Egiptenii

Egiptenii sunt un grup etnic (nume de popr) și cetățeni ai Egiptului care au o

cultură comună și vorbesc o variantă de limbă arabă.

Identitatea egipteană este strâns legată de geografie. Populația Egiptului este

concentrată în valea Nilului de jos, o fâșie îngustă de teren cultivabil, care se întinde
de la Prima Cataractă la Marea Mediterană, îngrădită de deșert pe ambele părți,
la est și vest. Pe cea mai mare parte a lungimii fluviului, cu excepția zonei de vărsare
- Delta Nilului (parte a Egiptului de Jos), valea Nilului se află într-o depresiune
(formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare)
geografică, numită și Defileul (vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu
versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase ) Nilului.

Vestimentația Egiptului Antic

 Rochie cu bretele

Spre deosebire de cele mai multe dintre popoarele vechi

Mediteraneene, egiptenii purtau doar una sau două piese mari
de îmbrăcăminte înfășurate pe corp în diferite moduri. Însă, atât bărbații cât și
femeile din Egiptul Antic purtau tunici cusute pe măsura potrivită. Aceste tunici
semănau cu un tricou lung care ajungea până la genunchi (pentru bărbați) sau până
la glezne (pentru femei). Tunicile erau de obicei fabricate din in și aproape totdeauna
albe. Cei mai mulți egipteni, atât bărbați cât și femei, nu par să își fi acoperit capetele
cu niciun fel de articol de vestimentație. Deseori umblau cu picioarele goale, dar
uneori purtau sandale din piele.
 Bărbații care lucrau afară purtau de obicei fuste scurte în loc de tunici, care
puteau fi fabricate ca în Asia de vest prin înfășurarea unei piese de îmbrăcăminte în
jurul trunchiului și picioarelor. Atât bărbații cât și femeile purtau fard de ochi
albastru sau verde și creion din cărbune negru, când se îmbrăcau de ocazii. Bărbații
aveau părul scurt, nu purtau bărbi sau mustăți, în timp ce femeile își purtau părul pe
umeri. Atât bărbații cât și femeile purtau bijuterii din aur dacă iși permiteau.

Tunică din pânză

Machiajul
Vestimentația la bărbați
Locuința
 Toate casele au fost ridicate conform unui model de bazã, ce presupunea
gruparea camerelor şi o singurã uşã exterioarã. Cele mai mici aşezãminte aveau o
curte, douã camere în spate şi una lateralã cu o scarã ce ducea pe acoperiş. Casele
mai mari cu o arhitecturã mai complexã puteau avea şi o camera de portar la intrare
şi un pasaj cãtre curtea interioarã.

Casele spaţioase aparţineau însã supraveghetorilor. Exista la o astfel de casã un

pasaj spre o curte de trei camera şi mai departe incã o curte interioarã cu alte douã
camere. Curţile erau probabil acoperite pe jumãtate, iar unele camere cu bolte din
cãrãmidã, economisind coloane sau grinzi de lemn, deşi mai des se folosea acoperişul
de stuf şi pãmânt. Deşi nu s-au gãsit urme de plafoane( tavan), numãrul ridicat de
scãri implicã existenţa unuia sau chiar a douã etaje. Zidurile exterioare erau albe, dar
pe dinãuntru se pictau uneori scene casnice.

Imagine de perete
 Hrană

Dieta egipteană era în principal vegetariană. Carnea nu putea fi depozitată

deoarece egiptenii nu aveau frigider, aşa că era mâncată la scurt timp după
sacrificarea de către clasa superioară, singura care avea voie să vâneze. Carnea de
pasăre şi peştele erau mâncate de fiecare clasă socială. Produsele de bază din dieta
egipteană erau pâinea şi berea. Deşi se făcea vin, acesta era în principiu băutura
clasei superioare. Berea era cea mai populară băutură, consumată la fiecare
masă a zilei, deoarece era considerată mai sănătoasă decât apa din Nil care putea fi
poluată.

Legumele şi fructele reprezentau însă cea mai mare parte din alimentaţia
egiptenilor: lintea, prazul, usturoiul, măslinele, rodia, strugurii, curmalele şi
smochinele. Egiptenii bogaţi se bucurau şi de nuca de cocos.
Pâine egipteană

Bere egipteană
Linte
 Mitologia Egiptului Antic

Mitologia egipteană este un ansamblu de credințe și mituri religioase care s-au

răspândit pe teritoriul Egiptului Antic până la apariția creștinismului și a islamului.
Răspândiți de-a lungul Nilului, până la gurile de vărsare ale acestuia în Marea
Mediterană, egiptenii antici nu au avut timp de mulți ani o identitate națională,
fiecare așezare având proprii zei și propriile practici religioase. 
Egiptenii antici venerau și unele animale, cum ar fi păsările (în
special ibisul), pisicile, leii, taurii și crocodilii. Aceste animale aveau propriile temple,
alături de zeii cerești și ctonici (subpământeni), iar după moarte erau îmbălsămate și
mumificate.

Seth este un zeu malefic, stăpân al deșertului, reprezentat cu cap de ogar

cu coada lungă și cu botul alungit.
 Zeul Osiris

În mitologia egipteană Osiris este zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo

și al morților
Nun, zeul apelor
Horus este zeul protector al Egiptului, este reprezentat cu cap de șoim .