Cariotip din sânge (analiza cromozomială)

Cariotipul reprezintă descrierea cromozomilor prezenţi în celulele somatice – aranjarea sistematizată a

cromozomilor unei celule pe baza anumitor standarde de identificare: după număr, mărime, formă,
poziţia centromerului.

Cariotipul uman este alcatuit 46 cromozomi, organizati în 23 perechi; prin analiza citogenetica,
cromozomii pot fi identificaţi ca entităţi structurale discrete, fiecare celula umană conţinând 22 perechi
de autozomi, precum şi o pereche de cromozomi sexuali. Într-o pereche de cromozomi unul este de
provenienţă maternă, iar celălalt de origine paternă.

Diagnosticul citogenetic poate fi:

– 46, XX - cariotip normal la femeie;

– 46, XY - cariotip normal la bărbat.

Indicaţii pentru analiza cariotipului:

– cupluri cu infertilitate, avorturi spontane recurente sau nou-nascuti morti;

– eşec fertilizare in vitro;

– anumite tulburări maligne (leucemie);

– handicap mintal;

– persoane cu ambiguitate genitala (pentru stabilirea sexului genetic si identificarea unei anomalii a
cromozomilor sexuali);

– in scop diagnostic la nou-nascuti sau copii ce prezinta semne sau simptome clinice sugestive pentru o
anomalie cromozomiala (malformatii congenitale multiple insotite de tulburari de crestere si retard
psihomotor);

– screening în cazul persoanelor care au rude cu tulburări cromozomiale cunoscute.

Studiul cromozomilor și obținerea cariotipului sunt folosite pentru a identifica anomaliile cromozomale
(sau aberațiile cromozomale).

CROMOZOMUL
Cromozomul (din limba greacă chromo - „culoare” și soma - „corp”) este o
structură celulară ce poate fi observată în cursul diviziunilor celulare în etapa
numită metafază și care reprezintă forma condensată a cromatinei interfazice,
structură nucleoproteică formată din asocierea unei molecule
de ADN cu proteine. Cromozomii au rol în păstrarea și transmiterea corectă
a informației ereditare la celulele fiice în cursul diviziunilor
celulare mitotice sau meiotice.[1]
Cromozomii eucariotelor[modificare | modificare sursă]
Celulele eucariote (celule cu nucleu precum cele
ale drojdiilor, plantelor, animalelor) au cromozomi multipli, lineari, de dimenisuni
mari. Fiecare cromozom are un centromer și unul sau două brațe care pornesc din
acest centromer. Există și excepții, de exemplu, cromozomii mitocondriali au
dimensiuni mici, sunt circulari iar anumite eucariote pot avea cromozomi
suplimentari citoplasmatici, lineari sau circulari.
La eucariote, în nucleul interfazic (interfaza cuprinzând etapele ciclului celular
dintre două mitoze) ADN-ul nuclear este asociat cu proteine
numite histone formând fibra de cromatină cu diamentrul de 11 nm. Această fibră
este condensată cu ajutorul anumitor proteine formând structuri granulare
nucleare de mărime variabilă și cu afinitate mai mult sau mai puțin importantă
pentru anumiți coloranți. Aceste două tipuri de cromatină sunt:
Eucromatina - cu localizare în regiunea centrală a nucleului, despiralizată și cu
afinitate redusă pentru coloranți, constituită din ADN activ transcripțional (de
exemplu, gene ce pot fi traduse în proteine).
Heterocromatina - cu localizare la periferia nucleului, consensată și cu afinitate
crescută pentru coloranți, constituită din ADN inactiv transcripțional.
Poate fi de două tipuri: heterocromatină constitutivă (heterocromatină ce nu
este niciodată exprimată, formată din secvențe repetate de ADN)
și heterocromatină facultativă (heterocromatină ce conține gene ce pot fi
exprimate în anumite condiții).
În timpul diviziunilor celulare, mitotice sau meiotice, cromatina se condensează
puternic și formează cromozomii. Astfel, cromatina interfazică și cromozomii sunt
două stări diferite de condensare ale aceleiași structuri nucleoproteice.
Cromozomii mitotici sunt formați din două structuri paralele numite cromatide
surori unite printr-o regiune numită centromer. Fiecare cromatidă este formată
de o moleculă de ADN asociată cu proteine ce permit condensarea ei.[1]
Cromozomii umani[modificare | modificare sursă]
În 2003, J.H. Tjio și A. Levan au descoperit că celulele somatice umane conțin 46
de cromozomi și nu 48 cum se credea înainte. Celulele somatice umane sunt
diploide și conțin două seturi haploide de cromozomi, fiecare set haploid format
din 23 de cromozomi, câte unul din fiecare pereche. Cei 46 cromozomi se împart
în 22 de perechi de cromozomi identici la bărbați și la femei numiți autozomi, plus
o pereche de cromozomi sexuali (numiți și heterozomi sau gonozomi), identici la
femei și diferiți la bărbați (XY).[1]
Clasificarea cromozomilor umani[modificare | modificare sursă]
Cromozomii umani sunt variabili în ceea ce privește dimensiunea și forma. Ei sunt
clasificați folosind sistemul Denver, după numele localității din
statul Colorado, SUA, în care a avut loc conferința ce a pus la punct această
clasificare. La baza acestui sistem de clasificare stau următoarele criterii: [1]
a) dimensiunea cromozomilor (mari, mijlocii, mici);
b) indicele centromeric (raportul dintre lungimea brațului scurt și lungimea totală
a cromozomului) ce împarte cromozomii umani în trei categorii: metacentrici (cu
centromerul situat în regiunea mediană), submetacentrici (cu centromerul situat
în regiunea submediană) și acrocentrici (centromerul fiind situat excentric, în
apropierea regiunii telomerice a brațului scurt);telocentrici
c) prezența sateliților.

Dispunerea cromozomilor unei celule diploide, ordonați în perechi și grupe în

funcție de dimensiuni și plasarea centromerului, reprezintă „cariograma” speciei
respective. Formula scrisă cu cifre și litere care descrie cariograma se numește
„cariotip”.[2]
Cariotipul uman normal[modificare | modificare sursă]
Celulele umane conțin 23 de perechi de cromozomi ce formează 7 grupe notate
cu literele mari: A, B, C, D, E, F și G.[2]
 Grupa A - Cuprinde cromozomii din perechile 1, 2 și 3 care sunt cromozomi
mari metacentrici (perechile 1 și 3) și submetacentrici (perechea 2).
 Grupa B - Cuprinde cromozomii perechilor 4 și 5 care sunt cromozomi mari
submetacentrici.
 Grupa C - Cuprinde cromozomii perechilor 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 și
cromozomul X care sunt cromozomi mijlocii submetacentrici.
 Grupa D - Cuprinde cromozomii perechilor 13, 14 și 15 care sunt cromozomi
mijlocii cu centromerul dispus excentric (acrocentrici) și cu sateliți localizați
în regiunea telomerică a brațelor scurte.
 Grupa E - Cuprinde cromozomii din perechile 16, 17 și 18. Ei sunt
cromozomi mijlocii cu centromerul median (metacentric) pentru
cromozomul 16 și submedian pentru cromozomii 17 și 18.
 Grupa F - Cuprinde cromozomii din perechile 19 și 20; sunt scurți și
metacentrici.
 Grupa G - Cuprinde cromozomii 21, 22 și Y. Acești cromozomi sunt scurți și
acrocentrici, perechile 21 și 22 prezentând sateliți pe brațele scurte
MUTATII
Mutația reprezintă o modificare a structurii și a funcției materialului genetic care
apare fie în cursul replicării ADN-ului fie în urma acțiunii unor factori mutageni.
Procesul prin care apar mutații se numește mutageneză.
Greșelile care apar în timpul replicării ADN-ului pot fi corectate prin acțiunea unor
enzime, astfel încât mutația să nu apară. În unele cazuri însă, aceste enzime nu
reușesc să repare aceste erori. Dacă această eroare apare într-o regiune codantă,
rezultatul este o genă modificată care va produce o proteină cu o structură și o
funcție diferită cu efecte potențial nocive în organism. Astfel, o alterare a
genotipului poate produce importante modificări fenotipice.
Mutațiile au rol atât în procesele biologice normale (dezvoltarea sistemului imun)
cât și în cele patologice  (neoplazii).
.
Factorii mutageni

Factorii mutageni sunt acei factori care determină producerea de mutaţii. După
natura lor factorii mutageni se clasifică în trei categorii: fizici  (diferite
radiaţii), chimici  (diferite substanţe chimice ca iperita, emulgatori, substanţele cu
o structură asemănătoare ADN-ului) şi biologici  (virusuri, viroizi etc).
CLASIFICARE
1. după mărimea materialului genetic afectat de mutație
- genica
Mutaţiile genice sunt cele care afectează genele. Cele mai frecvente mutaţii
genice sunt cele punctiforme; acestea afectează o pereche de nucleotide.
mutațiile genice se produc prin: substituiri ale unei perechi de nucleotide prin
alta, prin adiții (adăugari) ale unei noi perechi de nucleotide sau prin deleții
(pierderi) ale unei perechi de nucleotide.

- cromozomială
 O mutație cromozomială este o schimbare imprevizibilă care are loc într-
un  cromozom . Aceste modificări sunt cel mai adesea provocate de probleme
care apar în timpul  meiozei  (procesul de divizare a  gametilor ) sau de mutageni
(substanțe chimice, radiații etc.). Mutațiile cromozomiale pot duce la modificări
ale numărului de cromozomi dintr-o  celulă  sau modificări ale structurii unui
cromozom. Spre deosebire de o  mutație genică  care modifică o singură genă sau
un segment mai mare de  ADN  pe un cromozom, mutațiile cromozomiale se
schimbă și afectează întregul cromozom.
 mutațiile cromozomiale sunt modificări care apar în cromozomi care
rezultă de obicei din erori în timpul diviziunii nucleare sau din mutageni.
 Mutațiile cromozomiale duc la modificări în structura cromozomului sau la
numărul de cromozomi celulari.
 Exemple de mutații cromozomiale structurale includ translocații, deleții,
duplicări, inversiuni și izocromozomi.
DELEȚIILE constau în pierderea unui locus sau a mai multora de pe un
cromozom
INVERSIUNILE constau în inversiunea, cu 180°, a unui segment de
cromozom. Se poate produce prin ruperea cromozomului în două locuri,
după care segmentul dintre rupturi se realipește la cromozom dar în poziție
inversată.
DUPLICAȚIILE sunt restructurări care afectează o pereche de cromozomi
omologi: între ei se produce un schimb de segmente inegale, astfel că în
timp ce pe un cromozom apare o deficiență a unuia sau mai multor loci, pe
celălalt cromozom acești loci apar dublați. Uneori asemenea schimbări nu
dau efecte fenotipice vizibile, alteori determină modificări de diferite
naturi.
TRANSLOCAȚIILE constau în schimbări de segmente între doi cromozomi
neomologi
 Numerele anormale de cromozomi rezultă din nedisjunctie sau eșecul
cromozomilor de a se separa corect în timpul diviziunii celulare.
  Exemple de afecțiuni care rezultă din numărul anormal de cromozomi
sunt sindromul Down și sindromul Turner.
 Mutațiile cromozomului sexual apar fie pe cromozomii sexuali X, fie pe Y.

- genomică
Prin genom se înțelege masa totală de gene și alte informații ereditare ale unei
unități structurale cu capacități potențiale, de autonomie în exercitarea funcțiilor
legate de ereditate, diversitate și determinare a caracterelor. Genomii
organismelor unei specii constituie genofondul acelei specii.[1]
2 diviziune celulară

2. în funcție de tipul de celulă afectată de mutație

- germinală
- somatică

3. în funcție de consecințele feneotipice produse de mutație

- patogenă
- benefică
- neutră

4. în funcție de cauză
- indusă
- spontană