Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bătălia de la Iezerul Cahulului a avut loc între oastea domnitorului Moldovei Ioan Vodă cel Cumplit,
și armata otomano–tătărească. Bătălia s-a încheiat în favoarea turcilor, un mare aport la înfrângerea
domnitorului l-au adus trădările din partea boierimii.
Context
Atunci cînd sultanul Selim Han Hazret Liry al II-lea a cerut domnului Moldovei să dubleze suma
haraciului. Ion Vodă „cu boierii care-i avea tirani ca și dînsul” (Nicolae Costin), a refuzat să
plătească tributul. Turcii l-au mazilit și l-au numit domn pe Petru Șchiopul.
Răzvrătindu-se împotriva turcilor, domnitorul a cerut ajutor de la cazaci. Oastea moldoveană condusă
de Ion Vodă zdrobește la 14 aprilie 1574 armata turco-valahă în bătălia de la Jiliște.
Nicolae Costin menționa:
Pe urmă Ion Vodă a stăpînit și cetatea Brăila, unde a tăiat turci de laolaltă (...) fără a lăsa un suflet
viu dintr-înșii, apoi a mai luat de la turci Chilia și Akkermanul, arzîndu-le...
Pentru a-l prinde, oastea otomană a fost împărțită astfel: Ahmed Pașa și Iusuf Pașa au pornit prin
Dobrogea spre Moldova, sangeacbeii de Nicopole și Vidin urmau să atace dinspre sud-vest, prin Țara
Românească, iar tătarii din est. Domnul a decis să se apere pe rând, mai întâi împotriva oștii care
venea dinspre Dunăre.
Desfășurarea bătăliei
Pe 10 iunie, la baltă, la Cahul (Nicolae Costin), s-au întâlnit cele două oști. Mai întâi, pornește
cavaleria moldoveană condusă de pârcălabul Ieremia Cernăuțeanul (cumpărat cu 30.000 de galbeni)
care, în loc să atace, trece în tabăra dușmană. Oastea moldoveană este lipsită astfel de cea mai
importantă unitate a ei, menită să-l dezorganizeze pe dușman prin atacuri fulgerătoare, deschizând
astfel drumul pedestrimii. După un atac al moldovenilor și cazacilor, a urmat contraatacul otoman,
despre care a relatat Grigore Ureche astfel:
Ci moldovenii așa sta, cum s-ar fi gătit să moară au să izbândească. Și multă moarte s-au făcut intre
amândoao părțile, că nu era loc a călca pre pământu, ci pre trupuri de om. Așa mai apoi să bătiia
de aproape, cât și mâinile le obosisă și armile scăpa. Acela praf să făcusă, cât nu sa cunoștiia care
de care-i este, de săneațe și di trăsnetul pușcilor nu să auziia dispre amândoao părțile, nici pușcașii
nu mai știia în cine dau
Luați prin surprindere de o ploaie de vară, moldovenii au rămas fără pulbere, tunurile neputând fi
astfel folosite. Într-un ultim atac, Ioan vodă capturează 60 de tunuri, pe care le distruge, neputându-le
transporta. La un atac al tătarilor, care nu interveniseră, până atunci, moldovenii se retrag spre
Roșcani.
Urmări
La Roșcani după o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări
că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l
sfârteca. Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui
Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.
Publicat de Vladimir Rosulescu la 12:50 0 comentarii
Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Bătălia de la Cahul a fost cea mai importantă bătălie a războiului ruso-turc din 1768-1774 și
una dintre cele mai mari bătălii din sec.al 18-lea. A avut loc la 1 august 1770, la doar două
săptămâni după victoria rusă la Larga.