie şi

întreprinderi în virtutea suveranităţii fiscale şi prin relaţii economice, având ca destinaţie
acoperirea cheltuielilor publice constituie venituri publice (resurse financiare publice ).

4
 Care este diferența dintre veniturile publice și veniturile bugetare?

Veniturile publice includ:

- veniturile bugetare, adică totalitatea resurselor băneşti care alimentează bugetele publice;
- veniturile obţinute din activitatea unităţilor economice aparţinând în totalitate sau parțial
statului, precum şi de instituţiile publice, venituri reţinute parţial sau în totalitate pentru
autofinanţarea activităţilor agenţilor economici care le-au obţinut.

Veniturile bugetare deţin ponderea covârşitoare în structura resurselor financiare publice.

Veniturile bugetare constituie mijloace şi modalităţi de formare a bugetelor publice, a căror
mobilizare se realizează în temeiul unor reglementări legale, în funcţie de politica economico-
financiară a statului referitoare la repartiţia produsului intern brut şi la mobilizarea unor resurse
externe.

Care sunt criteriile de structurare a veniturilor publice și importanța acestora?

A. Din punct de vedere al conţinutului economic, veniturile publice sunt constituite din:
- prelevări cu caracter obligatoriu;
- venituri de trezorerie;
- venituri provenite din împrumuturi publice;
- venituri obţinute din emisiune monetară fără acoperire.

B. După sursa de formare, veniturile publice provin din:

- produsul intern brut, care se obţin pe calea impozitelor şi taxelor percepute de la populaţie şi
agenţi economici, din veniturile aferente întreprinderilor publice, din contribuţii, penalităţi,
împrumuturi publice interne;
- avuţia naţională, care se obţin ca urmare a vânzărilor de proprietăţi ale statului, a participaţiilor
de capital în străinătate, a rezervelor tezaurului sau a fondului de amortizare constituit la nivelul
întreprinderilor proprii;
- transferuri primite din străinătate, care îmbracă forme diferite: împrumuturi de stat externe,
ajutoare, venituri din încasarea veniturilor de război, venituri din valorificarea trofeelor.

C. După natura funcţională, veniturile publice se pot grupa în:

- venituri ce ţin de suveranitatea fiscală, concretizate în impozite, taxe fiscal şi parafiscale,
amenzi;
- venituri ce ţin de proprietate, care constau în venituri de la întreprinderile şi proprietăţile
publice;
- venituri din activitatea bancară formate din impozite aplicate asupra instrumentelor de
economisire: dobânzi, câştiguri, comisioane;
- venituri diverse ocazionale, cu o pondere redusă care constau în donaţii, ajutoare.

D. După caracterul lor, veniturile publice se clasifică în:

- venituri definitive sau permanente;
- venituri temporare sau provizorii;

5
E. După provenienţă, veniturile publice se grupează în:
- venituri interne;
- venituri externe.

F. După frecvenţa cu care se constituie, veniturile publice pot fi:

- venituri ordinare (curente);
- venituri din operaţiuni de capital;
- venituri extraordinare (excepţionale).

UNITATEA VI.

Ce este impozitul?

Impozitul reprezintă o prelevare pecuniară obligatorie la dispoziţia statului, fără contraprestaţie

directă şi imediată, cu titlu definitiv şi fără o destinaţie strict precizată în virtutea veniturilor
obţinute, a averii deţinute sau a cheltuielilor effectuate de persoanele fizice şi/sau juridice.

Care este rolul impozitului?

Cel mai important rol al impozitelor în majoritatea ţărilor este cel financiar, cel de a procura
statului cea mai mare parte a resurselor financiare necesare pentru finanţare cheltuielilor publice
în folosul plătitorilor, urmărindu-se totodată neutralitatea sa.
Utilizarea impozitelor ca mijloc de intervenţie în economie accentuează rolul impozitelor pe plan
economic.
Rolul impozitelor pe plan social se manifestă prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii
unei părţi importante a produsului intern brut.

Care sunt elementele componente ale impozitului?

- denumirea impozitului;
- subiectul impozitului, contribuabilul sau plătitorul;
- suportatorul impozitului;
- obiectul impozitului sau materia impozabilă;
- sursa impozitului;
- unitatea de impunere;
- cota impozitului;
- asieta fiscală;
- termenul de plată a impozitului.

6
 Cum se stabilește mărimea impozitului?

Cota poate fi exprimată în sumă fixă sau procentual. În cadrul cotelor procentuale, se disting cote
proporţionale, progresive sau regresive.

Cum se pot clasifica impozitele?

După trăsăturile de fond şi de formă, distingem impozite directe şi impozite indirecte.

IMPOZITE DIRECTE

IMPOZIT IMPOZITE PERSONALE

E
IMPOZITE PE VENIT IMPOZITE PE AVERE
REALE
Impozite pe Impozite pe Impozite pe Impozite pe Impozite pe
venituri ale venituri ale averea circulatia cresterea
persoanelor persoanelor propriu-zisa averii averii
fizice juridice

IMPOZITE INDIRECTE

TAXE DE VENITURI TAXE ALTE

CONSUMATIE AFERENTE VAMALE TAXE

MONOPOLURILOR FISCALE

FISCALE

UNITATEA VII.

Care sunt efectele, dorite sau nedorite, ale impunerii?

Relaţia dintre rata presiunii fiscale şi veniturile bugetare încasate este evidenţiată de “curba
Laffer”, care arată faptul că o creştere a presiunii fiscale până la nivelul optim conduce la o

7
majorare a încasărilor bugetare, în timp ce creşterea în continuare a presiunii fiscale va conduce
la reducerea încasărilor fiscale.

Creşterea fiscalităţii peste nivelul optim conduce la renunţarea de către unii contribuabili a
desfăşurării activităţii generatoare de venituri, transferarea activităţii din locaţia iniţială într-o
locaţie cu o fiscalitate mai favorabilă sau dintr-o perioadă de timp cu o fiscalitate mai puţin
favorabilă într-o perioadă de timp mai favorabilă, fie la evitarea impunerii prin trecerea parţială
sau totală a activităţii în economia subteranăşi/sau evaziune fiscală.

UNITATEA VIII.

Ce sunt cheltuielile publice?

Cheltuielile publice se referă la distribuirea resurselor băneşti constituite la dispoziţia statului

către diferite obiective sociale sau economice. Ele sunt consecinţa exercitării de către stat a
funcţiilor şi sarcinilor sale, fiind generate de nevoia de resurse băneşti pe care o are statul pentru
îndeplinirea prerogativelor sale în toate domeniile: apărare naţională, ordine publică, siguranţă
naţională, educaţie, cultură, sănătate, etc. În esenţă, cheltuielile publice exprimă relaţii
economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane
fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia utilizării şi repartizării resurselor financiare ale
statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Cum se pot clasifica cheltuielile publice?

Semnificative pentru clasificarea cheltuielilor publice sunt următoarele criterii:

- criteriul administrativ,
- criteriul economic,
- criteriul funcţional,
- criteriul financiar,
- criteriul rolului cheltuielilor in procesul reproductiei sociale,
- criteriul structurii organizatorice a puterii de stat,
- criteriul juridic,
- criteriul de clasificare al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Care sunt indicatorii prin care se poate analiza nivelul, dinamica și structura
cheltuielilor publice?

Indicatorii de nivel ai cheltuielilor publice cei mai utilizaţi sunt:

- nivelul nominal al cheltuielilor publice;
- nivelul real al cheltuielilor publice;
- ponderea cheltuielilor publice în PIB;
- volumul cheltuielilor publice medii pe locuitor, având în vedere cheltuielile totale sau pe
subdiviziuni.

8
 Ce este eficiența, eficacitatea și economicitatea cheltuielilor publice?

Eficienţa(Ef) exprimă rezultatele care se obţin dintr-o activitate economicosocială prin utilizarea
anumitor resurse economice. Eficienţa cheltuielilor publice se determină ca raport între eforturile
financiare (consumul de resurse financiare publice) şi efectele comensurabile sau estimative ce
se pot obţine de pe urma obiectivelor finanţate de către stat.

Rezultate
Ef=
Cheltuieli efectuate

Cuantificarea eficacităţii se poate realiza prin două moduri:

–eficcitatea rezultatului (EftR): ca raport între rezultatul (efortul) efectiv realizat şi rezultatul
(efortul)
prevăzut la proiectarea unui anumit program economico-social

Rezultatul efectiv realizat

E ftR=
Rezultat prevazut

– eficacitatea aferentă consumului ((EftC): ca raport dintre cheltuielile efectiv utilizate (plătite)
şi cheltuielile programate a fi consummate

Cheltuieli realizate
E ftC=
Cheltuieli prevazute a fi realizate

Economicitatea cheltuielilor publice(Ec) exprimă raportul dintre eficacitatea cheltuielilor

publice şi gradul de realizare a rezultatelor prevăzute.
Economicitatea se materializează în surprinderea fenomenului de reducere a volumului
mijloacelor consumate efectiv pentru realizarea unui anumit cuantum al rezultatelor proiectate.
Formula de calcul este:

E ftC
Ec =
E ftR

UNITATEA IX.

Ce sunt împrumuturile publice?

Creditul public reprezintă expresia ansamblului operaţiilor prin care statul îşi procură o parte din
resursele publice necesare acoperirii cheltuielilor publice, în condiţiile plăţii de dobânzi şi
acordării altor avantaje în favoarea subscriitorilor, precum şi ale unei rambursări viitoare.

9
 Care sunt trăsăturile împrumuturilor publice?

- caracter contractual, ceea ce presupune că există un acord de voinţă între părţi.

- caracter rambursabil, ceea ce înseamnă că se restituie la termenul fixat persoanelor fizice sau
juridice care l-au acordat;
- presupune o anumită contraprestaţie. Spre deosebire de impozit împrumutul public nu se
acordă cu titlu gratuit, ci cu obligaţia statului de a plăti dobânzi, câştiguri sau dobânzi şi
câştiguri.

Care sunt elementele tehnice ale împrumuturilor publice?

- denumirea împrumutului
- împrumutatul (subscrisul, debitorul, emitentul)
- împrumutătorii(subscriitorii, creditorii sau depunătorii)
- titlurile de credit public
- cuantumul împrumutului public
- cursul de emisiune al împrumutului public
- valoarea titlului de credit public
- veniturile şi alte avantaje ce revin subscriitorilor la împrumuturile publice.

Ce este datoria publică?

Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor provenite din împrumuturi datorate la un moment
dat de către stat creditorilor săi externi şi interni. În sens larg, datoria statului cuprinde şi
obligaţiile băneşti ale statului faţă de alte persoane fizice sau juridice care nu izvorăsc din
împrumuturi de stat.

Care sunt formele de manifestare ale datoriei publice?

10
 DATORIE
PUBLICA
In functie de INTERNA
locul unde se
contracteaza DATORIE
PUBLICA
EXTERNA
DATORIA
PUBLICA
DATORIE
PUBLICA
In functie de FLOTANTA
gradul de
exigibilitate DATORIE
PUBLICA
CONSOLIDATA

11